5

Caracterizarea merceologică a mărfurilor

ceramice

Mărfurile ceramice constituie o grupă importantă de mărfuri ce cuprinde

articole de menaj, articole decorative, obiecte ceramice sanitare, materiale de
construcţii de finisaj (plăci ceramice), materiale de construcţii (cărămizi, ţigle,
ţevi etc.), ceramică tehnică şi altele. Acest sector de mărfuri cunoaşte o dezvoltare
foarte mare, ca urmare a realizărilor tehnice în domeniu şi a înlocuirii multor
materiale de construcţii de finisaj cu plăcile ceramice, dar şi datorită ritmului mare
de creştere a construcţiilor de locuinţe şi a construcţiilor în general.
Principalii producători români de articole de menaj sunt: APRO - Curtea
de Argeş, IRIS - Cluj, PORŢELANUL - Alba Iulia ş.a., iar pentru articole sanitare
şi materiale de construcţii de finisaj: CESAROM – Bucureşti, SANEX - Cluj,
SOCERAM - Ploieşti etc. Mărfurile de porţelan şi faianţă româneşti se exportă în
multe ţări şi sunt cunoscute mărcile de porţelan românesc.
Alături de mărfurile industriei ceramice sunt apreciate şi exportate
mărfurile ceramice artizanale, realizate pe plan local, cu o valoare artistică
deosebită. Mărfurile ceramice artizanale renumite sunt: articole de ceramică roşie
de Horezu ( jud. Vâlcea), ceramică albă de Vadul Crişului ( jud. Bihor), ceramica
neagră de Marginea ( jud. Suceava) ş.a.
În prezent, în industria ceramică se urmăreşte o retehnologizare care să
asigure creşterea calităţii produselor, scăderea costurilor şi lărgirea ofertei de
mărfuri.

5.1 Influenţa materiilor prime asupra calităţii mărfurilor ceramice

Produsele ceramice se obţin din materiale ceramice rezultate din arderea

unor amestecuri de silicaţi sau oxizi. Spre deosebire de produsele din sticlă,
 Merceologie

produsele ceramice prezintă o structură policristalină, fiind alcătuite din particule

cu diametre ce variază de la câţiva micrometri la câţiva milimetri, unite între ele ca
urmare a fenomenelor fizico-chimice ce au loc în timpul arderii.
Pentru obţinerea produselor ceramice se utilizează două grupe mari de
materii prime (figura 5.1) şi anume:
- materii prime pentru obţinerea produsului ceramic brut (ciob);
- materii prime pentru glazuri şi decoruri.

Rolul materiilor prime în formare produsului ceramic brut

Pentru formarea produsului ceramic brut se utilizează materii prime

principale (plastice şi neplastice) şi materii prime auxiliare (plastifianţi, lubrifianţi,
fluidizanţi).
Materiile prime plastice constituie partea principală a masei ceramice care
realizează legătura dintre toţi constituenţii acesteia. Ele sunt materiale argiloase,
formate din hidrosilicaţi (xAl2 O3 ·ySiO2 · zH2O), din care fac parte argilele şi
caolinurile.
Materialele argiloase au structura cristalină şi o compoziţie chimico-
mineralogică diferită, împărţindu-se în două mari grupe şi anume: argilele şi
caolinurile. Ele au luat naştere prin degradarea sau descompunerea rocilor
feldspatice.
Principalele proprietăţi ale materiilor prime plastice sunt: plasticitatea,
puterea liantă, higroscopicitatea şi contracţia la uscare.
Plasticitatea este proprietatea materialelor argiloase de a forma, în amestec
cu apă, paste care pot fi modelate şi care îşi păstrează şi îşi consolidează forma
prin uscare şi ardere ulterioară.
Plasticitatea este determinată de natura materiilor plastice, de forma şi
dimensiunile granulelor; ea se poate mări sau micşora prin adăugarea de materiale
neplastice.
Puterea liantă a materialelor argiloase reprezintă proprietatea acestora de a
forma, în amestec cu apă, paste a căror rezistenţă mecanică variază în funcţie de
conţinutul de apă. Se exprimă prin cantitatea de apă necesară pentru obţinerea unei
paste cu rezistenţă mecanică maximă.
Higroscopicitatea este proprietatea materialelor argiloase de a absorbi apa,
de a se hidrata formând pelicule apoase în jurul particulelor argiloase, care
determină apariţia proprietăţilor plastice.
 Caracterizarea merceologică a mărfurilor

argile
plastice

princip
caolin
feldsp
pentru obţinerea

fondante at
ceramic brut
produsului

neplastice dolom
refractare
nis
plastifianţi ip
auxilia cua
Materii prime

lubrifianţi

parafină
fluidizanţi
stearaţi de Ba, Al, Zn
carbonat şi silicat de Na
nisip, feldspat, caolin

glazură
dolomită, oxid de plumb
glazură

borax
pentru

decor pigmenţi ceramici: oxizi sau

alte combinaţii ale

opacizanţi
Oxid de staniu, titan, zirconiu, zinc

Figura 5.1 Clasificarea materiilor prime ceramice

Contracţia la uscare constă în micşorarea dimensiunilor produselor

fasonate dintr-un material argilos umezit, ca urmare a eliminării apei dintre porii şi
capilarele masei şi a apei absorbite la suprafaţa particulelor. O contracţie mare la
uscare conduce la deformări sau fisuri ale produselor.
Argilele sunt materii prime plastice cu structura fină, unsuroase la pipăit.
În compoziţia lor intră o complexitate de minerale argiloase alături de resturi
minerale sau organice. Prezintă principala proprietate că în amestec cu apa
formează o masă plastică ce se poate modela cu uşurinţă, şi care, prin uscare, îşi
menţine forma, iar prin ardere se durifică, căpătând o culoare albă cu nuanţe gălbui
până la alb-cenuşiu sau culoarea cafeniu deschis până la ocru.
Argilele utilizate în industria noastră ceramică, provenite de la Recea,
Binloca, Danis, se clasifică în şase sorturi notate de la A1 la A6, în funcţie de
 Merceologie

destinaţie (obiecte sanitare din porţelan, semiporţelan, plăci ceramice tip majolica,
tuburi din gresie ceramică) şi caracteristici.
Caolinurile sunt materiale argiloase mai curate. Au structura cristalină
pronunţată, cu o plasticitate mai redusă decât argilele. Constituentul lor principal
este caolinitul (Al2O3·2Si O2·2H2O). Au culoarea deschisă, predominând albul.
Caolinul se clasifică în şase sorturi, notate C 1…C6 şi se utilizeză pentru porţelanul
de menaj de calitate superioară, porţelan electrotehnic, sanitar, faianţa de menaj,
gresie fină, placaje ceramice etc.
Materiile prime neplastice sunt denumite şi materii degresante şi sunt
utilizate în formarea masei ceramice în scopul diminuării plasticităţii, a reducerii
contracţiei la uscare şi ardere, precum şi a accelerării procesului de uscare.
După natura şi rolul lor, materiile prime neplastice pot fi :
- materii prime neplastice fondante( fondanţi);
- materii prime neplastice refractare (materii prime refractare).
Fondanţii prezintă proprietatea că determină coborârea (scăderea) în masa
ceramică a temperaturii necesare apariţiei fazei topite, formând totodată, prin
topire, faza lichidă.
Principalii fondanţi utilizaţi în industria ceramică sunt:
- feldspaţii (alumino-silicaţi anhidri de sodium, de potasiu şi de calciu)
folosiţi cu precădere în masele de ceramică fină.
- cenuşa de oase (cu conţinut ridicat de fosfat tricalcic, fosfat de
magneziu, oxid şi fluoruri de calciu) prezente în compoziţia masei
ceramice pentru obţinerea porţelanului fosfatic;
- dolomita şi calcarul.
Materiile prime neplastice refractare sunt caracterizate de marea lor
rezistenţă la temperaturile înalte ( peste 1500º C) şi posibilitatea ca, în funcţie de
ceilalţi componenţi ai masei ceramice, să îndeplinească rol de degresanţi, înainte de
ardere, iar în timpul arderii să participe la formarea ciobului.
În afară de refractaritate, aceste materii măresc rezistenţa mecanică,
rezistenţa la uzură, rezistenţa faţă de agenţii corozivi a produselor ceramice tehnice
sau fine de menaj.Ca materii prime refractare sunt utilizate: nisipurile cuarţoase,
cuarţul, alumina, şamota.
Materiile prime auxiliare sunt acelea care pot îmbunătăţi unele
proprietăţi ale maselor ceramice. Ele cuprind: plastifianţii, lubrifianţii şi
fluidizanţii.
 Caracterizarea merceologică a mărfurilor

Plastifianţii (lianţii) au rolul de a imbunătăţi prelucrabilitattea, mărind

rezistenţa mecanică a produselor nearse. Ca plastifianţi se utilizează: bentonite,
guma arabică, parafine, dextrine, alcoolul polivinilic şi altele.
Lubrifianţii au rolul de a uşura fasonarea masei ceramice prin presare
datorită acţiunii lor de lubrifiere. În acest scop se utilizează motorina, stearaţii de
bariu, magneziu, aluminiu, zinc, petrolul lampant, oleina ş.a.
Fluidizanţii contribuie la stabilizarea barbotinelor ceramice cu un conţinut
redus de apă. Principalii fluidizanţi folosiţi în industria ceramică sunt: carbonatul
de sodium, silicatul de sodium, lignina, acidul tanic ş.a.

Rolul materiilor prime pentru glazură şi decor

Glazurile sunt sticle uşor fuzibile, depuse în straturi subţiri pe suprafaţa

produselor ceramice. Ele au rolul de a impermeabiliza produsele faţă de apă şi
agenţii chimici, contribuind totodată la înfrumuseţarea lor.
Glazurile utilizate sunt, de regulă, transparente şi incolore. Prin adaos de
substanţe colorante se pot obţine glazuri divers colorate, iar folosirea opacizanţilor
înlătură transparenţa glazurilor.
Compoziţia glazurilor cuprinde, în special, silicea combinată cu oxizi de
bor, de fosfor. În funcţie de această compoziţie, se deosebesc:
 glazuri plumbice, utilizate îndeosebi pentru glazurarea articolelor de
olărie;
 glazuri alcaline şi glazuri alcalino-pământoase folosite pentru produsele
din porţelan sau gresie;
 glazuri alcalino-plumbo-calcaroase şi glazuri plumbo-borice destinate
produselor din faianţă;
În funcţie de operaţiile ce intervin în timpul preparării glazurilor, acestea
pot fi:
- glazuri crude, obţinute prin simpla măcinare a componenţilor;
- glazuri fritate (numite frite) la care o parte din componenţii solubili în
apă se topesc sau se sintetizează cu o parte din silice formând un
amestec de silicaţi insolubili în apă.
Materiile prime pentru decorarea produselor ceramice sunt oxizi sau
alte combinaţii ale metalelor grele, numiţi pigmenţi ceramici.
Aplicarea decorului pe bază de pigmenţi ceramici se poate face pe glazură
sau sub glazură. În cazul utilizării pigmenţilor pentru decorarea pe glazură, aceştia
trebuie să posede proprietatea de a pătrunde în glazură fără a se descompune la
 Merceologie

ardere şi a-şi putea păstra o anumită intensitate a colorării. Produsele decorate peste
glazură prezintă un luciu mai slab al culorilor.
Pigmenţii ceramici pentru decorarea sub glazură trebuie să aibă stabilitate
la temperatura de ardere a produselor după glazurare (1450º C). Sunt utilizaţi
compuşii de fier ce dau culori roşii inchise, roşii brune; compuşii de crom pentru
culoarea verde deschis; compuşii de cobalt ce conferă culoarea albastru-violet;
compuşii cu mangan pentru culori ca brun , brun-violet şi violet intens; compuşii
de uraniu pentru culorile galben, negru-verzui, portocaliu; aurul şi platina în stare
coloidală.
Opacizanţii sunt materiale care au rolul de a conferi un aspect lăptos. Ei
pot rămâne ca particule fine, uniform dispersate în masa glazurii sau pot produce
bule de gaz nedizolvate în glazură, conferind aspect caracteristic. Ca opacizanţi se
folosesc: oxidul de staniu, oxidul de titan, oxidul de zirconiu, oxidul de stibiu,
fluorina, criolitul ş.a.

5.2 Influenţa operaţiilor de obţinere a mărfurilor ceramice

asupra calităţii

Pentru realizarea unor mărfuri ceramice de calitate care să asigure

competitivitate atât pe piaţa internă, cât şi pe cea externă, trebuie ca fazele
procesului tehnologic să se execute corespunzător pentru evitarea defectelor.
Principalele operaţii în formarea mărfurilor ceramice sunt prezentate în figura 5.2.

Prepararea masei ceramice

Se realizează din amestecul de materii prime pentru produsul ceramic brut

cu apă. Materiile prime sunt dozate conform reţetei de fabricaţie, supuse sitării,
deferizării şi omogenizării, deoarece prezintă importanţă proporţia, granulaţia şi
puritatea. În urma amestecului cu apa, masa ceramică poate fi sub formă de: pastă
ceramică, barbotină ceramică (24-35% apă) şi pulbere ceramică. Granulaţia
componenţilor determină calitatea produsului ceramic brut, de aceea sitarea se va
executa cu deosebită atenţie.
Caracterizarea merceologică a mărfurilor

Materii prime pentru decor

Materii prime pentru produsul ceramic Materii
brut prime pentru glazuri
Decalcomanii

Dozare Dozare
Măcinare Deliere

Sitarea
Dozare

Deferizarea
Măcinare

Omogenizare Omogenizare

Filtrare Vacumare Fasonare prin turnare

Fasonare prin strunjire

Glazurare
Uscare

Arderea
Arderea I
a II-a

Decorare

Ardere decor
Figura 5.2 Schema fluxului tehnologic de obţinere a porţelanului
de menaj, marca ARPO
Sortare
Ambalare
 Merceologie

Fasonarea masei ceramice

Fasonarea masei ceramice este operaţia care dă forma obiectului şi poate fi:
- fasonarea plastică pentru paste ceramice;
- fasonarea prin turnare pentru barbotine ceramice;
- fasonarea prin presare pentru pulberi ceramice.
Metoda de fasonare se alege în funcţie de caracteristicile pe care dorim să
le aibă obiectul ceramic (tabelul 5.1).

Principalele metode de fasonare a masei ceramice

Tabel 5.1
Metoda
Nr.
de Varianta tehnologică Caracterizare
Crt.
fasonare
1 Fasonare plastică ● Strunjire Pentru produse cu forma unui corp de
rotaţie.
Poate fi manuală (roata olarului ),
semiautomată şi automată.
● Extrudere Pentru produse cu profil simplu, ca:
ceramica pentru constructii, cărămizi,
ţigle etc.
● Presare in forme Pentru produse din manufactura
de ipsos ceramică.
2 Turnare ● Prin varsare Pentru produse cu forme complicate şi
(golire) pereţi subţiri
● Prin umplere Pentru produse cu forme simple dar
pereţi groşi
● Turnare la cald sau Pentru produse cu forme foarte
presiune complicate şi cu înalt grad de precizie
3 Presare Se aplică pulberilor şi produselor
ceramice tehnice: izolatori pentru bujii
auto etc.

Din operaţia de fasonare pot rezulta multe defecte de fasonare ca:

deformări, diferenţe de masă, incluziuni, grosime neuniformă, rugozităţi pe
suprafaţa produselor etc.
 Caracterizarea merceologică a mărfurilor

Uscarea produselor fasonate

Uscarea produselor fasonate se realizează în scopul trecerii masei ceramice

fasonate, înlăturării fenomenului de deformare ca urmare a evaporării bruşte a apei
şi a eliminării contracţiei.
Uscarea se poate realize pe cale naturală (sopronare) sau artificială (tunele
de uscare).
În cazul în care uscarea nu este condusă corespunzator pot să apară defecte
ca: deformări, fisuri, crăpături etc.

Arderea produselor uscate (arderea I)

Arderea produselor uscate se realizează în cuptoare şi astfel are loc

modificarea proprietăţilor, creşterea compactităţii, a rezistenţei mecanice şi
modificarea culorii. Până la 500°C îşi pierde apa de cristalizare, masa ceramică
devine poroasă şi sfărâmicioasă, iar prin amestecarea cu apa nu mai dă un material
fasonabil. Pe la 750°C este tot poroasă, dar rezistentă. La 1000°C porozitatea scade
din cauza unui fenomen de clincherizare, adică se formează o topitură parţială care
astupă porii şi reduce porozitatea. Clincherizarea poate progresa până la vitrifiere.
Produsul rezultat din prima ardere se numeşte biscuit.

Glazurarea

Glazurarea constă în depunerea unui strat subţire, sticlos pe suprafaţa

produsului, care pătrunde în interiorul porilor şi îl umple, masa ceramică devenind
compactă pe suprafaţă. Rezultă un produs ceramic cu proprietăţi îmbunătăţite şi
anume: luciul, impermeabilitatea la apă şi gaze, proprietăţi mecanice şi chimice
superioare.
Glazurile utilizate pot fi: transparente sau incolore şi artistice (mate,
metalizate, cristalizate, colorate etc.).
În condiţiile în care glazurarea nu este executată conform prevederilor
respective, pot apărea defecte ca: scurgeri de glazură, lipsă de glazură, exfolieri de
glazură, grunzi pe suprafaţa produsului (din cauza nesitării corespunzătoare) etc.
 Merceologie

Arderea produselor glazurate ( arderea a II-a)

Arderea produselor glazurate se realizează la temperaturi mai scăzute decât

prima ardere. În urma arderii glazurii, se realizează aderenţa stratului de glazură pe
suprafaţa produsului ceramic.

Decorarea

Decorarea este operaţia de îmbunătăţire a aspectului exterior prin creşterea

proprietăţilor estetice. Se realizează prin: decorare pe glazură şi sub glazură.
Procedeele de decorare sunt diverse (tabelul 5.2) şi influenţează mult calitatea
mărfurilor.

Arderea decorului ( Arderea a III-a)

Arderea decorului se realizează la temperaturi şi mai mici decât arderea

glazurii şi anume la 400-500°C. În urma acesteia se conferă rezistenţa decorului la
acţiuni mecanice şi chimice. Defecte rezultate: decor supraars, decor neaderent etc.

5.3 Defectele mărfurilor ceramice

Defectele mărfurilor ceramice pot fi clasificate după cauzele apariţiei lor

(calitate necorespunzătoare a materiilor prime, obţinere) în trei grupe: de formă şi
dimensiuni, de suprafaţă şi de decor.
După mărimea lor, apreciată prin observare vizuală de la o anumită
distanţă, se clasifică în: defecte foarte mici, defecte mici şi vizibile. Defecte care se
observă prin examinarea vizuală foarte amănunţită de la distanţă mai mică de 0,5 m
sunt considerate foarte mici, cele examinate de la distanţă de 0,5 m sunt defecte
mici, iar cele observate prin examinare vizuală de la distanţă de 0,7 m sunt defecte
vizibile.
 Caracterizarea merceologică a mărfurilor

Procedee de decorare a mărfurilor ceramice

Tabel 5.2
Nr. Metoda de
Caracteristici
crt. decorare
1 Pictare manuală Decorare cu o valoare artistică deosebită
2 Decorare cu decalcomanii Este procedeul cel mai utilizat.
Decalcomaniile sunt decoruri în culori ceramice depuse
prin imprimare pe o hârtie specială şi acoperite cu o
peliculă suport care face posibilă transferarea decorului
pe produs în condiţii speciale.
3 Pulverizare Suprafeţe uniform colorate şi pentru fonduri în
degradeuri
4 Sitografie Decorul este simplu ( desene geometrice, figuri simple).
Se aplică pentru produsele de serie mare.
Se folosesc site şablon.
5 Serigrafie Se folosesc plăci de oţel sau cilindri pe care este gravat
desenul.
Decorul este special şi se aplică pentru serii mici.
6 Procedeul fotoceramic Reproducerea unor fotografii cu culori vitrifiabile pe
suprafaţa unui produs ceramic.
7 Gravură Incrustaţii cu aur
8 Ştampilare Pentru decoruri simple si mărci.
9 Benzi şi linii Decorul cu linii are lăţimea 1,5-4 mm iar cel cu benzi
peste 4 mm

Cunoaşterea defectelor mărfurilor ceramice are o foarte mare importanţă,

deoarece, în funcţie de numărul defectelor, mărimea şi poziţionare lor, se face
sortarea pe calităţi, care au preţuri diferenţiate în funcţie de calitate (tabelul 5.2).

Defecte de formă şi dimensiuni

Defectele de formă şi dimensiuni sunt abateri de la forma normală a

obiectului sau de la dimensiunile din normative.
Cele mai frecvente defecte de formă sunt: deformarea marginilor faţă de
planul orizontal, ovaliatea si neplaneitatea suprafeţei de sprijin.
Defectele de dimensiune se referă la abateri de la înălţimea totală sau
diametrul obiectului, capacitate, grosime etc.
 Merceologie

Defecte de suprafaţă

Defectele de suprafaţă sunt defectele care afectează calitatea articolului

referitoare la culoare si aspectul general. Aspectul general este afectat de: glazură,
pori, băşici, granule, griş, fisuri, ştirbituri, puncte colorate şi altele.
Defectele de culoare şi nuanţă trebuie să aibă în vedere că gradul de alb
admis este de min. 75%.
Defectele de glazură sunt rezultate din operaţiile de glazurare şi ardere a
glazurii şi apar sub formă de glazură ondulată, mată, scurgeri de glazură, lipsă de
glazură etc.

Defecte de decor

Sunt cauzate din operaţia de decorare, prin nerespectarea decorului de

referinţă care contribuie la valoarea estetică a produsului.
Aceste defecte mai sunt cauzate şi de operaţia de ardere a decorului sau de
vâscozitatea pastei folosite la decor. Apar sub forma de: decor asimetric, scurgeri
de colorant, stropituri de colorant, abateri de la continuitatea contururilor, abateri
de la nuanţă şi culoarea decorului, uşoară neuniformizare a liniilor sau benzilor,
uşoară matisare a decorului etc. Se mai consideră defect şi emisia de substanţe
toxice din decor, respectiv plumb şi cadmiu.

5.4 Principalele tipuri de produse ceramice pentru articole de menaj

şi decorative

Mărfurile ceramice pentru articole de menaj şi decorative pot fi obţinute

din patru tipuri de masă ceramică, şi anume: porţelan, semiporţelan, faianţă şi
ceramică comună.

Porţelanul

Este un produs ceramic fin, cu structură vitrifiată, de culoare alb-cenuşiu

sau alb-gălbui (extrafin) şi translucid, până la grosimea de 2 mm pentru articolele
de menaj, 2,5 mm pentru articolele decorative şi 3 mm pentru porţelanul fosfatic.
 Caracterizarea merceologică a mărfurilor

În funcţie de natura şi proporţiile componentelor (materii prime) şi în

special după natura fondantului principal, porţelanul se împarte în două grupe, şi
anume: porţelanuri moi şi porţelanuri tari.
Porţelanurile moi au un conţinut ridicat de fondanţi şi se obţin la o
temperatură de ardere relativ joasă, adică sub 1300°C. Din aceste considerente,
glazura este mai puţin dură (se zgârie cu un vârf de oţel), prezintă transluciditate,
grad de alb admis mai mare (min. 75%), proprietăţi mecanice mai scăzute decât
porţelanurile tari. Se utilizează, în general, pentru articole fine de menaj şi articole
decorative de artă. Principalele tipuri de porţelan moale sunt prezentate în
tabelul 5.3.

Tipuri de porţelanuri moi

Tabel 5.3
Nr.
Tipuri Caracterizare
crt.
1 Porţelanuri fosfatice Conţin ca fondant fosfatul tricalcic (rezultat
din calcinarea oaselor).
Sunt cunoscute pe piaţă sub denumirea de
“porţelanuri englezeşti”.
Recent se produc şi în România, la Sighişoara.
2 Porţelanuri moi feldspatice Conţin 30-60% felspat, ceea ce permite
vitrifierea la temperaturi joase (1100°C). Sunt
cunoscute porţelanurile Seger.
3 Porţelanurile de frită În compoziţia lor intră frită (silicat alcalin greu
(artificiale) fuzibil), cantităţi mai reduse de argilă şi cretă
care îi îmbunătăţeşte plasticitatea. După ardere
are aspectul unei sticle opace

Porţelanurile tari au un conţinut mai redus de feldspat decât cele moi (20-
30%), ceea ce face ca temperatura de ardere să fie mai ridicată şi este cuprinsă între
1300-1450°C. Se caracterizează prin:
- grad de alb mai scăzut 65-75% (minim admis este de 62%);
- transluciditate bună, în funcţie de grosimea ciobului (până la 2 mm
pentru articolele de menaj şi 2,5 mm pentru articolele decorative);
- glazura este dură (depusă pe biscuit şi este arsă în acelaşi timp cu
ciobul);
- capacitatea de absorbţie a apei este max. 0,5%;
- stabilitate termică bună şi foarte bună;
- stabilitate chimică bună (la soluţii acide şi alcaline), ceea ce face să fie
utilizat pentru articolele de menaj ce vin în contact cu alimente cu caracter acid sau
alcalin şi să poată fi spălat cu agenţi de curăţire cu caracter alcalin.
 Merceologie

După fondantul utilizat, deosebim trei tipuri:

 Porţelan feldspatic care are drept agent de vitrifiere feldspatul.
Porţelanurile din ţările europene sunt porţelanuri feldspatice şi cu glazură felspatică
sau felspato-calcică. Sunt fabricate cel mai mult; se obţin, în România, la Curtea de
Argeş, Cluj, Alba Iulia.
 Porţelan felspato-calcic. Conţine minerale calcice, în special carbonatul
de calciu, asociate cu feldspatul (porţelanul Sèvres, porţelanul de Saxa etc.).
 Porţelan magnezic. Conţine ca fondant steatitul şi are o glazură
feldspatică.

Semiporţelanul

Semiporţelanul este o masă ceramică fină, cu multe caracteristici

intermediare între faianţă şi porţelan, aspectul lui apropiindu-l mai mult de faianţă.
Se caracterizează prin:
- ciob alb-cenuşiu sau gri, mai compact decât faianţa;
- semivitrifiat, absorbţia de apă e de maximum 5%;
- rezistenţa mecanică mai ridicată decât faianţa;
- arderea se face la 1230-1300°C;
- glazurarea cu glazuri transparente sau opace, care se ard la temperaturi
mai scăzute decât biscuitul;
- este utilizat pentru articole de menaj folosite în industria hotelieră şi de
alimentaţie publică, articole sanitare şi tehnico-sanitare.

Faianţa

Faianţa este o masă ceramică fină, cu o structură poroasă obţinută din

materiale argiloase, cuarţ, calcar, felspat, dolomită, iar arderea se face la
temperatură mai scăzută şi este cuprinsă între 850-1250°C.
Se caracterizează prin:
- culoare alb-gălbui, gălbuie;
- porozitate mare, exprimată prin absorbţia mare de apă (8-16%);
- glazura poate fi opacă, semiopacă, mată sau colorată;
- permeabilitatea faţă de lichide şi gaze datorită porozităţii mari;
- opacitate, spre deosebire de porţelan, care are o anumită transluciditate
în funcţie de grosimea ciobului.
 Caracterizarea merceologică a mărfurilor

După compoziţia masei ceramice, distingem două tipuri: faianţă argiloasă

şi faianţă silicioasă. Faianţa argiloasă este folosită mai mult. Ea se produce în trei
tipuri, în funcţie de natura fondanţilor utilizaţi şi anume:
- faianţă felspatică (2-10% feldspat),
- faianţă calcaroasă (5-20% calcar),
- faianţă felspato-calcaroasă sau mixtă.
Indiferent de tipul de faianţă, o cerinţă de calitate este aderenţa perfectă
între ciob şi glazură. Când aceasta nu se realizează, pot apărea, tensiuni care
determină defectul de exfoliere.

Ceramica comună

Ceramica comună este o masă obţinută din argile comune, cu un conţinut

ridicat de oxizi de fier, în amestec cu nisip şi calcar. Prezintă o culoare roşie sau
neagră, iar structura este granuloasă. Cuprinde trei tipuri:
- ceramica comună sau populară;
- ceramica comună termorezistentă;
- majolica.
* Ceramica comună se prezintă, după culoare şi aspect, în două tipuri:
- ceramica roşie, de tradiţie romană obţinută printr-o ardere completă;
- ceramica neagră, de tradiţie dacică, obţinută printr-o ardere completă,
într-o atmosferă reducătoare.
Principalele tipuri de ceramică populară sunt prezentate în tabelul 5.4, în
funcţie şi de decorarea specifică zonei geografice.
* Ceramica comună termorezistentă conţine în plus compuşi mineralogici
ce-i conferă rezistenţă la foc. Se utilizează pentru vase de menaj.
* Majolica se caracterizează prin aceea că după ardere se acoperă cu
glazură opacă pe bază de plumb şi staniu, se decorează, după care se glazurează a
doua oară. Din aceste considerente, desenul apare cu un contur imprecis şi aspect
specific, characteristic, deoarece a doua glazură este, de obicei, fisurată. Se
utilizează pentru articole decorative, teracote etc.
 Merceologie

Tipuri de ceramică populară românească, pe zone

Tabel 5.4
Nr.
Denumirea Caracteristici
crt.
1 Ceramica de Oboga Se remarcă prin formele deosebite, cu decorul
(judeţul Olt) fin, geometric, cu mici ochiuri de culoare în
care predomină galbenul, brunurile şi
accentele de alb şi verde.
2 Ceramica de Horezu Se remarcă prin culori discrete, de brun, verde,
(judeţul Vâlcea) galben ale decorului, care este completat de
fondul alb sidefiu, sau mai recent, de brun, al
vaselor.
3 Ceramica neagră de la Marginea Se caracterizează prin tehnicile de lustruire cu
(Bucovina – Moldova de Nord) piatra, imprimare sau incizie şi aplicarea de
ornamente geometrice: linii frânte, spirale,
frunza bradului (pomul vietii).
4 Ceramica de Vama (din Se caracterizează prin compoziţia decorativă,
Ţara Oaşului – judeţul Satu Mare) în care se utilizează elemente tradiţionale ca:
steaua, ornamente florale şi vegetale,
antropomorfe executate cu cornul, pensula etc.
În tehnica grafică alternează bulinele cu liniile
frânte. Coloritul specific: roşu-specific, brun-
negru, verde-specific.
5 Ceramica de Vadul Crişului Este o ceramică nemălţuită şi se caracterizează
(judeţul Bihor) printr-o culoare albă.
6 Ceramica maghiară Se caracterizează prin colorit predominant
(judeţul Mureş) verde, adaosuri în relief (de obicei bumbi).
Este utilizat şi desenul policrom: brun, verde,
albastru pe un fond alb, precum şi ornamente
vegetale în care predomină laleaua.
7 Ceramica secuiască Menţine caracterul vechii ceramici negre de
(judeţul Harghita) tip getic. Ceramica neagră secuiască realizată
la Miercurea Ciuc şi Dăneşti păstrează
strălucirea uşor metalizată, specifică ceramicii
negre.

5.5 Clasificarea şi caracterizarea sortimentului de mărfuri ceramice

Clasificarea mărfurilor ceramice

În clasificarea mărfurilor ceramice se are în vedere: mărimea granulelor

constituenţilor, compactitatea masei ceramice şi domeniul de utilizare.
 Caracterizarea merceologică a mărfurilor

După mărimea granulelor constituenţilor, care este dată de textura

ciobului şi exprimată prin diametrul maxim al granulelor, deosebim trei grupe:
 mărfuri ceramice brute, care prezintă o textură grosieră formată din
granule cu diametrul de max. 5 mm. (cărămizi, ţigle şi altele);
 mărfuri ceramice semifine, care prezintă o textură mai puţin grosieră şi
exprimată prin diametrul maxim al particulelor de 1,5 mm. (olărie comună, gresie
semifină etc.)
 mărfuri ceramice fine, care prezintă o textură fină, exprimată prin
diametrul maxim al particulelor de 0,05 mm. (mărfuri de faianţă, porţelan,
semiporţelan, gresie ceramică fină etc.).
După compactitatea masei ceramice prezentată în spărtură (ciob) şi
exprimată prin capacitatea de absorbţie a apei, în procente, distingem trei grupe:
 mărfuri ceramice poroase, caracterizate prin aceea că prezintă pori
deschişi, absorbind apă în proporţie mai mare, de 6% (mărfuri din faianţă,
mojolică, olărie comună);
 mărfuri ceramice semivitrifiate sau clincherizate, caracterizate prin
aceea că prezintă o parte din pori închişi şi absorbţia de apă este cuprinsă între
1-6% (mărfuri din semiporţelan, gresie ceramică semifină);
 mărfuri ceramice vitrifiate, caracterizate prin aceea că porii sunt închişi
aproape în totalitate, iar absorbţia de apă fiind de max. 1% (mărfuri din porţelan,
gresie ceramică fină).
După domeniul de utilizare, se clasifică în:
 mărfuri ceramice pentru construcţii, şi anume:
- produse pentru zidărie: cărămizi, ţigle etc.;
- produse ceramice: faianţă, gresie, majolică, mase speciale;
- obiecte ceramice sanitare din: porţelan, faianţă, gresie, semiporţelan;
- tuburi din gresie ceramică ş.a.
 mărfuri ceramice pentru menaj din: porţelan, faianţă, semiporţelan,
olărie comună;
 articole ceramice pentru decor, şi anume pentru:
- decorări ale construcţiilor:
- decorări ale spaţiului de locuit (vase, statuete, bibelouri etc.)
 articole ceramice de uz industrial:
- recipienţi pentru industria chimică;
- produse pentru aşchiere şi abraziune;
- produse pentru industria electrotehnică, electronică, textilă,
aerospaţială, metalurgică etc.
 Merceologie

Caracterizarea sortimentului de mărfuri ceramice

Sortimentul de mărfuri ceramice este foarte divers, ca urmare a gamei largi

de materii prime şi auxiliare, a variatelor procedee de prelucrare, decorare, a
extinderii domeniilor de utilizare prin îmbunătăţirea proprietăţilor, a
comercializării pe clase şi niveluri de calitate etc. Se disting două grupe mari şi
anume:
- mărfuri ceramice de menaj şi decorative;
- mărfuri ceramice pentru construcţii.

Caracterizarea mărfurilor ceramice de menaj şi decorative

Caracterizarea merceologică ia în considerare materia primă, destinaţia şi

modul de comercializare. Astfel, putem evidenţia următoarele subgrupe de
sortimente:
- articole de menaj din porţelan, sub formă de piese separate sau care
compun servicii complete (asamblate);
- articole de menaj din porţelan comercializate în seturi şi servicii
complete (de masă, ceai, cafea etc.);
- articole decorative din porţelan: vaze, bibelouri, coşuleţe, bomboniere,
vase şi platouri decorative etc., glazurate cu glazuri transparente, opace sau mate,
nedecorate sau decorate prin aplicarea coloranţilor sub, peste şi în glazură;
- articole de menaj din faianţă, sub formă de piese separate sau care
compun servicii complete;
- articole decorative din faianţă;
- articole de menaj din porţelan, faianţă şi olărie comună termorezistentă;
- articole de olărie comună, glazurate sau neglazurate (nesmălţuite) şi
altele.
În funcţie de caracteristicile fizice şi condiţiile de aspect (numărul,
mărimea şi poziţia defectelor), articolele de menaj din porţelan şi faianţă se
comercializează în trei calităţi: I, a II-a, a III-a, marcate în culorile: roşu, verde şi
albastru.
Luând în considerare criterii bine stabilite de încadrare în niveluri de
calitate, distingem calitatea: Masă, Superioară, Extra şi Lux. Criteriile de încadrare
pe niveluri de calitate pentru articolele de menaj din porţelan şi din faianţă sunt
materia primă utilizată şi calitatea acesteia (conţinutul max. de impurităţi de oxizi
de fier), gradul de complexitate al produsului şi modul de prelucrare şi decorare,
gradul de noutate , mărimea seriei şi condiţiile de tehnoprezentare (tabelele 5.5 şi
5.6).
Caracterizarea merceologică a mărfurilor

Caracterizarea sortimentului de articole de menaj din porţelan

pe niveluri de calitate
Tabel 5.5
Nr. Nivelul de
Caracterizare
Crt. calitate
1 Masă Din caolin cu un conţinut sub 0,9% Fe2O3, iar pentru decor
pigmenţi ceramici comuni. Decalcomanii comune.
Este un porţelan feldspatic de menaj.
Fasonarea în forme cu suprafeţe simple sau mici reliefuri ce se pot
înlănţui în 1-2 elemente în repetare . Sunt executate din
1-2 bucăţi lipite.
Decorare: prin pulverizare , decalcomanii, sitografie monocoloră.
2 Superioară Caolin ( cu un conţinut sub 0,8% Fe2O3). În plus, faţă de calitate
Masă, se poate adăuga sitografie în mai multe culori, decorare prin
ştampilare, aplicare de glazuri luster ( metalice), mate sau colorate.
Este un porţelan feldspatic de menaj .
3 Extra Caolin special cu un conţinut sub 0,7% Fe2O3. În plus, ca material
de decor se utilizează oxizi de cobalt, zirconiu, cadmiu, seleniu.
Este un porţelan feldspatic artistic şi porţelan fosfatic. Obiectele au
forme şi suprafeţe complicate, sunt executate din 2-5 bucăţi lipite.
Decorare îngrijită.
4 Lux Caolin special (cu un conţinut sub 0,5% Fe2O3).
Materiale de decor din pigmenţi ceramici speciali şi metale
preţioase.
Este un porţelan feldspatic extrafin şi artistic.
Produsele sunt complexe, cu forme şi suprafeţe foarte complicate,
împletituri, decupări, retuşări manuale. Pictură manuală. Nu se
admit defecte de formă.

Caracterizarea sortimentului de articole de menaj din faianţă

pe niveluri de calitate
Tabel 5.6
Nr. Nivelul de
Caracterizare
Crt. calitate
1 Masa Se utilizează caolin cu un conţinut sub 1,4% Fe2O3 şi materiale
comune de decor, din care rezultă o faianţă feldspatică tare.
2 Superioară Se utilizează caolin cu un conţinut sub 1,2% Fe2O3 şi rezultă o
faianţă feldspatică tare.
3 Extra Se utilizează caolin cu un conţinut sub 1% Fe2O3 şi rezultă faianţă
feldspatică. Forme cu suprafeţe mai complexe şi decor pe o
suprafaţă mai mare.
4 Lux Se utilizează caolin cu un conţinut sub 0,9% Fe2O3 şi materiale de
decor din metale preţioase ca şi la porţelan.
Este faianţă feldspatică. Pictură manuală.
 Merceologie

Caracterizarea mărfurilor ceramice de construcţii

Este o grupă de mărfuri ceramice care creşte ca importanţă în condiţiile
actuale, fiind realizate din toate tipurile de masă ceramică. Astfel, menţionăm
principalele subgrupe:
- mărfuri ceramice pentru zidărie şi învelitori: cărămizi, ţigle, olane;
- materiale de construcţii de finisaj : plăci ceramice din faianţă, plăci din
gresie semifină şi fină pentru pardoseli, glazurate şi neglazurate etc.;
- obiecte sanitare: lavoare, rezervoare de spălare, bideuri, accesorii de
baie (etajere, săpuniere, cuiere, port hârtie) piedestale pentru lavoare etc.;
- tuburi din gresie ceramică antiacidă cu diferite dimensiuni pentru
lucrări industriale ( diametrul este de la 100 mm – 800mm).

5.6 Verificarea calităţii mărfurilor ceramice pentru menaj

şi decorative

Verificarea calităţii mărfurilor ceramice pentru menaj şi decorative se face

prin analiza organoleptică şi prin analize de laborator.
Analiza organoleptică se face prin identificarea tipului de masă ceramică
şi verificarea condiţiilor de aspect ( verificarea formei, dimensiunilor şi defectelor
conform condiţiilor de admisibilitate).
Identificarea tipului de masă ceramică se face prin examinarea: structurii
ciobului, culorii în secţiune, grosimii pereţilor, sunetului la lovire, translucidităţii şi
acoperirii cu glazură (tabelul 5.7).
Identificarea tipului de masă ceramică
Tabel 5.7
Nr. Criteriul Ceramică
Porţelan Semiporţelan Faianţă
Crt. de identificare comună
1 Culoarea în Alb-albăstrui Alb-cenuşiu Alb-gălbui Brun-roşcat
secţiune Alb-gălbui Negru
2 Aspectul în Compact, fin, Semicompact, fin, Poros, glazura Grăunţos
spărtură glazura nu diferă glazura nu diferă diferă de ciob, Glazura apare
de ciob de ciob apare ca strat distinct
distinct
3 Grosimea Pereţi subţiri, Pereţi foarte groşi, Pereţi groşi, dar Pereţi groşi, dar
pereţilor şi masa masă mare masă mare masă mică masă foarte mică
piesei
4 Sunetul la lovire Clar, prelung Clar şi scurt Scurt şi înfundat Scurt, înfundat
5 Transluciditatea Translucid până Opac Opac Opac
la grosimea 3mm
6 Acoperirea cu Suprafaţa de Suprafaţa de sprijin Total glazurat Diferă după
glazură sprijin neglazurată calitate
neglazurată
 Caracterizarea merceologică a mărfurilor

Verificarea translucidităţii se face prin aşezarea obiectului în faţa unei

surse de lumină de 100 W la distanţa de 50 cm., iar la trecerea mâinii între obiect şi
sursa de lumină trebuie să se observe umbra acesteia pe suprafaţă.
Verificarea condiţiilor de aspect este foarte importantă deoarece cuprinde
dimensiunile, forma şi defectele. Forma se verifică vizual, comparată cu modelul
etalon şi uneori prin măsurare. Dimensiunile se verifică prin măsurare şi apoi se
încadrează în grupa respectivă (tabelul 5.8) în funcţie de destinaţia produsului,
adică dacă este articol de menaj sau decorativ.

Număr maxim de defecte cumulate admise la acelaşi produs

Tabel 5.8
Nr.
Grupa de mărfuri Număr maxim de defecte la calitatea
Crt.
I II III
1 Articole de menaj din
porţelan:
- articole mici (până la
diametrul de 200 mm sau 4 5 6
capacitatea până la 250 cm3)
- articole mari ( peste 200mm
diametru şi peste 250 cm3 6 7 8
capacitate)
2 Articole decorative din
porţelan:
- mici (până la 120 mm 3 4 -
diametru sau înălţime);
- mijlocii (121-260 mm.); 4 5 -
- mari (peste 260 mm.); 5 6 -

Defectele de aspect şi condiţiile de admisibilitate pentru fiecare clasă de

calitate sunt prevăzute în STAS3125-92 pentru articole de porţelan şi
STAS 2337-90 pentru articolele de faianţă. Dintre cele mai importante menţionăm:
defecte de culoare, de glazură şi defectele de formă şi dimensiuni (ovalitatea,
planeitatea suprafeţei de sprijin şi deformarea marginilor faţă de planul orizontal).
Condiţiile de admisibilitate pentru articolele de porţelan la grupa defectelor de
formă şi dimensiuni sunt prezentate în tabelul 5.9.
 Merceologie

Condiţiile de admisibilitate a articolelor de menaj din porţelan

Tabel 5.9
Nr. Condiţiile de admisibilitate
Caracteristica Calitatea I Calitatea II Calitatea III
Crt.
1 Ovalitatea, % max. 1 1,5 2.5
Deformarea marginilor faţă 1 1,5 2,5
2 de planul orizontal, mm.,
max.
Planeitatea suprafeţei de Să asigure o bună stabilitate. Să nu prezinte
3 sprijin mişcări de balans ale suportului şi capacelor.

Verificarea ovalităţii se face prin măsurarea diferenţei între două diametre

perpendiculare şi calculul procentual, prin raportul dintre diferenţa celor două
diametre perpendiculare, în mm şi diametrul nominal în mm.
Analiza de laborator pentru verificarea calităţii cuprinde verificarea unor
caracteristici de calitate. Astfel, se verifică prin metode de laborator: rezistenţa la
şoc termic, absorbţia de apă, rezistenţa glazurii la acizi, emisia de substanţe toxice
din decor ( Pb şi Cd , în mg/l ), toxicitatea glazurii ş.a.
● Rezistenţa la şoc termic se exprimă prin absenţa sau prezenţa fisurilor
şi crăpăturilor în obiectele care sunt supuse încălzirii şi răcirii bruşte în apă, în
condiţii date.
● Emanaţia de substanţe toxice din decor şi toxicitatea glazurii prezintă o
foarte mare importanţă pentru condiţiile igienico-sanitare ale mărfurilor ceramice
de menaj. Verificarea emanaţiei de substanţe toxice din decor prin depistarea
urmelor de plumb şi cadmiu se face prin metoda spectrofotometrică de absorbţie
atomică. Valorile admise ale urmelor de plumb şi cadmiu sunt prezentate în
tabelul 5.10.

Condiţiile de admisibilitate a urmelor de plumb şi cadmiu din decorul

obiectelor de porţelan
Tabel 5.10
Nr. Emisia de substanţe toxice, mg/l
Tipul de veselă Plumb (max.) Cadmiu (max.)
Crt.
1 Veselă adâncă <1100mm. 2,0 0.2
2 Veselă adâncă>1100mm. 7,0 0,7
3 Veselă întinsă 20,0 2,0
 Caracterizarea merceologică a mărfurilor

● Toxicitatea glazurii se exprimă convenţional prin constatarea urmelor de

plumb cedate de suprafaţa glazurată a obiectului în contact cu o soluţie de acid
acetic 4%.
● Rezistenţa la acizi a glazurii. Se prezintă convenţional prin pierderea în
masă exprimată la 1 dm 2 a unei epruvete introduse într-o soluţie de acid clorhidric
10%, în condiţii date de lucru.
● Stabilitatea glazurii la colorare sub acţiunea pigmenţilor din ceai şi
cafea. Reprezintă rezistenţa glazurii la acţiunea pigmenţilor din ceai sau cafea prin
fierbere cu o infuzie concentrată în autoclavă, timp de o oră şi timp de 24 ore. Nu
trebuie să prezinte modificări ale nuanţei glazurii.
● Rezistenţa la manipulare în maşina de spălat reprezintă rezistenţa
produselor ceramice la spălare în maşina de spălat specială, cu introducerea apei la
temperatura de 80°C şi utilizând detergenţi pentru spălări grele. Se menţionează
numărul de ciclici de spălare ( câteva mii de ciclici de spălare) la care are loc prima
spargere a obiectelor ceramice.
● Rezistenţa la ciobire a obiectelor ceramice reprezintă rezistenţa
obiectului la căderea de la înălţimea de doi metri de-a lungul unei suprafeţe de oţel
înclinată la un ughi de 80 ° C. Nu se admit ciobiri.
● Rezistenţa la spargere a obiectului ceramic reprezintă rezistenţa
obiectului ceramic la căderea unei greutăţi cu masa de 35g de la înălţimea de
120cm. Nu se admit spargeri.
Ultimele patru caracteristici se verifică la comercializarea lor pe piaţa UE
De aceea, produsele ceramice româneşti trebuie să se încadreze în aceste normative
atunci când sunt exportate în ţările UE.

5.7 Condiţiile de marcare, ambalare, depozitare şi transport

Marcarea pieselor de menaj se face pe spatele obiectului cu trei menţiuni

şi anume:
- marca de fabrică a producătorului;
- calitatea;
- inscripţia „lucru manual” numai pentru produsele decorate manual.
Marcarea cu marca de calitate şi „lucru manual” trebuie făcută la cald, iar
marcarea calităţii trebuie făcută prin marcare la rece, cu o vopsea rezistentă, cu
următoarele culori: roşu – calitatea I, verde - calitatea a II-a şi albastru – calitatea III- a.
 Merceologie

Ambalarea se face cu grijă, folosind cutii de carton duplex sau triplex şi

protejate între ele cu hârtie de mătase, creponată sau manşon din carton ondulat.
Cutiile se lipesc cu bandă gumată.
Fiecare ambalaj trebuie să aibă o etichetă cu următoarele menţiuni: marca
de fabrică, denumirea produsului, calitatea, modelul şi felul decorării, numărul
bucăţilor ambalate, semnul CTC, numărul ambalatorului, numărul lotului, data
fabricaţiei şi numărul stasului. Ambalajul trebuie să fie prevăzut cu semnul
avertizor pentru mărfuri fragile.
Depozitarea se face în spaţii închise, curate şi ferite de umiditate.
Transportul trebuie făcut cu mijloace acoperite şi prevăzute cu semnele
avertizoare de fragilitate, respectiv simbolul „FRAGIL”.