Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2017-2018
Cuprins
Despre mine 2
I. Model teoretic. 3
I.1. Polinom de interpolare. Definiţie. 3
I.2. Polinomul Lagrange de interpolare. 4
I.3. Polinomul Newton de interpolare. 4
II. Aplicatie practica. 5
II. 1. Metoda de interpolare cu polinom Lagrange. 5
II. 2. Metoda de interpolare cu polinom Newton. 7
III. Concluzii. 9
IV. Bibliografie. 10
1
Despre mine.
2
I. Model teoretic.
Fie f : [a, b] → R o funcţie si fie x 0, x1, …, xn n+1 puncte din intervalul [a, b], numite noduri. Se pune
problema determinării unei funcţii F care să aproximeze funcţia f pe aceste noduri. O asfel de
aproximaţie este necesară în următoarele situaţii:
1) Când nu se cunoaşte expresia analitică a lui f, ci doar valorile sale într- un număr finit de
puncte x0, x1, …, xn din intervalul [a, b].
2) Când expresia analitică a lui f este prea complicată şi calculele efectuate cu ajutorul
acesteia ar fi prea dificile.
Functia F trebuie să fie o funcţie simplă, uşor de evaluat, de diferenţiat şi de integrat. Cea mai
utilizată clasă de funcţii de interpolare este clasa polinoamelor, datorită uşurinţei cu care acestea
se integrează şi se derivează.
Fie x0, x1, …, xn n+1 noduri din intervalul [a, b], şi y i = f(xi) pentru orice i = 0,1,…n. Pentru ca
polinomul de grad cel mult egal cu n, Pn, să fie un polinom de interpolare pentru f trebuie
satisfăcute relaţiile:
Pn(xi) = yi, i = 0, 1, …, n. (1)
Polinomul determinat de condiţiile anterioare este unic. Într-adevăr fie
Pn(x) = anXn + an-1Xn-1 + … + a1X + a0
Inlocuind valorile coordonatele punctelor de interpolare, relaţiile anterioare conduc la sistemul:
{
a0 +a 1 x 0+ a2 x20+ ⋯+a n x n0= y 0
a0 + a1 x 1 +a2 x 21+ ⋯+a n x n1= y 1
(2)
⋮
a0 +a 1 x n +a2 x2n+ ⋯+a n x nn= y n
| |
1 x0 x 20 ⋯ x n0
2 n
∆= 1 x 1 x 1 ⋯ x1 = ∏ ( x i−x j )
⋮ 0 ≤i < j ≤ n
2 n
1 xn xn ⋯ xn
care este un determinant Vandermonde. Deci ∆ ≠0 şi în consecinţă sistemul (2) este compatibil
determinat, adică polinomul de interpolare Pn este unic determinat.
Coeficienţii polinomului de interpolare pot fi determinaţi rezolvând sistemul (2), dar dacă numarul
de noduri n este mare, atunci volumul de calcul este la randul lui mare. De aceea se utilizează
3
diferite forme comode ale polinoamelor care conduc la polinoame de interpolare Lagrange,
Newton sau cu alte functii precum cele trigonometrice.
Fie f : [a, b] → R o funcţie si fie n+1 puncte distincte x0, x1, …, xn din intervalul [a, b], astfel incat yi =
f(xi) pentru orice i = 0,1,…n. Forma polinomului de interpolare Lagrange este:
Ln(x) = y0b0(x) + y1b1(x) + … + ynbn(x)
unde bi sunt polinoame de grad n. Punând condiţiile Ln(xi) = yi pentru orice i = 0, 1, …, n , se obţine
( x−x 0 )(x−x 1) ⋯ (x−x i−1)( x−x i+1 ) ⋯( x−x n )
bi ( x )=
(x i−x 0 )(xi −x1 )⋯(x i−x i−1)(x i−x i +1) ⋯( xi −xn )
şi deci
n
( x−x 0)(x−x 1 )⋯ ( x−x i−1)(x−x i+ 1)⋯(x −xn )
Ln (x)=∑ y i
i=0 (x i−x 0 )(x i−x 1) ⋯( x i− xi−1 )(xi −xi +1)⋯ ( xi −x n)
f (x 2 ; x 3 )−f ( x1 ; x 2)
f (x1 ; x 2 ; x 3)=
x 3−x 1
si in general
f ( x 2 ; x3 ; ⋯ ; x n )−f (x 1 ; x 2 ; ⋯ ; x n−1 )
f (x1 ; x 2 ; ⋯ ; x n )=
x n−x 1
4
n i −1
N n−1 ( x)=f ( x 1 )+ ∑ (f ( x 1 ; x 2 ; …; x i ) ∏ ( x−x j)) , x ∈ R
i=2 j=1
II. Aplicatie
In urma recoltari de mostre dintr-un produs alimentar s-au obtinut urmatoarele date reprezentate
in tabel:
x (zaharuri) 5 15 35 75 115
y (kcal) 300 750 1800 3000 5000
Solutie.
Cautam sa gasim polinoame de grad IV, notate cu L4, respective N4, care sa treaca prin punctele
date (xi, yi). Pentru aceasta, mai intai vom folosi un polinom de interpolare Lagrange, iar mai apoi
un polinom de interpolare Newton.
(x−x 2 )( x−x 3)( x−x 4 )(x−x 5 ) (x−x 1 )( x−x 3)( x−x 4 )(x−x 5 ) ( x−x 1)( x−
L4 (x )=f ( x 1) +f ( x2 ) +¿+ f ( x 3)
( x1 −x2 )(x 1−x 3)( x 1−x 4 )( x 1−x 5) ( x2 −x1 )(x 2−x 3)( x 2−x 4 )( x 2−x 5) ( x 3−x 1)( x 3−
5
( x−15)(x−35)( x−75)(x−115) ( x−5)( x−35)( x−75)(x−115) (x−5)(x−15)(x−
L4 (x )=300 +750 + ¿+1800
(−10)⋅(−30) ⋅(−70)⋅ (−110) 10⋅(−20)⋅(−60)⋅(−100) 30 ⋅20⋅(−40
Vom deduce in cele ce urmeaza un al polinom de interpolare pentru datele masuratorii, de data
aceasta folosind un polinom de interpolare Newton. Pentru aceasta calculam mai intai diferentele
divizate:
- de ordin 1
f ( x 2)−f (x 1) 750−300 450
f (x1 ; x 2)= ⇒ f ( 5; 15)= = =4 5
x 2−x 1 15−5 10
6
f (x 5 )−f (x 4 ) 5000−3000 2000
f ( x 4 ; x 5 )= ⇒ f (75 ; 115)= = =5 0
x 5−x 4 115−75 40
- de ordin 2
f ( x 2 ; x 3 )−f ( x1 ; x 2) f (15 ; 35)−f (5 ; 15) 52.5−45 7.5
f (x1 ; x 2 ; x 3)= ⇒ f (5 ; 15 ; 35)= = = =0.2 5
x 3−x 1 35−5 30 30
- de ordin 3
f ( x 2 ; x 3 ; x 4 )−f (x 1 ; x 2 ; x 3 )
f ( x1 ; x 2 ; x 3 ; x 4 )= ⇒
x 4−x 1
f (15; 35 ; 75)−f (5 ; 15 ; 35) −0.375−0.25 −0.625
f (5; 15 ; 35 ; 75)= = = =0.00892857
75−5 70 70
f (x 3 ; x 4 ; x 5)−f (x 2 ; x 3 ; x 4 )
f ( x2 ; x 3 ; x 4 ; x 5)= ⇒
x 5−x 2
f (35 ; 75; 115 )−f (15 ; 35; 75) 0.25+0.375 0.625
f (15; 35 ; 75 ; 115)= = = =0.00625
115−15 100 100
- de ordin 4
f ( x 2 ; x 3 ; x 4 ; x 5 )−f (x1 ; x 2 ; x 3 ; x 4 ) f (15 ; 35 ; 75; 115 )−f (5 ;1
f ( x1 ; x 2 ; x 3 ; x 4 ; x 5)= ⇒ f (5 ; 15 ; 35 ; 75; 115 )=¿=
x 5−x 1 115−5
Combinand toate aceste diferente divizate in formula de interpolare Newton vom obtine:
N 4 =300+45 ( x−5)+ 0.25( x−5)(x−15)+0.00892857( x−5)( x−15)( x −35)+¿+ 0.00002435( x−5)(x−15)( x
7
8
III. Concluzii.
Pentru rezolvarea problemei practice otinuta din masuratorile de zaharuri si kilocalorii effectuate
pe mostre alimentare am ales sa folosim polinoame de interpolare Lagrange si Newton.
Pentru cazul polinoamului de interpolare Lagrange am folosit formula mtematica a ploinomului de
interpolare in care am introdus valorile numerice obtinute in urma masuratorilor. Am obtinut astfel
cinci polinoame de grad 4, care dupa insumare ne-au generat polinomul de interpolare cautat (L 4)
pe care l-am si reprezentat graphic cu ajutorul platformei online Wolfram Alpha.
Pentru comparative, am incercat sa determinam si un alt polinom de interpolare de data aceasta
de tip Newton pentru acelasi set de date. Si in acest caz am obtinut tot un polinom de grad 4 dar
de data aceasta coeficientii sunt diferiti.
Pentru a putea face o comparative am inclus si o vizualizare a acestor polinoame de gard 4
obtinute.
Atat in cazul polinomului de interpolare Lagrange, cat si in cazul Newton, desi am obtinut un
polinom de grad 4, se observa din graphic ca in cazul polinomului Lagrange avem o functie
crescatoare care nu este departe de o functie liniara pe intervalul [0,50], in schimb in cazul
polinomului Newton aceasta functie este crescatoare, dar se abate mult de la o functie liniara.
Polinomul de interpolare Lgrange ne-a generat o aproximare mai uniforma a datelor, decat
polinomul Newton.
Pentru a compara cele doua functii obtinute am determinat numarul de kilocalorie in cazul unei
masuratori de zaharuri egala cu 90. In cazul polinomului Lagrange, estimarea este de 3313.89 kcal,
in timp ce in cazul polinomului Newton am obtinut o valoare mult mai mare, de 5646.98 kcal. Se
observa astfel ca interpolarea Lagrange este mai aproape de realitate.
9
IV. Bibliografie.
10