C5 Metale

MATERIALE DE CONSTRUCȚII
CURS 5 METALE
MATERIALE DE CONSTRUCȚII, CURS 5 METALE
Generalitati:
Metalele si tehnicile de obtinere ale acestora au

constituit indeletniciri ale omului din cele mai vechi
timpuri. Greutatile intampinate in obtinerea metalelor,
au determinat pentru inceput domenii restranse de
folosire: podoabe, arme, elemente de legatura la
lucrari de tamplarie etc.
Pana in secolul al XVIII-lea, in constructii metalele s-au
folosit foarte putin
- agrafe din bronz pentru prinderea blocurilor din
piatra,
- armaturi pentru usi si ferestre,
- structuri din plumb pentru vitralii,
- table din cupru sau plumb pentru invelitori.
Odata cu dezvoltarea metalurgiei - industria de
obtinere si prelucrare a metalelor - metalele patrund in
tehnica constructiilor la inceput pentru realizarea
serelor, apoi in constructia podurilor si in final in
structurile de rezistenta ale constructiilor civile si
industriale si ca materiale de protectie si finisaj.
Astazi se folosesc in mod curent in constructii mai
multe tipuri de metale care se impart in doua categorii:
- metale feroase (otelul si fonta)
- metale neferoase (aluminiu, cupru, zinc, plumb
etc.) in special sub forma de aliaje.
Caracteristicile tehnice ale metalelor
Metalele in natura se prezinta ca materiale omogene,
cu structura policristalina - grauntoasa, bune
conducatoare de caldura si electricitate.
Prin topirea impreuna a mai multor metale sau
elemente, dupa solidificare, in urma unor procese fizice
si chimice, iau nastere aliajele - ce au comportari
diferite in comparatie cu elementul principal de aliere.
In constructii, pentru metale ne intereseaza doar unele
caracteristici specifice metalelor.
Densitatea metalelor - sunt materiale lipsite de pori si
se caracterizeaza prin densitate absoluta, care variaza
de la un tip de metal la altul si constituie parametru de
calcul al incarcarilor la calculul structurilor.
Duritatea - este o caracteristica de baza a metalelor ce
se apreciaza prin marimea amprentei pe care o lasa o
bila, varful unui dorn etc. pe suprafata unei probe de
metal in anumite conditii de incercare.
Aceasta caracteristica este importanta deoarece
apreciaza rezistenta la compresiune locala a metalului
in diverse conditii de lucru ale elementelor de
constructie.
Rezistentele mecanice - se apreciaza prin valorile obtinute la solicitari de intindere sau de compresiune. Din punct de
vedere al solicitarilor mecanice, trebuie specificat ca cea mai importanta caracteristica a metalelor si in special a otelurilor o
reprezinta rezistenta la intindere.
Caracterizarea comportarii la solicitarea de intindere pentru un material metalic se realizeaza prin intermediul curbei
caracteristice, curba dependentei efort unitar ( ) / deformatie specifica ( ):
În comportarea unei probe din otel supusa la intindere, se poate constata:
- este o prima zona notata O-A, in care comportarea probei este elastica, astfel incat la descarcare proba revine la
dimensiunile initiale, curba efort unitar-deformatie specifica revenind in origine, pentru aceasta zona putand defini o limita
de proportionalitate intre eforturi si deformatii si o limita de elasticitate in care proportionalitatea dispare
- pentru starea efort-deformatie corespunzatoare punctului A, se produce alungirea probei la sarcina constanta concomitent
cu reducerea sectiunii, datorata reasezarii cristalelor pe directia fortei. In zona palierului de curgere a probei din otel efortul
unitar poarta denumirea de limita la curgere, are valoarea conventionala iar in situatia reala asa cum se poate vedea si
din grafic, efortul unitar real prezinta o crestere redusa mult in raport cu deformatia care de aceasta data are caracter
vascos plastic, dupa descarcare remarcandu-se deformatia de curgere
- odata consumata curgerea, structura este capabila sa preia eforturi mai mari
decat cel de curgere incepand din punctul B pana in punctul C. Daca in zona de
curgere deformatiile nu au fost insotite de formarea de microfisuri, in aceasta
zona deformatia plastica este determinata de formarea de microfisuri la limita
dintre cristali, starea astfel obtinuta poarta denumirea de ecruisare si este
ireversibila in conditii normale de temperatura. La limita acestei zone se poate
vorbi de efortul maxim care este o valoareconventionala
- incepand cu punctul C, intr-o zona aleatoare a probei de material starea de
fisurare este suficient de accentuata ca sa produca cedarea materialului efortul corespunzator
acestui stadiu purtand denumirea de efort la rupere sau limita la rupere . Cristalele din sectiunea slabita vor luneca in
lungul planurilor reticulare, materialul se va gatui si se va produce ruperea, care din punct de vedere al deformatiilor se va
caracteriza prin deformatie specifica la rupere si prin gatuire (strictiune) la rupere Z ( )
Pentru oteluri dure, fara palier de curgere, se
definesc limite tehnice:
- limita de elasticitate tehnica va reprezenta
efortul pentru care modulul de elasticitate
secant va inregistra o reducere de 10%
- limita de curgere tehnica va reprezenta
efortul pentru care se inregistreaza o
deformatie remanenta de 0,2%
Tenacitatea la otel se apreciaza prin
rezistenta la incovoiere statica,
determinata pe probe cu forma cilindrica sau
prismatica, rezemate pe
role si actionate prin intermediul
unei piese cu suprafata de
Contac circulara si dimensiuni
standardizate .
Metalele feroase. Fierul in natura.
Se obtin din minereuri de fier - in furnale - sub forma de fonte, iar din acestea in convertizoare, cuptoare Siemens Martin
sau electrice, se produc oteluri. Fierul este un element care ocupă locul IV pe scara abundenței elementelor în scoarța
terestră (Clark) după oxigen, (49%), siliciu (26%), și aluminiu (7.5%), cca 5%, gasindu-se sub forma de combinatii ca urmare a
puterii mari de dizolvare. Combinatiile naturale cele mai des intalnite sunt:
- hematita - Fe2O3;
- limonita - Fe2O3 x nH2O;
- magnetita - FeO x Fe2O3;
- siderita - FeCO3;
- pirita - FeS2;
Pentru a putea fi folosit in mod economic in metalurgie
un minereu trebuie sa contina cel putin 35% fier. In
cazul minereurilor mai sarace in fier se impun operatii
de pregatire ale acestora. Pirita nu se intrebuinteaza direct in metalurgia fierului din cauza continutului ridicat in sulf (53%),
ci sub forma de cenusa de pirita ramasa de la fabricarea acidului sulfuric. Fierul pur (poarta denumirea de ferita si contine
cel mult 0,03% impuritati in special carbon) este un metal alb-cenusiu, lucios, cu densitatea 7,86 g/cm3 si temperatura de
topire 15390C. Pana la temperatura de 7700C, fierul este feromagnetic, iar peste aceasta temperatura este paramagnetic.
Proprietatile magnetice ale fierului se mentin cat timp asupra lui actioneaza campul magnetic, spre deosebire de otel, care
odata magnetizat ramane magnet permanent.
Metalele feroase
Cresterea continutului de carbon va determina cresterea duritatii
aliajului, concomitent cu scaderea deformabilitatii acestuia.
Aliajele Fe-C in care continutul de fier este mai mare decat 2% se

numesc fonte, iar cele cu continut mai mic decat 2% se numesc oteluri.
Fierul este ductil si maleabil putand fi tras in sarme si laminat. Are o

rezistenta relativ mica, spre deosebire de aliajele sale care sunt foarte
rezistente. Conduce caldura si electricitatea si prin diverse tratamente
(batere, incalzire si racire, respectiv tratarea superficiala in medii diferite
si in conditii specifice), isi modifica caracteristicile de rezistenta,
elasticitate si duritate.
Producerea fontelor
Fontele se obtin in furnale in care oxizii de fier sunt redusi la fier de catre
oxidul de carbon.
Cocsul serveste drept combustibil si generator de oxid de carbon si de
carburare a fierului.
Fondantul serveste pentru stabilirea echilibrului chimic in reactiile de
reducere si topirea componentilor sterilului (ganga), cu care formeaza in
urma reactiilor chimice zgura metalurgica.
Zgura de furnal se trateaza cu abur si se obtine un material granular
(zgura granulata) sau se depoziteaza in halde (zgura de halda).
In general zgurile metalurgice, au caracter bazic (poate fi si acid cand

sterilul redus este acid) si se folosesc ca adaosuri in cimenturi, lianti
micsti, agregate pentru betoane, materiale pentru termoizolatii.
O data cu fonta se obtin ca produse secundare gaze de ardere, care se
recupereaza fiind refolosite in procesul de fabricatie.
Fontele sunt aliaje ale fierului cu carbonul (cel putin 2%) si alte
elemente de aliere (siliciu, aluminiu, mangan, crom etc.).
Dupa modul de prezentare a carbonului si a celorlalte elemente de
aliere, fontele pot fi: fonte cenusii sau de turnatorie (au aceasta
culoare datorita carbonului sub forma de grafit) si servesc la
realizarea si a materialelor de constructii din fonta; fonte
albe si fonte speciale folosite pentru fabricarea otelurilor.
Fontele se caracterizeaza prin rezistenta mare la compresiune si la
actiunea distructiva a agentilor atmosferici, fiind insa casante, cu
rezistente mici la soc, greu de prelucrat.
Produse din fonta pentru constructii
Produsele din fonta pentru constructii se obtin prin turnare si prin
prelucrari mecanice - aschiere; produsele pot fi brute sau acoperite
- protejate.
Daca in trecut, produsele din fonta s-au utilizat la realizarea
elementelor structurale (stalpi, arce, grinzi cu zabrele etc.) sau
lucrari de decoratii (parapete pentru balcoane si scari, garduri, stalpi
pentru felinare etc.), astazi produsele din fonta se intrebuinteaza in
special in lucrarile de instalatii si constructii de masini.
Produse din fonta pentru lucrari de instalatii:
- radiatoare pentru instalatii de incalzire - se fabrica sub forma de
elemente ce se pot asambla; se protejeaza prin vopsire;
- cazi de baie si spalatoare, scaune de WC - se livreaza protejate prin
smaltuire pe fata vazuta;
- tevi de scurgere (imbinate cu mufa sau cu flanse) drepte sau
ramificatii si sifoane de pardoseala;
- gratare pentru scurgeri stradale si capace cu rama pentru camine
de vizitare in lucrarile de aductiune de apa si canalizare;
- usi si gratare pentru sobe din teracota; plite pentru masini de gatit.
Metalele feroase
Producerea otelurilor
Pentru obtinerea otelurilor se folosesc fontele albe, fontele speciale
(aliate) si fier vechi ce are in principal rol de reducator al continutului de
carbon sau alte elemente de aliere din fonte.
Astfel, oxigenul va oxida carbonul si fierul din fonta, oxidul de fier rezultat
reactionand cu elementele din fonta ce trebuiesc eliminate.
Cand continutul de oxid de fier este mai mare decat cel necesar reactiilor
mentionate, la turnarea in lingotiere otelul va prezenta fenomenul
de "fierbere", ceea ce face ca in lingou sa apara incluziuni gazoase
(sufluri) ca defecte de structura. Pentru a preveni aparitia acestui
fenomen, otelul se dezoxideaza prin introducerea de fero-aliaje, care
dupa ce participa la reducerea oxizilor de fier din otel, vor ramane ca
elemente de aliere in acesta.
Dezoxidarea otelului prin aditionare de fero-aliaje poarta denumirea de
operatie de calmare si in functie de conditiile de tratare in acest sens,
otelurile pot fi: calmate (simbolizat cu k), semicalmate (simbolizat cu s) si
necalmate (simbolizat cu n)
Din fabricatie pentru otel se pot garanta o serie de caracteristici, in

functie de care sunt patru clase de calitate, simbolizate prin cifre:
1, cand se garanteaza caracteristicile mecanice;
2, cand se garanteaza compozitia chimica;
3, cand se garanteaza caracteristicile mecanice si compozitia chimica;
4, cand se garanteaza caracteristicile de la clasa 3 si continutul de
impuritati.
Otelurile
In functie de compozitie se impart in trei clase:
· otel-carbon, daca in afara de carbon mai contine si alte elemente de
aliere in cantitati nesemnificative; simbolizarea acestui tip de otel se face
literar (OT sau OL), urmat de rezistenta la intindere, in daN/-mm2 ,de o
cifra de la 1 la 4 ce indica clasa de calitate si de una din literele k, s, n,
care indica daca otelul este calmat (ex. OL37-1k);
· otel slab aliat, cand contine si alte elemente de aliere in cantitati
mici; are simbolizare asemanatoare cu otelul-carbon;
· otel aliat, cand elementele de aliere sunt in cantitati suficient de
mari pentru a-si putea pune amprenta pe caracteristicile otelului; pentru
simbolizarea acestui tip de otel se incepe cu un numar ce reprezinta
continutul de carbon in sutimi de procent, urmeaza un grup de litere care
indica elementele de aliere prezente in notatiile tehnice, un al doilea
numar va exprima continutul in zecimi de procent al principalului
element de aliere (ex. 23SM15 - indica un otel aliat cu 0,23% carbon, aliat
cu 1,5% mangan, dar si cu siliciu in compozitie).
Fata de fonte, otelurile au o buna rezistenta la intindere,
sunt ductile (permit prelucrari la rece), iar prin elementele de aliere se
imbunatatesc unele caracteristici:
· nichelul si cromul mareste rezistenta la coroziune (INOX) sau
constanta de volum la variatii de temperatura (INVAR).
· manganul din compozitia fero-manganului se foloseste ca
dezoxidant al otelului (max. 0,8%), in corelatie cu continutul sau de
carbon. Acesta confera otelului duritate si rezistente mecanice mari,
rezistenta la uzura, dar si fragilitate a otelului.
· siliciul din compozitia fero-siliciului se foloseste ca dezoxidant al
otelului si functie de proportia sa, poate imbunatati rezistenta la
oboseala si elasticitatea otelului, rezistivitatea electrica, rezistenta la
coroziune in anumite medii corosive.
Otelurile
Daca unele din caracteristicile otelurilor
care ne intereseaza trebuiesc modificate
se poate apela la tratamente de diverse
tipuri ale acestora:
· tratamente mecanice - presupun
aplicarea unor operatii de deformare
plastica in vederea obtinerii produsului
finit si se realizeaza prin: forjare, laminare,
matritare si ambutisare, trefilare,
extruziune;
· tratamente termice - presupune
realizarea unor tratamente termice in
regim standardizat, ce are ca rezultat
modificari ale structurii si caracteristicilor
otelului in sensul dorit. In functie de
modul de conducere al procesului termic,
procedeele de tratare ale otelului sunt:
recoacere, normalizare, calire, revenire;
· tratamente termochimice - presupun
alierea superficiala a otelului in vederea
modificarii caracteristicilor de suprafata si
se realizeaza prin introducerea pieselor
incalzite din otel intr-o solutie de aliere, in
care se produce difuzia substantei de
aliere in stratul superficial de otel sau
reactia chimica a acesteia cu fierul. Din
categoria acestor tratamente fac parte:
cementarea, nitrurarea, cianizarea,
alitarea etc.
Produse laminate din otel
Produsele laminate din otel se caracterizeaza printr-o sectiune constanta
si o lungime mare si se obtin prin prelucrare la cald.
Table din otel - se caracterizeaza prin grosime mica in comparatie cu
latimea si lungimea si pot fi: table subtiri (se pot livra in rulouri sau
indoite) si table groase; pot avea suprafetele netede - neprotejate (tabla
neagra), protejate (tabla zincata, cuprata etc.) sau care prezinta pe o
suprafata nervuri ce se intretaie sub forma de romburi sau proeminente
de forma ovala - table striate.
Tablele subtiri se intrebuinteaza pentru lucrari de invelitori, izolatii,
tubulaturi, pentru transportul aerului; tablele groase intra in structura de
rezistenta a unor constructii (rezervoare, elemente de constructii etc.);
tablele striate alcatuiesc suprafata de circulatie la pasarele. Din table se
pot realiza si alte produse prin indoire la rece sau prin matritare.
Banda din otel, otel lat, platbanda - laminate cu sectiunea
dreptunghiulara cu latimea maxima 800mm si grosimea de la (240)mm.
Se folosesc pentru realizarea tamplariilor metalice, paratrasnetelor si a
impamantarilor la instalatiilor electrice, elemente de constructii etc.
Otel patrat - laminat cu sectiunea patrata si muchii rotunjite; serveste ca
sina de rulare;
Otel rotund - laminat plin cu sectiunea circulara; serveste pentru
realizarea buloanelor de inalta rezistenta si a saibelor;
Profile laminate - laminate de diverse forme cu muchii vii si rotunjite
purtand diferite denumiri tehnice (corniere cu aripi egale si inegale,
profile dublu T, profile U etc. ) si care se folosesc pentru realizarea
elementelor de constructii (stalpi, grinzi cu zabrele etc. ), elemente de
rigidizare, elemente de acoperis (pane) etc.
Tevi din otel pentru constructii - sunt corpuri cilindrice, negre
(neprotejate) cu sectiune inelara, taiate la capete prin aschiere, cu sau
fara sudura longitudinala. Se utilizeaza la executarea conductelor
(imbinate prin sudura) si a constructiilor metalice.
Tevi pentru instalatii - se produc din benzi laminate la cald prin indoire
(roluite) si sudate longitudinal (cu diametrul pana la 100 mm), sau
elicoidal (cu diametrul intre 400 si 1600 mm). Tevile cu sudura
longitudinala pot fi negre (neprotejate) sau protejate (zincate); cu filet
(imbinare cu mufa independenta) sau nefiletate (netede). Se folosesc la
executarea lucrarilor de alimentari cu apa.
Tevi de presiune - se fabrica prin laminare si servesc pentru transportul
apei sub presiune - aductiuni, instalatii de incalzire etc
Produse din otel obtinute prin indoire la rece
Se obtin din table negre prin profilare la rece si eventual sudura prin
puncte (cu rol de solidarizare nu si de etansare) realizandu-se profile
pereti subtiri, inchise sau deschise.
Table ondulate si table cutate - se folosesc pentru lucrari de invelitori si
inchideri exterioare.
Produse din tabla de otel formate la rece - asemanatoare profilelor
laminate (dar cu muchii rotunjite) dar si alte forme, sau sub forma de tevi
cu sectiunea patrata sau dreptunghiulara. Servesc la realizarea
constructiilor metalice usoare (pereti, acoperisuri, elemente de
inchidere), tamplarii metalice, parapeti etc.
Produse matritate din otel
Se obtin din otel dur prin presare in tipare, la rece sau la cald, a unor foi
din tabla moale sau a sarmelor si a otelului rotund.
Produse pentru imbinari, continuizari, solidarizari - se realizeaza sub
forma de:
Cuie cu folosinte diverse
la realizarea constructiilor din lemn, pentru fixarea parchetului, a
invelitorilor, a plaselor de rabit etc.
Suruburi pentru lemn - au o portiune profilata cu filet elicoidal si servesc
pentru fixarea si montarea produselor din lemn.
Buloane - se prezinta cu o tija partial sau total filetata cu cap fix -
hexagonal sau plat si piulite de prindere de forma hexagonala sau
patrata. Servesc la realizarea imbinarilor demontabile din metal sau
lemn.
Nituri - sunt corpuri ceramice de diferite forme (fig. 6.6) si care servesc la
realizarea imbinarilor fixe la constructii metalice prin formarea prin
deformatie a unui al doilea cap.
Vase pentru lucrari de instalatii - pot fi chiuvete, cazi de baie etc.; se
realizeaza din table subtiri din otel inoxidabil sau din tabla neagra
acoperita pe toate fetele cu smalt.
Produse din otel pentru beton armat
Produsele din otel pentru beton armat se realizeaza prin
trefilare, extrudere si laminare, sub forma de bare cu fata
dreapta sau profilata, din otel moale sau dur si se livreaza
sub urmatoarele categorii:
Sarme trase si produse din sarma trasa - in aceasta
categorie intra produsele din otel moale de tip otel beton
(OB 37) cu diametre de la 6 la 40 mm ce se livreaza in
colaci sau bare independente; sarme trase netede pentru
beton (STNB) cu diametre intre 3 si 10 mm, ce se pot livra
sub forma de bare independente sau, cel mai adesea, sub
forma de plase sudate. Sarmele trase si plasele sudate
servesc la realizarea elementelor obisnuite din beton
armat.
Otel beton laminat la cald (PC52, PC60) - se realizeaza din
otel cu rezistente ridicate, sub forma de bare profilate cu
diametre intre 6 si 40mm si servesc la realizarea
elementelor din beton puternic solicitate si a elementelor
din beton precomprimat.
Sarme din otel si produse din sarma pentru beton precomprimat - se
obtin din oteluri de rezistenta superioara cu deformatii mici pana la
rupere si servesc pentru realizarea betoanelor initial tensionate (beton
precomprimat), ceea ce permite folosirea betonului de inalta rezistenta
la realizarea unor constructii suple. Se deosebesc urmatoarele tipuri de
sarme si produse din sarma pentru beton precomprimat :
- sarme pentru beton precomprimat (SBP) cu diametre intre 1,5 si 6mm;
- sarme amprentate pentru beton precomprimat (SBPA);
- toroane din 7 sarme de otel pentru beton precomprimat (TBP);
- lite din doua sau trei sarme din otel pentru beton precomprimat.
Stalpi cu armatura rigida
Avantaje:
Viteza de lucru mai mare
Rezistenta la foc mai buna
Sectiune mai redusa
Produse din otel sub forma de impletituri – plase
Plasele se fabrica din sarma subtire, neagra sau zincata, cu ochiuri
hexagonale, trapezoidale sau patrate si servesc pentru realizarea
tencuielilor pe rabit, la armarea prefabricatelor din ipsos, la legarea
saltelelor din fibre pentru lucrari de termoizolatii, la armarea produselor
din sticla.
Metale neferoase
Principalele metale neferoase utilizate in constructii sunt:
Aluminiul - metal de culoare alba, usor(dAl =2700 Kg/m²), maleabil,
rezistent la actiunea agentilor atmosferici (prin acoperirea cu oxid de
aluminiu aderent); se obtine printr-un proces complex bauxita - alumina -
aluminiu, in cuptoare electrice, cu consum ridicat de energie (25000
kwh/1 tona aluminiu). Conduce foarte bine caldura si electricitatea. Are
rezistenta mare la coroziune.
Se foloseste sub forma de aliaje, deoarece aluminiul pur are rezistente
mecanice reduse si nu poate fi folosit in tehnica. Cele mai folosite
elemente de aliere sunt: magneziul, siliciul, zincul, cuprul.
Produsele din aluminiu se folosesc pentru realizarea constructiilor
usoare, in lucrari de tamplarii metalice, ca materiale de protectie si
finisaj, conductori electrici etc. Datorita acestei proprietati precum si
plasticitatii sale, se foloseste in industria chimica si alimentara.
Aliajele de aluminiu pot fi:
- aliaje deformabile prin presare
- aliaje de turnatorie
Aliajele de aluminiu deformabile prin presare se clasifica in:
- aliaje anticorosive
- aliaje durificabile prin tratamente termice
In aliajele anticorosive, aluminiul este aliat cu mici cantitati de magneziu
sau mangan. Un astefel de aliaj este anticorodalul, care se utilizeaza la
fabricarea pieselor carora li se cere rezistenta la coroziune in medii
chimice, fara sa li se ceara insa rezistenta mecanica prea mare.
Aliajele durificabile contin cupru, magneziu, siliciu si mangan (uneori si
alte elemente) si se supun tratamentului termic de durificare, reusindu-
se sa se atinga rezistente apropiate de ale otelurilor nealiate. Ele se
folosesc mult in industria aviatiei sub forma de semifabricate (table, vare
etc), din care se executa diferite piese.
Metale neferoase
Aluminiul
Metale neferoase
Plumbul - metal foarte maleabil, cu duritate redusa, foarte usor fuzibil (se
topeste la 3270C). Ca si aluminiul, cuprul si zincul, plumbul se acopera cu o
pelicula de oxid de plumb, de culoare neagra, compacta si aderenta, care
formeaza un strat protector, dar care se solva usor in apa calda.
Plumbul are in constructii urmatoarele intrebuintari: sub forma de table
groase sau bucati se realizeaza izolatii la actiunea razelor gama si X; sub
forma de table intra in structura izolatiilor hidrofuge, tevile din plumb,
obtinute prin extrudere, se folosesc ca elemente de legatura pentru lucrari
de instalatii (pentru apa rece); oxidul de plumb (Pb3O4), cunoscut sub
denumirea de miniu de plumb, se foloseste ca pigment (culoare rosie) si
material de protectie anticorosiv.
Metale neferoase
Zincul - metal usor fuzibil (se topeste la 4190C), densitate medie (7100 kg/cm³), culoare albastruie,
sfaramicios la temperatura normala, devine maleabil la temperaturi peste 1000C, conductivitate
termica si electrica, precum si plasticitate mai reduse decat alte metale. Este rezistent la coroziune
atmosferica. Principalele intrebuintari ale zincului sunt: protectia anticorosiva a produselor din otel
(table, tevi etc.), element de aliere in alame si aliaje de lipit; pigmenti pentru vopsele (oxidul de zinc
si sulfura de zinc pentru culori albe), fungicid (pentru protectia lemnului) sub forma de clorura de
zinc. Zincul pur se utilizeaza sub forma de table si benzi pentru elemente galvanice in industria
electrotehnica si pentru clisee in industria poligrafica. In stare topita , zincul se foloseste pentru
zincarea la cald a produselor din otel, carora le confera rezistenta la coroziunea atmosferica. O mare
cantitate de zinc se foloseste pentru fabricarea aliajelor pe baza de zinc , a alamelor si a oxidului de
zinc. Aliajele zincului cu aluminiul se fabrica in doua clase: cu 4% Al si cu peste 20% Al pentru
turnarea normala si sub presiune.
Metale neferoase
Cuprul - metal de culoare rosiatica, ductil si maleabil (se poate
transforma in foi de grosime de 2,6 mm), fuzibil (punct de topire
1083OC), bun conducator de caldura si electricitate, rezistent la
coroziune (se acopera prin pastrare in aer cu carbonati de cupru,
cu o patina verde, de mare efect decorativ). Cuprul se livreaza
intr-un larg sortiment de bare cu diverse sectiuni, benzi, tevi,
sarme etc.
Produsele de cupru se intrebuinteaza, in special in industria
electrotehnica, conductori electrici, schimbatori de caldura si
materiale de finisaj si invelitori.
Metale neferoase
Mai frecvent, in tehnica constructiilor se intrebuinteaza aliajele cuprului cu:
staniul sau aluminiul - bronzurile - ce se prelucreaza prin turnare si se folosesc
pentru lucrari de instalatii (robineti), materiale de frictiune (cuzineti, lagare),
materiale de finisaj si ornamentale (manere de usi, olivere, cremoane);
Bronzurile cu staniu au cea mai larga raspandire. Ele pot fi laminabile si turnate.
Bronzurile laminabile au continuturi mici de staniu si au structura constituita
din solutie solida . Datorita acestui fapt, sunt plastice si se folosesc sub forma
de semifabricate sau de produse deformate la rece sau la cald ca: table, arcuri,
membrane, conductoare electrice etc.
Bronzurile turnate pot fi: bronzuri moi (cu 3..6% Sn), bronzuri dure
(9...14%Sn).
Bronzurile moi se folosesc la turnarea bucselor, a armaturilor etc.,
care lucreaza in medii corosive obisnuite.
Bronzurile dure au rezistente mai mari si se folosesc la turnarea
pieselor mecanice ca: armaturi, roti, carcase pentru pompe.
Bronzurile cu aluminiu se folosesc in stare turnata la fabricarea
pieselor pentru industria chimica si electrotehnica
Bronzul cu beriliu se foloseste pentru piese supuse la uzura, pentru
arcuri inoxidabile, nemagnetice, pentru piese de ceasornice, pentru scule care
nu produc scantei etc.
Aliajele cuprului cu zincul - alamele- se pot prelucra prin

forjare, laminare, presare etc.; au culoare galbena si sunt
foarte rezistente la actiunea agentilor atmosferici; se
intrebuinteaza in constructii sub forma de table (pentru
finisaje si decoratii), suruburi, sarme pentru sudura; aliajul
cupru-nichel-zinc, cunoscut sub numele de alpaca -
intrebuintat in special la fabricarea tacamurilor dar si ca
material de decoratii.
Alamele pot fi:
-deformabile (laminabile)
-turnate sau alame pentru lipit
Alamele deformabile se clasifica in trei grupe:
-alame moi (sau tombac) care contin 10-30% Zn
-alame pentru presare, care contin 30-40% Zn.
Alamele moi se folosesc la fabricarea tuburilor flexibile, a tevilor,
pentru serpentine, a cartuselor, a diferitelor piese electrotehnice, a
bijuteriilor, etc.Ele pot fi prelucrate la rece prin laminare, trefilare si
ambutisare.
Alamele pentru presare sunt plastice si se pot prelucra prin deformare
plastica la rece sub forma de table si benzi laminate, bare trase, sarme
trefilate. Prin deformarea la rece , alamele se ecruiseaza si isi maresc
duritatea si rezistenta, fiind utilizate la fabricarea unor piese prelucrate
prin aschiere (ex. suruburi).
Alamele dure sunt fragile si rezistente dar au plasticitate scazuta. Se
folosesc in special pentru obtinerea unor piese prelucrate prin aschiere:
suruburi, roti dintate etc.
Alamele turnate sunt aliaje complexe in care, alaturi de zinc, se mai
introduce si alte elemente de aliere (plumb, staniu, mangan, aluminiu,
fier, nichel). Plumbul usureaza prelucrarea prin aschiere, manganul
amelioreaza rezistenta la coroziune, iar fierul mareste rezistenta alamei si
tenacitatea alamei.
Din aceste alame se toarna armature, carcase, elemente de garniture
etc., turnarea executandu-se in forme de nisip, cochilii sau sub presiune.
Alamele pemtru lipit se livreaza sub forma de granule sau vergele si
servesc la lipirea tablelor si a tevilor de cupru, alame , bronzuri, oteluri si a
pieselor din fonta.
Metale neferoase
Magneziul este un metal foarte usor (dMg =1740kg/cm³)de culoare alba-
stralucitoare. Se topeste la 650°C, insa incalzit in aer se autoaprinde cu flacara
luminoasa., defectul putand fi corectat cu adausuri mici de beriliu. Are
conductivitate termica si electrica de cateva ori mai mica decat a metalelor
conductibile ( Au, Ag, Cu). Este moale , insa are o plasticitate mai redusa decat alte
metale. Nu se foloseste singur, din cauza posibilitatii de autoaprindere. Prin aliere
cu aluminiu, zinc, mangan se obtin aliaje ultrausoare cu baza de magneziu.
Aliajele cu baza de magneziu se clasifica in aliaje deformabile si aliaje turnate.
Aliajele de magneziu deformabile contin aluminiu sau mangan si se folosesc sub
forma de table, bare etc. Se deformeaza greu la temperatura ambianta,
deformarea facandu-se prin incalzire la 300...400°C, temperatura neinfluentadu-le
duritatea. Se folosesc pe scara redusa.
Aliajele de magneziu turnate sunt mai raspandite. Se folosesc in industria aviatiei
si la fabricarea aparatelor usoare, portabile. Pentru a le mari rezistenta la
coroziune, aliajele cu baza de magneziu se supun unei oxidari in solutii acide ( ex.
apa, 10% acid azotic si 6% bicromat de potasiu), care le acopera cu o pelicula
galbena protectoare.
Coroziunea si protectia metalelor
Metalele, datorita structurii chimice si fizice (cristalizata - grauntoasa) sunt
foarte sensibile la actiunile distructive chimice.
Coroziunea metalelor se poate produce pe doua cai:
coroziune chimica
coroziune electrochimica - facilitata de formarea unor pile electrice in
mediul umed.
Procesele de coroziune se manifesta prin formarea unor produsi de

reactie, care reduc sectiunea elementului metalic.
Dupa modul in care se produce, coroziunea metalelor poate fi:
· generala (superficiala) - se produce pe intreaga suprafata a
elementului metalic;
· locala (punctiforma) - cuprinde anumite zone formand puncte, pete
sau adancituri;
· intercristalina - ce are loc la suprafetele de contact ale grauntelor de
cristal;
Protectia metalelor

C5 Metale

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

C5 Metale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MATERIALE DE CONSTRUCȚII

Metalele si tehnicile de obtinere ale acestora au

Aliajele Fe-C in care continutul de fier este mai mare decat 2% se

Fierul este ductil si maleabil putand fi tras in sarme si laminat. Are o

In general zgurile metalurgice, au caracter bazic (poate fi si acid cand

Din fabricatie pentru otel se pot garanta o serie de caracteristici, in

Aliajele cuprului cu zincul - alamele- se pot prelucra prin

Procesele de coroziune se manifesta prin formarea unor produsi de

S-ar putea să vă placă și