1

CAPITOLUL 8
STICLA

8.1. Consideraţii generale

Sticla a fost folosită cu cel puţin 1000 de ani î.e.n. şi servea la obţinerea unor
obiecte decorative, podoabe etc.
Se pare că romanii au fost primii care au folosit sticla ca geam în construcţii.
Aceste date sunt atestate de săpăturile arheologice desfăşurate în timp, pe locurile unde
s-au dezvoltat civilizaţii vechi.
Generalizarea utilizării sticlei la ferestre, are loc de abia în secolele XVII şi
XVIII, iar în secolele XIX şi XX are loc perfecţionarea de aşa manieră a tehnologiei de
obţinere şi prelucrare a sticlei, încât aceasta devine dintr-un material rar şi scump, unul
ieftin şi la îndemâna constructorilor. Se diversifică foarte mult domeniile de utilizare ale
sticlei, care poate fi folosită la realizarea planşeelor, a zidăriilor, ca material de placaj şi
finisaj, ca material izolator, pentru realizarea de învelitori etc.

8.2. Definiţie. Materii prime, compoziţie, proprietăţi.

Sticla este un amestec format din bioxid de siliciu şi silicaţi complecşi de
Na, K, Ca, şi Pb, care prin răcire bruscă trec din stare lichidă (topitură) în stare solidă
amorfă.

8.2.1. Materii prime, materiale auxiliare, obţinere

Materialele de construcţii din sticlă sînt produse din sticlă de silicat , amestec de
Si02 (sub 80%) şi silicaţi complecşi (de Na, K„ Ca, Pb, Ba etc.), în funcţie de natura
sticlei.
Sticla de silicat rezultă din topirea unui amestec de nisip silicics, adaosuri
fondante, care micşorează temperatura de topire a Si02 şi adacsuri stabilizatoare, care
stabilizează sticla la acţiunea apei . Pentru a îmbunătăţi procesul tehnologic sau calitatea
sticlei, în şarjă, se mai adaugă după caz : substanţe colorante (oxizi de cupru, crom,
cobalt, mangan etc.)sau decolorante (oxidul de mangan, seleniul etc.) ; substanţe
opalizante (fosfat de calciu sub formă de cenuşă de oase) ; substanţe care reglează vis-:
cozitatea topiturii etc.
Principala materie primă utilizată la fabricarea sticlei este nisipul silicios
(SiO2 are temperatura de topire tt = 17100C), care are o pondere de 70% din totalul
componentelor. Având în vedere temperatura de topire ridicată, se folosesc fondanţi
pentru coborârea acesteia. Fondanţii sunt carbonaţi de sodiu şi potasiu, care la
temperatura de ardere reacţionează cu SiO2 şi formează silicaţi:

SiO2 + NaCO2 => Na2O . SiO2 + CO2 (8.1)

SiO2 + K2CO3 => K2O . SiO2 + CO2 (8.2)

Aceşti silicaţi nu rezistă la acţiunea apei, fiind solubili. În aceste condiţii se

introduc în amestec stabilizatori.
Stabilizatorii sunt substanţe, care introduse în amestec, transformă sticlele
solubile în sticle insolubile.

Se utilizează cu rol de stabilizatori carbonat de calciu sau oxid de plumb,

care reacţionează cu bioxidul de siliciu formând silicaţi de calciu sau de plumb,
insolubili:

SiO2 + CaCO3 => CaO . SiO 2 + CO2 (8.3)

SiO2 + PbO => PbO . SiO 2 (8.4)

Se mai adaugă în cantităţi mici diferiţi oxizi metalici cu rolul de a decolora

(MnO2), de a opaciza (fosfat de calciu) sau de a obţine sticle colorate.

8.2.2. Compoziţie şi proprietăţi

Silicaţii astfel formaţi, dau împreună combinaţii complexe şi foarte greu
solubile în apă, realizând deci stabilizarea sticlei la acţiunea apei. În funcţie de
materialele de stabilizare utilizate şi fondant rezultă mai multe sortimente de sticlă,
astfel:
 3

1. sticla calcosodică - sticla silico-calco-sodică (,sticla obişnuită), de

compoziţie aproximativă 6SiO2 •CaO •Na2O este o sticlă, cu transparenţă bună (60 -
75%) pentru radiaţii luminoase, din care se fabrică aproape toate materialele de
construcţie.
Stabilizarea se face cu calcar, fondantul fiind carbonatul de sodiu; este verde în
spărtură şi se foloseşte la fabricarea geamurilor, buteliilor;
2. sticla calcopotasică - Sticla silico-calco-potasică (sticla de Boemia), de
compoziţie aproximativă 6SiO2 •CaO • K2O este o sticlă de transparenţă superioară,
incoloră în spărtură, de calitate mai bună, mai rezistentă la variaţii de temperatură.
Utilizată la sticlăria de laborator la care stabilizarea se face cu calcar, dar
fondantul este carbonat de potasiu; este superioară calitativ faţă de sticla calcosodică,
este incoloră ;
3. sticla plumbopotasică - sticla silico-plumbo-potasică (sticla cristal), de
ccmpczijieaproximativă6Si02-Pb0'K2 0 este o sticlă de transparenţă mare pentru radiaţii
luminoase (90—95%), de densitate mare, sonoritate mare, cu proprietăţi electrice
valoroase.
Prin aranjarea compoziţiei chimice a sticlei, înlocuind o parte din SiO2 cu diferiţi alţi
oxizi: B2O3 (pentru a ridica termostabilitatea), Al2O3 (pentru a ridica rezistenţa şi
stabilitatea chimică), PbO şi BaO (pentru luciu şi îmbunătăţirea indicelui de refracţie)
etc. se obţin sticle cu diferite proprietăţi şi utilizări: sticla rezistentă, cu proprietăţi
superioare de rezistenţă chimică, coeficienţi mici de dilatare termică, stabilă la variaţii
de temperatură (sticla de Jena, sticla Pirex, sticla Duran) utilizată la rccipiente, ccnducte
etc. Este o sticla filtrantă, cu proprietăţi deosebite în transmisia radiaţiilor lrminoase şi
roentgen, utilizată pentru filtre de lumină, dispozitive de semnalizare, geamuri de
protecţie; sticla pentru terme măre, cu cecficicnt mic de dilatare termică, sticla pentru
indicatoare de nhel, termerezistentă şi cu rezistenţă la şoc termic, sticla pentru corpuri de
iluminat etc. la care stabilizarea se face cu oxid de plumb, iar fondantul este carbonat de
potasiu; este sticla cea mai fină, aşa-zisul cristal.
Din punct de vedere al caracteristicilor tehnice, se poate aprecia că sticla
este un material dur, cu densitate aparentă mare (2400 - 2500 kg/m3), cu rezistenţa la
compresiune mare (300 - 1200 N/mm2) şi rezistenţa la întindere având valoare
nesemnificativă şi cu elasticitate redusă. Sticla este impermeabilă şi negelivă, rezistă
bine la acţiunea agenţilor chimici agresivi (cu excepţia HF şi a bazelor).

Principalele proprietăţi fizico-mecanice ale sticlelor

Duritatea, Mohs 5—7
Densitatea, kg/m3 2200—6800
Rezistenţă la compresiune, daN/mm 2 30—120
Rezistenţă la Întindere, daN/mm 2 3—9
Rezistenţă la Încovoiere, daN/mm 2 3,6—17
Modul de elasticitate, daN/mm2 500—100
Stabilitatea termică mică
Coeficient de dilatare termică liniară, k-1 5,5.. …...150*10-7
Conductivitate termică, W/m*K 0,33—1.34

8.3. Procesul tehnologic de obţinere a produselor din sticlă

Fabricarea sticlei cuprinde următoarele etape:
1. Alcătuirea amestecului - care presupune dozarea componenţilor,
măcinarea şi omogenizarea amestecului;
2. Topirea sticlei - care are loc în cuptoare de diferite tipuri, în care
amestecul omogenizat este topit în jurul temperaturii de 1450 0C.
Odată cu formarea topiturilor au loc, conform reacţiilor descrise anterior,
degajări de dioxid de carbon care omogenizează topitura şi produce afânarea sticlei.
Topitura afânată se deplasează spre capătul celălalt al cuptorului răcindu-se încet până la
900 - 10000C şi îşi măreşte vâscozitatea, putând fi fasonată.
3. Fasonarea produselor din sticlă - care constă în transformarea topiturii
de sticlă în obiecte ce pot fi folosite în construcţii.
Aceasta se poate realiza în mai multe moduri: prin suflare, prin turnare, prin
tragere sau laminare şi prin combinaţii ale acestor moduri de fasonare.
Geamul ca produs se obţine prin tragere, astfel: se introduce în masa de
sticlă vâscoasă o duză din material refractar, iar sticla ce se ridică prin fanta duzei este
apucată de un pieptene din oţel şi dirijată spre valţurile de oţel căptuşite cu azbest, sub
forma unei plăci continue.
 5

4. Recoacerea - constă în reîncălzirea produselor din sticlă nou obţinute la

temperaturi de 500 - 6000C şi răcirea lor înceată.
Dacă se are în vedere faptul că la fasonare, topitura suferă o răcire bruscă de
la 900 -10000C la 20 - 250C, care este temperatura în zona de lucru, se poate aprecia că
în masa sticlei răcirea se produce neuniform, ceea ce creează tensiuni interne. Aceasta
face ca obiectul din sticlă să nu reziste la lovituri, zgârieturi, putându-se sfărâma doar
din efectul cumulat al tensiunilor interne. Procesul de recoacere are tocmai rol de
detensionare a sticlei, dar nu se aplică la geamuri, la care răcirea la tragere este lentă şi
nu apar tensiuni interioare.
5. Finisarea şi decorarea - sunt operaţii care urmăresc eliminarea unor
defecte de fabricaţie prin şlefuire, sau realizarea unor suprafeţe cu caracteristici
deosebite (strălucire prin efecte de reflexie şi refracţie, geamuri cu feţe perfect paralele
şi o mare transparenţă, geamuri care nu deformează imaginea şi nu dau efecte
supărătoare etc.).
De asemenea, se mai practică înfrumuseţarea prin polizare, gravare, pictare.

8.4. Sticla solubilă

Sticla solubilă este soluţia formată de sticla simplă de silicat de sodiu cu
apa..
Formula sticlei solubile este Na 2O.xSiO2 şi se exprimă prin valoarea lui x,
care se numeşte modul şi reprezintă raportul molar între SiO 2 şi NaO2. Raportul molar
între Si02 şi Na2O este foarte apropiat de modulul gravimetric - mase moleculare fiind
de asemenea apropiate SiO2 - 60 iar Na2O - 62); sticlele solubile se folosesc la
fabricarea vopselelor, ca lianţi pentru turnătorie, în compoziţia mortarelor şi betoanelor
ca liant sau adaos cu diverse funcţiuni, la impermeabilizări etc.

8.5. Produse din sticlă pentru construcţii

Produsele din sticlă pentru construcţii prezintă o paletă largă de utilizări, ce
pot fi grupate astfel:
- produse pentru ferestre şi luminatoare;
- produse pentru planşee şi pereţi luminoşi;
- produse pentru placaje şi pardoseli;
 - produse izolatoare;
- tuburi din sticlă.
8.5.1. Produse pentru ferestre şi luminatoare
În această categorie de produse intră mai multe tipuri de geamuri:
Geamul tras este un produs larg utilizat în construcţii. Se fabrică patru
calităţi de geam tras:
- calitatea S - pentru oglinzi şi geamuri securit;
- calitatea I - pentru vitrine şi ferestre la clădiri importante;
- calitatea II - ferestre la clădiri de locuit;
- calitatea III - ferestre la construcţii industriale.
Clasificarea este în funcţie de defectele produselor din sticla şi se referă la:
culoarea prea verde (conţinut mare de oxizi de fier), feţe neparalele şi neplane, bule de
gaz în masa sticlei (topitură incomplet afânată şi omogenizată).
Se livrează sub formă de foi cu dimensiunile:
g = 2 - 12 mm; l = 280 - 2300 mm; L = 100 - 3500 mm.

Geamul colorat termoabsorbant este un geam tras din masa de sticlă în care s-
au adăugat oxizi metalici care conferă geamurilor proprietăţi absorbante de radiaţii
calcrice şi lumincase.
 7

Geamurile prelucrate sînt prcduse cu luminozitate bună şi vizibilitate redusă,

obţinute din geam tras şi pot f i :
➢ geamuri mate (obţinute prin sablarea unei feţe) ;

➢ geamuri muslin (obţinute prin sablare, folodind un şablon cu modele

care se imprimă pe geam în timpul sablării)

➢ geamuri givrate (obţinute prin aplicarea de clei de oase topit pe o faţă,

care prin contracţie la uscare rupe din geam stratul de suprafaţă, dînd
naştere la figuri de gheaţă).
 Geamurile curbate se utilizează la vitrine.

Geamurile ornamentale se obţin prin turnarea pe o placă metalică a masei de

sticlă, care apoi se vălţuieşte cu un rulcu cu model decorativ în relief sau, prin laminarea
pe linii de laminare continuă a sticlei topite cu valţuri, care imprimă pe suprafaţa sticlei
diferite modele.

Geamul riglat :sunt geamuri avînd pe una din feţe striuri paralele, obţinute prin
turnarea în forme metalice cu striuri pe fund sau prin laminarea între valţuri, dintre care
unul are striuri. Întrucît lumina străbate prin geam, dar obiectul nu se vede, se utilizează
la luminatoarele halelor industriale, la ferestrele depozitelor şi magaziilor de mărfuri.
 9

Geamurile armate au în masa lor înglobată o reţea de sârmă, care le face mai rezistente
la lovituri (la spargere reţine cioburile) şi la acţiunea căldurii. Se utilizează la luminatoare,
parapeţi la scări şi balcoane, pereţi despărţitori.

Geamurile armate profilate (profilit) se folosesc la realizarea pereţilor translucizi

la construcţiile industriale, iar cele ondulate, la învelitorile luminatoarelor. Geamul profil U
(PROFILIT) - se prezintă sub forma unor jgheaburi din sticlă laminată, armate sau nearmate,
incolore sau colorate, cu ambele feţe lise sau cu una ornamentată.
Montarea se face la un singur rând sau la două rânduri, iar etanşarea se face cu profile de
cauciuc sau cu chit.
 Geamul triplex - se obţine prin lipirea cu răşini sintetice transparente a două foi
subţiri de geam. Au rezistenţe mecanice bune şi se folosesc în construcţii puternic solicitate.
Prezintă avantajul că la spargere cioburile rămân agăţate de pelicula elastică.

Geamul securizat se obţine printr-un tratament de călire în aer. Acest tratament

produce tensiuni în stratul superficial al sticlei, tensiuni care îi măresc rezistenţa la
încovoiere şi în acelaşi timp îi conferă proprietatea de a se sparge în bucăţi netăioase. Se
fabrică sub formă de plăci plane sau curbe şi uneori acoperit de un strat de email colorat,
opac. Se poate utiliza la uşi şi pereţi despărţitori, fiind livrat la dimensiuni fixe (nu
poate fi tăiat).
 11

Geamul dublu termoizolant (tip termopan) este produsul obţinut din două foi
de geam nesecurizat sau securizat, montate paralel şi unite între ele de jur împrejur, prin
intermediul unui distanţier (ramă) de sticlă, care limitează ermetic stratul de aer dintre
foi, utilizat în studiouri de înregistrare radioteleviziune, la cabine de izolare fonică, hale
industriale, parbrize şi ferestre laterale pentru autovehicule şi vagoane etc.

8.6. Piese presate pentru construcţii

Piesele presate pentru construcţii sînt materiale sub formă de plăci, ţigle şi cărămizi,
care servesc în construcţii pentru îmbunătăţirea iluminatului natural
➢ Produse pentru planşee şi pereţi luminoşi

Pavele tip Rotalit - se utilizează la realizarea planşeelor luminoase. În funcţie de înălţimea

produsului se fabrică două sortimente: R 60; R 80. La executarea planşeului, pavelele se introduc
cu partea scobită în jos, se aşează la distanţe de 3 cm între ele, după care se dispune armătura pe
ambele direcţii în locaşurile create şi se toarnă mortar sau microbeton, realizate cu nisip cu
dimensiunea maximă pe cât posibil la limita inferioară, dar în orice caz cu o granulozitate bună,
iar cimentul din categoria cimenturilor unitare alitice, sau compozite de tip alitic dar cu întărire
rapidă.
 Pavele Rotalit

Dalele din sticlă - pentru pereţi luminoşi pot fi pline (tip NEVADA sau SOLAR) sau
goale pe dinăuntru . Au feţele ovale sau concave, lise sau cu striaţii, canturile sunt
prevăzute cu şanţuri sau striuri. Pot fi colorate sau incolore şi se zidesc prin aşezare una
peste alta, între ele se introduc armături şi se consolidează cu mortar.

Dale sticla
 13

TIGLE din sticlă - se fabrică sub forma de ţigle solzi sau profilate şi se utilizează la
acoperirea podurilor luminoase.

CARAMIZI din sticlă se fabrică prin presarea a două capace, care apoi se
sudează sau se lipesc (cu bandă metalică sau mastic organic), spaţiul interior
fiind uneori vidat de aer. Se utilizează la acoperişuri sau pereţi (ateliere
şi laboratoare în care este necesară o temperatură constantă, secţii de fabricaţie
cu umiditate ridicată etc.).

8.6. Produse pentru placaje şi pardoseli

➢ Plăci din sticlă opaxit sunt plăci de diferite dimensiuni, groase, opace, albe sau
colorate, cu faţa văzută netedă şi lucioasă, iar faţa opusă striată. Sunt stabile la umiditate
şi la variaţii de temperatură şi înlocuiesc faianţa la placări interioare
 ➢ Plăci din sticlă cristalizată se obţin dintr-un amestec de materii prime cu
compoziţie specială şi printr-un tratament de răcire care provoacă o microcristalizare în
masa sticlei. Sticla cristalizată este opacă, are rezistenţă bună la şoc şi la acţiuni chimice
agresive, înlocuind faianţa şi gresia.

➢ Placi din sticla mozaic sunt plăci cu forma pătrată, cu latura de 20 sau 40 mm.
Sunt colorate şi opace, cu faţa văzută netedă sau cu model şi lipită de un panou de
hârtie, iar faţa opusă cu striaţii. Se foloseşte la placări interioare sau exterioare şi
înlocuieşte CESAROM-ul.
 15

8.7. Ţevi şi tuburi de sticla

Ţevile de sticlă se fabrică prin tragere şi laminare în lungimi de 1,5... 3 m şi

diametre interioare de 45—122 cm, cu grosimea pereţilor 3—8 mm, pentru presiuni de lucru
de 4—7 daN/cm2. Ţevile prezintă rezistenţă la coroziune, suprafaţă interioară fără rugozităţi,
transparenţă (permite urmărirea decurgerii proceselor), dar şi fragilitate, rezistenţă mică la
încovoiere, sensibilitate la tensiuni interne. Se utilizează la conducte de apă şi medii agresive,
conducte pentru cabluri de forţă şi telefonice, asamblindu-se prin flanşe,inele de cauciuc,mufe
de strîngere etc.

Tuburile de sticlă, din sticle de anumite calităţi, se folosesc la sticle de nivel (la
cazane cu abur, rezervoare de combustibil şi apă, la hidrofoare etc.).
Tuburi din sticlă - se obţin prin laminare, cu dimensiuni de: L = 1,5 - 3 m; D =
45 - 122 mm. Au rezistenţa chimică bună. Se utilizează pentru realizarea de canalizări pentru
scurgerea de soluţii agresive şi protecţii la diferite cablaje.
8.8. Materiale din sticla cu destinaţii speciale

Materiale din sticlă cu destinaţii speciale sînt produse care se folosesc în special
ca materiale termoizolatoare, electroizolatoare, de protecţie anticorozivă
etc.
➢ Sticla spongioasă se fabrică prin sinterizarea sau topirea unui amestec de
pulbere de sticlă şi un porofor (sodă, cretă, cocs), în matriţe metalice.
Datorită descompunerii sau oxidării poroforului, gazele care se degajă difuzează
în masa sticlei, conferindu-i după solidificare densitate aparentă mică (200—700 kg/m3)
şi structura poroasă cu pori închişi (72—90%). Materialul se prelucrează uşor prin
tăiere, perforare etc., sub formă de blocuri., cărămizi, plăci etc., şi se utilizează în izolări
termice şi fonice.

➢ Sticla solzoasă este un material fabricat sub forma de foi dinsolzi de

sticlă foarte subţiri (1—5pi), ceea ce le permite să se deformeze uşor şi să se alipească
unele de altele pe întreaga suprafaţă. Se foloseşte ca material electroizolator.
➢ Fibrele de sticlă se prezintă sub formă de fire subţiri de sticlă, obţinute
prin etirare rapidă din topitura de sticlă, iar fibrele scurte (vată de sticlă) se obţin prin
suflare de aer, abur sau gaz printr-un jet de topitură de sticlă.
 17

➢ Vata de sticlă se foloseşte ca atare sau prelucrată în saltele, rogojini,

plăci etc., ca material termo şi fonoizolator. Prin ancclarea fibrelor de sticlă
silicoborosodică împîslite se obţine împîsliturâ de fibre de sticlă folosită la izolarea
conductelor, iar sub formă bitumată de împîsliturâ din fibre bitumată se foloseşte ca
material hidroizolator.

Alte sticle
Sticla de cuarţ se obţine prin topirea în cuptor electric a cuarţului sau nisipului de cuarţ
(cu peste 99,5% Si02) şi, în funcţie de volumu de incluziuni de aer în sticlă, se obţine o
sticlă netransparentă din care se
fabrică ţevi, elemente de aparatură chimică, plăci pentru căptuşire etc. sau sticla
transparentă, din care se fabrică aparatură de laborator, materiale dielectrice diverse etc.
Emailurile sticloase sînt mase sticloase de silicati ,amestecuri măcinate fin, de nisip,
sodă, caolin, carbonat de bariu, sticlă, feldspatetc., care se aplică, în strat subţire, pe
suprafaţa de acoperit a obiectelormetalice, după care acestea se ard în cuptor la 700—
900°C. Se folosesc ca material anticorosiv şi electroizolator.