Universitatea Transilvania din Braşov

FACULTATEA DE ŞTIINȚE ECONOMICE ŞI

ADMINISTRAREA AFACERILOR
Programul de studii: ECTS-ZI

Mărfuri nealimentare -
Ceramica

Coordonator: Studenți:
Prof. Anca POPESCU Andronic Eugenia
Baragoană Adelina
Anul: I
Grupa: 13LF201

2021
Cuprins
Aspecte generale privind mărfurile nealimentare - ceramica.......................................................................3
Piața de mărfuri nealimentare – ceramica în România.................................................................................3
Clasificarea mărfurilor nealimentare - ceramica..........................................................................................4
Proprietățile mărfurilor nealimentare – ceramica.........................................................................................6
Defectele mărfurilor nealimentare – ceramice.............................................................................................8
Verificarea calității mărfurilor nealimentare – Ceramica.............................................................................9
Ambalarea mărfurilor nealimentare Ceramica...........................................................................................11
Marcarea, ambalarea, depozitarea şi transportul articolelor ceramice...............................................11
Rolul și importanța ambalajului..........................................................................................................12
Securitatea Consumatorului.......................................................................................................................12
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................................14

Aspecte generale privind mărfurile nealimentare - ceramica

Mărfurile ceramice constituie o grupă importantă de mărfuri ce acoperă un grup larg de

nevoi:

 articole de menaj,
 articole decorative,
 obiecte ceramice sanitare,
  materiale de construcții de finisaj (plăci ceramice),
 materiale de construcții (cărămizi, ţțigle, ţțevi etc.),
 ceramică tehnică şi altele.

Acest sector de mărfuri cunoaşte o dezvoltare foarte mare, ca urmare a realizărilor

tehnice în domeniu şi a înlocuirii multor materiale de construcții de finisaj cu plăcile ceramice,
dar şi datorită ritmului mare de creştere a construcțiilor de locuințe şi a construcțiilor în general.
Acestea reprezintă articole fasonate din argilă plastică în amestec cu alte substanțe ajutătoare,
care sunt arse la temperaturi ridicate (900-16000C) și au o structură policristalizată.
Materialele ceramice constituie a treia grupă de materiale utilizate în tehnică, după cele
metalice şi plastice. Ele sunt materiale anorganice cu legături atomice şi ionice, a căror structură
complexă cristalină se obține prin sinterizare. Cuvântul ceramică vine din limba greacă
(keramicos = argilă arsă), iar activitatea omului legată de olărit şi producerea cărămizilor îşi are
originea în preistorie.

Piața de mărfuri nealimentare – ceramica în România

În România, principalii producători de articole de menaj sunt:

 APRO - Curtea de Argeş,

 IRIS - Cluj,
 PORŢELANUL - Alba Iulia ş.a.,

iar pentru articole sanitare şi materiale de construcții de finisaj:

 CESAROM – Bucureşti,
 SANEX - Cluj,
 SOCERAM - Ploieşti etc.

Mărfurile de porțelan şi faianță româneşti se exportă în multe ţțări şi sunt destul de

cunoscute.. Alături de mărfurile industriei ceramice sunt apreciate şi exportate mărfurile
ceramice artizanale, realizate pe plan local, cu o valoare artistică deosebită.

Mărfurile ceramice artizanale renumite sunt:

 articole de ceramică roşie de Horezu ( jud. Vâlcea),

 ceramică albă de Vadul Crişului ( jud. Bihor),
 ceramica neagră de Marginea ( jud. Suceava) ş.a.

În prezent, în industria ceramică se urmăreşte o retehnologizare care să asigure creşterea

calităţii produselor, scăderea costurilor şi lărgirea ofertei de mărfuri.
Cel mai important producător de plăci ceramice din țara noastră este reprezentat de
compania Lasselsberger Ceramics Romania, deținătorul mărcii Cesarom, cu sediul în Cluj-
Napoca. În urma cu șase ani, conducerea societății a decis că întreaga activitate operațională, pe
lângă cea de producție, să fie concentrată în cadrul Sanex SA - Cluj-Napoca, proces finalizat cu
succes la începutul lui 2014. Conform datelor publice, Sanex SA a incheiat anul 2018 cu o cifra
de afaceri de 128,7 milioane de lei, în scadere ușoară față de nivelul din 2017.
Potrivit Lasselsberger Ceramics România, brandul CESAROM a înregistrat în
anul 2020 o creștere de 15% a volumelor și a valorilor de vânzări, de cinci ori mai mult decât
creșterea totală de 3% a pieței de plăci ceramice în România. Consumul total al pieței de plăci
ceramice în România s-a ridicat în anul 2020 la circa 40 de milioane de metri pătrați.
Un alt fabricant important de plăci ceramice și obiecte sanitare este reprezentat de societatea
Cersanit - Roman, fosta fabrică Romanceram, în prezent parte a grupului polonez Rovese. La
nivel național, holdingul polonez este implicat în fabricație prin firma Cersanit, comercializarea
produselor fiind coordonată prin intermediul societății Rovese Romania.
Clasificarea mărfurilor nealimentare - ceramica

După mărimea granulelor constituenților, care este dată de textura ciobului şi exprimată prin
diametrul maxim al granulelor, deosebim trei grupe:
• mărfuri ceramice brute, care prezintă o textură grosieră formată din granule cu
diametrul de max. 5 mm. (cărămizi, ţigle şi altele);
• mărfuri ceramice semifine, care prezintă o textură mai puțin grosieră şi exprimată prin
diametrul maxim al particulelor de 1,5 mm. (olărie comună, gresie semifină etc.)
• mărfuri ceramice fine, care prezintă o textură fină, exprimată prin diametrul maxim al
particulelor de 0,05 mm. (mărfuri de faianță, porțelan, semiporțelan, gresie ceramică fină etc.).

După compactitatea masei ceramice prezentată în spărtură (ciob) şi exprimată prin

capacitatea de absorbție a apei, în procente, distingem trei grupe:
• mărfuri ceramice poroase, caracterizate prin aceea că prezintă pori deschişi, absorbind
apă în proporție mai mare, de 6% (mărfuri din faianță, mojolică, olărie comună);
• mărfuri ceramice semivitrifiate sau clincherizate, caracterizate prin aceea că prezintă o
parte din pori închişi şi absorbția de apă este cuprinsă între 1-6% (mărfuri din semiporțelan,
gresie ceramică semifină);
• mărfuri ceramice vitrifiate, caracterizate prin aceea că porii sunt închişi aproape în
totalitate, iar absorbția de apă fiind de max. 1% (mărfuri din porțelan, gresie ceramică fină).

După domeniul de utilizare, se clasifică în:

• mărfuri ceramice pentru construcții, şi anume:
- produse pentru zidărie: cărămizi, ţigle etc.;
- produse ceramice: faianță, gresie, majolică, mase speciale;
- obiecte ceramice sanitare din: porțelan, faianță, gresie, semiporțelan;
- tuburi din gresie ceramică ş.a.
• mărfuri ceramice pentru menaj din: porțelan, faianță, semiporțelan, olărie comună;
• articole ceramice pentru decor, şi anume pentru:
- decorări ale construcțiilor:
- decorări ale spațiului de locuit (vase, statuete, bibelouri etc.)
• articole ceramice de uz industrial:
- recipienți pentru industria chimică;
- produse pentru aşchiere şi abraziune;
 - produse pentru industria electrotehnică, electronică, textilă, aerospațială,
metalurgică etc.

O altă clasificare ar fi prin analizarea aspectul spărturii (ciobului).

Clasa A cuprinde produse ceramice brute, care prezintă o textură grosieră formată din granule cu
diametrul de maxim 5 mm. Grupa cuprinde:
I – produse ceramice cu spărtură poroasă → produse ceramice pentru construcții obținute din
argilă arsă (cărămizi, ţțigle şi altele);
II – produse ceramice cu spărtură poroasă până la compactă → produse refractare de construcție;
III – produse ceramice cu spărtură compactă → gresie.
Clasa B cuprinde produse ceramice fine care prezintă o textură fină, exprimată prin diametrul
maxim al particulelor de 0,05 mm.
I – produse ceramice cu spărtură poroasă → teracota, olăria comună;
II – produse ceramice cu spărtură compactă → faianță sanitară, semiporțelanul;
III – produse ceramice cu spărtură compactă vitrificată opacă → ceramica fină;
IV – produse ceramice cu spărtură compactă vitrificată translucidă → porțelanul feldspatic,
fosfatic, de frită;
V – produse ceramice cu spărtură compactă vitrificată colorată sau albă → produse electro-
izolante.
Clasa C cuprinde produse industriale abrazive cu liant ceramic:
I – produse ceramice pe bază de abrazivi naturali (şmirghelul);
II – produse ceramice pe bază de abrazivi sintetici.

Proprietățile mărfurilor nealimentare – ceramica

a) – Proprietățile fizice caracterizează natura materialelor ceramice, cele mai importante fiind:
- densitatea este mai mică cu circa 50% decât cea a metalelor;
- temperatura de topire este ridicată, de multe ori depăşind-o pe cea a materialelor metalice
refractare; unele materiale ceramice se topesc la peste 3000oC (grafit – 3650 oC; fibre de carbon
– 3650 oC; diamant 3500 oC; carbură de zirconiu
–3540oC; carbură de titan – 3100 oC);
- coeficientul de dilatare liniară este mai mic decât la metale;
- conductibilitatea termică este mai scăzută decât la metale;
- conductibilitatea electrică este scăzută întrucât legăturile ionice şi covalente implică toți
electronii de valență, nemairămânând electroni liberi care să transporte sarcinile electrice. În
anumite condiții, ceramicele pot fi utilizate ca materiale semiconductoare la fabricarea
termistorilor (semiconductori a căror rezistență variază puternic cu temperatura) şi varistoarelor
(dispozitive rezistoare a căror rezistență depinde de valoarea tensiunii aplicate la borne). În
acelaşi timp, se fac cercetări privind supraconductibilitatea curentului electric la temperature
obişnuite, folosind materiale ceramice sinterizate (amestecuri de oxizi de bariu sau stronțiu, cu
lantan sau yterbiu şi cupru), ceea ce ar revoluționa industria energetică;
- proprietățile magnetice ale unor ceramice au condus la obținerea feritelor (materiale magnetice
care conțin oxizi de Fe, Ni, Zn, Cu şi Cd, au permeabilitate magnetică mare şi conductibilitate
electrică redusă şi se utilizează în electrotehnică, telecomunicații şi electronică) şi a cristalelor
piezoelectrice.
b) – Proprietățile chimice arată modul de comportare a materialelor ceramice la acțiunea
agenților atmosferici şi chimici, precum şi la temperature ridicate, acestea fiind:
- rezistența la coroziune este foarte mare datorită faptului că legăturile ionice şi covalente sunt
puternice şi stabile. Ceramicele rezistă foarte bine atât la acțiunea mediului înconjurător, cât şi la
acțiunea agenților chimici;
- refractaritatea este, în general, foarte bună, iar pentru materialele ceramice refractare cu care
se căptuşesc furnalele şi cuptoarele metalurgice, excepțională. Cărămizile refractare îşi mențin
proprietățile tehnologice cel puțin până la 1500 oC. Pe lângă refractaritatea foarte bună,
materialele ceramice posedă şi proprietatea de excepție de a-şi păstra rezistența mecanică şi la
temperaturi foarte ridicate, spre deosebire de metale .
c) – Proprietățile mecanice diferă foarte mult față de cele ale metalelor, astfel:
- rezistența de rupere la tracțiune este scăzută, ceramicele rupându-se fără deformare plastică,
spre deosebire de metale . Acest lucru se datorează porilor microscopici şi altor imperfecțiuni
structurale. Ca urmare, şi modulul de elasticitate longitudinal este mic; în schimb, rezistența de
rupere la compresiune este destul de bună.
- elasticitatea, plasticitatea şi tenacitatea sunt foarte scăzute;
- rigiditatea este mare datorită legăturilor atomice puternice;
- fragilitatea este ridicată, ceramicele distrugându-se fără deformare plastică. Când se apropie de
temperatura de topire, fragilitatea scade;
- duritatea şi rezistența la uzură sunt foarte mari atât la temperatura ambiantă, cât şi la
temperaturi ridicate, ceea ce permite utilizarea lor la prelucrări prin aşchiere sau protecții
tribologice.
d) – Proprietățile tehnologice ale materialelor ceramice se deosebesc total de cele ale
materialelor metalice şi plastice, având în vedere procedeele lor de prelucrare în piese. Ele se
obțin din materii prime naturale anorganice (ceramic utilitară şi de artă) sau din materii prime
sintetice (ceramica industrial

Defectele mărfurilor nealimentare – ceramice

Defectele mărfurilor ceramice pot fi clasificate după cauzele apariției lor (calitate
necorespunzătoare a materiilor prime, obținere) în trei grupe: de formă şi dimensiuni, de
suprafaţă şi de decor.

După mărimea lor, apreciată prin observare vizuală de la o anumită distanță, se clasifică în:

 defecte foarte mici,

 defecte mici
 vizibile.

Defecte care se observă prin examinarea vizuală foarte amănunțită de la distanță mai mică de 0,5
m sunt considerate foarte mici, cele examinate de la distanță de 0,5 m sunt defecte mici, iar cele
observate prin examinare vizuală de la distanță de 0,7 m sunt defecte vizibile.
Cunoaşterea defectelor mărfurilor ceramice are o foarte mare importanță, deoarece, în funcție
de numărul defectelor, mărimea şi poziționare lor, se face sortarea pe calități, care au prețuri
diferențiate în funcție de calitate.
 Defectele de formă şi dimensiuni sunt abateri de la forma normală a obiectului sau de la
dimensiunile din normative. Cele mai frecvente defecte de formă sunt:

 deformarea marginilor față de planul orizontal,

 ovaliatea
 neplaneitatea suprafeței de sprijin.

Defectele de dimensiune se referă la abateri de la înălțimea totală sau diametrul obiectului,

capacitate, grosime etc.
Defectele de suprafață sunt defectele care afectează calitatea articolului referitoare la
culoare si aspectul general. Aspectul general este afectat de: glazură, pori, băşici, granule, griş,
fisuri, ştirbituri, puncte colorate şi altele.

 Defectele de culoare şi nuanță trebuie să aibă în vedere că gradul de alb admis

este de min. 75%.
 Defectele de glazură sunt rezultate din operațiile de glazurare şi ardere a glazurii
şi apar sub formă de glazură ondulată, mată, scurgeri de glazură, lipsă de glazură
etc.

 Defecte de decor Sunt cauzate din operația de decorare, prin nerespectarea

decorului de referință care contribuie la valoarea estetică a produsului.

Aceste defecte mai sunt cauzate şi de operația de ardere a decorului sau de vâscozitatea pastei
folosite la decor. Apar sub forma de: decor asimetric, scurgeri de colorant, stropituri de colorant,
abateri de la continuitatea contururilor, abateri de la nuanță şi culoarea decorului, uşoară
neuniformizare a liniilor sau benzilor, uşoară matisare a decorului etc. Se mai consideră defect şi
emisia de substanțe toxice din decor, respectiv plumb şi cadmiu.

Verificarea calității mărfurilor nealimentare – Ceramica

Verificarea calității mărfurilor ceramice se face prin analiza organoleptică şi prin analize de
laborator.
Analiza organoleptică se face prin identificarea tipului de masă ceramică şi verificarea
condițiilor de aspect ( verificarea formei, dimensiunilor şi defectelor conform condițiilor de
admisibilitate).
Identificarea tipului de masă ceramică se face prin examinarea: structurii ciobului, culorii în
secțiune, grosimii pereților, sunetului la lovire, translucidităţii şi acoperirii cu glazură.

Tabel 1 Identificarea tipului de masă ceramică

Nr. Criteriul Ceramică
Porţelan Semiporţelan Faianţă
Crt. de identificare comună
1 Culoarea în Alb-albăstrui Alb-cenuşiu Alb-gălbui Brun-roşcat
secţiune Alb-gălbui Negru
2 Aspectul în Compact, fin, Semicompact, fin, Poros, glazura Grăunţos
spărtură glazura nu diferă glazura nu diferă diferă de ciob, Glazura apare
de ciob de ciob apare ca strat distinct
distinct
 3 Grosimea Pereţi subţiri, Pereţi foarte groşi, Pereţi groşi, dar Pereţi groşi, dar
pereţilor şi masa masă mare masă mare masă mică masă foarte mică
piesei
4 Sunetul la lovire Clar, Clar şi scurt Scurt şi înfundat Scurt, înfundat
prelung
5 Transluciditatea Translucid până Opac Opac Opac
la grosimea 3mm
6 Acoperirea cu Suprafaţa de Suprafaţa de sprijin Total glazurat Diferă după
glazură sprijin neglazurată calitate
neglazurată

Verificarea aspectului şi încadrarea pe clase de calitate – se realizează vizual şi prin

palpare. În funcție de numărul şi tipul defectelor constatate se face încadrarea pe clase de
calitate.

Verificarea culorii – se realizează vizual, prin compararea produsului cu etalonul de culoare

sau prin determinarea gradului de alb, în cazul articolelor de porțelan, determinare ce se
efectuează cu ajutorul leucometrului Zeiss.

Verificarea masei – se face prin cântărirea fiecărui produs supus verificării şi compararea cu
standardele în vigoare.

Verificarea planeității suprafeței de sprijin – se realizează prin aşezarea articolelor pe o

suprafață perfect plană şi apăsarea lor uşoară, la partea superioară. Dacă suprafața de sprijin este
corespunzătoare, produsul nu trebuie să prezinte mişcări de balans.

Verificarea ovalității – constă în măsurarea a două diametre perpendiculare şi calcularea

diferenței dintre ele. În tabelul 2 sunt redate condițiile pe care trebuie să le îndeplinească
articolele ceramic, în ceea ce priveşte ovalitatea.

Tabel 2 Condiții ale articolelor ceramice privitor la ovalitate

Articole de porțelan Articole de faianță
calitatea calitatea
I II III IV I II III
Ovalitatea 1 1,5 2 2,5 1,5 2 3
(% din
diametru)

Verificarea deformării marginilor față de planul orizontal – se face prin aşezarea

produselor cu gura în jos pe o suprafață plană şi apăsarea cu degetul în centrul lor. Eventualele
deformări față de suprafața plană se măsoară cu ajutorul unei rigle gradate. Deformările maxim
admise sunt redate în tabelul 3.
Tabel 3 Deformări maxim admise ale marginilor pentru produsele ceramice
Articole de porțelan Articole de faianță
calitatea calitatea
 I II III IV I II III
Deformarea 1 1,5 2 2,5 1 1,5 2,5
marginilor față de
panul orizontal (%
din dimensiunea
maximă
respectivă)

Determinarea toxicității glazurii – constă în identificarea prezenței plumbului cu ajutorul

acidului acetic 4% şi a hidrogenului sulfurat.
Determinarea rezistenței la şoc termic – se bazează pe supunerea produselor la diferențe mari
de temperatură, în zece cicluri.
Modul de lucru – produsele sunt încălzite la 100 0C în etuvă, timp de 30 de minute, după care se
scot şi se introduc într-o baie cu apă la temperatura de 20 0C. După 5 minute produsele se scot,
se şterg şi se reintroduc în etuvă. Aceste operații se repetă pe parcursul a zece cicluri. Produsele
sunt considerate rezistente la şoc termic dacă în urma acestei determinări nu prezintă fisuri sau
crăpături.

Ambalarea mărfurilor nealimentare Ceramica

Marcarea, ambalarea, depozitarea şi transportul articolelor ceramice
Marcarea se face pe exterior, pe suprafața de sprijin a obiectelor cu trei mențiuni:
- marca de fabrică a producătorului;
- calitatea;
- inscripția „lucru manual” numai pentru produsele decorate manual.
Marcarea calității se face numai prin ştampilare cu roşu pentru calitatea I-a, verde pentru
calitatea a II-a şi albastru pentru calitatea a III-a.
Fiecare ambalaj trebuie să aibă o etichetă cu următoarele mențiuni:
- denumirea produselor;
- marca de fabric;
- calitatea;
- modelul;
- felul decorării;
- numărul bucăţilor ambalate;
- numărul lotului;
- semnul avertizor pentru calitate.
Ambalarea se face cu grijă, folosind cutiile de carton duplex sau triplex, protejând între articole
cu hârtie de mătase, creponată sau manşon din carton ondulat.
Depozitarea se face în spații închise, curate şi ferite de umiditate;
Transportul trebuie făcut cu mijloace acoperite şi prevăzute cu semne avertizoare de fragilitate.
Rolul și importanța ambalajului
Când vorbim despre rolul ambalajului la produsele ceramice, ne referim în mod special la
funcțiile de manipulare, depozitare și transport.
Se consideră că, pe parcursul circuitului tehnic, mărfurile şi ambalajele lor sunt supuse la
circa 30-40 operații de manipulare, deci unor solicitări mecanice care le pot deteriora.
Pentru a înlesni operațiile de manipulare, depozitare, transport, ambalajele trebuie să
îndeplinească următoarele condiții:
 să faciliteze manipularea produselor, prin formă, greutate, volum, prezența unor orificii
care să permită prinderea lor;
 să asigure securitatea operatorilor şi stabilitatea încărcăturii;
 să fie uşor de stivuit;
 să fie adaptate la normele de transport;
 să prezinte un raport optim volum-greutate;
 să poată fi adaptate la unitățile de încărcare utilizate (palete, camioane, vagoane).
Totodată putem vorbi și de funcția de promovare. Pe deoparte,ambalajul informeaz
consumatorul asupra produsului, iar pe de altă parte, îl atrage prin dimensiunea sa estetică. În
cazul vânzării prin autoservire, cum și există în mare parte a mărfurile ceramice,
fiind puse în vitrine, înlocuieşte arta vânzătorului prin contactul direct al cumpărătorului cu
produsul respectiv, contribuind, astfel la promovarea produselor pe piață.

Securitatea Consumatorului
Acțiuni pe care trebuie să le înterprindă producătorul pentru a asigura securitatea consumatorlui:

 trebuie sa asigure consumatorului informațiile utile care ii permit sa evalueze riscurile

inerente ale unui produs pe durata medie de utilizare sau pe o durata rezonabil
previzibila;
 trebuie sa adopte masuri proportionale cu caracteristicile produselor pe care le
furnizeaza, care le permit:
a) sa fie informati de riscurile pe care aceste produse le-ar putea prezenta pentru consumatori;

b) sa poata intreprinde actiunile potrivite, inclusiv, daca este necesar, pentru a evita aceste
riscuri, sa poata dispune retragerea de pe piata, avertizarea adecvata si eficienta a consumatorilor,
returnarea de la consumatori.

 sa acționeze cu atenția cuvenită pentru a contribui la respectarea cerințelor de securitate

aplicabile.
 BIBLIOGRAFIE
1. Domnica, M. D., (2008), Mărfuri nealimentare și securitatea consumatorului,
Universitatea ,,Alma Mater”, Sibiu .
2. Madar A., Neacșu N. A., (2007), Merceologie Nealimentară, Editura Universității
Transilvania din Brașov. R
3. ** Caracterizarea merceologică a mărfurilor ceramice
pdfcoffee.com_ceramica-19-pdf-free.pdfO
4. ** Mărfuri nealimentare
docshare.tips_32342980-marfuri-nealimentare-defecte.pdfLEPT
5. Stanciu I., Paraianu, E., Schilereu, I., (1998), Merceologie: calitatea și sortimentul
mărfurilor, Oscar Print, București.