C3 Materiale Ceramice

MATERIALE DE CONSTRUCȚII
CURS 3 MATERIALE CERAMICE

MATERIALE DE CONSTRUCȚII, CURS 3 MATERIALE CERAMICE
Istoric:
Materialele ceramice sunt produse sub forma de bucati de
diferite forme si dimensiuni, obtinute prin fasonarea,
uscarea si arderea la temperaturi inalte, a maselor
argiloase.
- au la baza pământurile argiloase, pentru a corespunde
unor exigente privind rezistenta la solicitari mecanice
precum si la actiunea agentilor atmosferici;
- sunt arse in cuptoare la temperaturi inalte. In urma
arderii, intervin in masa pamanturilor transformari
fizice si chimice, ce ii confera acestuia o rezistenta
marita, obtinand caracteristici asemanatoare pietrei
naturale.
Dezvoltarea in timp a tehnologiilor de fabricatie a
materialelor ceramice a condus la ameliorarea calitatilor
naturale ale argilelor si pamanturilor argiloase utilizate ca
materii prime, de asemenea a condus la inlaturarea unor
dificultati de fabricatie si nu in ultimul rand a condus prin
perfectionarea tehnologiilor, la largirea sortimentelor de
produse ceramice.
Istoric:
Cel mai cunoscut produs ceramic in constructii: caramida.
Cea mai veche forma de caramida a fost descoperita in
regiunea vaii superioare a fluviului Tigru. A fost realizata din
namol intarit si dateaza din anul 7500 i.Hr. Primele caramizi
uscate la soare au fost facute pe teritoriul Irakului de astazi,
in Mesopotamia, in vechiul oras Ur mai exact, in jurul anului
4000 i.Hr. Primele caramizi arse au fost fabricate in China
mileniului II i.Hr. in apropiere de orasul Xi’an.
Exemple: zidurile celui mai vechi oras din lume, Ierihon
(7500 i.Hr.) si Marele Zid Chinezesc (700 i.Hr.) - peste patru
milioane de cărămizi
Edilii romani au utilizat şi ei intens cărămida zidită cu un
mortar extrem de eficient, in compoziţia căruia era
introdusă cenuşă vulcanică
In America cărămida se fabrica destul de intens incă din anii
1600
Istoric:
Argila:
Structura si proprietati
Din punct de vedere mineralogic, argilele sunt alcatuite din
compusi aluminosilicatici sub forma de particule lamelare
cu dimensiuni de maxim 5µ, cu structura cristalina si
caracter puternic hidrofil.
In amestec cu apa argila formeaza paste plastice,
moleculele de apa adsorbite de particulele de argila
formeaza mai multe straturi suprapuse, straturi care la
randul lor influenteaza prin grosime o serie de
caracteristici, mai ales plasticitatea. In acest sens se poate
aprecia ca primul strat (si cel mai strans legat) il Prin uscare, unele argile devin atat de tari incat pot fi
formeaza apa de higroscopicitate. Straturile urmatoare, pe folosite ca material de constructie sub forma de
masura ce se departeaza de particulele solide, sunt din ce caramizi uscate la soare: chirpici (in contact cu apa se
in ce mai slab atrase de acestea si formeaza apa inmoaie din nou)
peliculara. Apa care nu este legata in nici un fel de
particulele solide formeaza apa libera. Variatiile de volum
ale apei libere sau peliculare (prin evaporarea respectiv
aditie de apa din exterior) produc variatiile de volum ale
argilei.
Variatia de volum a argilei prin pierderea apei libere si
peliculare datorata evaporarii, consta in reducerea
dimensiunilor (a volumului) materialului argilos si
este cunoscuta sub denumirea de contractie la uscare.
Contractia la argile este insotita de obicei de fisuri si
crapaturi. Procesul de fisurare este determinat de uscarea
neuniforma in masa argilei. Fisura odata formata se
dezvolta accentuat, antrenand straturile urmatoare si
degenerand in crapatura.
Argila:
Comportarea la incalzire
Comportarea la incalzire si temperatura la care are loc arderea argilelor sunt caracteristici ce intereseaza in vederea utilizarii
acestora in constructii.
La incalzirea argilelor se disting mai multe etape:
- la temperaturi cuprinse intre 0 - 110 oC; se poate aprecia ca pana la temperatura de 1100C are loc pierderea apei
peliculare si libere, ce are ca efect o reducere de volum - contragere sau contractie la uscare. La umezire, argila redevine
plastica, deci pierderea apei pana la aceasta temperatura constituie o transformare reversibila;
- la temperaturi de 1100C - 4600C se constata o noua pierdere de greutate, fara contragere, datorita pierderii apei de
higroscopicitate. Argila devine poroasa, sfaramicioasa si nu contine decat apa legata chimic in moleculele de caolinita;
- la temperaturi de cca. 4600C, are loc pierderea apei legate chimic (de cristalizare) cat si proprietatea argilei de a da
amestecuri plastice. Bioxidul de siliciu si trioxidul de aluminiu devin active din punct de vedere chimic. Aceasta
transformare se mentine pana la 7500C si este ireversibila;
- intre 7500C si 9000C masa de argila (care dupa pierderea totala a apei se transforma intr-o masa poroasa si sfaramicioasa)
capata si rezistenta. Aceasta se datoreaza reactiei care are loc intre cei doi oxizi activi in jurul temperaturii de 8600C, cand se
recombine. Se formeaza un nou compus numit mulit, care este insotit de o noua micsorare de volum (contractia la ardere)
si ramane libera o importanta cantitate de SiO2;
- la temperaturi peste 9000C, odata cu cresterea temperaturii se constata si o scadere a porozitatii, concomitent cu
cresterea rezistentei mecanice, chimice si a stabilitatii la apa a materialului (procesul este accelerat de prezenta
impuritatilor).
Acest fenomen poarta denumirea de clincherizare cand porozitatea scade sub 8% sau vitrificare cand porozitatea scade sub
2%, iar temperaturile la care se produc aceste fenomene purtand denumirea de temperatura de clincherizare, respectiv
de vitrificare;
- la cresterea in continuare a temperaturii, argila se deformeaza sub greutate proprie (temperatura de refractaritate) si
apoi se topeste devenind un lichid vascos.
Produsul ceramic ars, care incorporeaza particule netopite se numeste clincher sau gresie ceramica.
Clasificarea argilelor in functie de refractaritate
In functie de temperatura de refractaritate argilele se clasifica astfel:
a. argile fuzibile, cu punct de refractaritate sub 11000C; se folosesc la obtinerea produselor ceramice brute poroase
b. argile vitrifiabile, cu punct de refractaritate pana la 15800C; se folosesc la obtinerea produselor ceramice clincherizate
si vitrificate
c. argile refractare, cu punct de refractaritate peste 15800C; se folosesc la obtinerea produselor refractare
Aceasta caracteristica tehnica a argilelor este foarte importanta, deoarece functie de aceasta se alege domeniul de utilizare
al argilei respective. Ca mod de raspandire in natura, argilele fuzibile sunt cele mai raspandite,
cele refractare fiind mai rare.
Caolinurile sunt materii argiloase mai curate, au o structura cristalina pronuntata, dar o plasticitate mai redusa decat
argilele si dupa ardere au culoarea deschisa, predominand albul. Se utilizează pentru portelanuri de menaj de calitate
superioara, portelan electrotehnic, sanitar, faianța de menaj, gresie fina, placaje ceramice.
Argila:
Materiale de adaos
Materiile prime neplastice au rolul de a diminua unele efecte negative ale materialelor argiloase (plasticitatea ridicata,
contractia mare la uscare etc) si de imbunatati proprietatiile produselor fine (cresterea transluciditatii, a rezistentei la soc
mecanic si termic si la actiunea agentilor chimici).
In vederea imbunatatirii proprietatilor maselor argiloase pentru obtinerea masei ceramice se folosesc o serie de materiale
de adaos, ca:
a. Degresantii sunt materiale de adaos ce au rolul de a micsora plasticitatea argilelor si totodata contractia ei la uscare.
Aceste materiale au rolul de a reduce volumul fisurilor ce apar la uscare. Din aceasta categorie fac parte urmatoarele
materiale: nisipul silicios, praful de samota (argila refractara arsa si macinata), cenusi, zgura macinata etc.
b. Aglomerantii sunt materiale de adaos ce au rolul de a mari plasticitatea argilelor slab plastice, in vederea reducerii
manoperei de fasonare a formelor crude.
Din categoria materialelor de aglomerare fac parte: varul, dextrina, melasa, gudroanele etc.
c. Fondantii (topitori) au rolul de a scadea temperatura de formare a fazei topite (lichide) favorizand reactiile dintre
componente si oferind transluciditatea produselor finite. Principalii fondanti sunt: feldspatii (alumino - silicati, anhidri de
sodiu, de potasiu si de calciu), cenusa de oase( fosfat tricalci, carbonat de calciu, fosfat de magneziu, dolomita si calcarul )
d. Adaosuri refractare sunt materiale care introduse in masa ceramica ii maresc punctul de refractaritate, deci favorizeaza
obtinerea unor produse refractare (cu temperatura de topire mai mare); maresc temperatura de topire a maselor ceramice
si confera produselor finite rezistenta termica, mecanica si chimica.
Din aceasta categorie fac parte urmatoarele materiale: samota, cuartul etc.
Materiile prime auxiliare sunt utilizate pentru a imbunatati unele proprietati ale maselor ceramice. Plastifiantii (parafina,
dextrina etc) imbunatatesc prelucrabilitatea si maresc rezistenta mecanica a produselor nearse. Lubrefiantii (motorina,
stearatii de bariu, magneziu, zinc, petrolul lampant etc) faciliteaza fasonarea prin presarea masei ceramice datorita
actiunilor de lubrefiere. Fluidizantii (carbonat de sodiu, silicatul de sodiu etc) contribuie la stabilizarea barbonitelor
ceramice cu un continut redus de apa.
Argila:
Procesul tehnologic de obtinere a produselor ceramice
Fazele tehnologice de obtinere a produselor ceramice, in ordinea executarii lor, sunt:
1. Pregatirea masei plastice - consta in dozarea si realizarea amestecului intre argila, apa si materialele de adaos.
Operatiile de pregatire a masei plastice in ordinea executarii lor sunt:
1. spalarea materiei prime: operatie specifica procesului tehnologic de obtinere a produselor ceramice fine;
2. macerarea materiilor prime: este un proces natural, ce consta in pastrarea argilelor in depozite descoperite unde sub
actiunea factorilor externi se produce putrezirea materialelor organice, iar pe de alta parte, sub actiunea inghet-dezghetului
se produce o sfaramare naturala a argilelor, urmata de operatia de indepartare a materialelor nedorite cum ar fi silicea
(prin transformari polimorfe da mariri de volum ce produc fisurarea masei ceramice) si calcarul. In afara de macerarea
naturala se face si o maruntire a masei argiloase in instalatii speciale (colerganguri), ce au si rolul de a nu lasa sa treaca
bucati de calcar mai mari de 2mm si agregat silicios mai mare de 7 mm, ce au efectele prezentate mai sus.
3. amestecarea argilei macerate cu materialele de adaos si omogenizarea lor, dupa care se adauga apa si se continua
amestecarea, pana la obtinerea unei anumite plasticitati dinainte cunoscute.
2. Fasonarea formelor crude este operatia prin care se da forma definitiva produsului ceramic, usor marita, avand in vedere
contractia la uscare, respectiv la ardere, a masei ceramice.
Fasonarea se poate face manual sau mecanic.
- Fasonarea manuala: se face pentru produse ceramice cu forma deosebita, ce nu pot fi executate de masini, sau la produse
pentru zidarii mai putin pretentioase. Consistenta masei argiloase este plastica, fasonarea produselor executandu-se prin
presare manuala in tipare (forme).
- Fasonarea mecanica: functie de consistenta amestecului se poate face prin urmatoarele procedee:
1. turnarea masei ceramice fluide in tipare absorbante de ipsos;
2. turnarea si presarea usoara (prin intermediul unui piston) a masei ceramice plastice in tipare;
3. presare energica a masei ceramice vartoase ( extrudere).
Ultimul procedeu si cel mai utilizat in fasonarea mecanica a caramizilor pentru constructii se realizeaza cu ajutorul presei cu
melc si filiera.
Masa argiloasa introdusa in corpul presei, ajunge presata de la valturi la cutite, de unde taiata, maruntita, este preluata si
adusa spre filiera de surubul melc. Forma obtinuta prin filiera este taiata la dimensiunile dorite de dispozitivul de taiere.
Argila:
3. Uscarea formelor crude este operatia care se efectueaza pentru a preveni fisurarea si craparea produselor ceramice
datorita evaporarii rapide a apei care s-ar produce in timpul arderii formelor crude.
Uscarea se poate face in doua moduri:
- natural;
- artificial.
a. Uscarea naturala are loc in spatii deschise, acoperite (soproane). Produsele se aseaza cu interspatii intre ele, pentru a
permite ventilarea naturala. Procedeul de uscare prin ventilare naturala prezinta dezavantajul unei durate mari de uscare
(15 - 20 zile).
b. Uscarea artificiala (cu aer cald) rezolva problema duratei mari necesare uscarii naturale si in plus, realizeaza un deziderat
major si anume recuperarea energiei calorice puse in libertate la arderea produselor ceramice. Uscarea artificiala se
realizeaza in uscatorii, special construite sub forma de tuneluri sau camere si incalzite cu aer cald rezultat din camerele de
ardere, sau in uscatorii montate deasupra cuptoarelor, care folosesc caldura radiata de cuptoare.
4. Arderea formelor uscate este operatia prin care forma uscata prin incalzire progresiva la temperaturi inalte se
transforma intr-un material dur, rezistent mecanic si chimic si stabil la actiunea apei.
Acest proces se desfasoara in cuptoare ce pot avea functionare continua sau intermitenta.
a. Cuptoarele cu functionare intermitenta - sunt alcatuite din camere de ardere, in care arderea este oprita pentru
incarcarea si descarcarea produselor. Aceste cuptoare prezinta dezavantajul unui mare consum de combustibil,
nerecuperindu-se nici caldura gazelor de ardere, nici cea a produselor arse.
Un astfel de cuptor este cuptorul de camp, utilizat la obtinerea unor produse ceramice putin pretentioase. Din formele
crude se realizeaza o zidarie cu interspatii in care se aseaza combustibilul solid (lemn, carbune). Se acopera zidaria cu un
strat de argila, pentru mentinerea temperaturii in masivul de caramida astfel arsa. Se obtin produse la care arderea
completa se produce doar la 70% din materialul ars. In astfel de cuptoare se ard caramizile manuale.
Argila:
4. Arderea formelor uscate
b. Cuptoarele cu functionare continua - sunt de doua tipuri:
a. cuptoare circulare (Hoffman);
b. cuptoare tunel.
a. Cuptoarele circulare - au zona circulara ocupata de un cos de fum, care asigura tirajul. Aceste cuptoare sunt alcatuite
dintr-un numar par de camere dispuse circular, ca in figura alaturata
Compartimentele sunt despartite intre ele printr-un panou de hartie care arde odata cu arderea produselor. In aceste
cuptoare produsele stau pe loc si se dirijeaza arderea de la o camera la alta, principiul de functionare pentru un ciclu de
ardere fiind urmatorul:
- in compartimentul 14 se introduc caramizi crude, in continuare din compartimentul 1 se scoate sarja de caramizi arse si
racite de curentul de aer proaspat care circula in cuptor in sensul indicat de sageti. Acest curent de aer patrunde in
compartimentele 2, 3, 4 si raceste sarjele de caramida arsa anterior si astfel preincalzit constituie aerul necesar arderii
combustibilului.
Gazele de ardere rezultate din camera 5 (unde este focarul in situatia data) contribuie la preincalzirea si uscarea formelor
crude pana la evacuarea spre cosul de fum prin gura de evacuare de la camera 13. In momentul in care arderea este
terminata in camera 5, focul porneste in camera 6, evacuarea gazelor de ardere se face prin gura de evacuare de la camera
14, alimentarea cu forme crude se face prin camera 1, descarcarea caramizilor arse se face prin camera 2 pe unde aerul
proaspat patrunde spre formele arse din camerele 3, 4, 5 si le raceste preincalzindu-se si constituind astfel aerul necesar
arderii in camera 6, unde este focul s.a.m.d.
b. Cuptoarele tunel: spre deosebire de cuptoarele circulare au zona de ardere
fixa. Produsele fasonate, crude, strabat cuptorul asezate pe vagoneti (fig.2.4), trecand pe rand prin cele trei zone:
preincalzire, ardere, racire. Miscarea carucioarelor are loc in sens invers miscarii aerului si gazelor de ardere.
Aceste cuptoare prezinta avantajul recuperarii
atat a gazelor de ardere, cat si a caldurii produselor arse.
Argila:
5. Decorarea produselor ceramice - este operatia prin care se realizeaza (prin tratamente de suprafata) imbunatatirea
calitatii suprafetei produselor ceramice (impermeabilitatea) si a esteticii acestora.
a. Angobarea consta in aplicarea de suspensii apoase de caolin pe produsele uscate, prin suflare sau scufundare si arderea
odata cu acestea.
Se obtine o suprafata compacta, lucioasa, cu aspect de sticla. Prin acest procedeu se realizeaza innobilarea faiantei, a
teracotei etc.
b. Glazurarea (smaltuirea) consta in aplicarea de diferite suspensii apoase pe formele crude si uscate (sau arse pana la
structura poroasa), care in timpul arderii se topesc, formand sticle transparente sau opace.
Prin adaugarea de pigmenti minerali se obtin diverse culori.

Cea mai simpla glazura se realizeaza cu sare de bucatarie, care se transforma succesiv sub actiunea caldurii in oxizi de sodiu,
aluminosilicati de sodiu si prin topire, acestia dau aspectul sticlos al smaltului.
Argila:
MATERIALE DE CONSTRUCȚII, CURS 3 MATERIALE CERAMICE Produse ceramice folosite in constructii.
Clasificarea produselor ceramice - produse pentru zidarie si invelitori (caramizi, tigle, olane etc)
- placaje ceramice pentru finisaj exterior si interior ( faianta,
Criteriile de clasificare uzuale sunt: majolica, gresie, mase speciale)
1. dupa culoare si structura: - obiecte sanitare ( lavoare, piedestale etc) din portelan,
- colorate: semiportelan, faianta, gresie
- poroase - caramizi, tigle, tuburi de drenaj; - tuburi din gresie ceramica
- clincherizate - gresie ceramica, caramizi de clincher, tuburi de bazalt;
- albe:
- poroase - faianta, majolica;
- vitrificate - portelanul, semiportelanul;
2. dupa marimea particulelor constituente ale structurii:
- brute - Fmax < 5 mm, clasa A - caramizi, materiale pentru invelitori, materiale refractare, gresie ceramica bruta;
- semifine - Fmax < 1,5 mm, clasa B - teracote, gresie ceramica semifina, abrazivi;
- fine - Fmax < 0,06 mm, clasa C - faianta, semiportelan, portelan, gresie ceramica fina.
Caramizile:
Sunt materiale de zidarie care se obtin din
argile fuzibile prin ardere la 900-1000oC. Sunt
produse colorate, poroase avand dimensiuni în
functie de necesitate:
I. Caramizi pline, presate pe cale umeda
II. Caramizi cu goluri verticale
III. Caramizi cu lamba si uluc
IV. Caramizi radiale pentru cosuri industriale
V. Caramizi pentru placari
VI. Caramizi usoare termoizolante
Caramizile pentru zidarii sunt produse ceramice
brute, colorate, cu structura poroasa, obtinute
prin arderea la 900-10500C a formelor fasonate
din argile fuzibile.
Caramizile pentru zidarii sunt produse ceramice
brute, colorate, cu structura poroasa, obtinute
prin arderea la 900-10500C a formelor fasonate
din argile fuzibile.
I. Caramizi pline presate la ud

Au forma paralelipipedica, fete plane si muchii drepte, cu
suprafata plina sau cu goluri si dimensiunile 240 x 115 x
63 mm si 240 x 115 x 88 mm. Cand volumul de goluri
reprezinta mai putin de 15% din volumul unei caramizi,
acestea se includ in categoria caramizilor pline. Golurile
create au rolul de a mari suprafata de uscare si de
micsorare a greutatii produselor.
Functie de densitatea aparenta, aceste produse se
clasifica in:
- clasa C1 - foarte usoare 1000<ρa<1300;
- clasa C2 - usoare 1300<ρa<1500;
- clasa C3 - 1500<ρa<1800.
Functie de rezistenta la compresiune distingem
urmatoarele marci: 50; 75; 100; 125; 150; 200 si 250.
Dupa dimensiunea maxima a defectelor si numarul
acestora, precum si dupa marimea altor caracteristici
aceste produse se impart pe categorii de calitate, astfel:
- calitatea A - produse utilizate la zidarii aparente;
- calitatea I si calitatea II - produse utilizate la zidarii
tencuite.
In aceste conditii, la livrare aceste produse sunt notate
astfel: P - A - C3/100 - tip 63
unde: P = caramida presata;
A = calitate functie de defecte;
C3 = clasa data de densitate;
100 = marca;
tip 63 = grosimea caramizii.
II. Caramizi si blocuri cu goluri verticale (GV) - se obtin prin
extrudere pe cale umeda. Golurile au forma cilindrica sau
prismatica si sunt perpendiculare pe fata de asezare a
caramizilor, muchiile fiind plane sau reliefate
Fata de prima categorie sunt avantajoase deoarece se
reduce greutatea cu 30% si conlucrarea dintre caramida si
mortar se realizeza mai bine.
Golurile pot fi:
- modulate: (G.V.M.) astfel:
- cele dreptunghiulare cu suprafata 6 cm2;
- cele circulare cu 18 mm diametrul;
- combinatii de forme.
- nemodulate sau partial modulate (G.V.P.) in care forma si
dimensiunile golurilor nu sunt impuse. Volumul maxim al
golurilor in ambele situatii nu va fi mai mic de 15%, dar nu
va depasi 40% din volumul caramizii / blocului ceramic.
Se livreaza in trei clase de calitate (A, I, II), cu densitate
medie de 1000-1500 kg/m3 si cu marci de la 50 la 250.
a- modulate (GVM) ; b - nemodulate (GVP)

III.Caramizi si blocuri ceramice cu goluri orizontale (G.O) -
se obtin prin extrudere pe cale umeda. Forma golurilor este
poligonala (fig.2.7a,b,c), iar volumul de goluri nu depaseste
30% din volumul caramizii.
Caramizile cu goluri orizontale se prezinta in trei clase de
calitate (A, I, II), cu
densitatea aparenta medie de 700 - 1300 kg/m3 si cu marca
de la 25 la 50. Caramizile de marca 50 se folosesc la zidarii
portante, iar cele de marca 25 se folosesc pentru zidarii de
umplutura, sau ca material termoizolator.
IV. Caramizi gaurite cu lamba si uluc (L.U) se obtin prin

extrudere pe
cale umeda si au pe cele doua muchii lamba si uluc, care le
asigura buna lor imbinare.
Dupa grosimea caramizii, acestea se fabrica in trei tipuri: LU
90; LU 60; LU 45, fig. 2.8.
Se utilizeaza la executarea zidurilor interioare neportante.
Utilizarea tuturor caramizilor cu goluri conduce la reducerea
consumului de material si a greutatii proprii a zidurilor, la
cresterea productivitatii muncii.
V. Caramizi radiale pentru cosuri industriale -se
confectioneaza din argile rezistente la temperaturi înalte si
în functie de calitate sunt de 4 tipuri: CRA, CRB, CRC,CRD. au
forma in plan de sector radial, permitand ca la zidurile curbe
sa se mentina constanta dimensiunea rosturilor dintre
caramizi. Se fabrica numai la comanda cu latimea variabila
functie de diametrul cosului.
VI. Caramizi pentru placaj - se aplica pe zidarie de beton sau

caramida, la exterior sau interior si au rol de protectie sau
estetic. Se fabrica intr-o singura calitate, ce trebuie sa
corespunda acelorasi conditii ca si caramida plina presata,
de calitatea A.
Avand in vedere necesitatea acoperirii atat a suprafetelor
drepte, cat si a colturilor, pentru aceste caramizi se
fabrica doua tipuri. Caramizile pentru suprafete curente se
caracterizeaza printr-o forma alungita si in sectiune au un
gol interior. Au fetele si muchiile drepte, astfel incat se
realizeaza o zidarie cu rosturi verticale foarte mici si rosturi
orizontale umplute cu mortar.
Inaintea utilizarii, caramida se sparge prin lovire (in doua
jumatati) si acestea se prind pe stratul suport (mortar).
Caramizile pentru colturi spre deosebire de cele curente, se
fabrica sub forma de jumatati de caramida.
Produsele pot fi cu fata glazurata sau neglazurata, iar pe
spatele lor sunt prevazute cu striuri sau reliefuri care servesc
pentru asigurarea unei bune adeziuni a mortarului pentru
fixarea lor.
Exemple de structuri din materiale ceramice:
- Caramizile silico-aluminoase - sunt caramizi refractare neutre din punct de
vedere chimic; din aceasta grupa fac parte caramizile de samota.
Caramizile de samota se obtin prin arderea argilei refractare (la care se adauga
degresanti) in doua etape:
- in prima etapa se arde argila la 13000C, produsul se macina si se cerne,
obtinand 2 - 3 sorturi granulare, care apoi se combina astfel incat sa rezulte un
amestec cu volum de goluri mic (samota);
- in a doua etapa se face aglomerarea samotei cu argila refractara si se fasoneaza
prin presare caramizi, care se ard la 14500C.
Aceste caramizi rezista bine la soc termic, fiind utilizate la vetre, pereti si
canalele cuptoarelor si instalatiilor termice, a cosurilor de fum etc.
- Caramizile silicioase - se obtin din nisip cu un continut de 95% SiO2 sau din
gresii curate. Materia prima se macina, se sorteaza si se reamesteca in vederea
obtinerii unui volum de goluri cat mai mic. Amestecul se aglomereaza cu lapte
de var si se preseaza in forme, apoi se arde la 15000C (in timpul arderii se dilata).
Caramizile refractare silicioase sunt produse refractare acide, cu stabilitate
redusa la soc termic si se recomanda a fi folosite pentru instalatii cu foc
continuu, unde se ard materiale acide (cuptoare pentru fabricarea sticlei,
cuptoare Simens-Martin).
- Caramizi magneziene - se obtin din materii prime bogate in oxid de magneziu
sau silicat de magneziu. Functie de materia primafolosita se pot obtine
urmatoarele produse: din MgCO3 (magnezit) se fabrica produse refractare
magnezitice, din MgCa(CO3)2 (dolomit) se fabrica produse dolomitice si din roci
cu continut ridicat de magneziu (forsterit, talc etc.) se fabrica produse
forsteritice.
Caramizile refractare magneziene sunt produse bazice cu refractaritate ridicata.
Procesul tehnologic de obtinere este asemanator cu al caramizilor de samota.
Se utilizeaza la cuptoare unde se ard produse bazice (cuptoare unde se
elaboreaza oteluri fosforoase, cuptoare pentru ciment etc.).
VII. Caramizi usoare termoizolante -se obtin din argile (40-50%) la care se adauga zgura, rumegus, diatomit, iar prin ardere
(900oC) rezulta o structura poroasa.
Se obtin caramizi usoare cu care se pot captusi cuptoare industriale ce se pot folosi la temperaturi de 12000C.
Blocuri ceramice -se realizeaza multiplu de F.N. Din punct de vedere economic sunt mai avantajoase deoarece consumul de
mortar e mai redus în acest caz.
Caramida:
Blocuri ceramice
Caramida:
Blocuri ceramice Porotherm

Alte materiale ceramice:
Corpuri ceramice cu goluri pentru plansee si acoperisuri
Se folosesc pentru executarea fasiilor prefabricate pentru plansee si
acoperisuri. Se fabrica prin tragere. Dupa domeniul de utilizare se
disting:
a. corpuri ceramice cu goluri pentru plansee, tip CC I si CC II cu
dimensiunile 160 x 200 x 300 si 200 x 300 x 200 mm;
b. corpuri ceramice cu goluri pentru acoperis, tip CC IV si CC XII cu
dimensiunile 120 x 360 x 295 mm si 200 x 310 x 295 m.
Planseele cu corpuri ceramice se pot realiza prefabricat sau monolit,
cand aceste corpuri se pun cap la cap, iar in spatiile dintre ele se
monteaza armatura si apoi se monolitizeaza cu un beton fin.
Corpuri ceramice cu goluri pentru pardoseli la grajduri si padocuri.
Se obtin prin presare.
Pe fetele fara goluri sunt prevazute cu striuri pentru a evita alunecarea
animalelor, precum si pentru marirea adeziunii mortarului la montarea
lor.
In productie se utilizeaza urmatoarele sortimente (tipuri):

a) cu lamba si uluc;
b) cu striuri;
c) cu uluc.
Caramida:
Sisteme constructive din materiale ceramice:
Caramizile aparente -
Caramizile de clincher - se fabrica din

gresie ceramica si se utilizeaza la zidarii
aparente, pardoseli in diferite industrii,
la captusirea canalelor colectoare, a
pilelor si culeelor la poduri. Aceste
caramizi se fabrica in doua sortimente
dupa dimensiuni: 220 x 110 x 75 si 240
x 110 x 65 mm.
Pentru placarea suprafetelor plane sau
circulare din incaperi supuse la agenti
corozivi acizi, se utilizeaza gresia
antiacida sub forma de caramizi
normale si pene.
Produse ceramice brute compacte
Placile din gresie ceramica - se fabrica prin presare semiuscata in forme patrate (25 x 25; 50 x 50; 150 x 150; 200 x 200; 300
x 300 mm) dreptunghiulare ( 100 x 50; 150 x 75; 150 x 100; 200 x 100; 300 x 150 mm) cu grosimi de 4 - 28 mm, sub forma
de piscoturi si elemente de racordare (coltari, scafe, socluri). Suprafata placilor poate fi neteda sau reliefata, glazurata sau
neglazurata. Se fabrica doua tipuri de astfel de placi: tip S (placi de gresie natur) si tip F (placi de gresie fina) si functie de
aspect se impart in doua clase de calitate. Se utilizeaza la pardoseli in incaperi nelocuite permanent (laboratoare, bucatarii,
bai, coridoare, magazii etc.) si la placarea peretilor (in special in industrii cu medii agresive).
Aceste produse au o structura compacta (clincherizata sau vitrificata) obtinuta in urma arderii amestecului de argila
vitrifiabila (cu sau fara adaos de feldspat si nisip), la temperaturi cuprinse intre 12000C si 13000C. Culoarea acestui material
cunoscut sub numele de gresie ceramica poate fi bruna, rosie, galbena, cenusie sau alba, functie de natura fondantilor si de
conditiile de ardere. In anumite situatii, gresia poate fi glazurata. Datorita compacitatii mari, gresia ceramica are rezistenta
la compresiune mare, rezista la agenti corozivi, are o comportare foarte buna la inghet-dezghet. Singurul inconvenient il
reprezinta rezistenta scazuta la soc mecanic.
Din categoria produselor ceramice brute compacte fac parte: placile din gresie ceramica, caramizile de clincher, tuburi (si
piese de legatura) din gresie ceramica.
a) Tuburi ceramice pentru drenaj - se obtin prin presare pe cale umeda. Au forma
interioara cilindrica si cea exterioara cilindrica sau prismatica (fig.2.18). Dimensiunile lor
sunt L= 330 - 10 mm, Di = 40250 mm, g = 8 - 30 mm.
Se folosesc la lucrari hidrotehnice de colectarea si evacuarea apelor.
Tuburi (si piese de legatura) din gresie ceramica - se utilizeaza pentru canalizari si instalatii industriale prin care circula
lichide agresive, precum si la constructii obisnuite, pentru canalizari interioare. Sunt prevazute cu mufe pentru imbinare si
sunt glazurate atat la interior, cat si la exterior, pentru marirea impermeabilitatii si reducerea frecarii la scurgerea lichidelor.
Tuburile pot fi drepte, curbe sau ramificate, cu diametre pana la 1000 mm, lungimea de 1000 si 1500 mm si grosimea
peretilor de la 14,5 la 51 mm.
b) Produsele de ceramica fina se obtin din masele de argila curate, cu granule de
diametre de maxim 0,06 mm, cu adaosurile necesare, iar finisarea suprafetelor este in
general mai ingrijita. In categoria produselor fine poroase intra: faianta, majolica,
teracota.
Faianta: Placile de faianta se obtin din argile de culoare alb pana la galbui, opace, cu
spartura poroasa si acoperite cu glazura. Amestecul necesar de materiale cuprinde
cca.50% caolin sau argila refractara, 40% nisip cuartos si 10% feldspat ca fondant.
Acestea se ard la 1150 - 12500C. O a doua etapa de ardere este necesara pentru
obtinerea smaltului (850-9000C)
Placile rezista bine la soc termic, agenti chimici, incovoiere etc. si se folosesc la placarea
peretilor interiori in bai, bucatarii, laboratoare, grupuri sanitare, sali de operatii, sau la
acoperirea meselor de laborator.
Pe fata neglazurata placile sunt prevazute cu striuri pentru a imbunatati aderenta
mortarului cu care se fixeaza de stratul suport. Se produc sub forma patrata sau
dreptunghiulara si dimensiuni diferite, toate muchiile drepte sau cu una sau doua
muchii rotunjite.
Se mai fabrica brausori lati sau ingusti, piese pentru scafe, piese pentru colt.
Majolica
Placile de majolica se obtin ca si faianta, dar din argila obisnuita, care dupa ardere
capata culoare galbuie roscata. Una din fete este glazurata, iar fata opusa este striata
pentru imbunatatirea aderentei la stratul suport. Se fabrica in forme patrate cu latura
20 - 90 mm si grosimea 5 - 14 mm, livrate in panouri de 32 x 32 cm, lipite cu fata
glazurata pe hartie (CESAROM). Fixarea se face cu mortar de ciment cu adaos de var,
hartia indepartandu-se dupa fixare, prin frecare umeda.
Se folosesc la placari la peretii exteriori si interiori.
Produse ceramice pentru finisaje – pardoseli si pereti
Cele mai importante caracteristici ale plăcilor de faianţă şi gresie sunt:
− Absorbţia de apă: defineşte gradul de porozitate şi influenţează rezistenţa la îngheţ şi la pătare
− Aspectul exterior: chiar şi la plăcile provenind din acelaşi lot pot exista diferenţe minore de dimensiune, aspect sau
planeitate. La plăcile glazurate, în unele condiţii pot apărea fisurile filiforme care sunt, uneori, defecte “vizibile”, adică ele
pot fi observate înainte de montare, alteori “invizibile”, adică ele apar la o perioadă după montare. În acest caz defectul
poate fi cauzat de faptul că placa nu corespunde standardelor referitoare la rezistenţa faţă de fisurile
filiforme. Cauza poate fi şi montarea (adeziv necorespunzător sau în strat prea gros, etc.).
− Caracteristicile mecanice:
− pentru plăci:
− rezistenţa la încovoiere: aceasta este cu atât mai mare, cu cât absorbţia de apă este mai mică, de ex. este mult mai
mare la gresia porţelanată colorată în masă cu absorbţie de apă de 0,5%, decât la plăcile poroase arse o singură dată.
− rezistenţa la şocuri: aceasta, în afara absorbţiei de apă, depinde şi de grosimea plăcii: cu cât placa este mai groasă, cu
atât rezistă mai bine la rupere.
- pentru suprafaţa plăcilor:
- duritatea: determină rezistenţa la zgâriere a plăcilor - rezistenţa la abraziune: determină rezistenţa la uzură a plăcilor
− Caracteristici chimice: rezistenţa la acţiunea materialelor agresive, care ar putea să lase pete venind în contact cu
suprafaţa plăcilor. Prezintă interes următoarele caracteristici:
• rezistenţa la pătare provocată de: grăsimi animale şi vegetale, Coca-Cola, sucuri de fructe, vin roşu, cafea, cerneală, urme
de cauciuc, uleiuri minerale şi uleiuri auto, rugină, iod, sânge, ţigări
• rezistenţa la materiale de curăţat de uz casnic: detergenţi pe bază de sodă caustică,
hidroxid de potasiu, bicarbonat de sodiu, acetonă, amoniu, solvenţi
• rezistenţa la materiale puternic acide şi bazice.
− Rezistenţa la temperatură şi umiditate: cuprinde
− rezistenţa la şocuri termice: care intervin, de exemplu, în bucătărie atunci când vasul
fierbinte este aşezat pe placa de gresie sau faianţă
− rezistenţa la îngheţ pentru plăcile ce se vor monta în exterior
− Caracteristici relative la siguranţă: În cazul plăcilor pentru pardoseli cea mai importantă caracteristică este antideraparea,
fie că e vorba de locuinţe, spaţii publice, fabrici, fie de spaţii exterioare placate.
Gresia si faianta
Calitatea plăcilor trebuie specificată atât pe avizul de însoţire a mărfii cât şi pe fiecare cutie în care aceasta se livrează.
Plăcile de “calitatea I” trebuie să corespundă tuturor cerinţelor stabilite de standardul referitor la ele.
Conformitatea plăcilor ceramice livrate cu recomandările standardelor poate fi declarată pur şi simplu de producător, sau
poate fi atestată printr-un certificat emis de un institut abilitat pentru a elibera Certificate de calitate UNI, recunoscute pe
plan european.
Standardele sunt normative tehnice, caracteristice fiecărei familii de produse care:
− clasifică produsele
− definesc caracteristicile pe care trebuie să le aibă produsele în funcţie de domeniul deutilizare
− definesc modul de măsurare a acestor caracteristici
− definesc criteriile de acceptabilitate pentru fiecare clasă de produse.
Încadrarea plăcilor de faianţă şi gresie în standarde este specificată atât pe ambalaj cât şi în cataloage.
Simbolurile care sunt în cataloagele producătorilor sau pe cutiile în care sunt ambalate plăcile de faianţă şi gresie,
precum şi interpretarea acestor simboluri:
A.I., B.I. plăci cu absorbţie de apă sub 3%, ceea ce înseamnă că sunt rezistente la îngheţ şi pot fi folosite şi la placări
exterioare
A.II.a, B.II.a plăci cu absorbţie de apă între 3% şi 6%, ceea ce înseamnă că nu sunt rezistente la îngheţ dar se pot folosi la
placarea încăperilor neîncălzite (ex. garaje)
A.II.b, B.II.b plăci cu absorbţie de apă între 6% şi 10% ceea ce înseamnă că pot fi folosite numai la placarea încăperilor
încălzite, chiar şi expuse la umezeală excesivă (saune, cabine de duş)
A.III., B.III. plăci cu absorbţie de apă peste 10%, ceea ce înseamnă că pot fi folosite numai la placări interioare
PEI plăci de faianţă care se recomandă a fi montate numai pe pereţi
plăci de gresie care se recomandă a fi montate pe pardoseli
În cazul în care cele două simboluri (palma şi talpa) apar împreună înseamnă că plăcile respective se pot monta
atât pe pereţi cât şi pe pardoseli.
plăci (faianţă şi gresie) rezistente la pătare şi la acţiunea agenţilor chimici
PEI I plăcile cu rezistenţă la abraziune PEI I se recomandă a fi montate numai pe perete

Gresia si faianta
PEI II plăcile cu rezistenţă la abraziune PEI II se montează preferabil pe perete, dar se pot utiliza şi pe pardoseală intr-o baie
personală in care nu se intră cu încălţăminte de stradă
PEI III plăcile cu rezistenţă la abraziune PEI III se recomandă atât pe perete cât şi pe pardoseli supuse unui trafic moderat
(dormitoare, camere de zi)
PEI IV plăcile cu rezistenţă la abraziune PEI IV se recomandă pe pardoseli supuse unui trafic normal cum ar fi bucătării,
holuri sau birouri mici cu un numar redus de personal)
PEI V plăcile cu rezistenţă la abraziune PEI V sunt gresii destinate incaperilor sau spatiilor supuse unui trafic intens: bănci,
magazine, parcuri, hale industriale.
R9 plăci de gresie cu grad de antiderapare 9 ce se recomandă a fi montate în: holuri, pe scări, spaţii publice ca: farmacii,
holuri de şcoli, laboratoare, bănci, saloane de coafură, cafenele, restaurante mici
R10 plăci de gresie cu grad de antiderapare 10 ce se recomandă a fi montate în spaţii publice ca: săli de mese, restaurante
mari, cabinete medicale sau în băi pentru persoane cu dizabilităţi locomotorii.
R11 plăci de gresie cu grad de antiderapare 11 ce se recomandă a fi montate în zone cu risc mare de alunecare ca: bucătării
de cantine şi restaurante, hale de prelucrare a alimentelor, abatoare, ateliere mecanice
R12 plăci de gresie cu grad de antiderapare 12 ce se recomandă a fi montate în zone unde antideraparea este o
caracteristică foarte importantă ca: rampe auto, parcări auto, bucătării foarte mari, crame
Gradele de antiderapare de la R9 la R12 se referă la alunecarea încălţămintelor pe suprafeţele placate.
A plăci de gresie cu grad de antiderapare A ce se recomandă a fi montate în zone uscate destinate traficului desculţ cum ar
fi vestiarele.
B plăci de gresie cu grad de antiderapare B ce se recomandă în zone umede destinate traficului desculţ: duşuri, în jurul
piscinelor, trepte de intrare in
piscine cu lăţimea maximă de 1m şi bare de sigurantă pe ambele laturi sau pe fundul bazinelor mai adânci de 80 cm.
C plăci de gresie cu grad de antiderapare C se recomandă a fi montate în zone acoperite de apă: trepte de intrare în piscine
care nu respect condiţiile de la categoria B, zonele din jurul piscinelor cu oglindă de apă, spălătoare de picioare, pe fundul
piscinelor cu adâncime mai mică de 80 cm sauîin zone umede în pantă.
Gradele de antiderapare de la A la C se referă la alunecarea picioarelor desculţe pe suprafeţele placate.
Gresia si faianta
V4 plăci cu capacitate de drenaj V4 se recomandă în bucătăriile industrial (hoteluri, restaurante, cantine) inclusiv în zonele
unde se spală vasele, în service-uri auto, în garaje.
V6 plăci cu capacitate de drenaj V6 se recomandă în unele domenii din industria alimentară, în depozitele de materiale
uleioase,
V8 plăci cu capacitate de drenaj V8 sunt necesare în industria cărnii
V10 placi cu capacitate de drenaj V10 se recomanda în abatoare în zonele de tăiere şi în industria pielii.
Mozaicul ceramic
Agrob Buchtal
Agrob Buchtal
Teracota (cahle)
Sunt produse ceramice fabricate din argile obisnuite, arse, glazurate si servesc la
placarea exterioara a sobelor de incalzit sau gatit. Cahlele pot fi albe sau colorate, cu
fata glazurata neteda sau prevazuta cu reliefuri ornamentale, iar pe spate au un
profil puternic reliefat, care serveste la legarea lor cu sarma sau cu scoabe atunci
cand se monteaza. Functie de locul pe care il ocupa in alcatuirea unei sobe, cahlele
au denumiri si forme deosebite (fig.2.19): placi de fata, coltare pentru fata si pentru
soclu etc.
Agregate de tip ceramic

Utilizarea agregatelor usoare a fost generata de necesitatea
obtinerii unor betoane si mortare usoare (cu densitate
aparenta mica) si cu proprietati termoizolatoare superioare.
In acest sens agregatele de tip ceramic confera prin
porozitatea lor conditiile necesare obtinerii unor astfel de
betoane si mortare.
Granulitul - este un agregat realizat din argila expandata
intr-un cuptor rotativ special si se prezinta sub forma de
granule sferice sau ovoidale, cu aspect neted-compact la
exterior, cu structura interioara poroasa, de culoare galben-
roscata. Granulitul este un material usor, cu densitatea
aparenta de 350 - 600 kg/m3, cu rezistenta la compresiune si
proprietati de izolare termica ridicate.
Agregate din deseuri ceramice - deseurile provenite de la
fabricile de caramida si tigla precum si deseurile ceramice
provenite din demolari, se sorteaza indepartandu-se
eventualele impuritati si se concaseaza pana la dimensiuni
comparabile cu cele ale agregatelor naturale. Se utilizeaza
pentru realizarea de betoane usoare, pentru straturi
izolatoare etc.
Produse ceramice fine compacte - se obtin prin arderea
materiei prime curate (caolin) in amestec cu nisip (degresant)
si feldspat(fondant), care se incalzesc pana la 1100-12500C.
Din aceasta categorie fac parte semiportelanul si portelanul.
Portelanul - este un produs alb, translucid, vitrificat, cu
spartura compacta. Se deosebeste de gresia ceramica fina
prin luciu, care nu este dat de smalt, ci este caracteristic
intregii mase a produsului. Portelanul se foloseste putin in
constructii. Se utilizeaza la instalatii electrice interioare
(izolatoare, prize, intrerupatoare, sigurante) si la liniile de
inalta tensiune.
Semiportelanul - este un produs ceramic fin, semivitrificat,
care se obtine din aceleasi materii prime ca si faianta, dar
folosind o cantitate mai mare de fondant. Are spartura
compacta, lucioasa. Se utilizeaza in procesul tehnologic de
obtinere a obiectelor tehnico-sanitare.
Produse refractare - sunt acele produse care rezista fara a se

deforma sub greutate proprie la temperaturi mai mari de
15800C si au rezistente mecanice si chimice mari. Se folosesc
la captusirea cuptoarelor, focarelor, reactoarelor din instalatii
industriale cu temperaturi mari de lucru. Functie de materia
prima din care se obtin, se deosebesc mai multe tipuri de
produse refractare fasonate: caramizi silico-aluminoase,
caramizi silicioase, caramizi magneziene, caramizi dolomitice.
Produsele ceramice refractare au compozitia chimica si
mineralogica variata si pot avea un caracter acid, bazic sau
neutru.
Obiecte sanitare din ceramica

Materiale pentru învelitori si acoperisuri:
Din categoria materialelor ceramice utilizate pentru
invelitori fac parte: tiglele, olanele si coamele.
Aceste produse se obtin din argile fuzibile, prelucrate prin
presate in tipare sau prin tragere prin filiera presei cu melc.
Dupa uscare se ard la 900 - 10000C. Tiglele si coamele pot fi
impregnate, colorate in masa, sau glazurate cu glazuri
transparente sau opace, incolore sau divers colorate.
Tiglele, dupa forma si modul de obtinere pot fi:
- tigle-solzi trase prin filiera;
- tigle cu jgheab trase;
- tigle cu jgheab presate.
Tiglele cu jgheab trase si presate sunt tigle profilate.
Ţigle
Pot fi de mai multe tipuri: solzi, jgheab trase, jgheab
presate.
Ţiglele solzi realizeaza acoperisuri grele datorita
modului de asezare a tiglei.
Ţiglele jgheab trase -prezinta jgheab lateral si 2 ciocuri de
prindere.
Ţiglele jgheab presate -au 2 jgheaburi laterale.
Tigle solz, trase prin filiera - sunt prevazute pe fata de
asezare cu unul sau doua ciocuri (tip A sau tip B), care
servesc la prinderea de sipcile acoperisului.
Asezarea tiglelor se face in sistem solzi, adica randul
superior se suprapune peste cel inferior in vederea etansarii
fata de apa. Datorita acestui sistem de asezare suprafata
utila a tiglei (adica raportul dintre suprafata acoperisului si
cea desfasurata a tiglelor) este de 45%. Totodata si greutatea
acoperisului este mai mare si in concluzie sunt
neeconomice.
Tigle cu jgheab trase, au forma dreptunghiulara si sunt

prevazute de-a lungul laturilor lungi pe o parte cu un uluc si
pe cealalta parte cu profile ce permit imbinarea
etansa a tiglelor.
Pe partea posterioara a tiglei se afla un cioc prevazut cu un
orificiu pentru legarea tiglelor cu sarma de sipcile sarpantei.
Masa maxima a unei tigle uscate este 2,400 kg.
Tiglele cu jgheab presate, au forma dreptunghiulara si se fabrica prin presarea

masei ceramice crude in tipare la o presa speciala, in urmatoarele sortimente:
- tigla cu doua jgheaburi laterale si patru ciocuri;
- tigla cu doua jgheaburi laterale si la doua capete si patru ciocuri;
- tigla cu dublu falt.
Tiglele presate cu dublu falt se deosebesc de cele trase, prin faptul ca
imbinarea longitudinala este prevazuta cu doua randuri de profile de etansare
(pe ambele parti sunt cate doua santuri si cate doua pene). Tiglele presate sunt
prevazute cu cate doua ciocuri sus si jos care servesc atat la imbinarea lor cat si
la prinderea pe sipcile acoperisului. Masa unei tigle in stare uscata este de
2,600 kg.
Datorita jgheaburilor si falturilor se mareste rigiditatea tiglei si se
ofera o rezemare etansa pe o suprafata mica. Ca atare si suprafata utila creste
fiind mai mare de 75% si rezulta un acoperis usor.
Materiale pentru învelit si acoperisuri:
Coamele - servesc pentru inchiderea crestelor si coamelor (muchiilor)

acoperisului. Se realizeaza numai prin presare in forme.
In productie se intalnesc doua tipuri:
a - coame mici - cu lungimea egala cu 320 mm, utilizate la invelitori
realizate din tigle solz si se imbina prin suprapunere si chituire.
b. coame mari - cu lungimea egala cu 350 mm, pentru invelitori din tigle
profilate, care se imbina la capete prin profile ce asigura etansarea.
Materiale pentru învelit si acoperisuri:
Olanele - se prezinta sub forma de jgheaburi tronconice si

sunt prevazute cu gauri la distanta de 1 cm de margine
Se fabrica din argila fuzibila, prin presare.
Asezarea pe acoperis prin suprapunere a doua straturi de
olane, conduce la realizarea unui acoperis foarte greu.
Imbinarea celor doua straturi se face prin intermediul unui
strat de ciment. Pe un rand astfel realizat se suprapune un
altul, ce se fixeaza de acesta cu ajutorul unor cleme
metalice. La coame, se folosesc olane normale sau speciale,
asezate pe un pat de mortar de ciment.
Acest tip de acoperis se recomanda in regiuni cu vanturi
puternice si necesita manopera specializata.

C3 Materiale Ceramice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

C3 Materiale Ceramice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MATERIALE DE CONSTRUCȚII

CURS 3 MATERIALE CERAMICE

Prin adaugarea de pigmenti minerali se obtin diverse culori.

I. Caramizi pline presate la ud

a- modulate (GVM) ; b - nemodulate (GVP)

IV. Caramizi gaurite cu lamba si uluc (L.U) se obtin prin

VI. Caramizi pentru placaj - se aplica pe zidarie de beton sau

Blocuri ceramice Porotherm

In productie se utilizeaza urmatoarele sortimente (tipuri):

Caramizile de clincher - se fabrica din

plăci (faianţă şi gresie) rezistente la pătare şi la acţiunea agenţilor chimici

PEI I plăcile cu rezistenţă la abraziune PEI I se recomandă a fi montate numai pe perete

Agregate de tip ceramic

Produse refractare - sunt acele produse care rezista fara a se

Obiecte sanitare din ceramica

Tigle cu jgheab trase, au forma dreptunghiulara si sunt

Tiglele cu jgheab presate, au forma dreptunghiulara si se fabrica prin presarea

Coamele - servesc pentru inchiderea crestelor si coamelor (muchiilor)

Olanele - se prezinta sub forma de jgheaburi tronconice si

S-ar putea să vă placă și