CURSUL 8

_________________________________________________

TETRAEDRE CRELLE

TEOREMA LUI CRELLE (generalizarea spaţială a teoremei lui Pithot). Fiind dat un
tetraedru [ABCD] există o sferă tangentă celor şase muchii ale tetraedrului, dacă şi
numai dacă are loc condiţia:
AB + CD =AC+ BD = AD + BC
Demonstraţie. Implicaţia: "Există sfera, atunci are loc relaţia" este evidentă
datorită proprietăţii de congruenţă a tangentelor dintr-un punct exterior. Se presupune că
este indeplinită condiţia:
AB + CD = AC + BD = AD + BC
Rezultă:
AC + AB − BC AD + AB − BD AB + BC − AC BD + BC − CD
= şi =
2 2 2 2
Prima relaţie arată că cercul înscris în triunghiul ABC are punctul de contact cu AB
coincident cu punctul de contact cu AB al cercului înscris în triunghiul ABD. Deci există
o sferă ce conţine cele două cercuri (înscris în ABC şi înscris în ABD). Există deci
punctele A', B', A", B", C' în sfera care este tangentă segmentelor [BC], [AC], [AD],
[BD], [AB]. Se consideră planul (BDC) şi cercul de intersecţie determinat de plan şi sfera
considerată. Relaţia a doua dovedeşte că punctul de contact cu BC al cercului înscris în
triunghiul BDC şi punctul de contact cu BC al cercului înscris în triunghiul ABC coincid.
Cum, cercul de intersecţie dintre planul BDC şi sferă este tangent muchiilor
tetraedrului în B" şi A', iar pe de altă parte prin B" şi A' trece cercul înscris în triunghiul
BDC, rezultă că cercul de intersecţie dintre planul (BDC) şi sferă şi cercul înscris în
triunghiul BDC coincid. Deci sfera este tangentă şi muchiei [CD] ceea ce demonstrează
teorema.
Tetraedrele cu proprietatea că există o sferă
hexatangentă muchiilor se numesc tetraedre Crelle.

TEOREMA BRIANCHON. Într-un tetraedru Crelle cele

trei segmente ce unesc punctele de contact de pe muchiile
opuse ale sferei hexatangente sunt concurente.
Demonstraţie (fig.148).
Se foloseşte teorema lui Menelau în spaţiu pentru
patrulaterul strâmb ABCD şi rezultă că dreptele A"C şi
C"A' sunt coplanare,deci
A"A' ∩ C"C' ≠ ∅
Analog se arată că B" B '∩C" C ' ≠ ∅ şi
A" A'∩ B" B' ≠ ∅. Cum dreptele A'A", B'B", C'C" nu pot fi
coplanare, conform teoremei 0.1. ele sunt concurente. Fig.148
TETRAEDRE ECHIFACIALE

TEOREMĂ. Dacă un tetraedru are toate feţele de aceeaşi arie, atunci muchiile
opuse sunt congruente şi reciproc.
Demonstraţia 1.(fig. 149).
Fie tetraedrul [ABCD] şi fie un plan π care îl conţine pe [BC] şi este paralel cu
[AD]. (Este posibil deoarece prin B se construieşte o paralelă la AD şi se consideră π ca
planul determinat de BC şi de acea paralelă). Fie AA1 ⊥ π, A1 ∈ π şi DD1 ⊥ π, D1 ∈ π.
Cum AD || π, rezultă că AA1=DD1. Fie AA2⊥BC, A2∈BC şi fie DD2⊥BC, D2∈BC. Cum
σ[ABC] = σ[DBC], rezultă că AA2=DD2. Din teorema celor trei perpendiculare rezultă că
A1A2 ⊥BC şi D1D2 ⊥BC. Dar triunghiurile AA1A2 şi DD1D2 sunt congruente pe baza
cazului iptenuză-catetă, de unde se obţine: A1A2=D1D2.

Fig. 149
Din congruenţa triunghiurilor A1A2O şi D1D2O (cazul catetă-unghi ascuţit) rezultă A1O =
OD1. Deci O se proiectează pe [AD] în mijloc, patrulaterul AA1D1D fiind un dreptunghi
al cărui plan este perpendicular pe planul π. Se arată că O este şi mijlocul lui [BC].
Pentru acesta se consideră π1||π; π1 conţine AD; se proiectează pe C şi pe B în π1 şi
folosind egalitatea ariilor triunghiurilor ABD şi ACD se obţine în final că B1O1 = O1C1 (
unde O1 este proiecţia lui O pe planul π1, deci chiar în mijlocul segmentului [AD]).
Reproiectând în planul π se obţine: BO = OC şi cum A1O=OD1 rezultă că patrulaterul
A1CD1B este paralelogram. Din (A1B) ≡ (CD1), (AA1) ≡ (DD1) şi AAˆ1 B ≡ DDˆ 1C rezultă
(AB) ≡(CD). Din (A1C) ≡ (D1B), (AA1) ≡ (DD1), AAˆ C ≡ DDˆ B rezultă (AC) ≡ (DB).
1 1
(AD) ≡ (BC) rezultă din aceeaşi construcţie ajutătoare făcută relativ la latura [AC ].
Observaţie. Dacă un tetraedru are toate feţele de aceeaşi arie, atunci suma
măsurilor ungiurilor la fiecare vârf este de 180º.
Într-adevăr,tetraedrul având toate feţele de aceeaşi arie, are muchiile opuse
congruente, deci feţele sale sunt triunghiuri congruente, deci de exemplu ABˆ C ≡ BCˆ D şi
ABˆ D ≡ BDˆ C. Deci suma măsurilor unghiurilor vârfului B este:
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
m ABˆ C + m ABˆ D + m DBˆ C = m BCˆ D + m BDˆ C + m DBˆ C = 180 D.
Observaţie. Fie în spaţiu două segmente necoplanare [AB] şi [CD], fie M
mijlocul lui [AB] şi fie M' mijlocul lui [CD]. Dacă AC⊥CD şi BD ⊥ CD, atunci MM' ⊥
CD.
 Fig. 150
Demonstraţie. Se consideră un plan π care conţine pe CD şi se proiectează A în
A', B în B', M în M1, A', B', M1 ∈ π. Conform unei reciproce a teoremei celor trei
perpendiculare A' C ⊥ CD, B' D ⊥ CD, deci patrulaterul A'CDB' este trapez
dreptunghic. Cum MM 1 ⊥ π , M 1 M ' ⊥ CD (fiind linie mijlocie în trapezul dreptunghic
A'CDB') rezultă din teorema celor trei perpendiculare că MM'⊥CD.
Folosind observaţia 3.2. se poate da o altă demonstraţie teoremei 3.1.
Demonstratia 2. (fig. 151).
Fie AA' ⊥BD, CC ' ⊥BD, M mijlocul lui [AC], M' mijlocul lui [A'C']. Cum
σ [ ABD ] = σ [CBD ], rezultă că (AA') ≡ (CC'). Deoarece triunghiurile AA'M' şi CMC' sunt
congruente, rezultă (AM') ≡ (M'C), deci M'M ⊥ AC. Dar, conform observaţiei anterioare,
A proiectându-se în A', C în C', rezultă MM ' ⊥A' C ' . Deci MM' este perpendiculara
comună a dreptelor AC şi BD. Dacă s-ar fi proiectat B şi D pe AC în B' şi D', s-ar fi
obţinut că dreapta care uneşte mijlocul lui [BD] cu mijlocul lui [B'D'] este perpendiculara
comună a segmentelor [AC] şi [BD]. Din unicitatea perpendicularei comune rezultă M'
mijlocul segmentului [BD], deci (A'B)=(C'D). Rezultă că triunghiurile AA'B şi CC'D sunt
congruente, de unde se obţine că (AB)⊥(CD) etc.

Fig. 151 Fig. 152

Observaţie. Dacă un tetraedru are suma unghiurilor la fiecare vârf egală cu 180º,
atunci tetraedrul este echifacial.
Se va demonstra că dacă tetraedrul are suma unghiurilor la fiecare vârf egală cu
180º, atunci muchiile opuse ale tetraedrului sunt congruente, ceea ce este echivalent cu
faprul că tetraedrul are toate feţele de aceeaşi arie (teorema 3.1.) (fig.152).
Se desfăşoară tetraedrul în planul (BCD) şi se obţine un triunghi A1A2A3 (aici s-a
folosit faptul că suma unghiurilor de la fiecare vârf este de 180º) în care [BC], [CD],
[BD] sunt linii mijlocii. Rezultă (CD) ≡ (AB), (BC) ≡ (AD), (BD) ≡ (AC).
 TEOREMA .Într-un tetraedru echifacial centrele sferelor înscrisă respectiv
circumscrisă, coincid.
Demonstraţie. Se foloseşte teorema 3.1. Cum tetraedrul are toate feţele de
aceeaşi arie, rezultă că muchiile opuse sunt congruente, de unde rezultă că feţele
tetraedrului sunt patru triunghiuri congruente, deci cercurile circumscrise lor au aceeaşi
rază R1. Fie O centrul sferei circumscrise. Îl proiectăm pe O pe fiecare faţă în punctele
O1, O2, O3, O4. Se demonstrează că (OO1 ) ≡ (OO2 ) ≡ (OO3 ) ≡ (OO 4 ) , adică O este şi
centrul sferei înscrise. Pentru aceasta este suficient să se observe că punctele în care se
proiectează O sunt tocmai centrele cercurilor circumscrise feţelor (de exemplu
triunghiurile OO1A, OO1B, OO1C sunt congruente, deci (O1A)≡(O1B)≡(O1C). Rezultă,
folosind teorema lui Pitagora : OO1 = R 2 − R12 , analog OO2, OO3, OO4 (R este raza
sferei circumscrise tetraedrului).
TEOREMA. Dacă într-un tetraedru centrele
sferelor înscrisă respectiv circumscrisă coincid,
tetraedrul este echifacial.
Demonstraţie. Fie O centrul sferei
circumscrise. O se proiectează pe fiecare faţă în
centrul cercului circumscris acelei feţe. Deci toate
feţele admit cercuri circumscrise de aceeaşi rază,
R 2 − r 2 . Rezultă, de exemplu, ADˆ B ≡ ACˆ B
(deoarece în cercuri egale, la coarde egale, corespund
arce egale) analog BDˆ C ≡ BAˆ C , ADˆ C ≡ ABˆ C. Deci
suma unghiurilor vârfului D şi analog la fiecare vârf,
este de 180º. Conform observaţiei 3.1.2. tetraedrul Fig. 153
este echifacial.(fig. 153).