Polinoame Fibonacci, polinoame ciclotomice

Loredana STRUGARIU, Ciprian STRUGARIU 1

Deoarece sirul lui Fibonacci este cunoscut elevilor nca din cl. a IX-a, iar radacinile
de ordinul n ale unitatii si polinoamele ciclotomice sunt n materia prevazuta la
cl. a X-a pentru olimpiada de matematica, consideram ca abordarea unui asemenea
subiect este utila att elevilor ct si profesorilor. Vom prezenta cteva rezultate
privind polinoamele Fibonacci si cele ciclotomice si legatura dintre ele.
1. Polinoame Fibonacci - definire, legatura cu triunghiul lui Pascal.
Polinoamele Fibonacci sunt definite prin relatia de recurenta
Fn+1 (x) = xFn (x) + Fn1 (x) , cu F1 (x) = 1 si F2 (x) = x (1)
sau prin urmatoarea formula explicita
[(n1)/2]
Xn j 1 n2j1
Fn (x) = x , (2)
j=0
j

nj1 j
unde [x] este partea ntreaga a lui x, iar Cnj1 . Se convine ca
j
F0 = 0.
Observatie. Polinoamele Fibonacci pot fi definite prin relatia de recurenta
Fn (x) = xFn1 (x) + Fn2 (x) , cu F0 (x) = 0 si F1 (x) = 1. (10 )
Exemple: F1 (x) = 1, F2 (x) = x, F3 (x) = x2 +1, F4 (x) = x3 +2x, F5 (x) = x4 +3x2 +1
etc. Lund x = 1 n (2), obtinem Fn (1) = Fn , unde Fn este sirul lui Fibonacci.
Lema 1 (proprietatea de divizibilitate). Daca m este divizor al lui n, atunci
Fm este divizor al lui Fn . Daca p este un numar prim, atunci Fp (x) este polinom
ireductibil.
Teorema 1. Fie F0 , F1 , F2 , . . . polinoamele Fibonacci peste cmpul Galois de
dimensiune 2. Atunci, avem:
1) F2n+1 sunt singurii termeni de grad par si nu sunt divizibili cu x; F2n sunt
singurii termeni de grad impar, n 0;
2) Fnt + Fn+t = xFn Ft , pentru 0 t n;
3) F2n = xFn2 , pentru n 0;
4) F2n+1 = Fn2 + Fn+1
2
, pentru n 0;
5) Fmn (x) = Fm (x) Fn (xFm (x)), pentru pentru m, n 0;
6) F2mnp = xFmn Fmnp + Fp , pentru 0 p mn;
7) F2mn+p = xFmn Fmn+p + Fp .

k
Radacinile polinomului Fn (x) sunt de forma xk = 2i cos , pentru k =
n
1, . . . , n 1. Pentru p numar prim, aceste radacini sunt de 2i ori partea reala a
1 Profesori, Colegiul National "Eudoxiu Hurmuzachi", Radauti (Suceava)

8
radacinilor polinomului ciclotomic de ordinul p. Analiznd coeficientii primelor poli-
noame Fibonacci se observa legatura dintre triunghiul lui Pascal si aceste polinoame:
F1 (x) = 1x0
F2 (x) = 1x1
F3 (x) = 1x2 + 1x0
F4 (x) = 1x3 + 2x
F5 (x) = 1x4 + 3x2 + 1x0
F6 (x) = 1x5 + 4x3 + 3x1
F7 (x) = 1x6 + 5x4 + 6x2 + 1x0
F8 (x) = 1x7 + 6x5 + 10x3 + 4x1
F9 (x) = 1x8 + 7x6 + 15x4 + 10x2 + 1x0
F10 (x) = 1x9 + 8x7 + 21x5 + 20x2 + 5x1 .
A. N. Philippou si asociatii sai [4] au studiat polinoamele Fibonacci de ordinul
k, k 2, pe care le-au definite astfel:
(k) (k)
F0 (x) = 0, F1 (x) = 1
(k) P
n
(k)
Fn (x) = xkj Fnj (x) , n = 2, 3, . . . , k;
j=1 (3)
(k) Pk
kj (k)
Fn (x) = x Fnj (x) , n = k + 1, k + 2, . . .
j=1

Observatie. Pentru k = 2 acestea se reduc la Fn (x), iar pentru k = 1 se reduc

(k)
la sirul lui Fibonacci Fn de ordinul k.
2. Polinoame ciclotomice - definire, proprietati. Pentru fiecare numar
natural n 1 radacinile complexe ale ecuatiei xn = 1 se numesc radacinile de ordin
n ale unitatii. Acestea sunt numere complexe de forma
2k 2k
xk = cos + i sin , k = 1, 2, . . . , n 1. (4)
n n
Multimea acestor radacini se noteaza cu
Un = {x C | xn = 1} .
Teorema 2. Multimea Un este un grup ciclic fata de nmultirea numerelor com-
plexe, numit grupul radacinilor de ordinul n ale unitatii.

Propozitie. Fie Un = xk = cos 2k 2k
n + i sin n ; k = 1, 2, . . . , n 1. . Atunci
hxk i = Un (k, n) = 1. (5)
Grupul ciclic Un are (n) generatori, unde (n) este numarul numerelor naturale
mai mici ca n, relativ prime cu n (indicatorul lui Euler ). Cele (n) radacini de
ordinul n ale unitatii care genereaza grupul Un , adica numerele complexe de forma
2k 2k
xk = cos + i sin , k = 1, 2, . . . , n 1, (k, n) = 1. (6)
n n
se numesc radacinile primitive de ordinul n ale unitatii. Notam cu Pn multimea
radacinilor primitive de ordinul n ale unitatii si cu o radacina primitiva (oarecare)
de ordinul n a unitatii.
9
 Teorema 3. n o
Pn = k | 0 k n 1, (k, n) = 1 . (7)
Observatie. Daca n = p = numar prim, atunci Pp = Up \ {1}.
S
Teorema 4. 1) Pd = Un ,
d|n
T
2) Pd1 Pd2 = , d1 , d2 divizori naturali ai lui n, d1 6= d2 .
Polinomul monic ale carui radacini sunt radacinile primitive de ordinul n ale
unitatii, se numeste al n-lea polinom ciclotomic si are forma
Y
n (X) = (X ) , n N . (8)
Pn

Gradul polinomului ciclotomic n (X) este egal cu cardinalul multimii Pn , adica

(n).
Teorema 5 (relatia lui Dedekind ).
Y
Xn 1 = d (X) (9)
d|n

unde produsul se face dupa toti divizorii naturali ai lui n.

Demonstratie. Folosind descompunerea n factori a polinomului X n 1 si Teo-
rema 4, avem

Y Y Y Y Y
Xn 1 = (X ) = (X ) = (X ) = d (X) .
S
Un Pd d|n Pd d|n
d|n

Teorema 6. Pentru p > 0, numar prim, avem:

p (X) = X p1 + X p2 + + X + 1. (10)
k1
Observatie. pk (X) = p X p , k N , p numar prim, p > 0.
Exemple. Primele 10 polinoame ciclotomice:
1 (X) = X 1
2 (X) = X + 1
3 (X) = X 2 + X + 1
4 (X) = X 2 + 1
5 (X) = X 4 + X 3 + X 2 + X + 1
6 (X) = X 2 X + 1
7 (X) = X 6 + X 5 + X 4 + X 3 + X 2 + X + 1
8 (X) = X 4 + 1
9 (X) = X 6 + X 3 + 1
10 (X) = X 4 X 3 + X 2 X + 1.
Teorema 7 (relatia lui Mbius-Dedekind ). Pentru orice n N exista relatia:
Y ( n )
n (X) = Xd 1 d , (11)
d|n

10
unde : N {1, 0, 1} este functia lui Mbius, data prin

1, daca n = 1,
k
(n) = (1) , daca n = p1 p2 pk (p1 ,p2 ,. . . ,pk prime distincte),

0, daca n se divide prin patratul unui numar prim.
Alte proprietati ale polinoamelor ciclotomice:
1) n (X) Z [X], n N ,
2) n (X) este ireductibil n inelul Z [X], n N ,
3) n (X) este un polinom reciproc, n 2,
4) Pentru n N si p > 0 un numar prim avem:
i) daca p divide n, np (X) = n (X p ),
n (X p )
ii) daca p nu divide n, np (X) = ,
n (X)
5) 2n (X) = n (X), pentru n > 1, numar natural impar.
3. Legatura dintre polinoamele Fibonacci si polinoamele ciclotomice.
Aceasta legatura a fost expusa de K. Kuwano n The Design of Mathematic Work-
shop (n japoneza), Scientist, 2004 si apoi preluata de K. Motose n [3].
Considernd doua variabile x si y si notnd cu X = x + y si Y = xy, vom defini
polinoamele simetrice Fn (X, Y ) prin
xn y n
Fn (X, Y ) = , (12)
xy
numite polinoame Fibonacci de doua variabile.
Exemple. F0 = 0, F1 = 1, F2 = x + y = X, F3 = x2 + y 2 + xy = X 2 Y etc.
Lema 2. i) Fm+n = Fm Fn+1 Y Fm1 Fn , pentru n 0 si m 1; n particular,
Fn+2 = XFn+1 Y Fn . (13)
ii) Daca m este divizor al lui n, atunci Fm este divizor al lui Fn .
Demonstratie. i) direct prin nlocuire n formula (12).
ii) Deoarece xm y m este divizor al lui xn y n , rezulta afirmatia.
Observatie. Daca consideram n formula (13) X = 1 si Y = 1, obtinem
sirul lui Fibonacci, fapt pentru care polinoamele Fn (X, Y ) au fost numite polinoame
Fibonacci. O alta forma a polinoamelor Fibonacci de doua variabile este:
[(n1)/2]
X n j 1 n2j1 j
Fn (x, y) = x y , n 1. (14)
j=0
j

n mod inductiv, vom defini polinoamele ciclotomice de doua variabile

Y
1 (x, y) = x y, xn y n = d (x, y) . (15)
d|n

Q d ( nd )
Lema 3. i) n (x, y) = x yd .
d|n
ii) n (x) = n (x, 1).
iii) n (x, y) = n (y, x), pentru n 2.
11
 Demonstratie. i) rezulta din formula de inversiune aP lui Mbius,
iar ii) din i) si
definitia lui n (x). iii) decurge din punctul i) si formula nd = 0 pentru n 2.
d|n
Deoarece polinoamele n (x, y) sunt simetrice pentru n 2, putem defini poli-
noamele Pn (X, Y ) unde X = x + y, Y = xy astfel nct n (x, y) = Pn (X, Y ). De
exemplu, P6 = x2 + y 2 xy = X 2 3Y .
Teorema 8. Vom conveni ca P1 = 1. Atunci, avem:
1) Pn este
Qireductibil n Z [X, Y ];
2) Fn = Pd ;
d|n
Q ( n
d)
3) Pn = Fd ;
d|n
4) (Fm , Fn ) = F(m,n) , unde ( , ) reprezinta c.m.m.d.c.; n particular (Fn , Fn+1 ) = 1.
Demonstratie. 1) Pn Z [X, Y ] din definitie. Daca Pn = ST , cu S, T Q[X, Y ]
polinoame neconstante, atunci (x) = (x, 1) = P (x+1, x) = S (x+1, x) T (x+1, x)
pentru polinoamele neconstante S (x + 1, x) , T (x + 1, x) Q [x], contrar ireductibi-
litatii peste Q.
2) Rezulta din urmatoarea ecuatie:
xn y n Y Y
Fn (X, Y ) = = d (x, y) = Pd (x, y) .
xy
1d|n d|n
3) Rezulta din formula de inversiune a lui Mbius.
4) Daca mai nti consideram Pd = Pd0 atunci avem:
d (x) = d (x, 1) = Pd (x + 1, x) = Pd0 (x + 1, x) = d0 (x)
si astfel d = d0 . Din Lema 2, ii), stim ca F(m,n) este divizor comun al lui Fm si Fn .
Daca Pd este divizor comun al lui Fm si Fn , atunci d este divizor comun al lui m
si n si deci d este divizor al lui (m, n). Astfel Pd este divizor al lui F(m,n) . Deci, daca
D este divizor comun al lui Fm si Fn , atunci D este divizor al lui F(m,n) , deoarece D
este un produs al polinoamelor ireductibile distincte Pd , ceea ce implica afirmatia.

Bibliografie
1. T. M. Apostol - Resultants of Cyclotomic Polynomials. Proc. Amer. Math. Soc.
24(1970), 457-462.
2. T. Koshy - Fibonacci and Lucas Numbers with Applications. New York: Wiley,
2001.
3. K. Motose - On values of cyclotomic polynomials. VII, Math J. Okayama Univ.,
2004.
4. A. N. Philippou, C. Georghiou, G. N. Philippou - Fibonacci polynomials of
order k, multinomial expansions and probability, Internat. J. Math. Math. Sci.,
6(1983), 545-550.
5. M. Tena - Radacinile unitatii, Soc. St. Mat., Bucuresti, 2005.
6. W. A. Webb, E. A. Parberry - Divizibility Properties of Fibonacci Polynomials,
Fibonacci Quarterly 7.5 (1969), 457-463.
7. http://mathworld.wolfram.com

12