Alg Comp Curs Seminar Laborator PDF

Note de curs
Preliminarii.
Inele, corpuri, ideale, morfisme de inele
1 Preliminarii
Noţiunile de inel, corp, ideal, morfism de inele/corpuri sunt cunoscute. Re-
comandăm studenţilor reactualizarea acestor noţiuni cu ajutorul notelor de
curs din anii I si II. In acest curs toate inelele se presupun comutative,
unitare şi nenule (1 6= 0), toate corpurile se presupun comutative şi toate
morfismele de inele sunt unitare. Subinelele sunt, de asemenea, unitare.
Se recomandă studenţilor să recapituleze şi construcţia inelelor de polinoame

cu coeficienţi ı̂ntr-un inel oarecare.
Fie R un inel. Vom nota cu R[x1 , . . . , xn ] inelul polinoamelor in n nedetermi-
nate x1 , . . . , xn . Vom nota un monom ı̂n n nedeterminate cu xα = xα1 1 . . . xαnn
dacă α = (α1 , . . . , αn ) ∈ Nn . Mulţimea monoamelor ı̂n n nedeterminate se
notează
Mon(x1 , . . . , xn ) = Monn := {xα | α ∈ Nn }.
Monn este semigrup ı̂n raport cu ı̂nmulţirea monoamelor cu elementul neutru
1 = x01 · . . . · x0n .
Scriem xα | xβ dacă xα divide xβ , ceea ce ı̂nseamnă că αi ≤ βi pentru orice
i, adică xβ = xα · xγ pentru γ = α − β ∈ Nn .
Un termen ı̂n inelul de polinoame este un monom ı̂nmulţit cu un coeficient,
adică un element din inelul R:
axα = axα1 1 . . . xαnn , a ∈ R.
Prin urmare, orice polinom din R[x1 , . . . , xn ] este o sumă finită de termeni:
X
f= aα xα , aα ∈ R.
α
Pentru α ∈ Nn notăm
|α| = α1 + . . . + αn
M+ MI III, MI IV Semestrul I 2007/2008

1
Algebră computaţională
şi numim acest număr gradul monomului xα . Numărul
deg(f ) = max{|α| | aα 6= 0},
pentru f 6= 0, se numeşte gradul polinomului f. Convenim că deg(0) = −1.

In cadrul acestui curs vom considera ı̂n mod special inele de polinoame cu
coeficenţi ı̂ntr-un corp K (chiar algebric ı̂nchis de multe ori!).
]
Dacă K este un corp infinit, putem identifica polinomul f ∈ K[x1 , . . . xn cu
funcţia polinomială ataşată:
f˜ : K n → K, (p1 , . . . , pn ) 7→ f (p1 , . . . , pn ).
Argumentaţi!. Această identificare nu mai funcţionează când corpul coeficienţilor

este finit. Exemplu!
Orice polinom ı̂n n nedeterminate se poate considera şi polinom ı̂n n nedeter-
minate, deci R[x1 , . . . , xn−1 ] ⊂ R[x1 , . . . , xn ] este subinel. Pe de alta parte,
R[x1 , . . . , xn ] poate fi considerat inel de polinoame ı̂n nedeterminata xn peste
inelul R[x1 , . . . , xn−1 ]. Deci orice polinom f ∈ R[x1 , . . . , xn ] poate fi scris ı̂n
mod unic fie ca X
f= aα xα , aα ∈ R,
α∈Nn
(reprezentare distributivă ), fie ca

X
f= fν xνn , fν ∈ R[x1 , . . . , xn−1 ]
ν∈N
(reprezentarea recursivă.)
Ambele reprezentări joacă un rol important ı̂n ”Computer Algebra.” De
obicei reprezentarea distributivă este aleasă pentru algoritmi care se referă
la calcule cu baze Gröbner, iar reprezentarea recursivă este preferată pentru
algoritmii care se referă la factorizarea polinoamelor.
2 Exerciţii
1.1. Demonstraţi că, pentru un număr natural şi nenul n, sunt echivalente:
1. Z/(n) este corp;
2. Z/(n) este domeniu de integritate;
3. n este număr prim.

1.2. Fie K un corp. Pentru f ∈ K[x1 , . . . , xn ] notăm f˜ funcţia polinomială
ataşată. Demonstraţi că:

2
Note de curs
1. Când K este infinit f este unic determinat de f˜.
2. Afirmaţia de mai sus nu rămâne adevărată dacă K este finit.
3. Fie K un corp finit cu q elemente. Demonstraţi că orice polinom

f ∈ K[x1 , . . . , xn ] de grad cel mult q − 1 ı̂n fiecare nedeterminată este
unic determinat de funcţia sa polinomială.
1.3. Fie f ∈ K[x] un polinom neconstant. Demonstraţi că următoarele

afirmaţii sunt echivalente:
1. K[x]/(f ) este corp;
2. K[x]/(f ) este domeniu de integritate;
3. f este polinom ireductibil peste K.
1.4. Un polinom ireductibil f = a0 + a1 x + . . . + an xn ∈ K[x] se numeşte

separabil dacă are numai rădăcini simple ı̂n K̄, ı̂nchiderea algebrică a lui K.
O extindere algebrica K ⊂ L se numeşte separabilă dacă orice a ∈ L este
separabil peste K, adică polinomul minimal al lui a peste K este separabil.
1. Arătaţi că f 6= 0 este separabil dacă şi numai dacă derivata sa formală
nu are nici un factor comun de grad ≥ 1 cu f.
2. (Teorema elementului primitiv) O extindere finită şi separabilă K ⊂ L

este generată de un element primitiv, adică există f ∈ K[x] ireductibil
astfel ı̂ncât L ' K[x]/(f ).
3. K se numeşte corp perfect dacă orice polinom ireductibil din K[x]

este separabil. Arătaţi că corpurile finite, corpurile algebric ı̂nchise şi
corpurile de caracteristică zero sunt perfecte.
3 Teme pentru laborator

L 1.1. Calculaţi (10!)5 cu ajutorul programului SINGULAR.
L 1.2. Declaraţi ı̂n SINGULAR un polinom ı̂n nedeterminatele x(1), . . . , x(4)

peste corpul finit cu 8 elemente.
L 1.3. Declaraţin ı̂n SINGULAR inelul A = Q(a, b, c)[x, y, z, w] şi calculaţi

f 2 /c2 pentru f = (ax3 + by 2 + cz 2 )(ac − bc).
L 1.4. Declaraţi ı̂n SINGULAR inelele A = Q[a, b, c] şi B = Q[a]. In A

definiţi polinomul f = a + b + ab + c3 . Incercaţi ı̂n B comenzile imap(A,f )

3
şi fetch(A,f ).
L 1.5. Declaraţi ı̂n SINGULAR inelul Q(i)[u, v, w], i2 = −1 şi calculaţi

((i + i2 + 1)(uvw))3 .
L* 1.5.1 Scrieţi o procedură ı̂n SINGULAR care să depindă de doi ı̂ntregi
p, d cu p prim, care să returneze toate polinoamele de grad d din Fp [x] care au
funcţia polinomială ataşată egală cu zero. Folosiţi această procedură pentru
a afişa toate polinoamele peste Z5 de grad ≤ 6 care au funcţia polinomială
nulă.
1
Temele marcate cu * sunt facultative

4
Note de curs
Ideale monomiale
1 Sublaticea idealelor monomiale ale inelului

S = k[X1, X2, . . . , Xn]
Orice monom X1i1 X2i2 . . . Xnin din inelul S = k[X1 , X2 , . . . , Xn ] este unic de-
terminat de n−uplul (i1 , i2 , . . . , in ) ∈ Nn . Convenim să notăm monomul
X1i1 X2i2 . . . Xnin cu X α , unde α = (i1 , i2 , . . . , in ). Vom numi multiindicele α
multigradul lui X α şi vom nota
α = multideg X α .
Gradul lui X α este

|α| = i1 + i2 + . . . + in .
Definiţie 1.1. Un ideal I al lui k[X1 , X2 , . . . , Xn ] se numeşte ideal mono-
mial dacă admite un sistem de generatori format numai din monoame, deci
dacă există o submulţime A a lui Nn astfel ı̂ncât
I = (X α | α ∈ A).
Exemple 1.2. 1. Idealul I = (X 2 , Y Z, XZ) ⊂ k[X, Y, Z] este monomial.

2. Idealul I = (X 4 + Y 2 , X 2 ) ⊂ k[X, Y ] este, de asemenea, monomial pentru
că admite sistemul de generatori {X 2 , Y 2 }.
Propoziţie 1.3. Suma şi intersecţia a două ideale monomiale este ideal
monomial. Deci mulţimea idealelor monomiale ale inelului k[X1 , X2 , . . . , Xn ]
formează sublatice ı̂n laticea idealelor inelului k[X1 , X2 , . . . , Xn ].
Demonstraţie. Fie I = (X α | α ∈ A) şi J = (X β | β ∈ B). Atunci
I + J = (X α | α ∈ A ∪ B)
şi
I ∩ J = (lcm(X α , X β )| α ∈ A, β ∈ B).
Este evident că dacă
α = (i1 , i2 , . . . , in ), β = (j1 , j2 , . . . , jn ) ∈ Nn ,
M++MI III, MI IV Semestrul I 2007/2008

1
atunci
lcm(X α , X β ) = X γ , unde γ = (max{i1 , j1 }, . . . , max{in , jn }).
Lema 1.4. Fie I = (X α | α ∈ A) un ideal monomial şi X β un monom din

k[X1 , X2 , . . . , Xn ]. Atunci X β ∈ I dacă şi numai dacă există α ∈ A astfel
ı̂ncât X α | X β .
Demonstraţie. E suficient să demonstrăm implicaţia directă deoarece recip-

roca sa este evident adevărată. Fie X β ∈ I. Atunci există α(1), . . . , α(s) ∈ A
şi polinoamele h1 , . . . , hs ∈ k[X1 , X2 , . . . , Xn ] astfel ı̂ncât
s
X
β
X = hi X α(i) .
i=1
In suma de mai sus fiecare monom se divide printr-un X α(i) , deci X β se

divide printr-un monom X α(i) , cu α(i) ∈ A.
Propoziţie 1.5. Fie I ⊂ k[X1 , X2 , . . . , Xn ] un ideal monomial şi f un poli-

nom din k[X1 , X2 , . . . , Xn ]. Următoarele condiţii sunt echivalente:
(a) f ∈ I.
(b) Fiecare termen al lui f se află ı̂n I.
(c) f este o combinaţie k−liniară de monoame din I.
Demonstraţie. Echivalenţa celor trei afirmaţii este evidentă dacă observăm

că idealul I, fiind monomial, este omogen ı̂n raport cu graduarea
M
k[X1 , X2 , . . . , Xn ] = kX α
α∈Nn
a lui k[X1 , X2 , . . . , Xn ].
Corolar 1.6. Două ideale monomiale ale lui k[X1 , X2 , . . . , Xn ] coincid dacă
şi numai dacă ele conţin aceleaşi monoame.
2 Lema lui Dickson şi consecinţe

Teorema 2.1. (Lema lui Dickson) Fie I ⊂ k[X1 , . . . , Xn ] un ideal mono-
mial. Atunci există o mulţime finită de monoame care generează I.

2
Note de curs
Demonstraţie. Inducţie după numărul de nedeterminate. Fie n = 1 şi

I = (X a | a ∈ A), A ⊂ N. Cum N este bine ordonată, există m = min A.
Atunci I = (X m ). Argumentaţi!
Fie n > 1. Presupunem enunţul adevărat pentru idealele monomiale ı̂n
n − 1 nedeterminate si fie I ⊂ k[X1 , . . . , Xn ] un ideal monomial ı̂n n nede-
terminate. Pentru j ≥ 0, considerăm idealele ı̂n n − 1 nedeterminate
Mj = (I : Xnj ) ∩ k[X1 , . . . , Xn−1 ]. Atunci, pentru orice j, Mj este ideal
monomial. In plus,
M0 ⊆ M1 ⊆ . . . ⊆ Mj ⊆ . . . . Argumentati!
Rezultă că M := ∪j≥0 Mj este ideal monomial ı̂n n − 1 nedeterminate. Din

ipoteza de inducţie există nişte monoame m01 , . . . , m0r care generează M . Fie
j1 , . . . , jr astfel ı̂ncât m0i ∈ Mji . Notăm j = max{j1 , . . . , jr }. Rezultă că
m01 , . . . , m0r ∈ Mj , de unde deducem că şirul de mai sus este staţionar:
Mj = Mj+1 = Mj+2 = . . . .
Fie G0 , G1 , . . . , Gj sistemele finite de genaratori monomiali ale idealelor

M0 , M1 , . . . , Mj . Atunci
G = G0 ∪ G1 Xnj ∪ . . . ∪ Gj Xnj
este sistem de generatori monomiali finit pentru idealul I. Este clar ca orice
monom din G se află ı̂n I, deci idealul generat de G este inclus in I. Reciproc,
fie un monom m ı̂n I. m se scrie m = m0 Xnq , unde m0 este monom ı̂n
primele n − 1 nedeterminate, iar q ≥ 0. Dacă q ≤ j, atunci m0 ∈ Mq = (Gq ),
deci m ∈ (Gq Xnq ) ⊂ (G). Dacă q > j, m0 ∈ Mq = Mj = (Gj ). Rezultă
m = m0 Xnj Xnq−j ∈ (Gj Xnj ) ⊂ (G).
Corolar 2.2. Fie I ⊂ S un ideal monomial. Din orice sistem de generatori

monomiali al lui I se poate extrage un sistem de generatori finit.
Demonstraţie. Fie I = (mi | i ∈ A). Conform Lemei lui Dickson, I are un

sistem de generatori monomiali finit G = {p1 , . . . , pr }. Cum pj ∈ I, ∀j, ex-
istă i1 , . . . , ir ∈ A astfel ı̂ncât mij | pj , pentru orice j. Atunci {mi1 , . . . , mir }
este sistem finit de generatori monomiali pentru I.
Corolar 2.3. Orice ideal monomial din k[X1 , X2 , . . . , Xn ] are un unic sis-
tem de generatori minimal format numai cu monoame. Acesta cuprinde
elementele minimale ı̂n mulţimea monoamelor din I ordonată cu divizibili-
tatea.
Demonstraţie. Din Lema lui Dickson rezultă că există G = {m1 , . . . , ms } un

sistem de generatori finit al lui I. Eliminând din G monoamele mi care se

3
divid printr-un alt monom mj din G, obţinem un alt sistem de generatori,

G0 = {m1 , . . . , mr }, evident minimal. Fie m un monom din I. Atunci există
mj ∈ G0 astfel ı̂ncât mj | m. Dacă există mi ∈ G0 astfel ı̂ncât m | mi rezultă
mj | mi , deci mj = mi , ceea ce implică şi m = mi . Deci monoamele dintr-un
sistem minimal de generatori ai lui I sunt exact elementele minimale ale
mulţimii monoamelor lui I ordonată cu divizibilitatea. De aici se deduce şi
unicitatea sistemului minimal de generatori format numai cu monoame.
Observaţie 2.4. Un ideal monomial nu are un unic sistem de generatori

minimal. De exemplu, pentru idealul I = (X, Y ) ⊆ R[X, Y ], orice sistem de
generatori de forma {X, aX + Y }, a ∈ R, este minimal.
2.1 Exerciţii
2.1. Fie R un inel şi a1 , a2 , . . . , ar ∈ R. Demonstraţi că
(a1 , a2 , . . . , ar ) = (a1 ) + (a2 ) + . . . + (ar ).
2.2. Fie R un inel şi a1 , a2 , . . . , ar ∈ R. Demonstraţi că
(a1 , a2 , a3 , . . . , ar ) = (a2 , a1 , a3 , . . . , ar ),
(a1 , a2 , . . . , ar ) = (ua1 , a2 , . . . , ar ), pentru orice u inversabil ı̂n R,

(a1 , a2 , . . . , ar ) = (a1 + ba2 , a2 , . . . , ar ), pentru orice b ∈ R.
2.3. Determinaţi câte un sistem minimal de generatori pentru suma şi
intersecţia idealelor I = (X 2 Y, XY 3 , XY Z, Y 2 Z), J = (XY, XZ 2 , Y Z 3 ) ⊂
k[X, Y, Z].
2.4. Fie I, J, K ideale monomiale ı̂n k[X1 , X2 , . . . , Xn ]. Demonstraţi că
I ∩ (J + K) = I ∩ J + I ∩ K.
2.5. Fie I = (m1 , . . . , mr ) ⊂ S un ideal monomial si p un monom din S.

Demonstraţi că I : (p) este generat de {m1 / gcd(m1 , p), . . . , mr / gcd(mr , p)}.
2.6. Fie I, J1 , . . . , Js ideale ı̂n inelul S. Demonstraţi că
I : (J1 + . . . + Js ) = ∩si=1 (I : Ji ).
2.7. Deduceţi din exerciţiile de mai sus că intersecţia a două ideale mono-
miale este ideal monomial.

4
Note de curs

L 2.1 Definiţi două ideale monomiale I, J ⊂ K[x, y, z] cu 20, respectiv 30 de
generatori şi determinati sistemele de generatori monomiali minimale pentru
I + J şi I · J.
L 2.2. Realizaţi o procedură care sa calculeze, pentru doua matrice patrat-

ice date cu elemente numere intregi, urma matricei AB −BA si determinatul
matricei A2 + B 2 . Aplicaţi această procedură pe 5 exemple. Ce observaţi?
L 2.3. Realizaţi o procedura care, pentru o matrice nepătratică, să calculeze

minorii maximali.
L. 2.4. Realizaţi o procedură care să verifice Teorema Hamilton-Cayley.

5
Note de curs
Ordonări monomiale
1 Introducere
Algoritmul de ı̂mpărţire a două polinoame ı̂n inelul k[X] al polinoamelor ı̂ntr-
o singură nedeterminată se bazează pe ordonarea după grad a monoamelor
din k[X] :
. . . > X m > X m−1 > . . . > X 2 > X > 1.
Această ordonare ne permite să putem compara orice două monoame din
k[X] şi să scriem ı̂n mod unic termenii unui polinom ı̂n ordine crecătoare sau
descrescătoare a gradelor. In plus, ordonarea după grade a monoamelor este
compatibilă cu ı̂nmulţirea monoamelor, adică X m > X n implică X m+p >
X n+p , pentru orice monom X p .
In inelele de polinoame de mai multe nedeterminate putem construi monoame
diferite cu acelaşi grad. Deci ordonarea după grad a termenilor unui polinom
nu este suficientă pentru a putea scrie ı̂n mod unic crescător sau descrescător
termenii unui polinom. Orice ordonare monomială, adică orice relaţie de or-
dine pe mulţimea monoamelor din inelul k[X1 , X2 , . . . , Xn ] trebuie să aibă
proprietăţi similare cu ordonarea monoamelor din inelul polinoamelor ı̂ntr-o
singură nedeterminată.
Să notăm cu M mulţimea monoamelor din inelul k[X1 , X2 , . . . , Xn ], deci
M = {X α | α ∈ Nn }.
Funcţia
multideg : M → Nn , X α 7→ α,
este izomorfism de la monoidul (M, ·) la monoidul (Nn , +). Deci orice relaţie
de ordine pe M compatibilă cu ı̂nmulţirea determină o relaţie de ordine pe
Nn compatibilă cu adunarea şi reciproc.
2 Definiţia unei ordonări monomiale

Definiţie 2.1. O relaţie de ordine ≤ pe M (respectiv pe Nn ) se numeşte
ordonare monomială dacă satisface următoarele condiţii:
M+MI III, MI IV Semestrul I 2007/2008

1
(i) este totală, adică pentru orice X α , X β ∈ M, X α < X β sau X α = X β

sau X α > X β (pentru orice α, β, γ ∈ Nn , α < β sau α = β sau
α > β).
(ii) este compatibilă cu ı̂nmulţirea monoamelor, adică dacă X α < X β şi

X γ este un monom arbitrar, atunci X α+γ < X β+γ (este compatibilă
cu adunarea ı̂n Nn , adică dacă α < β, atunci pentru orice γ ∈ Nn ,
α + γ < β + γ).
(iii) ≤ este ordine bună, adică orice submulţime nevidă a lui M (respectiv
Nn ) are prim element.
Observaţie 2.2. Ultima condiţie din definiţia de mai sus este echivalentă
cu faptul că orice şir strict descrescător de elemente din M (respectiv din
Nn ) este finit.
Demonstraţie. Să presupunem mai ı̂ntâi că ≤ este ordine bună pe M şi fie
m1 > m2 > . . . un şir strict descrescător de elemente din M. Mulţimea
{mr | r ≥ 1} are minim, deci şirul este finit. Reciproc, să presupunem că
orice şir strict descrescător de elemente din M este finit şi fie F o submulţime
nevidă a lui M. Presupunem că F nu are minim. Fie m1 ∈ F. Cum m1
nu este minim al lui F rezultă că există m2 ∈ F cu m2 < m1 . Elementul
m2 nu este minim al lui F deci există m3 ∈ F cu m3 < m2 . Prin inducţie
se construieşte şirul descrescător infinit m1 > m2 > . . . cu elemente din F,
ceea ce contrazice ipoteza.
Propoziţie 2.3. Fie ≤ o relaţie de ordine totală pe M care satisface condiţia
(ii) din Definiţia 2.1. Atunci ≤ este ordonare monomială dacă şi numai
dacă 1 este prim element ı̂n M (sau, echivalent, 0 este prim element al lui
Nn .)
Demonstraţie. Fie ≤ o ordonare monomială. Să presupunem că 1 nu este
prim element ı̂n M. Atunci există X α ∈ M astfel ı̂ncât X α < 1. Din
condiţia (ii) a Definiţiei 2.1 deducem că există şirul strict descrescător ı̂n
M:
1 > X α > X 2α > . . . ,
absurd. Reciproc, fie 1 prim element ı̂n M şi M ⊂ M o mulţime nevidă.
Considerăm idealul monomial I generat de M. Conform Lemei lui Dickson,
I are un sistem finit de generatori, G = {m1 , . . . , ms } ⊂ M. Cum ≤ este
relaţie de ordine totală pe M, există 1 ≤ i ≤ s astfel ı̂ncât mi = min≤ G.
Vom demonstra că mi = min≤ M. Pentru m ∈ M − G există 1 ≤ j ≤ s astfel
ı̂ncât mj | m deoarece G generezaă I. Fie m = mj n. Cum 1 ≤ n, rezultă, cu
condiţia (ii) din Definiţia 2.1, mj ≤ m, deci, prin tranzitivitate, mi ≤ m. In
concluzie, mi = min≤ M, deci M admite prim element.

2
Note de curs
Observaţie 2.4. Fie ≤ o ordonare monomială şi m1 , m2 monoame ı̂n M

astfel ı̂ncât m1 | m2 . Din demonstraţia propoziţiei anterioare rezultă m1 ≤
m2 .
Observaţie 2.5. Există o singură ordonare monomială ce se poate defini pe
k[X], deoarece condiţia 1 < X implică
1 < X < X2 < X3 . . . .
3 Exemple de ordonări monomiale

Definiţie 3.1. (Ordonarea lexicografică) Fie
α, β ∈ Nn , α = (i1 , i2 , . . . , in ), β = (j1 , j2 , . . . , jn ).
Atunci α este mai mic decât β ı̂n ordonarea lexicografică şi scriem
α <lex β
(sau, echivalent, X α <lex X β ı̂n M) dacă există 1 ≤ t ≤ n astfel ı̂ncât
i1 = j1 , i2 = j2 , . . . , it−1 = jt−1 şi it < jt , cu alte cuvinte, ı̂n vectorul diferenţă
α − β = (i1 − j1 , . . . , in − jn ) cea mai din stânga componentă nenulă este
negativă.
Notaţia pentru
ordonarea Propoziţie 3.2. Ordonarea lexicografică este ordonare monomială.
lexicografică ı̂n
SINGULAR este: Demonstraţie. Fie
lp.
α, β ∈ Nn , α 6= β, α = (i1 , i2 , . . . , in ), β = (j1 , j2 , . . . , jn )
şi fie t = min{s | is 6= js }. Dacă it < jt , atunci α <lex β. In caz contrar,
β <lex α. Deci ordonarea lexicografică este totală. Acum să considerăm
γ ∈ Nn şi α <lex β. Cum (α+γ)−(β +γ) = α−β, rezultă (α+γ) <lex (β +γ).
Condiţia 0 ≤lex α pentru orice α ∈ Nn este verificată ı̂n mod evident.
Exemple 3.3. 1. In inelul k[X, Y, Z], XY 3 Z 5 <lex X 2 Y Z sau, echivalent,
α = (1, 3, 5) <lex β = (2, 1, 1) ı̂n N3 , deoarece α − β = (−1, 2, 4).
2. Considerăm următoarea ordonare a nedeterminatelor ı̂n inelul k[X1 , . . . , Xn ]:
X1 >lex X2 >lex . . . >lex Xn .
Este evident că există n! posibilităţi de a ordona nedeterminatele ı̂n inelul
polinoamelor ı̂n n nedeterminate. In cazul ı̂n care nu vom da o ordonare
explicită considerăm nedeterminatele ordonate ca mai sus.
3. In inelul k[X, Y, Z] avem următoarea ordonare a monoamelor de gradul
doi:
X 2 >lex XY >lex XZ >lex > Ylex 2
> Y Z >lex > Z 2 .

3
Notaţia pentru
ordonarea Definiţie 3.4. (Ordonarea lexicografică graduată) Fie
lexicografică
graduată ı̂n α, β ∈ Nn , α = (i1 , i2 , . . . , in ), β = (j1 , j2 , . . . , jn ).
SINGULAR este: Atunci α este mai mic decât β ı̂n ordonarea lexicografică graduată şi scriem
Dp.
α <grlex β
(sau, echivalent, X α <grlex X β ı̂n M) dacă
|α| < |β| sau |α| = |β| şi α <lex β.
Deci grlex ordonează monoamele mai ı̂ntâi după grad şi apoi după ordonarea
lexicografică.
Propoziţie 3.5. Ordonarea lexicografică graduată este o ordonare mono-
mială.
Demonstraţia se face uşor având ı̂n vedere că ordonarea lexicografică este
monomială.
Exemple 3.6. 1. In inelul k[X, Y, Z], XY 3 Z 5 > X 2 Y Z, deoarece
deg(XY 3 Z 5 ) > deg(X 2 Y Z).
2. In inelul k[X1 , X2 , . . . , Xn ] nedeterminatele se ordonează după ordonarea
lexicografică graduată ca şi după cea lexicografică deoarece toate au gradul 1:
X1 >grlex X2 >grlex . . . >grlex Xn .
Următorul tip de ordonare monomială pe care ı̂l vom defini va fi foarte util
ı̂n demonstrarea unor teoreme importante prin aplicaţiile lor.
Notaţia pentru
1
Definiţie 3.7. (Ordonarea revlexicografică graduată) Fie ordonarea
revlexicografică
α, β ∈ Nn , α = (i1 , i2 , . . . , in ), β = (j1 , j2 , . . . , jn ). graduată ı̂n
SINGULAR este:
Atunci α este mai mic decât β ı̂n ordonarea revlexicografică graduată şi dp.
scriem
α <revlex β
(sau, echivalent, X α <revlex X β ı̂n M) dacă
|α| < |β| sau |α| = |β|
şi există 1 ≤ t ≤ n astfel ı̂ncât it > jt , it+1 = jt+1 , . . . , in = jn ,
adică ı̂n vectorul diferentă α − β = (i1 − j1 , . . . , in − jn ) cea mai din dreapta
componentă nenulă este pozitivă.
1
DE RETINUT! SINGULAR offers a great variety of monomial orderings which provide
an enormous functionality, if used diligently. However, this flexibility might also be con-
fusing for the novice user. Therefore, we recommend to those not familiar with monomial
orderings to generally use the ordering dp for computations in the polynomial ring. (Din
manualul SINGULAR.)

4
Note de curs
Propoziţie 3.8. Ordonarea revlexicografică graduată este o ordonare monomi-

ală.
Demonstraţia se face ca şi ı̂n cazul celorlalte ordonări.
Exemple 3.9. 1. In inelul k[X1 , X2 , . . . , Xn ] nedeterminatele se ordonează
după revlex astfel:
X1 >revlex X2 >revlex . . . >revlex Xn .
2. In inelul k[X, Y, Z] monoamele de gradul doi se ordonează după revlex

astfel:
X 2 >revlex XY >revlex Y 2 >revlex XZ >revlex Y Z >revlex Z 2 .
4 Multigradul unui polinom ı̂n mai multe nede-

terminate
Fie < o ordonare monomială fixată pe k[X1 , X2 , . . . , Xn ] şi f = α aα X α , f 6=
P
0, un polinom din k[X1 , X2 , . . . , Xn ]. Monoamele din f se pot aranja ı̂n mod
unic ı̂n ordine strict descrescătoare. Maximul multiindicilor α cu propri-
etatea că aα 6= 0 se numeşte multigradul lui f şi se notează multideg< f.
Vom mai nota:
coeficientul dominant al lui f ,
lc< (f ) = amultideg< f ,
monomul dominant al lui f ,
lm< (f ) = X multideg< f
şi termenul dominant al lui f ,
lt< (f ) = lc< (f )lm< (f ).
Exemplu 4.1. Fie
f = 2X 2 Y 8 − 3X 5 Y Z 4 + XY Z 3 − XY 4 ∈ R[X, Y, Z].
Atunci
multideglex (f ) = (5, 1, 4), lclex (f ) = −3,
lmlex (f ) = X 5 Y Z 4 şi ltlex (f ) = −3X 5 Y Z 4 .
Propoziţie 4.2. Fie f, g ∈ k[X1 , X2 , . . . , Xn ] astfel ı̂ncât f, g 6= 0 şi f + g 6=
0. Atunci, pentru orice ordonare monomială < pe k[X1 , X2 , . . . , Xn ],

5
(i) multideg< (f + g) ≤ max< (multideg< f, multideg< g)şi
(ii) multideg< (f g) = multideg< f + multideg< g.

Demonstraţie. Fie f = aα X α , g = bα X α şi f g = cα X α . Dacă
P P P
α > max(multideg< f, multideg< g),
atunci aα = bα = 0, deci aα + bα = 0. Prin urmare,
multideg< (f + g) ≤ max(multideg< f, multideg< g).
Dacă
α > multideg< f + multideg< g,
atunci X
cα = aβ bγ = 0,
β+γ=α
deci
multideg< (f g) ≤ multideg< f + multideg< g.
Dacă β = multideg< f şi γ = multideg< g, atunci aβ 6= 0 şi bγ 6= 0, deci
cβ+γ = aβ bγ 6= 0, ceea ce implică egalitatea (ii).
Corolar 4.3. Inelul k[X1 , X2 , . . . , Xn ] este domeniu de integritate.
Definiţie 4.4. Corpul de fracţii al inelului k[X1 , X2 , . . . , Xn ] se numeşte
corpul fracţiilor raţionale ı̂n n nedeterminate cu coeficienţi ı̂n corpul k şi se
notează k(X1 , X2 , . . . , Xn ).
f
Elementele lui k(X1 , X2 , . . . , Xn ) sunt fracţii de forma g
, unde f, g sunt
polinoame din inelul k[X1 , X2 , . . . , Xn ] şi g 6= 0.
4.1 Exerciţii
3.1.
(i) Ordonaţi descrescător după lex, grlex şi, respectiv revlex, următoarele
monoame din inelul k[X, Y, Z] :
X 3 Y 2 Z 5 , X 3 Y 3 Z, X 2 Y Z 5 , Y 3 Z 4 , XY Z 4 , Y 2 Z, XY Z 2 , Z 7 , Y 3 Z 2 , X 5 Y Z 3 .
(ii) Scrieţi următoarele polinoame ordonând termenii după lex, grlex şi
revlex, precizând ı̂n fiecare caz coeficientul, monomul şi termenul dom-
inant al lui f ∈ Q[X, Y, Z] :
(a) f = 2X + 3Y − 5Z + X 2 + XY − Z 3 + XZ 2 ,

6
Note de curs
(b) f = 2X 3 Y 2 Z + 3X 2 Y Z 5 − 3Y Z 2 + XZ − X 4 ,
(c) f = X 3 Y 2 Z + X 4 Y 5 Z − 4X 2 Y Z 4 .
3.2. Fie A ∈ GLn (R) o matrice. Definim pe Nn următoarea relaţie
α≤M (A) β dacă şi numai dacă Aα ≤lex Aβ.
Să se demonstreze că:
(i) Relaţia ≤M (A) este relaţie de ordine totală pe Nn .
(ii) ≤M (A) este ordonare monomială dacă şi numai dacă ı̂n orice coloană
primul elment nenul este pozitiv. In acest caz ≤M (A) se numeşte or-
donarea matriceală definită de matricea A.
(iii) Arătaţi că ordonarea lexicografică se poate obţine pentru A = In ,

matricea unitate de ordinul n.
(iv) Arătaţi că matricea

 
1 1 ... 1
0
 0 . . . −1 

. . . . . . ... ...
0 −1 ... 0
determină ordonarea revlex.
3.3. Fie <1 , <2 ordonări monomiale pe Nn şi, respectiv, Nm . Se defineşte

produsul celor două ordonări, notat <, pe Nn+m , astfel:
(α1 , α2 ) < (β1 , β2 )
dacă şi numai dacă
α1 <1 β1 sau (α1 = β1 şi α2 < β2 ).
Atunci < este ordonare monomială pe Nn+m .
3.4. Dacă <1 , <2 sunt ordonări monomiale pe Nn şi, respectiv, Nm , definite
de matricele A1 şi A2 , atunci produsul celor două ordonări este definit de
matricea
A1 0
A= .
0 A2

7

Ordonări globale ı̂n SINGULAR.2
lp
lexicographical ordering
dp
degree reverse lexicographical ordering
Dp
degree lexicographical ordering
wp( intvec_expression )
weighted reverse lexicographical ordering;
the weight vector may consist of positive integers only.
Wp( intvec_expression )
weighted lexicographical ordering;
weight vector may consist of positive integers only.
Global orderings are well-orderings, i.e., 1<x for each ring variable x.
They are denoted by a p as the second character in their name.
L 3.1. Rezolvaţi Exerciţiul 3.1 cu ajutorul lui SINGULAR. 3 Studiaţi

funcţiile lead,
leadcoef,
L 3.2. Fie polinomul f ∈ Q[X, Y, Z] obţinut prin ı̂nsumarea tuturor monoa- leadmonom,
melor de grad 5 din inelul Q[X, Y, Z]. Ordonaţi descrescator monoamele lui leadcoef in
f după lp, apoi după dp. SINGULAR.
L 3.3. Folosiţi manulalul SINGULAR pentru definiţile ordonărilor wp, Wp.

Ordonaţi polinomul X 4 + Z 5 + X 3 Z + Y Z 4 + X 2 Y 2 după:
dp,Dp,lp,wp(5,3,4),Wp(5,5,4).
2
Manual: 3.3.3. Term orderings
3
Any polynomial (resp. vector) in SINGULAR is ordered w.r.t. a term ordering (or,
monomial ordering), which has to be specified together with the declaration of a ring.
SINGULAR stores and displays a polynomial (resp. vector) w.r.t. this ordering, i.e., the
greatest monomial (also called the leading monomial) is the first one appearing in the
output polynomial, and the smallest monomial is the last one. (Manual SINGULAR: 3.3.3
Term orderings )

8
Note de curs
Algoritmul de ı̂mpărţire ı̂n K[X1, . . . , Xn]
In acest curs vom da un algoritm care generalizeaza teorema de ı̂mpărţire

cu rest ı̂n inelul polinoamelor ı̂ntr-o singură nedeterminată.
1 Algoritmul
Teorema 1.1. Fie < o ordonare monmială pe k[X1 , X2 , . . . , Xn ] şi
F = (f1 , f2 , . . . , fs )
un s−uplu ordonat de polinoame din k[X1 , . . . , Xn ]. Atunci, pentru orice

polinom f ∈ k[X1 , . . . , Xn ], există a1 , a2 , . . . , as şi r ı̂n k[X1 , . . . , Xn ] astfel
ı̂ncât
f = a1 f 1 + a2 f 2 + . . . + as f s + r
şi r = 0 sau r este o combinaţie k−liniară de monoame care nu se divid
prin nici un monom din mulţimea {lm< (fi ) | i = 1, s}. Mai mult, pentru
orice i cu proprietatea că ai fi 6= 0, multideg f ≥ multideg (ai fi ).
Demonstraţie. Dacă f este o combinaţie k−liniară de monoame cu propri-
etatea că toate sunt nedivizibile cu monoamele lm< (fi ), atunci alegem
a1 = a2 = . . . = as = 0 şi r = f.
Acum presupunem teorema adevărată pentru toate polinoamele f 0 ∈ k[X1 , . . . , Xn ]

cu lm< (f 0 ) < lm< (f ). Avem de studiat două cazuri:
1. presupunem că există printre polinoamele din F unul care are propri-
etatea că monomul său dominant divide lm< (f ). Considerăm polinomul
lt< (f )
f0 = f − fi .
lt< (f )i
In expresia lui f 0 se reduce lt< (f ), deci lm< (f 0 ) < lm< (f ). Datorită ipotezei
pe care am facut-o, pentru f 0 putem găsi polinoamele a01 , . . . , a0s şi r0 care
satisfac condiţiile din enunţ astfel ı̂ncât
f 0 = a01 f1 + a02 f2 + . . . + a0s fs + r0 .

1
Atunci
lt< (f )
f = a01 f1 + . . . + (a0i + )fi + a0s fs + r0 .
lt< (fi )
Atunci polinoamele
lt< (f )
a1 = a01 , . . . , ai−1 = a0i−1 , ai = a0i + , ai+1 = a0i+1 , . . . , as = a0s ,
lt< (fi )
şi
r = r0
satisfac condiţiile din enunţ.
2. Dacă pentru orice 1 ≤ i ≤ s, lm< (fi ) nu divide lm< (f ), considerăm
f 0 = f − lt< (f ). Atunci lm< (f 0 ) < lm< (f ), deci există a01 , . . . , a0s şi r0 care
satisfac condiţiile din enunţ astfel ı̂ncât
f 0 = a01 f1 + a02 f2 + . . . + a0s fs + r0 .
Rezultă f = a01 f1 + a02 f2 + . . . + a0s fs + (r0 + lt< (f )). In acest caz putem alege
ai = a0i , pentru orice i şi r = r0 + lt< (f ).
Demonstraţia teoremei ne conduce la următorul
Algoritm de ı̂mpărţire ı̂n inelul k[X1 , . . . , Xn ]
Input: F = (f1 , f2 , . . . , fs ), f
Output: a1 , a2 , . . . , as , r
a1 := 0, a2 := 0, . . . , as := 0; r := 0 // se iniţializează câturile şi restul cu 0
p := f
WHILE {p 6= 0 DO
i := 1
d := false
WHILE {i ≤ s AND d = false DO
IF lt< (fi ) | lt< (p) THEN
ai := ai + lt< (p)/lt< (fi )
p := p − (lt< (p)/lt< (fi ))fi
d = true
ELSE
i := i + 1}
IF d = false THEN
r := r + lt< (p)
p := p − lt< (p)}

2
Note de curs
2 Exemple
Exemplu 2.1. Fie F = (XY − 1, Y 2 − 1) şi polinomul f = X 2 Y + XY 2 +
Y 2 ∈ R[X, Y ]. Considerăm ordonarea lexicografică cu X > Y. Aplicn̂d algo-
ritmul de ı̂mpărţire obţinem
a1 = X + Y, a2 = 1 şi r = X + Y + 1.
Prin urmare,
f = (X + Y )(XY − 1) + (Y 2 − 1) + X + Y + 1.
Observaţie 2.2. Dacă schimbăm ordinea polinoamelor ı̂n familia F se pot

schimba atât câturile ai cât şi restul.
Exemplu 2.3. In exemplul anterior schimbăm ordinea celor două polinoame

ı̂n familia F. Obţinem câturile
a1 = X + 1, a2 = X
şi restul
r = 2X + 1.
Aceste exemple arată că algoritmul de mai sus nu dă un răspuns la problema
apartenenţei la ideal, aşa cum se ı̂ntâmplă ı̂n cazul unei singure nedetermi-
nate.
Exemplu 2.4. Am văzut ı̂n exemplele de mai sus că putem scrie polinomul
f astfel:
f = (X + Y )(XY − 1) + (Y 2 − 1) + X + Y + 1
şi
f = (X + 1)(Y 2 − 1) + X(XY − 1) + 2X + 1.
Deci
Y −X = (X +Y +1)−(2X +1) = (X +2)(Y 2 −1)−(2X +Y )(XY −1) ∈ (F ),
dar este evident că restul ı̂mpărţirii lui Y − X la F este tot Y − X, deci este
nenul.
3 O caracterizare a inelelor noetheriene

Algoritmul de ı̂mpărţire ı̂n algebra polinoamelor k[X1 , X2 , . . . , Xn ] rezolvă
ı̂nsă problema descrierii idealelor. Vom demonstra ı̂n capitolul următor că
orice ideal al lui k[X1 , X2 , . . . , Xn ] este finit generat.

3
Definiţie 3.1. Un inel comutativ şi unitar R care are proprietatea că orice
ideal al său este finit generat se numeşte inel noetherian.
Propoziţie 3.2. Fie R un inel comutativ şi unitar. Următoarele afirmaţii

sunt echivalente:
(a) R este inel noetherian.
(b) Orice familie nevidă de ideale ale lui R are un element maximal.
(c) Orice şir crescător

I1 ⊆ I2 ⊆ . . . ⊆ In . . .
de ideale din R este staţionar, adică există r ≥ 1 astfel ı̂ncât
Ir = Ir+1 = Ir+2 = . . . .
Demonstraţie. (a) ⇒ (b). Vom demonstra că orice familie nevidă de ideale
din R este inductiv ordonată cu incluziunea. Apoi aplicăm lema lui Zorn.
Fie F o familie nevidă de ideale şi T = {It | t ∈ T } ⊂ F o parte total
ordonată a sa. Atunci rezultă uşor că I = ∪t∈T It este ideal care majorează
ı̂n mod evident familia T . Din ipoteză I este finit generat, deci există
{x1 , x2 , . . . , xr } ⊂ R sistem de generatori al lui I. Pentru 1 ≤ i ≤ r, fie ti ∈ T
astfel ı̂ncât xi ∈ Iti . Cum T este total ordonată, deducem că există 1 ≤ j ≤ r
cu proprietatea Iti ⊂ Itj , pentru orice 1 ≤ i ≤ r. Atunci {x1 , x2 , . . . , xr } ⊂
Itj , ceea ce implică I = Itj ∈ F.
(b) ⇒ (c). Fie şirul crescător de ideale I1 ⊆ I2 ⊆ . . . şi F = {In | n ≥ 1}.
Din ipoteză rezultă că F are un element maximal Ir . Atunci Ir = Ir+1 =
Ir+2 = . . . , deci şirul este staţionar.
(c) ⇒ (a). Presupunem prin absurd că există un ideal I al lui R care nu este
finit generat. Fie x1 ∈ I. Atunci (x1 ) $ I deoarece I nu este finit generat,
deci există x2 ∈ I − (x1 ). Aplicând din nou ipoteza asupra lui I rezultă că
(x1 , x2 ) $ I. Presupunem că am ales x1 , x2 , . . . , xn ∈ I astfel ı̂ncât
(x1 ) $ (x1 , x2 ) $ . . . $ (x1 , x2 , . . . , xn ) $ I.
Alegem xn+1 ∈ I − (x1 , x2 , . . . , xn ). Cum I nu este finit generat rezultă că

(x1 , x2 , . . . , xn , xn+1 ) $ I. Prin inducţie obţinem şirul infinit strict crescător
de ideale ı̂n R,
(x1 ) $ (x1 , x2 ) $ . . . $ (x1 , x2 , . . . , xn ) $ . . . $ I,
ceea ce contrazice ipoteza.

4
Note de curs
4 Exerciţii
4.1. Fie
f = X 7 Y 2 + X 3 Y 2 − Y + 1 ∈ R[X, Y ]
şi familia ordonată de polinoame
F = (XY 2 − X, X − Y 3 ).
Efectuaţi ı̂mpărţirea polinomului f la F folosind ordonările lex, grlex şi

revlex. Repetaţi ı̂mpărţirea schimbând ordinea polinoamelor ı̂n familia F.
4.2. Fie
f = XY 2 Z 2 + XY − Y Z ∈ R[X, Y, Z]
şi familia ordonată de polinoame
F = (X − Y 2 , Y − Z 3 , Z 2 − 1).
Efectuaţi ı̂mpărţirea polinomului f la F folosind ordonările lex, grlex şi

revlex. Repetaţi ı̂mpărţirea schimbând ciclic ordinea polinoamelor ı̂n fa-
milia F.
4.3. Fie idealul

I = (X 2 , XY, Y 3 ) ⊆ k[X, Y ].
Determinaţi dimensiunea peste k a spaţiului vectorial k[X, Y ]/I.
4.4. Fie
I = (X 2 Y − Z, XY − 1) ⊆ R[X, Y, Z].
Arătaţi că există polinoamele a1 , a2 ∈ R[X, Y, Z] astfel ı̂ncât
X − Z = a1 (X 2 Y − Z) + a2 (XY − 1).
Deduceţi că X − Z ∈ I. Calculaţi restul ı̂mpărţirii lui X − Z la familia
F = (X 2 Y − Z, XY − 1)
folosind ordonările lex, grlex şi revlex.
4.5. Fie idealul I ⊆ R[X, Y, Z] generat de familia de polinoame
F = (Y − X 2 , Z − X 3 ).

5
(a) Impărţiţi polinomul
f = Z 2 − X 3 Y 2 + XY 2 Z + 2Y Z
la familia F folosind ordonarea lexicografică. Consideraţi nedetermi-

natele ordonate astfel: Y > Z > X.
(b) Arătaţi că orice polinom f ∈ R[X, Y, Z] poate fi scris sub forma
f = a1 (Y − X 2 ) + a2 (Z − X 3 ) + r,
unde r este un polinom ı̂n nedeterminata X.
(c) Arătaţi că dacă f (X, Y, Z) ∈ R[X, Y, Z] are proprietatea că
f (X, X 2 , X 3 ) = 0,
atunci f ∈ I.
(d) Găsiţi două polinoame a1 , a2 ∈ R[X, Y, Z] astfel ı̂ncât
Z 2 − X 4 Y = a1 (Y − X 2 ) + a2 (Z − X 3 ).

L 4.1 Realizati un program in SINGULAR pentru algoritmul din curs.
L 4.2. Rezolvaţi exerciţiile 4.1 şi 4.2 cu ajutorul programului de mai sus.
L 4.3. Folosiţi manulalul SINGULAR pentru a cunoaşte instrucţiunea staircase.

Folosţi staircase pentru a rezolva exerciţiul 4.3.

6
Note de curs
Baze Gröbner
1 Ideal iniţial
Definiţie 1.1. Fie < o ordonare monomială fixată ı̂n k[X1 , X2 , . . . , Xn ] şi
I un ideal ı̂n k[X1 , X2 , . . . , Xn ]. Idealul monomial
in< (I) = (lm< (f ) | f ∈ I, f 6= 0)
se numeşte idealul iniţial al lui I.
Observaţie 1.2. Este evident că monoamele dominante ale polinoamelor

nenule din I generează acelaşi ideal monomial ca şi termenii dominanţi ai
polinoamelor nenule din I. Deci
in< (I) = (lm< (f ) | f ∈ I, f 6= 0) = (lt< (f ) | f ∈ I, f 6= 0)
Observaţie 1.3. Dacă I este generat de polinoamele f1 , . . . , fs , atunci ide-

alul generat de monoamele lm< (fi ), pentru 1 ≤ i ≤ s, este inclus ı̂n idealul
iniţial al lui I, dar, ı̂n general, incluziunea este strictă.
Exemplu 1.4. Fie I = (f1 , f2 , f3 ) ⊂ R[X, Y, Z], unde
f1 = XY 2 − XZ + Y, f2 = XY − Z 2 , f3 = X − Y Z 4 .
Considerăm fixată ordonarea lexicografică. Atunci
(lmlex (fi ) | 1 ≤ i ≤ 3) = (XY 2 , XY, X) = (X).
Polinomul
f = f1 − Y f2 + Zf3 = −Y Z 5 + Y Z 2 + Y
se află ı̂n idealul I, dar monomul său dominant ı̂n ordonarea lex este −Y Z 5
care nu aparţine idealului generat de X. Deci
(lmlex (fi ) | 1 ≤ i ≤ 3) $ inlex I.

1
2 Teorema lui Hilbert a bazei

Următoarea teoremă rezolvă problema descrierii idealelor ı̂n algebra poli-
noamelor k[X1 , X2 , . . . , Xn ].
Teorema 2.1. (Teorema lui Hilbert a bazei)
Orice ideal al inelului k[X1 , X2 , . . . , Xn ] este finit generat.
Demonstraţie. Pentru I = (0) nu avem ce demonstra. Fie I 6= (0) şi < o
ordonare monomială pe k[X1 , X2 , . . . , Xn ]. Pentru idealul monomial in< (I)
aplicăm Lema lui Dickson. Deci există o familie finită de polinoame
g1 , . . . , gs ∈ I
cu proprietatea că
in< (I) = (lm< (g1 ), . . . , lm< (gs )).
Vom demonstra că mulţimea {g1 , . . . , gs } este sistem de generatori pentru

idealul I. Incluziunea
(g1 , . . . , gs ) ⊆ I
este evidentă deoarece g1 , . . . , gs ∈ I. Acum să considerăm un polinom f ∈
I, f 6= 0. Impărţim f la familia de polinoame (g1 , . . . , gs ). Rezultă că există
polinoamele a1 , . . . , as , r ∈ k[X1 , X2 , . . . , Xn ] astfel ı̂ncât
f = a1 g1 + . . . as gs + r
şi r = 0 sau r este o combinaţie k−liniară de monoame care nu sunt divizibile

prin nici unul din monoamele lm< (gi ), i = 1, s. Dacă r 6= 0, cum
r = f − (a1 g1 + . . . as gs ) ∈ I,
obţinem că lm< (r) ∈ in< (I) ceea ce contrazice proprietatea lui r. In con-
cluzie r = 0 şi f ∈ (g1 , . . . , gs ).
Corolar 2.2. Inelul k[X1 , X2 , . . . , Xn ] este noetherian.
3 Baze Gröbner
Definiţie 3.1. Fie < o ordonare monomială fixată şi I un ideal ı̂n in-
elul k[X1 , X2 , . . . , Xn ]. O submulţime G = {g1 , . . . , gs } ⊂ I se numeşte
bază Gröbner a lui I dacă monoamele dominante ale polinoamelor din G
generează idealul iniţial al lui I.
Din demonstraţia teoremei lui Hilbert a bazei rezultă următoarele consecinţe.

2
Note de curs
Corolar 3.2. Orice ideal al lui k[X1 , X2 , . . . , Xn ] admite o bază Gröbner.
Corolar 3.3. Orice bază Gröbner a idealului I este şi sistem de generatori
pentru I.
Exemplu 3.4. G = {X − Z 2 , Y − Z 3 } este bază Gröbner pentru idealul pe

care ı̂l generează ı̂n R[X, Y, Z] pe care am fixat ordonarea lexicografică.
Fie I = (G). Trebuie să demonstrăm că
inlex (I) = (X, Y ).
Presupunem prin absurd că există un polinom f ∈ I, f 6= 0 cu proprietatea

lmlex (f ) 6∈ (X, Y ), deci f este un polinom ı̂n nedeterminata Z. Cum f ∈ I,
există polinoamele u, v ∈ R[X, Y, Z] astfel ı̂ncât
f = (X − Z 2 )u + (Y − Z 3 )v.
Cu substituţiile
X = Z 2 si Y = Z 3
rezultă f (Z) = 0, deci f = 0, ceea ce contrazice alegerea lui f.
Propoziţie 3.5. Fie G = {g1 , . . . , gs } o bază Gröbner pentru idealul I relativ

la ordonarea monomială < şi f ∈ k[X1 , X2 , . . . , Xn ]. Atunci există un unic
polinom r ∈ k[X1 , X2 , . . . , Xn ] cu proprietăţile:
(i) f = g + r şi g ∈ I.
(ii) r = 0 sau r este o combinaţie k−liniară de monoame care nu sunt

divizibile cu nici un monom lm< (gi ), i = 1, s.
Demonstraţie. Existenţa lui r este asigurată de Teorema ı̂mpărţirii cu rest

ı̂n k[X1 , X2 , . . . , Xn ].
Unicitatea: Fie f = g1 + r1 = g2 + r2 , unde r1 , r2 satisfac condiţiile (i), (ii).
Atunci r1 − r2 = g2 − g1 ∈ I. Dacă r1 − r2 6= 0, lm< (r1 − r2 ) ∈ in< (I), deci
există j cu proprietatea că lm< (gj ) | lm< (r1 − r2 ), ceea ce este imposibil
deoarece monomul dominant al polinomului r1 − r2 trebuie să fie monom al
lui r1 sau al lui r2 . Deci r1 = r2 .
Propoziţia de mai sus dovedeşte că dacă G este o bază Gröbner relativ la
o ordonare monomială fixată, atunci, pentru orice f ∈ k[X1 , X2 , . . . , Xn ],
restul ı̂mpărţirii lui f la familia G este unic. Vom nota acest rest cu f¯G .
Exemplu 3.6. Fie G = {X + Z, Y − Z} ⊂ k[X, Y, Z]. G este bază Gröbner

pentru idealul I pe care-l generează relativ la ordonarea lexicografică, deoarece

3
in< (I) = (X, Y ). Dacă ı̂mpărţim polinomul f = XY la familia ordonată G

obţinem:
XY = Y (X + Z) − Z(Y − Z) − Z 2 .
Schimbând ordinea polinoamelor la ı̂mpărţire rezultă:
XY = Z(X + Z) + X(Y − Z) − Z 2 .
In concluzie, nu se obţin şi câturi unice la ı̂mpărţirea unui polinom la o bază
Gröbner.
Propoziţie 3.7. Fie G o bază Gröbner pentru idealul I şi f ∈ k[X1 , X2 , . . . , Xn ].
Atunci f ∈ I dacă şi numai dacă f¯G = 0.
Demonstraţie. Implicaţia ⇐ este evidentă. Reciproc, dacă f ∈ I, atunci
f = f + 0 şi din propoziţia anterioară deducem f¯G = 0.
Cu acest rezultat putem formula un algoritm pentru rezolvarea prob-
lemei apartenenţei la ideal:
Fie I un ideal ı̂n k[X1 , X2 , . . . , Xn ] şi f un polinom arbitrar.
1. Se calculează o bază Gröbner G a lui I.

2. Se determină restul f¯G . Dacă f¯G = 0 atunci f ∈ I. In caz contrar, f 6∈ I.
Propoziţie 3.8. Fie G = {g1 , . . . , gs } şi G0 = {g10 , . . . , gt0 } baze Gröbner pen-
tru idealul I relativ la o ordonare monomială fixată şi f ∈ k[X1 , X2 , . . . , Xn ].
Atunci
0
f¯G = f¯G .
0
Demonstraţie. Fie f¯G = r şi f¯G = r0 . Din Propoziţia 3.5 rezultă că există
polinoamele g, g 0 ∈ I astfel ı̂ncât f = g+r = g 0 +r0 . Atunci r−r0 = g 0 −g ∈ I.
Dacă r − r0 6= 0 rezultă că
lm< (r − r0 ) ∈ in< (I) = (lm< (gi ) | 1 ≤ i ≤ s) = (lm< (gj0 ) | 1 ≤ j ≤ t).
Dar lm< (r − r0 ) este unul din monoamele polinoamelor r sau r0 . Ori nici
unul din aceste monoame nu se află ı̂n idealul iniţial al lui I. Prin urmare
r − r0 = 0.
Definiţie 3.9. Fie f, g polinoame nenule din k[X1 , X2 , . . . , Xn ] şi < o or-
donare monomială fixată. Fie
lm< (f ) = X α , lm< (g) = X β şi X γ = lcm(X α , X β ).
(Am notat cu lcm(u, v) cel mai mic multiplu comun al polinoamelor u, v.)
Xγ Xγ
S(f, g) = f− g
lt< (f ) lt< (g)
se numeşte S−polinomul perechii (f,g).

4
Note de curs
γ γ
Observaţie 3.10. Este evident că lt< ( ltX
< (f )
f ) = lt< ( ltX
< (g)
g), deci termenii
dominanţi se reduc ı̂n S−polinom.
Exemplu 3.11. Fie
f = 4X 2 Z − 7Y 2 , g = XY Z 2 + 3XZ 4 ∈ R[X, Y, Z].
Să determinăm S−polinomul perechii (f, g) relativ la ordonarea lexicografică.

Cum
lm< (f ) = X 2 Z, lm< (g) = XY Z 2 ,
rezultă
lcm(lm< (f ), lm< (g) = X 2 Y Z 2 .
Se obţine
7
S(f, g) = −3X 2 Z 4 − Y 3 Z.
4
Următoarea lemă ne arată că reducerile termenilor dominanţi ı̂ntr-o sumă
de polinoame de acelaşi multigrad rezultă din reduceri care se realizează cu
ajutorul S−polinoamelor. Ea ne va fi utilă pentru a stabili un criteriu cu
care se decidem dacă un sistem de generatori al unui ideal este sau nu bază
Gröbner.
Lema 3.12. Fie < o ordonare monomială fixată pe k[X1 , X2 , . . . , Xn ]. Conside-

răm o sumă de tipul
t
X
ci X α(i) gi ,
i=1
unde
c1 , c2 , . . . , ct ∈ k, α(i) + multideg(gi ) = δ, i = 1, t.
Dacă
t
X
multideg( ci X α(i) gi ) < δ,
i=1
atunci există nişte constante cjl ∈ k astfel ı̂ncât

t
X X
ci X α(i) gi = cjl X δ−γjl S(gj , gl ),
i=1 j,l
unde X γjl = lcm(lm< (gj ), lm< (gl )), pentru orice j, l. Mai mult, pentru orice
j, l,
multideg(X δ−γjl S(gj , gl )) < δ.

5
Demonstraţie. Fie lc< (gi ) = di , lm< (gi ) = X β(i) , deci lt< (gi ) = di X β(i) ,
pentru orice 1 ≤ i ≤ t. Din ipoteză rezultă egalităţile:
α(i) + β(i) = δ, pentru orice 1 ≤ i ≤ t
şi
t
X
ci di = 0.
i=1
Pentru orice i considerăm polinomul
X α(i) gi
pi = .
di
pi are coeficientul dominant egal cu 1 şi verifică egalitatea
X α(i) gi = di pi .
Atunci
t
X t
X
ci X α(i) gi = ci di pi = c1 d1 (p1 − p2 ) + (c1 d1 + c2 d2 )(p2 − p3 ) + . . .
i=1 i=1
. . . + (c1 d1 + . . . + ct−1 dt−1 )(pt−1 − pt ) + (c1 d1 + . . . + ct dt )pt . (1)
Ultimul termen din sumă (1) este nul. Vom demonstra că
pj − pl = X δ−γjl S(gj , gl ).
Mai ı̂ntâi să observăm că X β(i) | X δ pentru orice i, deci
lcm(X β(j) , X β(l) ) = X γjl | X δ ,
pentru orice j, l. Aşadar X δ−γjl este monom pentru orice j, l.
Xδ Xδ X α(j) gj X α(l) gl
X δ−γjl S(gj , gl ) = gj − gl = − = pj − pl .
lt< (gj ) lt< (gl ) dj dl
Inlocuind diferenţele pj − pj+1 ı̂n egalitatea (1) deducem ceea ce trebuia

demonstrat. In plus, lt< (pj ) = X δ pentru orice j, deci ı̂n diferenţele pj −pj+1
termenii dominanţi se reduc, ceea ce implică

6
Note de curs
Teorema 3.13. Fie I ⊂ k[X1 , X2 , . . . , Xn ] un ideal, G = {g1 , . . . , gs } un sis-

tem de generatori pentru I şi < o ordonare monomială fixată. Atunci G este
bază Gröbner pentru I dacă şi numai dacă pentru orice i, j ∈ {1, . . . , s}, i <
j, restul ı̂mpărţirii lui S(gi , gj ) la familia ordonată G este zero.
Demonstraţie. Fie G bază Gröbner pentru I. Atunci, din definiţie, S(gi , gj ) ∈
I, deci, cu Propoziţia 3.7,
G
S(gi , gj ) = 0.
Reciproc, să presupunem că resturile polinoamelor S(gi , gj ) la ı̂mpărţirea la
G sunt toate zero. Vom demonstra că
in< (I) = (lm< (g1 ), . . . , lm< (gs )).
Fie f ∈ I, f 6= 0. Să arătăm că lm< (f ) ∈ (lm< (g1 ), . . . , lm< (gs )). f se poate
scrie sub forma
s
X
f= gi hi , hi ∈ k[X1 , X2 , . . . , Xn ], 1 ≤ i ≤ s, (2)
i=1
deoarece G este sistem de generatori pentru I. Fie mi = multideg(hi gi ), i =

1, s şi δ = max{m1 , . . . , ms }. Dintre toate scrierile de tipul (2) ale lui f o
alegem pe aceea care are δ minim. In acest caz vom demonstra că
multideg(f ) = max multideg(hi gi )

1≤i≤s
ceea ce implică lm< (f ) ∈ P(lm< (g1 ), . . . , lm< (gs )). Presupunem prin absurd
că multidegf = multideg si=1 gi hi < δ. Vom demonstra că se poate obţine
o scriere a lui f de tipul
P(2) cu un δ 0 strict mai Psmic decât δ, contradicţie cu
s
alegerea lui δ. Fie f = i=1 gi hi şi multideg i=1 gi hi < δ. Atunci
X X
f= gi hi + gi hi =
i,mi =δ i,mi <δ
X X X
= gi lt< (hi ) + gi (hi − lt< (hi )) + gi hi .
i,mi =δ i,mi =δ i,mi <δ
Este clar că ı̂n ultimele două sume termenii au multigradul strict mai mic
decât δ. Fie lt< (hi ) = ci X α(i) . Cum
s
X
multideg gi hi < δ,
i=1
deducem că X
multideg ci X α(i) gi < δ.
i,mi =δ

7
Aplicând lema anterioară rezultă că există constantele cjl ∈ k astfel ı̂ncât
X X
ci X α(i) gi = cjl X δ−γjl S(gj , gl )
i,mi =δ j,l
şi
Din ipoteză polinoamele S(gj , gl ) dau restul zero la ı̂mpărţirea la G deci,
folosind Teorema ı̂mpărţirii cu rest, ele se pot scrie sub forma
s
X
S(gj , gl ) = aqjl gq ,
q=1
unde aqjl ∈ k[X1 , . . . , Xn ] şi
multideg(aqjl gq ) ≤ multidegS(gj , gl ).
Atunci X X X
ci X α(i) gi = cjl X δ−γjl aqjl gq =
i,mi δ j,l q
XX
= ( cjl X δ−γjl aqjl )gq .
q j,l
Termenii din ultima sumă au multigradul cel mult max(multideg(X δ−γjl aqjl gq )).
Dar
max(multideg(X δ−γjl aqjl gq )) ≤ multidegX δ−γjl S(gj , gl ) < δ.
Exemplu 3.14. Fie G = {X − Z 2 , Y − Z 3 } ⊂ R[X, Y, Z] sistem de gener-

atori pentru idealul I. Să arătăm că G este bază Gröbner a lui I relativ la
ordonarea lexicografică. Calculăm S−polinomul perechii (g1 , g2 ), unde
g1 = X − Z 2 , g2 = Y − Z 3 .
Obţinem
S(g1 , g2 ) = XZ 3 − Y Z 2 = Z 3 (X − Z 2 ) − Z 2 (Y − Z 3 ),
deci
G
S(g1 , g2 ) = 0.
Prin urmare G este bază Gröbner pentru I.

8
Note de curs
4 Exerciţii
5.1. Fie polinoamele
f1 = 2XY 2 − X, f2 = 3X 2 Y − Y − 1 ∈ R[X, Y ].
(a) Calculaţi S−polinomul perechii (f1 , f2 ) folosind ordonarea lexicografică

graduată.
(b) Găsiţi un polinom f ∈ I cu proprietatea că restul ı̂mpărţirii sale la

(f1 , f2 ) este nenul.
(c) Deduceţi că {f1 , f2 } nu este bază Gröbner pentru idealul I = (f1 , f2 ).
5.2. Stabiliţi dacă
G = {X 4 Y 2 − Z 5 , X 3 Y 3 − 1, X 2 Y 4 − 2Z} ⊂ R[X, Y, Z]
este bază Gröbner pentru idealul I = (G). Argumentaţi.
5.3. Fie idealul
I = (XZ − Y 2 , X 3 − Z 2 ) ⊂ C[X, Y, Z].
(a) Arătaţi că
{XZ − Y 2 , X 3 − Z 2 , −X 2 Y 2 + Z 3 , −XY 4 + Z 4 , −Y 6 + Z 5 }
este bază Gröbner a lui I relativ la ordinea lexicografică graduată.
(b) Determinaţi idealul iniţial al lui I, ingrlex (I).
(c) Calculaţi restul f¯G , unde f = −4X 2 Y 2 Z 2 + Y 6 + 3Z 5 . Deduceţi că

f ∈ I.

L 5.1 Realizati un program in SINGULAR pentru calcularea S–polinomului
unei perechi de polinoame.
L 5.2. Realizati un program in SINGULAR care să testeze dacă un sistem dat
de generatori ai unui ideal este sau nu bazaă Gröbner.
L 5.3. Rezolvaţi exerciţiul 5.3 cu SINGULAR.

9
Note de curs
Algoritmul Buchberger
1 Algoritmul Buchberger
In acest paragraf vom prezenta algoritmul Buchberger de construcţie a unei
baze Gröbner a unui ideal pornind de la un sistem arbitrar de generatori.
Algoritmul se bazează ı̂n mod esenţial pe următorul rezultat.
Lema 1.1. Fie < o ordonare monomială fixată pe k[X1 , X2 , . . . , Xn ], I un

ideal şi G un sistem de generatori al lui I. Presupunem că există g, h ∈ G
astfel ı̂ncât S(g, h) dă restul S 6= 0 la ı̂mpărţirea cu familia ordonată G.
Atunci G0 = G ∪ {S} este sistem de generatori pentru I şi
(lm< (g) | g ∈ G) $ (lm< (g) | g ∈ G0 ).
Demonstraţie. Din definiţia S−polinomului rezultă că S(g, h) ∈ (g, h) ⊆ I.

Atunci este clar din Teorema ı̂mpărţirii cu rest că S ∈ I, prin urmare G ⊂
G0 ⊂ I, ceea ce implică faptul că G0 rămâne sistem de generatori pentru I.
Pentru a doua parte e sufucient să observăm că lm< (S) ∈ (lm< (g) | g ∈
G0 ) − (lm< (g) | g ∈ G).
Algoritmul Buchberger
Input: F = (g1 , . . . , gs ) // F este un sistem de generatori pentru idealul

I.
Output: G = (g1 , . . . , gt ) // G este bază Gröbner pentru I.
G := F
REPEAT
G0 = G
FOR p, q ∈ G0 , p 6= q DO
S := restul ı̂mpărţirii lui S(p, q) la G0
IF S 6= 0 THEN G := G ∪ {S}
0
UNTIL G=G
Lema de mai sus arată că la fiecare adăugare a unui nou rest nenul S ı̂n G
se obţine un nou sistem de generatori, G0 , care are proprietatea că idealul

1
(lm< (g) | g ∈ G0 ) este strict mai mare decât idealul (lm< (g) | g ∈ G). Deci
după un număr finit de paşi trebuie să obţinem toate resturile S egale cu
zero. In caz contrar, ı̂n inelul noetherian k[X1 , X2 , . . . , Xn ] s-ar obţine un
şir infinit strict crescător de ideale, absurd! Deci după un număr finit de
paşi obţinem un sistem de generatori G care satisface condiţia din criteriul
de testare a unui sistem de generatori, deci G este bază Gröbner a lui I.
Exemplu 1.2. Fie I idealul generat de
g1 = Y − X 2 , g2 = Z − X 3 ∈ R[X, Y, Z].
Considerăm fixată ordonarea lexicografică cu X > Y > Z.

S−polinomul S(g1 , g2 ) este −XY + Z şi restul la ı̂mpărţirea cu familia G =
{g1 , g2 } este
g3 = −XY + Z.
Adăugăm g3 la G. S−polinomul S(g1 , g3 ) este XZ−Y 2 . Acesta dă la ı̂mpărţirea
cu G = {g1 , g2 , g3 } restul
g4 = XZ − Y 2 .
Adăugăm polinomul g4 la familia G. Cum S(g1 , g4 ) dă restul zero la ı̂mpărţirea
cu G = {g1 , g2 , g3 , g4 } continuăm cu calculul polinomului S(g2 , g3 ). Obţinem
G
S(g2 , g3 ) = 0. Mai departe, S(g2 , g4 ) = Y 3 − Z 2 , care dă restul
g5 = Y 3 − Z 2 .
Rezultă noul sistem de generatori G = {g1 , g2 , g3 , g4 , g5 }. S−polinoamele

S(g1 , g5 ), S(g2 , g5 ), S(g3 , g5 ), S(g4 , g5 ) dau toate restul zero la ı̂mpărţirea cu
G. Este clar că aceste verificări sunt suficiente pentru a decide că
G = {g1 , g2 , g3 , g4 , g5 }
este o bază Gröbner pentru I. In particular, rezultă că idealul iniţial al lui I
este
inlex (I) = (X 2 , X 3 , XY, XZ, Y 3 ) = (X 2 , XY, XZ, Y 3 ).
2 Baze Gröbner reduse

Lema 2.1. Fie G o bază Gröbner pentru idealul I ⊂ k[X1 , X2 , . . . , Xn ] şi
p ∈ G astfel ı̂ncât
lm< p ∈ (lm< (g) | g ∈ G − {p}).
Atunci G − {p} este, de asemenea, o bază Gröbner pentru I.

2
Note de curs
Demonstraţie. Din ipoteză rezultă că
(lm< (g) | g ∈ G − {p}) = (lm< (g) | g ∈ G),
deci
(lm< (g) | g ∈ G − {p}) = in< (I),
ceea ce arată că G − {p} este bază Gröbner pentru I.
Exemplu 2.2. In Exemplul 1.2 am arătat că
G = {−X 2 + Y, −X 3 + Z, −XY + Z, XZ − Y 2 , Y 3 − Z 2 }
este bază Gröbner pentru idealul I = (Y − X 2 , Z − X 3 ) ∈ R[X, Y, Z] relativ

la ordonarea lexicografică. Polinomul p = −X 3 + Z are monomul dominant
X 3 care se află ı̂n idealul (X 2 , XY, XZ, Y 3 ), deci el poate fi eliminat din G.
Obţinem ı̂n acest fel o nouă bază Gröbner pentru I :
{−X 2 + Y, −XY + Z, XZ − Y 2 , Y 3 − Z 2 }.
Definiţie 2.3. Fie G o bază Gröbner pentru idealul I. G se numeşte mini-

mală dacă satisface condiţiile:
(i) lc< (p) = 1, pentru orice p ∈ G.
(ii) Pentru orice p ∈ G,
lm< (p) 6∈ (lm< (g) | g ∈ G − {p}).
Observaţie 2.4. Este evident că din orice bază Gröbner se poate obţine una
minimală ı̂nlăturând polinoamele p cu proprietatea lm< (p) ∈ (lm< (g) | g ∈
G − {p}) şi multiplicând convenabil, cu constante nenule din k, polinoamele
rămase astfel ı̂ncât ele să aibă coeficienţii dominanţi egali cu 1.
Exemplu 2.5. Aplicând acest procedeu bazei Gröbner din Exemplul 1.2
obţinem pentru idealul I = (Y − X 2 , Z − X 3 ) ⊂ R[X, Y, Z] o baza Gröbner
minimală:
{X 2 − Y, XY − Z, XZ − Y 2 , Y 3 − Z 2 }
relativ la ordonarea lexicografică. Este evident că oricare din familiile
Ga = {X 2 − Y + a(XY − Z), XY − Z, XZ − Y 2 , Y 3 − Z 2 }, a ∈ R,
este bază minimală pentru I relativ la ordonarea lexicografică. Aşadar, un

ideal poate avea mai multe baze Gröbner minimale.

3
Lema 2.6. Fie G o bază Gröbner minimală pentru idealul I relativ la o

ordonare monomială < . Atunci
{lm< (g) | g ∈ G}
este sistem minimal de generatori pentru idealul iniţial al lui I.
Demonstraţie. Sistemul minimal de generatori monomiali al idealului in< (I)

este format cu monoamele care sunt elemente minimale ı̂n mulţimea mon-
amelor din in< (I) relativ la divizibilitate. Dacă presupunem că {lm< (g) | g ∈
G} nu este sistem minimal de generatori pentru in< (I), rezultă că există
g ∈ G astfel ı̂ncât lm< (g) ∈ (lm< (h) | h ∈ G − {g}), ceea ce contrazice
minimalitatea lui G.
Corolar 2.7. Orice două baze Gröbner minimale ale idealului I au acelaşi
număr de elemente.
Definiţie 2.8. O bază Gröbner G a idealului I se numeşte redusă dacă

satisface următoarele două condiţii:
(i) lc< (p) = 1, pentru orice p ∈ G.
(ii) Pentru orice p ∈ G, p nu are nici un monom ı̂n idealul (lm< (g) | g ∈
G − {p}).
Exemplu 2.9. In Exemplul 2.5, doar G0 = {X 2 −Y, XY −Z, XZ −Y 2 , Y 3 −

Z 2 } este bază Gröbner redusă pentru idealul I = (Y − X 2 , Z − X 3 ) ∈
R[X, Y, Z] relativ la ordonarea lexicografică.
Propoziţie 2.10. Pentru o ordonare monomială dată, un ideal I al inelului

k[X1 , X2 , . . . , Xn ] are o unică bază Gröbner redusă.
Demonstraţie. Existenţa. Dacă G este o bază Gröbner minimală şi g ∈ G,

spunen că g este redus pentru G dacă satisface condiţia (ii) din Definiţia 2.8,
adică nici un monom al lui g nu se află ı̂n idealul monoomial (lm< (h) | h ∈
G−{g}). Pentru a obţine o bază redusă din G trebuie să ”reducem” toate ele-
mentele sale. Fie G = {g1 , g2 , . . . , gt }. Notăm cu G1 mulţimea de polinoame
obţinută din G prin ı̂nlocuirea lui g1 cu restul său la ı̂mpărţirea cu familia
G−{g }
ordonată G − {g1 }, deci dacă g10 = ḡ1 1 , atunci G1 = (G − {g1 }) ∪ {g10 }.
Atunci lm< (g1 ) = lm< (g10 ) deoarece lm< (g1 ) 6∈ (lm< (h) | h ∈ G − {g}). Prin
urmare G1 rămâne bază Gröbner pentru că
(lm< (g) | g ∈ G) = (lm< (g) | g ∈ G1 )
şi g10 este redus pentru G1 datorită proprietăţilor restului. Cu acelaşi pro-
cedeu se ”reduc” rând pe rând şi celelalte elemente din bază.

4
Note de curs
Unicitatea. Fie G şi G0 două baze Gröbner reduse ale lui I. In particular,
G, G0 sunt minimale, deci
{lm< (g) | g ∈ G} = {lm< (g) | g ∈ G0 }.
Fie g ∈ G. Atunci există g 0 ∈ G0 cu proprietatea că lm< (g) = lm< (g 0 ).

Vom demonstra că g = g 0 . Cum g a fost ales arbitrar ı̂n G, deducem G =
G0 . In g − g 0 se reduce termenul dominant deoarece ambele polinoame au
coeficientul dominant 1 şi lm< (g) = lm< (g 0 ). Din proprietăţile polinoamelor
G G
g, g 0 rezultă g − g 0 = g−g 0 . Dar g−g 0 ∈ I, deci g − g 0 = 0 adică g = g 0 .
Corolar 2.11. Fie idealele I, J ⊂ k[X1 , X2 , . . . , Xn ]. Atunci I = J dacă şi
numai dacă au aceeaşi bază Gröbner redusă.
Obţinem astfel un algoritm pentru testarea egalităţii a două ideale
din k[X1 , X2 , . . . , Xn ]:
Fie idealele I, J ⊂ k[X1 , X2 , . . . , Xn ].
1. Se determină G ⊂ I, G0 ⊂ J, baze Gröbner reduse pentru I, respectiv J.

2. Dacă G = G0 atunci I = J. In caz contrar, I 6= J.
3 Exerciţii
6.1. Fie inelul R[X, Y, Z] pe care considerăm ordonarea lexicografică grad-
uată şi idealul
I = (X 3 − 2XY, X 2 Y − 2Y 2 + X).
(a) Arătaţi că
G = {X 3 − 2XY, X 2 Y − 2Y 2 + X, −X 2 − 2XY, −2Y 2 + X}
este bază Gröbner a lui I.
(b) Determinaţi ingrlex (I).
(c) Găsiţi o bază Gröbner minimală pentru idealul I.

6.2. Fie I un ideal nenul ı̂n k[X]. Arătaţi că generatorul unitar al lui I
formează o bază Gröbner redusă pentru I.
6.3. Fie I ⊂ k[X1 , X2 , . . . , Xn ] un ideal. Arătaţi că I = k[X1 , X2 , . . . , Xn ]

dacă şi numai dacă {1} este bază Gröbner redusă a lui I ı̂n orice ordonare
monomială.

5
6.4. Aplicaţi algoritmul Buchberger la (f, G, >) fără a folosi SINGULAR:

f = x4 + y 4 + z 4 + xyz, G = {∂f /∂x, ∂f /∂y, ∂f /∂z} şi ordonarea dp.
Daţi un argument direct pentru faptul că mulţimea G este o bază standard
ı̂n raport cu dp.
6.5. Arătaţi că idealele
I = (Y − X 2 , XZ − Y 2 ) şi J = (Y − X 2 , XZ − X 4 ), I, J ⊂ Q[X, Y, Z],
sunt egale.
6.6. Verificaţi prin calcul de mână, dacă polinomul f este sau nu ı̂n idealul
I:
(1) f = xy 3 − z 2 + y 5 − z 3 , I = (−x3 + y, x2 y − z), ı̂n Q[x, y, z].
(2) f = x3 z − 2y 2 , I = (yz − y, xy + 2z 2 , y − z), ı̂n Q[x, y, z].

L.6.1. Determinaţi câte o bază Gröbner redusă pentru următoarele ideale
folosind atât ordonarea lexicografică cât şi ordonarea revlexicografică grad-
uată.
(a) I = (XY 2 − X, X − Y 3 ).
(b) I = (X − Y 2 , Y − Z 3 , Z 2 − 1).
(c) I = (X 2 Y − Z, XY − 1).
L 6.2. Aceiaşi generatori ai unui ideal dau baze standard diferite rela-
tiv la ordonări diferite: testaţi acest lucru cu ajutorul lui SINGULAR pe in-
elul Q[x, y] şi idealul I = (x10 + x9 y 2 , y 8 − x2 y 7 ) cu ordonările dp, lp,
wp(1,1),wp(1,2).
L 6.3. Folosiţi SINGULAR pentru a calcula gcd(f, g), unde
f = (x3 + 5)2 (x − 2)(x2 + x + 2)4
şi
g = (x3 + 5)(x2 − 3)(x2 + x + 2).
Folosiţi std(ideal(f,g)), apoi gcd(f,g).

6
Note de curs
L.6.4. Fie polinoamele
f = x2 yz + xy 2 z + y 2 z + z 3 + xy, f1 = xy + y 2 − 1, f2 = xy ∈ Q[x, y, z]
cu ordonarea dp. Calculaţi, folosind comanda reduce ı̂n SINGULAR, forma

normală a lui f relativ la o bază standard a lui (G).
L 6.5∗ . Găsiţi un sistem de genratori finit pentru idealul
I = (y − x2 , y − x3 , y − x4 , . . .) ⊂ Q[x, y]
şi apoi determinaţi o bază standard a sa ı̂ntr-o ordonare la alegere.
L 6.6∗ . Determinaţi o bază standard pentru idealul
I = (x + y 2 + z 3 , x2 + y 3 + z 4 , x3 + y 4 + z 5 , . . .) ⊂ Q[x, y, z].

7
Note de curs
Teorema eliminării şi aplicaţii
1 Teorema eliminării
Fie I ⊂ k[X1 , X2 , . . . , Xn ] un ideal. Pentru 0 ≤ t ≤ n − 1, notăm
It = I ∩ k[Xt+1 , X2 , . . . , Xn ].
Propoziţie 1.1. Pentru orice 0 ≤ t ≤ n−1, It este ideal ı̂n k[Xt+1 , . . . , Xn ].
Acest ideal se numeşte idealul de eliminare de rang t al lui I.
Pentru demonstraţie se verifică uşor condiţiile din definiţia idealului.
Teorema 1.2. (Teorema eliminării) Fie I ⊂ k[X1 , X2 , . . . , Xn ] un ideal
nenul şi G = {g1 , g2 , . . . , gm } o bază Gröbner a lui I relativ la ordonarea
lexicografică. Atunci, pentru orice 0 ≤ t ≤ n − 1,
Gt = G ∩ k[Xt+1 , . . . , Xn ]
este bază Gröbner pentru idealul de eliminare It .
Demonstraţie. Fie 0 ≤ t ≤ n−1 şi presupunem că g1 , . . . , gr ∈ k[Xt+1 , . . . , Xn ].
Vom demonstra că Gt = {g1 , . . . , gr } este sistem de generatori pentru It . Este
clar că Gt ⊂ I ∩k[Xt+1 , . . . , Xn ], deci idealul generat de Gt ı̂n k[Xt+1 , . . . , Xn ]
este inclus ı̂n It . Pentru incluziunea It ⊂ (Gt ), alegem un polinom f ∈ It .
Cum G este bază Gröbner a lui I, rezultă f¯G = 0, deci f se scrie
f = h1 g1 + . . . + hr gr + hr+1 gr+1 + . . . + hm gm .
Să presupunem că există r + 1 ≤ i ≤ m astfel ı̂ncât hi gi 6= 0. Atunci
multideglex (hi gi ) ≤ multideglex (f ).
Dar f ∈ k[Xt+1 , . . . , Xn ], deci hi gi ∈ k[Xt+1 , . . . , Xn ]. Pe de altă parte,
din alegerea polinoamelor g1 , . . . , gr rezultă că lmlex (gi ) conţine una din
nedeterminatele X1 , X2 , . . . , Xt , contradicţie! Aşadar hi gi = 0 pentru i ≥
r + 1, ceea ce implică f ∈ (Gt ). Pentru a arăta că Gt este bază Gröbner
pentru It trebuie să verificăm că pentru orice 1 ≤ i < j ≤ t, restul
ı̂mpărţirii S−polinomului S(gi , gj ) la Gt este zero. Dar acesta este exact
restul ı̂mpărţirii la familia G, ori acesta este zero deoarece G este bază
Gröbner a lui I.

1
Exemplu 1.3. Fie idealul

I = (X 2 + Y 2 + Z 2 − 1, X 2 Y + Z 2 , X − Z) ⊂ C[X, Y, Z].
O bază Gröbner a lui I relativ la lex este
G = {X − Z, Y − 2Z 2 , 4Z 4 − 2Z 2 + 1}.
Atunci
G1 = {Y − 2Z 2 , 4Z 4 − 2Z 2 + 1}
este o bază Gröbner pentru primul ideal de eliminare al lui I, iar
G2 = {4Z 4 − 2Z 2 + 1}
este o bază Gröbner pentru al doilea ideal de eliminare al lui I.
2 Intersecţia idealelor
In această secţiune vom prezenta un algoritm de calcul pentru intersecţia a
două ideale. Apoi vom deduce algoritmi de calcul pentru cel mai mic mul-
tiplu comun şi cel mai mare divizor comun ı̂n k[X1 , X2 , . . . , Xn ] şi pentru
câtul a două ideale polinomiale.
Fie I un ideal ı̂n k[X1 , X2 , . . . , Xn ] şi f (t) ∈ k[t] un polinom ı̂n nedeterminata
t. Notăm cu f (t)I idealul (f (t)g | g ∈ I) ⊂ k[t, X], unde prin X ı̂nţelegem
şirul de nedeterminate X1 , X2 , . . . , Xn .
Lema 2.1. (a) Dacă I este generat de polinoamele p1 , p2 , . . . , pr , atunci
idealul f (t)I este generat de f (t)p1 , f (t)p2 , . . . f (t)pr .
(b) Dacă g(X, t) ∈ f (t)I şi a ∈ k, atunci g(X, a) ∈ I.
Demonstraţie. (a). Fie h(X, t) ∈ f (t)I. Atunci h se poate scrie
q
X
h(X, t) = hi (X, t)f (t)gi (X),
i=1
Pr
cu gi (X) ∈ I. Deci gi (X) = j=1 aij (X)pj (X), aij (X) ∈ k[X]. Urmează că
r X q
X X
h(X, t) = hi (X, t)aij (X)f (t)pj (X) = ( hi (X, t)aij (X))f (t)pj (X).
i,j j=1 i=1
Pq
Pentru 1 ≤ j ≤ l, fie uj (X, t) = i=1 hi (X, t)aij (X). Atunci
r
X
h(X, t) = uj (X, t)f (t)pj (X),
j=1

2
Note de curs
ceea ce demonstrează că f (t)I este generat de f (t)p1 , f (t)p2 , . . . f (t)pr .

(b). Fie
Xr
g(X, t) = gj (X, t)f (t)pj (X).
j=1
Atunci r
X
g(X, a) = gj (X, a)f (a)pj (X) ∈ I.
j=1
Teorema 2.2. Fie I, J ideale ı̂n k[X1 , X2 , . . . , Xn ]. Atunci
I ∩ J = (tI + (1 − t)J) ∩ k[X1 , X2 , . . . , Xn ].
Demonstraţie. Fie f ∈ I ∩ J. Atunci
f ∈ k[X1 , X2 , . . . , Xn ] şi tf ∈ tI, (1 − t)f ∈ (1 − t)J,
deci
f = tf + (1 − t)f ∈ tI + (1 − t)J.
Prin urmare
f ∈ (tI + (1 − t)J) ∩ k[X1 , X2 , . . . , Xn ].
Reciproc, fie f ∈ (tI + (1 − t)J) ∩ k[X1 , X2 , . . . , Xn ]. Rezultă
f (X, t) = g(X, t) + h(X, t),
unde g(X, t) ∈ tI şi h(X, t) ∈ (1 − t)J, deci, cu propoziţia anterioară, de-

ducem că g conţine ca factor pe t, iar h conţine ca factor pe (1 − t). Atunci
f (X) = g(X, 0) + h(X, 0) = h(X, 0) ∈ J
şi
f (X) = g(X, 1) + h(X, 1) = g(X, 1) ∈ I.
Aşadar f ∈ I ∩ J.
Corolar 2.3. I ∩ J este primul ideal de eliminare al idealului
tI + (1 − t)J ⊂ k[t, X1 , . . . , Xn ]
relativ la ordonarea lexicografică şi cu t > X1 > . . . > Xn .

3
Acum putem formula un algoritm de calcul pentru intersecţia a două

ideale polinomiale.
Fie I, J ideale ı̂n k[X1 , . . . , Xn ].
1. Calculăm o bază Gröbner G pentru idealul tI +(1−t)J ⊂ k[t, X1 , . . . , Xn ]

relativ la ordonarea lexicografică şi cu t > X1 > . . . > Xn .
2. Cu Teorema eliminării rezultă că
G1 = G ∩ k[X1 , . . . , Xn ]
este bază Gröbner pentru primul ideal de eliminare al lui tI + (1 − t)J, deci,
conform corolarului anterior, G1 este bază Gröbner pentru I ∩ J.
Exemplu 2.4. Fie idealele
I = (X 2 − 3XY + 2Y 2 ), J = (X 2 − Y 2 ) ⊂ R[X, Y ].
O bază Gröbner pentru idealul tI + (1 − t)J ⊂ R[t, X, Y ], cu ordonarea

lexicografică, este
G = {tX 2 −tY 2 −X 2 +Y 2 , 3tXY −3tY 2 −X 2 +Y 2 , X 3 −2X 2 Y −XY 2 +2Y 3 }.
Primul ideal de eliminare al lui tI + (1 − t)J are baza
G1 = {X 3 − 2X 2 Y − XY 2 + 2Y 3 },
deci idealul I ∩ J este generat de polinomul
X 3 − 2X 2 Y − XY 2 + 2Y 3 = (X − Y )(X + Y )(X − 2Y ).
Lema 2.5. Fie f, g ∈ k[X1 , . . . , Xn ]. Atunci idealul (f ) ∩ (g) este generat de

cel mai mic multiplu comun al polinoamelor f, g.
Demonstraţie. Fie q un cel mai mic multiplu comun al celor două polinaome.
Cum f | h şi g | h rezultă h ∈ (f ) ∩ (g), ceea ce implică (h) ⊆ (f ) ∩ (g).
Acum considerăm p ∈ (f ) ∩ (g). Rezultă p ∈ (f ), deci f | p şi p ∈ (g), deci
g | p, cu alte cuvinte p este multiplu comun al polinoamelor f, g. Rezultă că
h | p, deci p ∈ (h). Aşadar am probat şi incluziunea (f ) ∩ (g) ⊆ (h).
Deducem din această lemă un algoritm pentru calculul celui mai mic
multiplu comun ı̂n inelul k[X1 , . . . , Xn ].
Fie f, g ∈ k[X1 , . . . , Xn ].
1. Calculăm intersecţia idealelor (f ), (g) cu algoritmul anterior. Generatorul

acestui ideal este un cel mai mic multiplu comun al polinoamelor f, g.

4
Note de curs
Observaţie 2.6. Fie f, g ∈ k[X1 , . . . , Xn ]. Dacă d este un cel mai mare

divizor comun şi q este un cel mai mic multiplu comun al polinoamelor f, g,
atunci produsul f g este asociat ı̂n divizibilitate cu dq. Deci dacă este cunoscut
cel mai mic multiplu comun q putem afla si un cel mai mare divizor comun
d al polinoamelor f, g din formula d = fqg .
Propoziţie 2.7. Fie I, J două ideale ı̂n k[X1 , . . . , Xn ]. Mulţimea
I : J = {f ∈ k[X1 , . . . , Xn ]| f J ⊆ I}
este ideal care conţine idealul I. (I : J) se numeşte câtul idealelor I, J.
Demonstraţie. Fie f, g ∈ (I : J). Atunci
(f − g)J ⊆ f J − gJ ⊆ I,
deci f − g ∈ (I : J). Dacă f ∈ (I : J) şi g este un polinom arbitrar, atunci
gf J ⊆ gI ⊆ I.
In concluzie, (I : J) este ideal. Incluziunea I ⊆ (I : J) este evidentă.

In continuare ne propunem să găsim un algoritm pentru determinarea câtului
a două ideale.
Propoziţie 2.8. Fie I ⊆ k[X1 , . . . , Xn ] un ideal şi g un polinom nenul

arbitrar. Dacă {f1 , f2 , . . . , fr } este sistem de generatori pentru I ∩(g), atunci
f1 f2 fr
{ , ,..., }
g g g
este sistem de generatori pentru idealul cât I : (g).
Demonstraţie. Este evident că ( fg1 , fg2 , . . . , fgr ) ⊂ I : (g). Reciproc, să con-
siderăm h ∈ I : (g). Rezultă hg ∈ I ∩ (g), deci există nişte polinoame
u1 , . . . , ur cu proprietatea
X r
hg = ui fi ,
i=1
ceea ce implică
r
X fi
h= ui .
i=1
g
Deci h ∈ ( fg1 , fg2 , . . . , fgr ).

5
Propoziţie 2.9. Fie I, J1 , J2 , . . . , Jr ideale ı̂n k[X1 , . . . , Xn ]. Atunci:

Xr r
\
I:( Ji ) = (I : Ji ).
i=1 i=1
Demonstraţie. Este evident că

Xr r
\
I:( Ji ) ⊂ (I : Ji )
i=1 i=1
Pr
deoarece Js ⊂ i=1 Ji , pentru orice s. Reciproc, dacă f Ji ⊂ I, pentru orice
i, atunci
r
X
f( Ji ) ⊂ I,
i=1
deci r
X
f ∈I:( Ji ).
i=1
Algoritm pentru calculul câtului a două ideale
Fie I = (f1 , . . . , fr ), J = (g1 , . . . , gs ) ideale polinomiale.
1. Pentru fiecare j, j = 1, s, determinăm câte o bază Gröbner pentru idealul

I ∩ (gj ) folosind algoritmul de calcul pentru intersecţia idealelor şi apoi se
determină câte o bază pentru idealele I : (gj ).
2. Aplicând de mai multe ori algoritmul de calcul pentru intersecţia idealelor,
se calculează o bază Gröbner pentru (I : (g1 )) ∩ . . . ∩ (I : (gs )).

L 7.1. Fie I := (x2 + 2y 2 − 3, x2 + xy + y 2 − 3) ⊂ Q[x, y]. Determinaţi
I ∩ Q[x], I ∩ Q[y].
L 7.2. Determinaţi toate soluţiile complexe ale sistemului
x2 + 2y 2 − 2 = 0, x2 + xy + y 2 − 2 = 0.
L 7.3. Folosiţi SINGULAR pentru a verifica √ dacă dreapta definită de
x + y = 500 intersectează cercul x2 + y 2 = 2.
L 7.4. Calculaţi, cu Singular, intersecţiile idealelor de mai jos folosind

algoritmul din curs şi verificaţi rezultatele obţinute cu ajutorul funcţiei
intersect:

6
Note de curs
(a) I = (x2 y 2 − x2 ), J = (x2 y + xy 2 ) ⊂ Q[x, y];
(b) I = (x3 + y 2 − 1, xy − x + 3), J = (xy 2 − 1) ⊂ Q[x, y];
(c) I = (x − 1, y − 1, z − 1)5 , J = (x + y + z − 3)3 ⊂ Q[x, y, z].
L 7.5. Calculaţi, cu Singular, câturile idealelor de mai jos folosind algorit-

mul din curs şi verificaţi rezultatele obţinute cu ajutorul funcţiei quotient:
(a) I = (x4 , x3 z, x2 z 2 , xz 3 , z 4 ), J = (x4 z 4 , x3 yz 3 , x2 y 2 z 2 , xy 3 z, y 4 ) ⊂ Q[x, y, z];
(b) I = (x − 1, y − 1, z − 1)5 , J = (x + y + z − 3)3 ⊂ Q[x, y, z];
(c) I = (x − 1, y − 1, z − 1)2 ∩ (x, y, z), J = (x, y, z) ⊂ Q[x, y, z].
L 7.6. Creaţi un polinom omogen p de grad 3 ı̂n r nedeterminate cu

coeficienţi aleatori şi folosiţi comanda lift ca să exprimaţi p ca o combinaţie
liniară de derivatele parţiale ale lui p.

7
Note de curs
Alte aplicaţii ale bazelor Gröbner. Sisteme de

ecuaţii algebrice
1 Nucleul unui morfism

Fie inelele de polinoame K[X1 , . . . , Xn ] şi K[Y1 , . . . , Ym ]. Alegem f1 , . . . , fn ∈
K[Y1 , . . . , Ym ] şi definim morfismul de K–algebre ϕ : Xi 7→ fi , i = 1, n. Dacă
J = (g1 , . . . , gs ) este un ideal ı̂n K[Y1 , . . . , Ym ], putem defini compunerea ϕ̄
a morfismului ϕ cu surjecţia canonică K[Y1 , . . . , Ym ] → K[Y1 , . . . , Ym ]/J.
Dorim să dăm un algoritm pentru determinarea nucleului lui ϕ̄.
Lema 1.1. In notaţiile de mai sus,
ker(ϕ̄) = (g1 , . . . , gs , X1 − f1 , . . . , Xn − fn ) ∩ K[X1 , . . . , Xn ].
Demonstraţie. Prin definiţie,
ker(ϕ̄) = {h ∈ K[X1 , . . . , Xn ] | h(f1 , . . . , fn ) ∈ J}.
Atunci incluziunea ⊇ este evidentă. Pentru cealaltă incluziune, fie h ∈
K[X1 , . . . , Xn ], h(f1 , . . . , fn ) ∈ J. Atunci, cum h − h(f1 , . . . , fn ) ∈ (X1 −
f1 , . . . , Xn − fn ), rezultă ceea ce trebuia demonstrat.
Exemplu 1.2. Fie ϕ : K[X, Y, Z] → K[t], definit de
X 7→ t5 , Y 7→ t7 + t8 , Z 7→ t11
şi J := (t12 ).
ring R=0,(x,y,z,t),dp;
> ideal K=t12,x-t5,y-t7-t8,z-t11;
> eliminate(K,t);
_[1]=z2
_[2]=yz
_[3]=xz
_[4]=y2-xz
_[5]=xy
_[6]=2x3-y2+xz

1
2 Compatibilitatea sistemelor de ecuaţii al-

gebrice
Fie f1 , f2 , . . . , fr ∈ K[X1 , . . . , Xn ]. Considerăm sistemul
(S) : f1 = 0, f2 = 0, . . . , fr = 0.
Mulţimea soluţiilor acestui sistem se notează V (f1 , f2 , . . . , fr ) şi se numeşte

varietatea algebrică definită de f1 , f2 , . . . , fr . Deci
V (f1 , f2 , . . . , fr ) = {P = (x1 , . . . , xn ) ∈ K n | fi (P ) = 0, ∀ i}.
Este uşor de demonstrat că dacă I este idealul generat de f1 , f2 , . . . , fr ı̂n

K[X1 , . . . , Xn ], atunci V (f1 , f2 , . . . , fr ) = V (I), unde
V (I) = {P = (x1 , . . . , xn ) ∈ K n | f (P ) = 0, ∀ f ∈ I}.
Sistemul de ecuaţii algebrice (S) este compatibil dacă şi numai dacă varie-
tatea V (f1 , f2 , . . . , fr ) 6= ∅. Pentru cazul când corpul K este algebric ı̂nchis,
condiţia necesară şi suficientă pentru ca sistemul (S) să fie compatibil este
data de Teorema lui Hilbert a zerourilor 1 .
Teorema 2.1. ( Teorema lui Hilbert a zerourilor) Fie K un corp
algebric ı̂nchis şi I ⊂ K[X1 , X2 , . . . , Xn ] un ideal. Atunci V (I) = ∅ dacă şi
numai dacă I = (1).
Teorema ne permite să rezolvăm problema compatibilităţii unui sistem de
ecuaţii algebrice cu coeficienţi ı̂ntr-un corp algebric ı̂nchis. Cel mai des se
consideră K = C. Acum este clar că sistemul de ecuaţii
f1 = 0, f2 = 0, . . . , fr = 0, fi ∈ C[X1 , X2 , . . . , Xn ]
are soluţii ı̂n Cn dacă şi numai dacă V (I) 6= ∅, unde I = (f1 , f2 , . . . , fs ). Din
Teorema lui Hilbert a zerourilor, condiţia asupra lui V (I) este echivalentă
cu I = (1). Dar această egalitate are loc dacă şi numai dacă {1} este o
bază Gröbner redusă pentru I ı̂n orice ordonare monomială. In concluzie
am obţinut următorul
Algoritm pentru a decide compatibilitatea unui sistem de ecuaţii

algebrice peste corpul C, f1 = 0, f2 = 0, . . . , fr = 0.
1. Se calculează o bază Gröbner redusă, G, pentru idealul I = (f1 , f2 , . . . , fr )

relativ la o ordonare monomială arbitrară.
1
Această teoremă este citată ı̂n multe cărţi cu titlul său original: Nullstellensatz, un
cuvânt format prin alipirea a trei cuvinte: Null=zero, Stellen= locuri, Satz=teoremă.

2
Note de curs
2. Dacă G = {1}, atunci sistemul este incompatibil. Altfel, sistemul este

compatibil.
(f1 , f2 , . . . , fs ) = (1) rămâne o condiţie suficientă de incompatibilitate şi ı̂n

cazul ı̂n care K nu este algebric ı̂nchis. Această condiţie nu este şi necesară.
Exemplu 2.2. Fie f = X 2 + 1 ∈ R[x]. Atunci (X 2 + 1) 6= R[X], dar f nu
are rădăcini ı̂n R.
Se poate defini o aplicaţie
varietăţi afine → ideale
V 7→ I(V ) := {f ∈ K[X1 , . . . , Xn ] | f (P ) = 0, ∀ P ∈ V }.
I(V ) se numeşte idealul asociat varietătii V.
Din Forma slabă a Teoremei lui Hilbert putem deduce “Forma tare:”
Teorema 2.3. (Teorema lui Hilbert a zerourilor) Fie k un corp algebric
ı̂nchis. Dacă I = (f1 , f2 , . . . , fs ) ⊂ k[X1 , X2 , . . . , Xn ] este un ideal, atunci
√
I(V (I)) = I
sau, echivalent, pentru orice f ∈ k[X1 , X2 , . . . , Xn ],
f ∈ I(V (I)) dacă şi numai dacă există m ≥ 1 astfel ı̂ncât f m ∈ I.
3 Sisteme de ecuaţii algebrice cu un număr

finit de soluţii
Lema 3.1. Fie k un corp algebric algebric ı̂nchis şi m ⊂ k[X1 , X2 , . . . , Xn ]
un ideal maximal. Atunci există (a1 , . . . , an ) ∈ k n astfel ı̂ncât
m = (X1 − a1 , . . . , Xn − an ).
Demonstraţie. Din Teorema lui Hilbert a zerourilor (forma slabă ) rezultă
V (m) 6= ∅. Fie (a1 , . . . , an ) ∈ V (m). Considerăm idealul m0 = (X1 −a1 , . . . , Xn −
an ). Atunci m0 este maximal datorită izomorfismului de k−algebre
k[X1 , x2 , . . . , Xn ]
'k
m0
şi V (m0 ) = {(a1 , . . . , an )} ⊂ V (m). Rezultă
√ √
m0 = m0 = I(V (m0 )) ⊃ I(V (m)) = m = m,
ceea ce implică m0 = m.

3
Observaţie 3.2. Când corpul k nu este algebric ı̂nchis, lema nu mai rămâne
adevărată. De exemplu, idealul (X 2 + 1) este macximal ı̂n R[X].
Următoarea teoremă ne dă condiţii necesare şi suficiente pentru ca un sistem

de ecuaţii algebrice peste un corp algebric ı̂nchis să aibă un număr finit de
soluţii.
Teorema 3.3. Fie k un corp algebric ı̂nchis, < o ordonare monomială fixată
pe k[X1 , X2 , . . . , Xn ] şi Iun ideal polinomial. Următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
(a) V (I) este finită.
(b) Există numai un număr finit de ideale maximale ı̂n k[X1 , X2 , . . . , Xn ]

care conţin idealul I.
(c) dimk (k[X1 , X2 , . . . , Xn ]/I) este finită.
(d) Mulţimea monoamelor dominante ale lui I are complementara finită

ı̂n mulţimea tuturor monoamelor din k[X1 , X2 , . . . , Xn ].
(e) Pentru orice 1 ≤ i ≤ n, există νi ≥ 0 astfel ı̂ncât Xiνi este monom

dominant al lui I, adică idealele de eliminare ale lui I sunt nenule.
(f ) Dacă G este o bază Gröbner pentru I, atunci, pentru orice 1 ≤ i ≤ n,

există νi şi există g ∈ G astfel ı̂ncât Xiνi = lm< (g).
Demonstraţie. (a) ⇒ (b). Fie m un ideal maximal care conţine idealul I.

Din lema anterioară rezultă că există (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ k n astfel ı̂ncât
m = (X − a1 , X − a2 , . . . , X − an ).
Atunci V (I) ⊃ V (m) = {(a1 , a2 , . . . , an ).} Din ipoteza asupra lui V (I)
rezultă că există un număr finit de ideale maximale care conţin idealul I.
(b) ⇒ (a). Orice element (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ V (I) determină, cu lema de mai
sus, un ideal maximal m ⊃ I. Cum aceste ideale sunt ı̂n număr finit, rezultă
că V (I) este finită.
(a) ⇒ (e). Dacă V (I) = ∅, atunci 1 ∈ I. In acest caz putem lua νi = 0
pentru orice i. Acum considerăm V (I) finită şi nevidă. Fie
V (I) = {(ai1 , . . . , ain ) | 1 ≤ i ≤ t}.
Pentru fiecare 1 ≤ j ≤ n, considerăm polinomul
gj = (Xj − a1j ) . . . (Xj − atj ) ∈ k[Xj ].

4
Note de curs
Atunci
gj (ai1 , . . . , ain ) = (aij − a1j ) . . . (aij − anj ) = 0,
pentru orice i. Deci gj se anulează pe V (I). Din Teorema lui Hilbert a ze-
N
rourilor rezultă că pentru orice j, există Nj ≥ 1 astfel ı̂ncât gj j ∈ I. Este
tN
clar că lm(gj ) = Xj j , deci putem lua νj = tNj , j = 1, n.
(e) ⇒ (f ). Fie 1 ≤ i ≤ n. Atunci există νi ≥ 0 astfel ı̂ncât Xiνi ∈ in< (I).
Cum in< (I) este generat de monoamele dominante ale polinoamelor din G,
rezultă că există g ∈ G astfel ı̂ncât lm< (g) | Xiνi , deci lm< (g) este o putere
a lui Xi .
(f ) ⇒ (e) este evidentă.
(f ) ⇒ (d). Fie X ν = i Xiνi . Complementara mulţimii monoamelor domi-
Q
nante ale polinoamelor din I este inclusă ı̂n mulţimea {X β | β < ν}.
(d) ⇒ (c). Fie G o bază Gröbner pentru I. Pentru orice f ∈ I, am notat cu
f¯G restul ı̂mpărţirii lui f la G. Din proprietăţile restului rezultă că există
un izomorfism de k−spaţii vectoriale
k[X1 , X2 , . . . , Xn ]/I → k[X1 , X2 , . . . , Xn ]/in< (I).
Din ipoteză, dimk (k[X1 , X2 , . . . , Xn ]/in< (I)) este finită. Prin urmare,
dimk (k[X1 , X2 , . . . , Xn ]/I) este finită.
(c) ⇒ (a). Fie S̄ = k[X1 , X2 , . . . , Xn ]/I, care, conform ipotezei, este spaţiu
vectorial de dimensiune finită peste k. Notăm cu xi clasa lui Xi ı̂n S̄. Atunci,
pentru 1 ≤ i ≤ n fixat, clasele x0i , xi , . . . , xνi . . . sunt liniar dependente, deci
există β0 , β1 , . . . , βm ∈ k, nu toate zero, astfel ı̂ncât
m
X
βj xji = 0,
j=0
adică m
X
fi = βj Xij ∈ I.
j=0
Este evident că 0 6= fi ∈ I ∩ K[Xi ]. Fie a = (a1 , . . . , an ) ∈ V (I). Atunci

fi (a) = fi (ai ) = 0, adică ai este rădăcină a lui fi . Cum fi are un număr finit
de rădăcini, există un număr finit de posibilităţi de a alege coordonata i a
lui a, pentru orice i. Prin urmare, V (I) este finită.
Corolar 3.4. Fie k un corp algebric ı̂nchis şi
I = (f1 , f2 , . . . , fs ) ⊂ k[X1 , X2 , . . . , Xn ]
un ideal astfel ı̂ncât
dimk (k[X1 , X2 , . . . , Xn ]/I) = t

5
este finită. Atunci, sistemul de ecuaţii algebrice
f1 = 0, f2 = 0, . . . , fs = 0
are cel mult t soluţii.
Demonstraţie. Din teorema anterioară rezultă că există un număr finit de

ideale maximale, fie acestea m1 , . . . , mr , care conţin idealul I. Atunci r este
numărul de soluţii al sistemului. Vom demonstra că r ≤ t. Datorită incluzi-
unii
I ⊂ m1 ∩ . . . ∩ mr ,
obţinem un morfism surjectiv de k−algebre
r
Y
k[X1 , . . . , Xn ]/I → k[X1 , . . . , Xn ]/(m1 ∩ . . . ∩ mr ) ' k[X1 , . . . , Xn ]/mi .
i=1
De aici rezultă că există un morfism surjectiv de k−spaţii vectoriale
k[X1 , . . . , Xn ]/I → k r ,
ceea ce arată că r ≤ t.
4 Exerciţii
1. Fie k un corp şi f1 = 0, f2 = 0 un sistem de ecuaţii algebrice, unde
f1 , f2 ∈ k[X, Y ] sunt relativ prime. Arătaţi că sistemul are un număr finit
de soluţii.
2. Rezolvaţi ı̂n C3 următorul sistem de ecuaţii:
x2 y + x + z = 1, x2 y + x + y 2 + z = 4, x − y 2 = 0.

L 7.5. Determinaţi nucleul morfismului Q[x, y, z] → Q[t]/(t12 ) definit de
x 7→ t5 , y 7→ t7 + t8 , z 7→ t11 .
L 7.6. Demonstraţi că inelul Q[s4 , s3 t, st3 , t4 ] este izomorf cu Q[x1 , . . . , xn ]/I,
unde I = (x2 x3 − x1 x4 , x33 − x2 x24 , x32 − x21 x3 , x1 x23 − x22 x4 ).

6
Note de curs - Model lucrare
Model de lucrare de verificare
I. (a) Definiţi noţiunea de ideal monomial ı̂n inelul K[X1 , . . . , Xn ].

(b) Demonstraţi că suma şi intersecţia a două ideale monomiale este ideal
monomial.
(c) Determinaţi un sistem de generatori minimal pentru suma şi intersecţia
idealelor I, J ⊂ R[X, Y, Z]:
I = (X 2 Y Z, XY 3 , Y 5 , Z 3 ), J = (X 3 Y 2 , XY 3 Z 5 , X 2 Y Z 2 , Y 4 , X 5 , Z 4 ).
II. (a) Enunţaţi Teorema de ı̂mpărţire ı̂n inelul K[X1 , . . . , Xn ].

(b) Efectuaţi ı̂mpărţirea polinomului f = XY 2 Z 2 + XY − Y Z ∈ R[X, Y, Z]
la familia de polinoame F = (X − Y 2 , Y − Z 3 , Z 2 − 1) cu ordonarea grlex.
III. După execuţia următoarei secvenţe de instrucţiuni din Singular
> ring r=0,(x,y,z),dp;

> ideal I=x2y+xy3,x4+x2y2+z2,z3-y3z;
> groebner(I);
programul afişează rezultatul:
_[1]=xyz2+z4
_[2]=y3z-z3
_[3]=x2yz+xz3
_[4]=xy3+x2y
_[5]=x4+x2y2+z2
_[6]=yz5-x2z3
_[7]=y2z4+xz4
_[8]=x3z3-x2z3-yz3
_[9]=z7+x2z3+yz3
_[10]=x2z5-xz5+y2z3
Determinaţi idealul iniţial al lui I şi stabiliţi dacă polinomul f = y 3 +xy 2 −z 2

se află sau nu ı̂n I.
MI IV Semestrul I 2005/2006
1
Model de examen parţial
Model de examen parţial
Exerciţiul 1. (a) Rescrieţi următorul polinom ordonând termenii dupa

grlex şi precizaţi termenul dominant şi multigradul lui f :
f = 2X 2 Y 8 − 3X 5 Y Z 4 + XY Z 3 − XY 4 .
(b) Polinomul g = XY 3 Z + XY 2 Z 2 + X 2 Z 3 a fost scris cu monoamele

ordonate după exact una din următoarele ordonări monomiale: lex,
grlex, revlex. Determinaţi ordonarea folosită.
Exerciţiul 2. Definiţi noţiunea de bază Gröbner şi demonstraţi că orice

ideal din K[X1 , . . . , Xn ] admite o bază Gröbner relativ la o ordonare mono-
mială fixată.
Exerciţiul 3. Se consideră următoarea secvenţă de instrucţiuni ı̂n Singular:
ring A=0,(x,y,z),dp;
poly g=xy3-z2+y5-z3;
ideal I=-x3+y,x2y-z;
ideal J=std(I);
J;
Ce output se va afişa?
Dar după execuţia următoarei instrucţiuni?
reduce(g,J);
1
Lucrare de verificare
Nr. I

monomial.
la familia de polinoame F = (X − Y 2 , Y − Z 3 , Z 2 − 1) cu ordonarea revlex.

> groebner(I);
_[1]=xyz2+z4
_[2]=y3z-z3
_[3]=x2yz+xz3
_[4]=xy3+x2y
_[5]=x4+x2y2+z2
_[6]=yz5-x2z3
_[7]=y2z4+xz4
_[8]=x3z3-x2z3-yz3
_[9]=z7+x2z3+yz3
_[10]=x2z5-xz5+y2z3
Ce ordonare monomială s-a folosit? Determinaţi idealul iniţial al lui I relativ
la ordonarea folosită şi stabiliţi dacă polinomul f = y 3 + xy 2 − z 2 se află sau
nu ı̂n I.
1
Nr. II
I. (a) Definiţi ordonarea lexicografică şi demonstraţi că este ordonare mono-
mială.
(b) Scrieţi toate monoamele de gradul 3 ı̂n 3 nedeterminate şi ordonaţi aceste
monoame descrescator după ordonarea revlexicografică.
II. (a) Enunţaţi şi demonstraţi Teorema lui Hilbert a bazei.

> ring r=0,(x,y,z),lp;

> std(I);
_[1]=z15+z11+3z9+3z7+z5
_[2]=yz3-z13+z11-2z9-z7-z5
_[3]=y3z-z3
_[4]=xz4+y5z2
_[5]=xyz2+y3z2
_[6]=xy7+xy5-yz2
_[7]=x2z3+xy5z
_[8]=x2y+xy3
_[9]=x4+x2y2+z2

nu ı̂n I.
1
Gröbner bases and graph coloring

Gheorgiţă Ionescu and Vasilică Popescu
Faculty of Mathematics and Computer Science
Ovidius University, Constanta, Romania
Abstract
Let Γ be a simple graph and suppose we are given 3 different
colors. We use the theory of Gröbner bases to find out if the nodes
can be colored in such a way that no arch connects two nodes of the
same color. Our presentation follows the book [4]. In the last section
we give some examples with computations in SINGULAR [3].
1 Introduction
Suppose we are given 3 different colors and a simple graph Γ having
n nodes. We recall that Γ is simple if it has no loops and at most one
arch between any two nodes. Our goal is to find out if the nodes can
be colored in such a way that no arch connects two nodes of the same
color. In order to use Gröbner bases theory to solve this problem, we
introduce the following
Notation 1.1. The colors will be called −1, 0, 1, and will be identified
with the elements of the prime field with 3 elements, F 3 = Z/3Z.
For 1 ≤ i ≤ n, we choose an indeterminate X i and form the

polynomial ring S = F3 [X1 , . . . , Xn ]. We shall identify a coloring of
the graph with a point of Fn3 such that the ith coordinate of the point
corresponds to the color of the ith node. Then it is obvious that
the set of all possible colorings of Γ is the set of zeros of the ideal
(Xi3 − Xi | 1 ≤ i ≤ n).
2 Gröbner bases and graph coloring

Defintion 2.1. An admissible coloring of the nodes of Γ is a coloring
of the nodes in such a way that no arch connects two nodes of the same
color.
Project Model
1
In order to find if Γ has at least one admissible coloring, we trans-

late the condition that two nodes i, j of Γ have a different color.
Lemma 2.2. The ith and j th node of Γ have different colors if and
only if the coloring is a zero of the polynomial X i2 + Xi Xj + Xj2 − 1.
Proof. Let i 6= j. The pair (xi , xj ) ∈ Z23 is a zero of the polynomial

Xi2 + Xi Xj + Xj2 − 1 if and only if xi 6= xj .
Defintion 2.3. The ideal
I = (Xi2 + Xi Xj + Xj2 − 1 | {i, j} ∈ Γ) ⊂ K[X1 , . . . , Xn ]
is called the admissible coloring ideal of Γ.

Theorem 2.4. Let C be the set of all admissible colorings of Γ. Then
C = V (I), where I is the admissible coloring ideal of Γ.
Proof. The proof immediately follows from the previous lemma.
Corollary 2.5. Let G be a Gröbner basis of the admissible ideal of

Γ with respect to some monomial ordering. If 1 6∈ G, then Γ has an
admissible coloring.
Proof. If 1 ∈ G then V (I) = ∅.
3 Some examples and computations

with SINGULAR
Let us consider some examples:
Example 3.1. Let Γ be the graph from Figure 1:
1 5
2 6 7
3 4
Figure 1: First example
Before to define the admissible coloring ideal of Γ and compute

its Gröbner basis, we note that we can fix the color of the node 1 to
be 0. Then the node 2 and the node 4 have two different colors from
Project Model
2
the set {1, −1}. Of course one may choose 1 to be the color of the
node 2. The other case can be obtained changing the sign of each
color of the nodes. This implies that the generators of the admissible
ideal which involve only two of the indeterminates X 1 , X2 , X4 can be
replaced by the generators X1 , X2 − 1 and X4 + 1.
ring R=3,(x(1..7)),lp;
ideal I=x(2)^2+x(2)*x(3)+x(3)^2-1,x(3)^2+x(3)*x(4)+x(4)^2-1,
x(3)^2+x(3)*x(5)+x(5)^2-1,x(4)^2+x(4)*x(6)+x(6)^2-1,
x(5)^2+x(5)*x(6)+x(6)^2-1,x(4)^2+x(4)*x(7)+x(7)^2-1,
x(5)^2+x(5)*x(7)+x(7)^2-1,x(2)^2+x(2)*x(6)+x(6)^2-1,
x(2)^2+x(2)*x(5)+x(5)^2-1,x(1),x(2)-1,x(4)+1;
std(I);
_[1]=x(7)^2-x(7)
_[2]=x(6)
_[3]=x(5)-x(6)^2+1
_[4]=x(4)+1
_[5]=x(3)+x(4)^2-1
_[6]=x(2)-1
_[7]=x(1)
The output shows that Γ has admissible colorings. namely, one

may choose one of the colorings from the following table:
vertex 1 2 3 4 5 6 7
color 0 1 0 −1 −1 0 0
color 0 1 0 −1 −1 0 1
If we consider the following choice of the colors: 0, 1, -1, then the

following picture shows the coloring of the graph which corresponds
to the first row in the above table.
1 5
2 6 7
3 4
Figure 2: Colored example
Project Model
3
Example 3.2. Consider the graph formed by connecting the center

of a regular 7–gon to its vertices. (It has 8 nodes and 14 arches). We
show that this graph has no admissible colorings.
ring S=3,(x(1..8)),lp;
ideal J=x(1)^2+x(1)*x(2)+x(2)^2-1,x(1)^2+x(1)*x(3)+x(3)^2-1,
x(1)^2+x(1)*x(4)+x(4)^2-1,x(1)^2+x(1)*x(5)+x(5)^2-1,
x(1)^2+x(1)*x(6)+x(6)^2-1,x(1)^2+x(1)*x(7)+x(7)^2-1,
x(1)^2+x(1)*x(8)+x(8)^2-1,x(2)^2+x(2)*x(3)+x(3)^2-1,
x(3)^2+x(3)*x(4)+x(4)^2-1,x(4)^2+x(4)*x(5)+x(5)^2-1,
x(5)^2+x(5)*x(6)+x(6)^2-1,x(6)^2+x(6)*x(7)+x(7)^2-1,
x(7)^2+x(7)*x(8)+x(8)^2-1,x(8)^2+x(8)*x(2)+x(2)^2-1;
std(J);
_[1]=1
References
[1] Autor(i), Titlul cărţii, Editura, anul.
[2] Autor(i), Titlul articolului, Jurnalul, anul, volumul, paginile.
[3] G.-M. Greuel, G. Pfister and H. Schönemann, Singular 3.0.
A Computer Algebra System for Polynomial Computations. Cen-
tre for Computer Algebra, University of Kaiserslautern, (2001),
http://www.singular.uni-kl.de.
[4] M. Kreuzer, L. Robbiano, Computational Commutative Algebra,
Springer-Verlag, 2000.
Project Model
4
Nr. I

monomial.
la familia de polinoame F = (X − Y 2 , Y − Z 3 , Z 2 − 1) cu ordonarea revlex.

> groebner(I);
_[1]=xyz2+z4
_[2]=y3z-z3
_[3]=x2yz+xz3
_[4]=xy3+x2y
_[5]=x4+x2y2+z2
_[6]=yz5-x2z3
_[7]=y2z4+xz4
_[8]=x3z3-x2z3-yz3
_[9]=z7+x2z3+yz3
_[10]=x2z5-xz5+y2z3
nu ı̂n I.
1
Nr. II
I. (a) Definiţi ordonarea lexicografică şi demonstraţi că este ordonare mono-
mială.
(b) Scrieţi toate monoamele de gradul 3 ı̂n 3 nedeterminate şi ordonaţi aceste
monoame descrescator după ordonarea revlexicografică.
II. (a) Enunţaţi şi demonstraţi Teorema lui Hilbert a bazei.

> ring r=0,(x,y,z),lp;

> std(I);
_[1]=z15+z11+3z9+3z7+z5
_[2]=yz3-z13+z11-2z9-z7-z5
_[3]=y3z-z3
_[4]=xz4+y5z2
_[5]=xyz2+y3z2
_[6]=xy7+xy5-yz2
_[7]=x2z3+xy5z
_[8]=x2y+xy3
_[9]=x4+x2y2+z2

nu ı̂n I.
1

Ovidius University, Constanta, Romania
Abstract
Let Γ be a simple graph and suppose we are given 3 different
colors. We use the theory of Gröbner bases to find out if the nodes
can be colored in such a way that no arch connects two nodes of the
same color. Our presentation follows the book [4]. In the last section
we give some examples with computations in SINGULAR [3].
1 Introduction
Suppose we are given 3 different colors and a simple graph Γ having
n nodes. We recall that Γ is simple if it has no loops and at most one
arch between any two nodes. Our goal is to find out if the nodes can
be colored in such a way that no arch connects two nodes of the same
color. In order to use Gröbner bases theory to solve this problem, we
introduce the following
Notation 1.1. The colors will be called −1, 0, 1, and will be identified
with the elements of the prime field with 3 elements, F 3 = Z/3Z.
For 1 ≤ i ≤ n, we choose an indeterminate X i and form the

polynomial ring S = F3 [X1 , . . . , Xn ]. We shall identify a coloring of
the graph with a point of Fn3 such that the ith coordinate of the point
corresponds to the color of the ith node. Then it is obvious that
the set of all possible colorings of Γ is the set of zeros of the ideal
(Xi3 − Xi | 1 ≤ i ≤ n).
2 Gröbner bases and graph coloring

Defintion 2.1. An admissible coloring of the nodes of Γ is a coloring
of the nodes in such a way that no arch connects two nodes of the same
color.
Project Model
1
In order to find if Γ has at least one admissible coloring, we trans-

late the condition that two nodes i, j of Γ have a different color.
Lemma 2.2. The ith and j th node of Γ have different colors if and
only if the coloring is a zero of the polynomial X i2 + Xi Xj + Xj2 − 1.
Proof. Let i 6= j. The pair (xi , xj ) ∈ Z23 is a zero of the polynomial

Xi2 + Xi Xj + Xj2 − 1 if and only if xi 6= xj .
Defintion 2.3. The ideal
I = (Xi2 + Xi Xj + Xj2 − 1 | {i, j} ∈ Γ) ⊂ K[X1 , . . . , Xn ]
is called the admissible coloring ideal of Γ.

Theorem 2.4. Let C be the set of all admissible colorings of Γ. Then
C = V (I), where I is the admissible coloring ideal of Γ.
Proof. The proof immediately follows from the previous lemma.
Corollary 2.5. Let G be a Gröbner basis of the admissible ideal of

Γ with respect to some monomial ordering. If 1 6∈ G, then Γ has an
admissible coloring.
Proof. If 1 ∈ G then V (I) = ∅.
3 Some examples and computations

with SINGULAR
Let us consider some examples:
Example 3.1. Let Γ be the graph from Figure 1:
1 5
2 6 7
3 4
Figure 1: First example
Before to define the admissible coloring ideal of Γ and compute

its Gröbner basis, we note that we can fix the color of the node 1 to
be 0. Then the node 2 and the node 4 have two different colors from
Project Model
2
the set {1, −1}. Of course one may choose 1 to be the color of the
node 2. The other case can be obtained changing the sign of each
color of the nodes. This implies that the generators of the admissible
ideal which involve only two of the indeterminates X 1 , X2 , X4 can be
replaced by the generators X1 , X2 − 1 and X4 + 1.
ring R=3,(x(1..7)),lp;
ideal I=x(2)^2+x(2)*x(3)+x(3)^2-1,x(3)^2+x(3)*x(4)+x(4)^2-1,
x(3)^2+x(3)*x(5)+x(5)^2-1,x(4)^2+x(4)*x(6)+x(6)^2-1,
x(5)^2+x(5)*x(6)+x(6)^2-1,x(4)^2+x(4)*x(7)+x(7)^2-1,
x(5)^2+x(5)*x(7)+x(7)^2-1,x(2)^2+x(2)*x(6)+x(6)^2-1,
x(2)^2+x(2)*x(5)+x(5)^2-1,x(1),x(2)-1,x(4)+1;
std(I);
_[1]=x(7)^2-x(7)
_[2]=x(6)
_[3]=x(5)-x(6)^2+1
_[4]=x(4)+1
_[5]=x(3)+x(4)^2-1
_[6]=x(2)-1
_[7]=x(1)
The output shows that Γ has admissible colorings. namely, one

may choose one of the colorings from the following table:
vertex 1 2 3 4 5 6 7
color 0 1 0 −1 −1 0 0
color 0 1 0 −1 −1 0 1
If we consider the following choice of the colors: 0, 1, -1, then the

following picture shows the coloring of the graph which corresponds
to the first row in the above table.
1 5
2 6 7
3 4
Figure 2: Colored example
Project Model
3
Example 3.2. Consider the graph formed by connecting the center

of a regular 7–gon to its vertices. (It has 8 nodes and 14 arches). We
show that this graph has no admissible colorings.
ring S=3,(x(1..8)),lp;
ideal J=x(1)^2+x(1)*x(2)+x(2)^2-1,x(1)^2+x(1)*x(3)+x(3)^2-1,
x(1)^2+x(1)*x(4)+x(4)^2-1,x(1)^2+x(1)*x(5)+x(5)^2-1,
x(1)^2+x(1)*x(6)+x(6)^2-1,x(1)^2+x(1)*x(7)+x(7)^2-1,
x(1)^2+x(1)*x(8)+x(8)^2-1,x(2)^2+x(2)*x(3)+x(3)^2-1,
x(3)^2+x(3)*x(4)+x(4)^2-1,x(4)^2+x(4)*x(5)+x(5)^2-1,
x(5)^2+x(5)*x(6)+x(6)^2-1,x(6)^2+x(6)*x(7)+x(7)^2-1,
x(7)^2+x(7)*x(8)+x(8)^2-1,x(8)^2+x(8)*x(2)+x(2)^2-1;
std(J);
_[1]=1
References
[1] Autor(i), Titlul cărţii, Editura, anul.
[2] Autor(i), Titlul articolului, Jurnalul, anul, volumul, paginile.
[3] G.-M. Greuel, G. Pfister and H. Schönemann, Singular 3.0.
A Computer Algebra System for Polynomial Computations. Cen-
tre for Computer Algebra, University of Kaiserslautern, (2001),
http://www.singular.uni-kl.de.
[4] M. Kreuzer, L. Robbiano, Computational Commutative Algebra,
Springer-Verlag, 2000.
Project Model
4
Project I
Project 1: Gröbner bases and symmetric

polynomials
1 Introduction
This project shows the use of Gröbner bases in the study of symmetric
polynomials. It is well–known the following
Defintion 1.1. A polynomial f ∈ K[X1 , . . . , Xn ] is called symmetric if

f (Xσ(1) , . . . , Xσ(n) ) = f (X1 , . . . , Xn ), for any permutation σ of degree n.
We denote by s1 , . . . , sn the fundamental symmetric polynomials in n inde-

terminates X1 , . . . , Xn .
Theorem 1.2. In the ring K[X1 , . . . , Xn , Y1 , . . . , Yn ] we fix a monomial or-

dering such that any monomial involving one of the variables X1 , . . . , Xn is
greater than all the monomials in Y 0 s. Let G be a Gröbner basis of the ideal
J := (s1 − Y1 , . . . , sn − Yn ) ⊂ K[X1 , . . . , Xn , Y1 , . . . , Yn ].
Given f ∈ K[X1 , . . . , Xn ], let g := f¯G be the remainder of f to the division

by G. Then:
(i) f is symmetric if and only if g ∈ K[Y1 , . . . , Yn ].
(ii) If f is symmetric, then f = g(s1 , . . . , sn ) is the unique expression of f

as a polynomial in the fundamental symmetric polynomials.
You do not have to prove this theorem.
2 Some examples
Exercise 2.1. Write the following polynomials in terms of the fundamental
symmetric polynomials using SINGULAR:
(a) X14 + X24 + X34 − 2X12 X22 − 2X12 X32 − 2X11 X32 .

1
MI IV
(b) (X1 + X2 )(X2 + X3 )(X1 + X3 ).
(c) (X12 + X22 )(X22 + X32 )(X12 + X32 ).
(d) (2X1 − X2 − X3 )(2X2 − X1 − X3 )(2X3 − X1 − X2 ).
3 A Gröbner basis of the ideal J for the lex

order
Exercise 3.1. Given the variables u1 , . . . , us , we denote hi (u1 , . . . , us ) =
P α
|α|=i u the sum of all monomials of total degree i in u 1 , . . . , us . Prove the
following polynomial identity
X
k
0 = hk (Xk , . . . , Xn ) + hk−i (Xk , . . . , Xn )si .
i=1
Exercise 3.2. Let

X
k
gk := hk (Xk , . . . , Xn ) + (−1)i hk−i (Xk , . . . , Xn )yi , k = 1, n.
i=1
Show that (g1 , . . . , gn ) = J. Then deduce that {g1 , . . . , gn } is a Gröbner basis

of the ideal J.
Exercise 3.3. Use Exercise 3.1 to prove the Newton identities:
Pk − s1 Pk−1 + . . . + (−1)k−1 sk−1 P1 + (−1)k ksk = 0, 1 ≤ k ≤ n,

Pk − s1 Pk−1 + . . . + (−1)n−1 sn−1 Pk−n+1 + (−1)n sn Pk−n = 0, k > n.
We denote Pk = X1k + X2k + . . . + Xnk , k ≥ 1.

2
Project II
Project 2: On the classification of the

monomial orderings
This project discuss possible (degree compatible) monomial orderings in the

ring of polynomials with n ≤ 3 indeterminates.
• Definition of the monomial ordering (See the course notes).
• A monomial ordering >σ in K[X1 , . . . , Xn ] is called degree compatible

if X α ≥σ X β implies deg X α ≥ deg X β .
• Show that on K[X] there is exactly one monomial ordering.
• Prove that on K[X1 , X2 ] there are precisely two degree compatible

monomial orderings σ, τ which are characterized by X1 >σ X2 and
X2 > τ X1 .
• Show that on K[X1 , X2 ] there is exactly one monomial ordering such

that X1 >σ X2i for all i ≥ 2.
• For all monomials of degree ≤ 2 in K[X1 , X2 , X3 ], find all orderings

induced by degree compatible monomial orderings. You may assume
that the indeterminates are numbered such that X1 >σ X2 >σ X3 .
Write a Singular program which creates a polynomial f being the
sum of all monomials of degree ≤ 2 in the ring K[X1 , X2 , X3 ] and
which returns the leading monomial of f with respect to each monomial
ordering.
• Repeat the previous part for all monomials of degree ≤ 3 in K[X1 , X2 , X3 ].

1
Project III
Project 3: Newton Polytopes
Given a non–zero polynomial f in a polynomial ring S = K[X1 , . . . , Xn ], we

may wander which terms in its support can be leading term with respect
to some monomial ordering. A partial answer to this question can be given
using the Newton polytope of f .
• The definition of the convex set. For v1 , v2 ∈ Rn , the set {λ1 v1 + λ2 v2 |

λ1 , λ2 ≥ 0, λ1 + λ2 = 1} is called the line segment defined by v1 , v2
and is denoted by [v1 , v2 ]. A subset S ⊂ Rn is called convex if for all
v1 , v2 ∈ S, the line segment [v1 , v2 ] is contained in S.
• The definition of the convex hull. Let S ⊂ Rn be a non-empty subset.

The convex hull of S is the intersection of all convex sets which contain
S. It is denoted conv(S).
• Polytope. For a finite set S = {v1 , . . . , vr } ⊂ Rn , its convex hull P =
conv(S) is also called a polytope. A vertex of P is an element v ∈ P
such that v 6∈ conv(P − {v}). The set of all vertices of P is denoted
by Vert(P).
P P
• Show that P = { ri=1 λi vi | λi ≥ 0, ri=1 λi = 1}.
Hint: Induction on r. For the induction step use that conv(S Pr−1∪ {v}) =
{[vw] | w ∈ S}Pif S is convex. Also note that if α = i=1 λi then
P r r−1 λi
i=1 λi vi = α( i=1 α vi ) + λr vr .
• Show that Vert(P) ⊂ S.
• Prove that the convex

P hull of Vert(P) is P. Now we return to our
polynomial f = α aα X α ∈ K[X1 , . . . , Xn ]. Let S = {α ∈ Nn | aα 6=
0}. The Newton polytope of f is Newton(f ) =conv(S). Let Vert(f ) be
the subset of S which corresponds to the set of vertices of Newton(f ).
• Prove that if α ∈ S−Vert(f ) then there is no monomial ordering >σ

such that lt>σ (f ) = X α . Hint: Use that if S = {v1 , . . . , vrP
} ⊂ Qn ,
then every element v ∈ P ∩ PQ
n
has a representation v = ri=1 λi vi
with λ1 , . . . , λr ∈ Q+ and ri=1 λi = 1. (You do not haveP to prove
this.) Now let Vert(f ) = {α1 , . . . , αs }. Find a relation α = si=1 λi αi

1
MI IV
Qs
with λ1 , . . . , λs ∈ Q+ , and thus a relation (X α )a0 = i=1 (X
α i ai
) , with
a0 , . . . , as ∈ N and a0 = a1 + . . . + as .
• Let f = 3X 6 Y 2 + 2X 3 Y 3 − XY + 5X 3 Y 5 ∈ R[X, Y ].
(a) Find a monomial ordering >σ such that lt>σ (f ) = X 6 Y 2 .

(b) Find a monomial ordering >σ such that lt>σ (f ) = X 3 Y 5 .
(c) Show that lt>σ (f ) 6= XY for every monomial ordering >σ .
(d) Show that lt>σ (f ) 6= X 3 Y 3 for every monomial ordering >σ .

2
Project IV
Project 4: Computing some Gröbner bases
The purpose of this project is to study some particular examples of Gröbner

bases. We shall see that the elements of the reduced Gröbner basis of an
ideal can have very high degree, even if the generators have low degree.
For m ≥ 1 let
Im = (X1m+1 −X2 X3m−1 X4 , X1 X2m−1 −X3m , X1m X3 −X2m X4 ) ⊂ K[X1 , X2 , X3 , X4 ].
• Use SINGULAR to calculate the Gröbner basis of the ideal Im with

respect to revlex for m = 1, . . . , 15 and determine its length.
• Prove that for every number m ≥ 1, the reduced Gröbner basis of Im

2 2
with respect to revlex contains fm = X3m +1 − X2m X4 . Note that the
degree m2 + 1 of this polynomial is much higher than the degree of
the generators of Im . Can you write down the whole reduced Gröbner
basis of Im with respect to revlex?

1
Project V
Project 5: Linear Algebra
The purpose of this project is to show how Gaussian Elimination in Linear

Algebra relates to theory of Gröbner bases. Let K be a field, let m, n > 0,
and let A = (aij ) be an m × n–matrix with the entries in K. We equip the
ring S = K[X1 , . . . , Xn ] with the lexicographical ordering.
• Use the command rowred in Singular to bring the matrix A into the
row echelon form and to return the matrix B = (bij ) which is the
echelon form of A.
• For i = 1, m let fi = ai1 X1 + . . . + ain Xn and gi = bi1 X1 + . . . + bin Xn .

Show that G = {gi | 1 ≤ i ≤ m, gi 6= 0} is a Gröbner basis with respect
to lex of the ideal I = (f1 , . . . , fm ).
• Find an algorithm which computes the Gröbner basis with respect to

lex for an ideal I of S which is generated by polynomials of degree
≤ 1.
• Implement your algorithm in Singular and use it to compute the lex-

Gröbner basis of the following ideals:
(a) I = (3X1 − 6X2 − 2X3 , 2X1 − 4X2 + 4X4 , X1 − 2X2 − X3 − X4 ) ⊂

Q[X1 , X2 , X3 , X4 ].
(b) I = (X1 + X2 + X3 , X1 − X2 , X1 − X3 ) ⊂ Q[X1 , X2 , X3 ].
(c) I = (X1 +1, X2 +X3 +1, X4 +X5 +1, X1 +X4 −1) ⊂ Q[X1 , . . . , X5 ].

1
Project VI
Project 6: Computing all the Gröbner bases of

an ideal
We will find all possible reduced Gröbner bases of the specific ideal I =
(Y Z − Z 2 , XZ − Z 2 , XY − Z 2 ). Let S = K[X, Y, Z].
• Let >σ any monomial ordering such that X >σ Z and Y >σ Z. Com-
pute the reduced Gröbner basis of I.
• Let >σ any monomial ordering such that X >σ Z and Z >σ Y. Com-
• Let >σ any monomial ordering such that Y >σ Z and Z >σ X. Com-
• Let >σ be a monomial ordering such that Z >σ X and Z >σ Y. Show
that there are only two possible reduced Gröbner bases of I, according
as X >σ Y or Y >σ X. Observe that in both cases the number of
elements in the reduced Gröbner basis is four.
• Prove that there are exactly five reduced Gröbner bases of I.
• Find five term orderings which give rise to the five reduced Gröbner
bases you found above.

1
Project VII
Project 7: Pythagorean triples
Triples of integers (a, b, c) ∈ Z3 − {(0, 0, 0)} satisfying the equation a2 + b2 =

c2 are called Pythagorean triples. A Pythagorean triple (a, b, c) is called
fundamental if gcd(a, b, c) = 1. A Pythagorean triple (a, b, c) is called positive
if (a, b, c) ∈ N3 − {(0, 0, 0)}.
• Prove that the fundamental Pythagorean triples are in 1 − 1 corre-

spondence with the rational points (i.e. the points with rational coor-
dinates) on the circle C = V (X 2 + Y 2 − 1), i.e. with points (a, b) ∈ Q2
such that a2 + b2 − 1 = 0.
• Find a point on C which does not correspond to a Pythagorean triple.
Let l ∈ Q[X, Y ] be a linear polynomial defining the line L = V (l) through

the point P = (0, 1).
• Prove that L intersects C in precisely one another point P 0 , unless l is

a multiple of Y − 1.
• Show that P 0 is a rational point of C and that its vanishing ideal is the
colon ideal (X 2 + Y 2 − 1, l) : (X, Y − 1) = (X 2 + Y 2 − 1, l) : (Y − 1).
• Write a Singular function which computes a specified number of fun-

damental positive Pythagorean triples in the following way:
(1) Choose random numbers a, b ∈ Q−{0} and let l = aX +b(Y −1).

(2) Compute the vanishing ideal I(P 0 ) := {f ∈ Q[X, Y ] | f (P 0 ) = 0}.
(3) Determine the monic generators X − p and Y − q of I(P 0 ).
(4) Find the corresponding fundamental positive Pythagorean triple.

1
Project VIII
Project 8: Regular Sequence Test
• Let I = (g1 , . . . , gs ) be an ideal of S = K[X1 , . . . , Xn ] and f1 , . . . , fr ∈

S. The sequence f = f1 , . . . , fr is called regular on S/I if f1 is reg-
ular on S/I, (i.e. f1 is not a zero-divisor on R/I, in other words, if
f1 (g + I) = 0 + I, then g + I = 0 + I, that is g ∈ I), f2 is regular on
S/(I, f1 ), . . . , fr is regular on S/(I, f1 , . . . , fr−1 ).
• Prove that the following conditions are equivalent:
(a) f = f1 , . . . , fr is regular on R/I;

(b) For any index j, 1 ≤ j ≤ r, (I, f1 , . . . , fj−1 ) : (fj ) = (I, f1 , . . . , fj−1 ).
• Write a Singular procedure which tests if a given sequence f1 , . . . , fr ∈

S is regular on I = (g1 , . . . , gs ) and test your procedure on the following
examples:
(a) f1 = X1 X4 − X2 X3 , f2 = X1 X3 − X22 , and I = (X2 X4 − X32 ) ⊂

K[X1 , X2 , X3 , X4 ].
(b) Let f = X 3 +Y 3 +Z 3 +3XY Z and let I be the ideal of Q[X, Y, Z],
respectively F3 [X, Y, Z], generated by f and by its partial deriva-
tives. Let R := Q[X, Y, Z]/I and S := F3 [X, Y, Z]/I. Test with
your procedure if XY Z is regular on R, respectively S.

1
Project IX
Project 9: The saturation of an ideal
• Let I ⊂ R = K[X1 , . . . , Xn ] be an ideal and fix f ∈ R. The saturation

of I with respect to f is
I : f ∞ = {g ∈ R | f m g ∈ I for some m > 0}.
(a) Prove that I : f ∞ is an ideal.

(b) Prove that we have an ascending chain of ideals
I : f ⊂ I : f2 ⊂ . . . .
(c) Prove that exists an integer N such that I : f N = I : f N +1 = . . . .

Prove that I : f ∞ = I : f N .
(d) Prove that I : f ∞ = I : f m if and only if I : f m = I : f m+1 . Using
this describe an algorithm for computing the saturation I : f ∞ .
• Let I = (f1 , . . . , fs ) ⊂ R = K[X1 , . . . , Xn ] be an ideal and fix f ∈ R.

If t is a new indeterminate, set
I˜ = (f1 , . . . , fs , 1 − f t) ⊂ R[t].
Prove that I : f ∞ = I˜ ∩ R, and use this result to describe a new algo-

rithm for computing the saturation.
• Implement one of the above algorithms in Singular and use your

procedure to compute the saturation (I : f ∞ ) where: I = (x(1)2 ∗
x(2)2 ∗ x(5)8 ∗ x(6)8 − x(3)3 ∗ x(4)3 , x(2)8 ∗ x(3)2 ∗ x(4)8 ∗ x(5)2 −
x(1)3 ∗ x(6)3 , x(1)8 ∗ x(3)8 ∗ x(4)2 ∗ x(6)2 − x(2)3 ∗ x(5)3 and f =
x(1) ∗ x(2) ∗ x(3) ∗ x(4) ∗ x(5) ∗ x(6) ∈ K[x(1..6)].

1
Project X
Project 10: The length of a Gröbner basis

computation
This project will show how the monomial ordering can affect the length of
a Gröbner basis computation and the complexity of the answer.
• Compute a Gröbner basis for I = (X 5 +Y 4 +Z 3 −1, X 3 +Y 2 +Z 2 −1) ⊂

K[X, Y, Z] using lex and revlex orderings. You may not notice any
difference in the computation time, but what you can say about the
Gröbner basis in each case?
• Compute a Gröbner basis for I = (X 5 + Y 4 + Z 3 − 1, X 3 + Y 3 + Z 2 −

1) ⊂ K[X, Y, Z] using lex and revlex orderings. This differs from the
previous example by a single exponent. Describe the Gröbner basis in
each case.
• Let I = (X 4 − Y Z 2 W, XY 2 − Z 3 , X 3 Z − Y 3 W ) ⊂ K[X, Y, Z, W ].
Compare the Gröbner basis for lex and revlex.

1
Project XI
Project 11: Cogenerators
• Let (Γ, ◦) be a commutative monoid. A non-empty subset ∆ ⊂ Γ

is called a monoid ideal in Γ if ∆ ◦ Γ ⊂ ∆. An example: let S =
K[X1 , . . . , Xn ] and M (S) be the multiplicative monoid of the mono-
mials in S. If I is a monomial ideal of S, the set of monomials of
I, ∆(I), is a monoid ideal in Γ = M (S).
• Let (Γ, ◦) be a commutative monoid, ∆ ⊂ Γ be a monoid ideal, let

Λ = Γ − ∆ be the complement of ∆ in Γ, and let C ⊆ Λ. We say that
C cogenerates ∆ if Λ = {γ ∈ Γ | γ ◦ γ 0 , for some γ 0 ∈ Γ}.
• Show that the complement Λ of a monoid ideal in a monoid is charac-

terized by the following property: if γ ∈ Λ and γ 0 | γ then γ 0 ∈ Λ.
• Let ∆(I) be the monoid ideal in Γ = M (K[X1 , X2 ]) consisting of the

monomials in the ideal I = (X15 , X13 X2 , X1 X22 , X24 ). Show that ∆(I) is
finitely cogenerated and find a minimal set of cogenerators.
• Now let J = (X15 , X13 X2 , X1 X22 ). Show that ∆(J) is not finitely co-
generated.
• Characterize the finitely cogenerated monoid ideals in Γ = M (K[X1 , X2 ]).

Show that they have a minimal system of cogenerators.
• Let m(∆) be the cardinality of a minimal system of generators and

c(∆) be the cardinality of a minimal system of cogenerators of a finitely
cogenerated monoid ideal ∆ ⊂ K[X1 , X2 ]. prove that c(∆) = m(∆)−1.
• Write a Singular procedure which, given a finite list of monomials,

checks if the monoid ideal generated by them is finitely cogenerated
and in that case computes the minimal set of cogenerators.

1
Project XII
Project 12: Representing univariate

polynomials
• Write a Singular procedure which takes two arguments: the first

argument should be a univariate polynomial over K, and the second
one should be the indeterminate occurring in it. If the polynomial
is f = a0 + a1 X + . . . + ad X d , the procedure should return the list
[a0 , a1 , . . . , ad ] representing this polynomial.
• Implement also a Singular procedure which takes a list of numbers

and constructs the corresponding univariate polynomial in the indeter-
minate X. Use these procedures to convert some polynomials to lists
and back.
• Write Singular functions which take two lists representing univariate

polynomials and compute the lists representing their sum and product,
respectively.

1
Project XIII
Project 13: Representing bivariate

polynomials
• Write a Singular procedure which represents a polynomial f ∈ K[X, Y ]

as a list of lists of elements of K. The elemnts of the big list are lists
representing univariate polynomials in K[X], namely the coefficients
of the different powers of Y in the polynomial, considered as an ele-
ment of K[X][Y ]. For instance, the polynomial f = X 2 + 2XY + 3Y 2
is represented by the list of lists [[0, 0, 1], [0, 2], [3]].
• Implement also a Singular procedure which takes a list of lists and

constructs the corresponding bivariate polynomial in the indetermi-
nates X, Y. Use these procedures to convert some polynomials to lists
and back.
• Write Singular functions which take two lists of lists representing

bivariate polynomials and compute the lists representing their sum
and product, respectively.

1
Project XIV
Project 14: Nilpotent element test in factor

rings
• Let R be an arbitrary commutative and unitary ring. An element

a ∈ R is called nilpotent if there exists m ≥ 1 such that am = 0. For a
nilpotent element a ∈ R, min{m ≥ 1 | am = 0} is called the nilpotence
index of a. Show that the nilpotent elements form an ideal in R.
• Let R be an arbitrary commutative and unitary ring and I be an ideal

of R. Prove that the class a + I is a nilpotent element in the√factor
ring R/I if and only if ∃ m ≥ 1 such that f m ∈ I, that is f ∈ I.
• Write a Singular procedure which takes a polynomial f ∈ S =

K[X1 , . . . , Xn ] and tests if f + I is nilpotent in the factor ring S/I,
for some ideal I ⊂ S. In the affirmative case, your procedure should
return the nilpotence index of f + I. Check your procedure for some
examples.

1
Project XV
Project 15: Polynomial representation
• Let S = K[X1 , . . . , Xn ] and

Pschoose a monomial ordering ≤ on S. For
each f ∈ S, we let f = i=1 ci mi where c1 , . . . , cs ∈ K − {0} and
m1 > m2 > . . . > ms are monomials in S. Then we may represent f
in a computer program by the list of pairs
[[c1 , multideg(m1 )], . . . , [cs , multideg(ms )]],
where multideg(mi ) are considered vectors in Nn .
• Write a Singular procedure which takes a polynomial in the ring

Q[X1 , . . . , X5 ] and returns the above representation.
• Write two Singular procedures which calculate the lists corresponding

to the sums and products of two polynomials represented in this way.

1

Alg Comp Curs Seminar Laborator PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Alg Comp Curs Seminar Laborator PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Note de curs

Se recomandă studenţilor să recapituleze şi construcţia inelelor de polinoame

axα = axα1 1 . . . xαnn , a ∈ R.

M+ MI III, MI IV Semestrul I 2007/2008

şi numim acest număr gradul monomului xα . Numărul

deg(f ) = max{|α| | aα 6= 0},

pentru f 6= 0, se numeşte gradul polinomului f. Convenim că deg(0) = −1.

Argumentaţi!. Această identificare nu mai funcţionează când corpul coeficienţilor

(reprezentare distributivă ), fie ca

2. Z/(n) este domeniu de integritate;

3. n este număr prim.

M+ MI III, MI IV Semestrul I 2007/2008

1. Când K este infinit f este unic determinat de f˜.

2. Afirmaţia de mai sus nu rămâne adevărată dacă K este finit.

3. Fie K un corp finit cu q elemente. Demonstraţi că orice polinom

1.3. Fie f ∈ K[x] un polinom neconstant. Demonstraţi că următoarele

1. K[x]/(f ) este corp;

2. K[x]/(f ) este domeniu de integritate;

3. f este polinom ireductibil peste K.

1.4. Un polinom ireductibil f = a0 + a1 x + . . . + an xn ∈ K[x] se numeşte

2. (Teorema elementului primitiv) O extindere finită şi separabilă K ⊂ L

3. K se numeşte corp perfect dacă orice polinom ireductibil din K[x]

3 Teme pentru laborator

L 1.2. Declaraţi ı̂n SINGULAR un polinom ı̂n nedeterminatele x(1), . . . , x(4)

L 1.3. Declaraţin ı̂n SINGULAR inelul A = Q(a, b, c)[x, y, z, w] şi calculaţi

L 1.4. Declaraţi ı̂n SINGULAR inelele A = Q[a, b, c] şi B = Q[a]. In A

M+ MI III, MI IV Semestrul I 2007/2008

L 1.5. Declaraţi ı̂n SINGULAR inelul Q(i)[u, v, w], i2 = −1 şi calculaţi

M+ MI III, MI IV Semestrul I 2007/2008

1 Sublaticea idealelor monomiale ale inelului

Gradul lui X α este

Exemple 1.2. 1. Idealul I = (X 2 , Y Z, XZ) ⊂ k[X, Y, Z] este monomial.

M++MI III, MI IV Semestrul I 2007/2008

lcm(X α , X β ) = X γ , unde γ = (max{i1 , j1 }, . . . , max{in , jn }).

Lema 1.4. Fie I = (X α | α ∈ A) un ideal monomial şi X β un monom din

Demonstraţie. E suficient să demonstrăm implicaţia directă deoarece recip-

In suma de mai sus fiecare monom se divide printr-un X α(i) , deci X β se

Propoziţie 1.5. Fie I ⊂ k[X1 , X2 , . . . , Xn ] un ideal monomial şi f un poli-

(b) Fiecare termen al lui f se află ı̂n I.

(c) f este o combinaţie k−liniară de monoame din I.

Demonstraţie. Echivalenţa celor trei afirmaţii este evidentă dacă observăm

2 Lema lui Dickson şi consecinţe

M++MI III, MI IV Semestrul I 2007/2008

Demonstraţie. Inducţie după numărul de nedeterminate. Fie n = 1 şi

Rezultă că M := ∪j≥0 Mj este ideal monomial ı̂n n − 1 nedeterminate. Din

Fie G0 , G1 , . . . , Gj sistemele finite de genaratori monomiali ale idealelor

Corolar 2.2. Fie I ⊂ S un ideal monomial. Din orice sistem de generatori

Demonstraţie. Fie I = (mi | i ∈ A). Conform Lemei lui Dickson, I are un

Demonstraţie. Din Lema lui Dickson rezultă că există G = {m1 , . . . , ms } un

M++MI III, MI IV Semestrul I 2007/2008

divid printr-un alt monom mj din G, obţinem un alt sistem de generatori,

Observaţie 2.4. Un ideal monomial nu are un unic sistem de generatori

(a1 , a2 , . . . , ar ) = (a1 ) + (a2 ) + . . . + (ar ).

2.2. Fie R un inel şi a1 , a2 , . . . , ar ∈ R. Demonstraţi că

(a1 , a2 , . . . , ar ) = (ua1 , a2 , . . . , ar ), pentru orice u inversabil ı̂n R,

2.4. Fie I, J, K ideale monomiale ı̂n k[X1 , X2 , . . . , Xn ]. Demonstraţi că

2.5. Fie I = (m1 , . . . , mr ) ⊂ S un ideal monomial si p un monom din S.

2.6. Fie I, J1 , . . . , Js ideale ı̂n inelul S. Demonstraţi că

M++MI III, MI IV Semestrul I 2007/2008

3 Teme pentru laborator

L 2.2. Realizaţi o procedură care sa calculeze, pentru doua matrice patrat-

L 2.3. Realizaţi o procedura care, pentru o matrice nepătratică, să calculeze

L. 2.4. Realizaţi o procedură care să verifice Teorema Hamilton-Cayley.