C5.

Interpolarea polinomială

C5. Interpolarea polinomială 1 / 10

3. Interpolarea Newton cu diferenţe finite la dreapta
Formula lui Newton cu diferenţe divizate poate fi exprimată ı̂ntr-o formă
simplificată atunci când nodurile sunt echidistante. Dacă notăm
h = xi+1 − xi şi x = x0 + ph vom obţine
n
X
Pn (x) = f (x0 ) + p(p − 1)...(p − k + 1) hk f [x0 , x1 , ..., xk ] (1)
k=1

utilizând notaţia coeficientului binomial

 
p p(p − 1)...(p − k + 1)
=
k k!
vom exprima Pn (x) sub forma:
n  
X p
Pn (x0 + ph) = f (x0 ) + k! hk f [x0 , x1 , ..., xk ] (2)
k
k=1

C5. Interpolarea polinomială 2 / 10

3. Interpolarea Newton cu diferenţe finite la dreapta
Definiţie
Se numeşte diferenţă finită de ordinul 1 la dreapta, expresia

∆f (x) = f (x + h) − f (x)

Diferenţele finite de ordin superior se definesc cu ajutorul relaţiei de

recurenţă:
∆n f (x) = ∆(∆n−1 f (x)) = ∆n−1 (∆f (x))
Dacă x = xi atunci diferenţele finite la dreapta se calculează cu ajutorul
valorilor yi din tabel. Avem

∆y0 = y1 − y0

∆2 y0 = ∆y1 − ∆y0
∆3 y0 = ∆2 y1 − ∆2 y0
C5. Interpolarea polinomială 3 / 10
3. Interpolarea Newton cu diferenţe finite la dreapta

Calculul diferenţelor finite la dreapta se face tot cu ajutorul unor tabele.

x y ∆y ∆2 y ∆3 y
x0 y0
∆y0
x1 y1 ∆2 y 0
∆y1 ∆3 y 0
x2 y2 ∆2 y 1
∆y2
x3 y3

C5. Interpolarea polinomială 4 / 10

3. Interpolarea Newton cu diferenţe finite la dreapta
Teorema 1.
În ipotezele de mai sus, are loc relaţia:
1
f [x0 , x1 , ..., xk ] = ∆k f (x0 ), k = 0, n (3)
k!hk

Combinând relaţiile (2) şi (3) obţinem polinomul Newton cu diferenţe

finite la dreapta
n  
X p
Pn (x) = f (x0 ) + ∆k f (x0 ) (4)
k
k=1

sau
n  
X p
Pn (x) = y0 + ∆k y0
k
k=1

C5. Interpolarea polinomială 5 / 10

4. Interpolarea Newton cu diferenţe finite la stânga

Dacă nodurile de interpolare sunt reordonate astfel: xn , xn−1 , ..., x1 , x0

atunci polinomul Newton cu diferenţe divizate se scrie
n
X
Pn (x) = f (xn ) + f [xn , xn−1 , ..., xn−k ](x − xn )(x − xn−1 )...(x − xn−k+1 )
k=1
(5)
Mai mult, dacă nodurile sunt echidistante, notăm xi+1 − xi = h,
x = xn + ph şi vom obţine polinomul
n
X
Pn (x) = f (xn ) + p(p + 1)...(p + k − 1) hk f [xn , xn−1 , ..., xn−k ] (6)
k=1

C5. Interpolarea polinomială 6 / 10

4. Interpolarea Newton cu diferenţe finite la stânga

Dacă extindem notaţia coeficientului binomial pentru a include toate

valorile reale ale lui p obţinem
 
−p p(p + 1)...(p + k − 1)
= (−1)k
k k!

Atunci Pn (x) se expimă sub forma:

n  
X −p
Pn (x) = f (xn ) + (−1)k k! hk f [xn , xn−1 , ..., xn−k ] (7)
k
k=1

Definiţie
Se numeşte diferenţă finită de ordinul 1 la stânga, expresia

∇f (x) = f (x) − f (x − h)
C5. Interpolarea polinomială 7 / 10
4. Interpolarea Newton cu diferenţe finite la stânga

Diferenţele finite de ordin superior se definesc cu ajutorul relaţiei de

recurenţă:
∇n f (x) = ∇(∇n−1 f (x)) = ∇n−1 (∇f (x))
Dacă x = xi atunci diferenţele finite la stânga se calculează cu ajutorul
valorilor yi din tabel. Avem

∇yn = yn − yn−1

∇2 yn = ∇yn − ∇yn−1
∇3 yn = ∇2 yn − ∇2 yn−1

C5. Interpolarea polinomială 8 / 10

4. Interpolarea Newton cu diferenţe finite la stânga

Calculul diferenţelor finite la stânga se face tot cu ajutorul unor tabele.

x y ∇y ∇2 y ∇3 y
x3 y3
∇y3
x2 y2 ∇2 y 3
∇y2 ∇3 y 3
x1 y1 ∇2 y 2
∇y1
x0 y0

C5. Interpolarea polinomială 9 / 10

4. Interpolarea Newton cu diferenţe finite la stânga
Teorema 2.
În ipotezele de mai sus, are loc relaţia:
1
f [xn , xn−1 , ..., xn−k ] = ∇k f (xn ), k = 0, n (8)
k!hk

Combinând relaţiile (7) şi (8) obţinem polinomul Newton cu diferenţe

finite la stânga
n  
X −p
Pn (x) = f (xn ) + (−1)k ∇k f (xn ) (9)
k
k=1

sau
n  
X −p
Pn (x) = yn + (−1)k ∇k yn
k
k=1

C5. Interpolarea polinomială 10 / 10