Beton armat si precomprimat

Stratul de acoperire cu beton al armăturii

Clase de expunere și clase de durabilitate

Studenți:Anechei Catalin
Balamaci Ioana Alexandra
Coțac Oana Cristina
Itu Loredana Andreea

Profesor îndrumător: Ș.l.dr. ing. Vintilă Dragoș

 Cuprins

1. Stratul de acoperire cu beton al armăturii

2. Clase de expunere
3. Clase de durabilitate
1. Stratul de acoperire cu
beton reprezintă distanța
de la suprafața armăturii c
până la marginea secțiunii c

și se notează cu c.
Acoperirea nominală
trebuie să fie specificată
pe planuri. Ea este definită
ca acoperirea minimă cmin
c
plus o suplimentare care c
ține seama de toleranțele
de execuție ∆cdev. cnom = cmin + ∆cdev
 Stratul de acoperire trebuie să asigure
condiții favorabile de aderență a armăturilor si
protecția acestora împotriva acțiunii agenților
fizici și chimici și ai mediului în care se află
elementul. Grosimea se stabilește funcție de :
 tipul de element -liniar, de suprafață, sau masiv
 diametrul armăturilor
 condițiile de expunere
 clasa betonului
 rezistența la foc cerută clădirii
Valoarea ce se va utiliza este cea mai mare dintre
valorile cmin care satisfac in același timp cerințele
privitoare la aderență și la condițiile de mediu.

Cmin = max ( cmin,b ; cmin,dur + ∆cdur,γ – ∆cdur,st – ∆cdur,add’ ; 10mm )

Toate valorile din expresie sunt stabilite de

normativele țarii in cauză, ele variind in funcție
de mai mulți factori.
 cmin,b : acoperirea minimă față de cerințele de aderență

Pentru a se asigura în același timp o transmitere fară riscuri a

forțelor de aderență și un beton suficient de compact, se
recomandă ca acoperirea minimă să nu fie mai mică decât
valorile cmin,b date.

În cazul unui beton turnat pe șantier în contact cu alte elemente

de beton (prefabricate), acoperirea minimă în raport cu interfața
poate fii redusă ca valoare, corespunzând celei cerute pentru
aderență, cu urmatoarele condiții:
◦ betonul aparține cel puțin clasei de rezistența C25/30
◦ expunerea suprafeței de beton este de scurta durata(<28 zile)
◦ interfața este realizată ruguoasă
 In cazul fețelor exterioare neregulate se
recomandă să se sporească acoperirea minimă
cu cel puțin 5 mm.

cmin,dur : acoperirea minimă față de cerințele

de mediu, pentru beton armat si a armăturilor
de precomprimare într-un beton de masă
volumică normala, valorile acestui parametru
fiind stabilite în cadrul EN 10080 in funcție de
clasele de expunere si de clasele structurale
dupa cum urmeaza :
 Cerință de mediu pentru cmin,dur (mm)
Clasă
structurală
Clasa de expundere

X0 XC1 XC2/XC3 XC4 XD1/XS1 XD1/XS2 XD3/XS3

S1 10 10 10 15 20 25 30

S2 10 10 15 20 25 30 35

S3 10 10 20 25 30 35 40

S4 10 15 25 30 35 40 45

S5 15 20 30 35 40 45 50

S6 20 25 35 40 45 50 55
∆cdur,γ : marjă de siguranță, fiind o variabilă luată în
considerare în cazul în care se realizează o structură
expusă la anumiți factori nocivi ce pot deteriora
armăturile.
∆cdur,st : reducerea acoperirii minime, cand se folosește
un oțel cu proprietați ce-i determină o anumită
rezistență la factorii agresivi cum este oțelul inoxidabil.
∆cdur,add’ : reducerea acoperirii minime in cazul unei
măsuri de protecție suplimentare cum ar fi un beton
aditivat în scopul rezistenței la o anumită categorie de
agenți agresivi.
Acestea 3 din urmă, ∆cdur,γ, ∆cdur,st, ∆cdur,add’ au ca valoare
recomandată, în lipsa altor specificații, 0 mm.
Pentru calculul acoperirii cnom, acoperirea minimă
trebuie majorată, la nivelul din proiect, pentru a ține
cont de abaterile de execuție (Δcdev). Astfel,
acoperirea minima trebuie marită cu valoarea
maximă absolută a abaterii acceptate. Valoarea sa
recomandată este Δcdev = 10 mm.
În cazul unui beton turnat in contact cu suprafețe
neregulate se recomandă să se mărească acoperirea
minimă luând o marjă mai mare pentru calcul în
funcție de starea suprafeței astfel:
- 40 mm (pentru un beton turnat in contact cu un sol care a
fost pregatit)
- 75 mm ( pentru un beton turnat in contact direct cu solul).
Prin nerespectarea grosimii stratului de acoperire cu
beton, în timp, datorită acțiunii agenților agresivi,
armăturile vor fi expuse mediului exterior, situație în
care este posibila corodarea oțelului și eventuale avarii
structurale chiar până la cedarea elementului cu
probleme.
 Condiții de expunere Clasă de rezistență, A/C

Exemple Clasa expunere Acoperirea cu beton

I II 15+ Δcdev 20+ Δcdev 25+ Δcdev 30+ Δcdev 35+ Δcdev

Mediu XC1 C20/25 <<< <<< <<< <<<

interior 0.70
Fundații XC2 - - C25/30 <<< <<<
0.65
Suprafețe XC3 & - C40/50 C32/40 C28/35 C25/30
verticale XC4 0.45 0.55 0.60 0.65
protejate
de
interperii
Suprafețe XC3 & XF1 - C40/50 C32/40 C28/35 <<<
verticale XC4 0.45 0.55 0.60
expuse la
interperii

Suprafețe XC3 & XF3 - C40/50 <<< <<< <<<

orizontale XC4 0.45
expuse la
XF3 cu aer - - C32/40a C28/35a C25/30a
interperii
antrenat 0.55 0.60 0.60
Elemente XD1 XC3/XC4 - - C40/50 C32/40 C28/35
expuse 0.40 0.40 0.50
agenților
aerieni de
dezghețare
 Condiții de expunere Clasă de rezistență, A/C

Exemple Clasa expunere Acoperirea cu beton

I II 40+ Δcdev 45+ Δcdev 50+ Δcdev

Elemente expuse XD3 XC3/XC4 C35/45 C32/40 C28/35

soluțiilor de 0.4 0.45 0.5
dezghețare

Elemente verticale XD3 XC3/XC4 + C35/45 C32/40 C28/35

expuse la ingheț- XF2 0.4 0.45 0.5
dezgheț si agenți de
dezghețare

Elemente orizontale XD3 XC3/XC4 + C45/55 C40/50 <<<

expuse la ingheț- XF4 0.35 0.4
dezgheț si agenți de XC3/XC4 + - C28/35 C28/35
dezghețare XF4 cu aer 0.45 0.50
antrenat

Suprafețe verticale XS1 XC3/XC4 + C45/55 C35/45 C32/40

expuse in zona XF2 0.35 0.45 0.50
litorală

Suprafețe orizontale XS1 XC3/XC4 + C50/60 C40/50 <<<

expuse in zona XF4 0.35 0.45
litorală
 2. Clase de expunere
Clasa de expunere reprezintă o clasificare a condițiilor de mediu, fizice,
chimice si mecanice la care poate fi expus betonul și care pot influența în timp
suprafața betonului, structura sa și/sau armăturile. Aceste tipuri de acțiuni nu
constituie ipoteze de încărcare în proiectarea structurală.

Simboluri si prescurtări

Clasele de expunere sunt definite în funcție de mecanismele de degradare ale

betonului. Notația utilizată pentru identificarea acestor clase este formată din doua
litere si o cifră:
 Prima literă este X (dela eXposure în limba engleză) urmată de o alta care se referă
la mecanismul de degradare.
 A doua literă este urmată de o cifră care se referă la nivelul de umiditate (XC, XD,
XS, XF) sau nivelul de agresivitate (XA, XM). Pentru o componentă structurală
dată, suprafețe diferite ale betonului pot fi supuse unor diferite acțiuni ale mediului
sau betonul poate fi supus mai multor acțiuni, concomitet, caz in care condițiile de
mediu înconjurător la care el este supus, trebuie să fie exprimate sub formă de
combinații de clase de expunere.
 Clase principale de expunere

 X0…Clasă de expunere în cazul absenței riscului de coroziune sau

de atac
 XC… Clasă de expunere pentru riscul de coroziune prin
carbonatare
 XD… Clasă de expunere pentru riscul de coroziune prin cloruri
altele decât cele din apa de mare
 XS… Clasă de expunere pentru riscul de coroziune de cloruri din
apa de mare
 XF… Clasă de expunere pentru atacul prin înghet-dezghet
 XA… Clasă de expunere pentru atacul de origine chimică
 XM… Clasă de expunere pentru “atac mecanic” (abraziune)
 Cerințe referitoare la clasele de expunere

Cerințele pentru fiecare clasă de expunere trebuie specificată în termeni de:

 tipuri si clase de materiale componente permise;
 raport maxim apă/ciment;
 conținut minim de ciment;
 clase minime de rezisțentă la compresiune a betonului
 conținut minim de aer din beton (dacă este cazul).

Este necesar ca prevederile valabile pe locul de utilizare a betonului să

includă cerințe pe baza unei durate de viață prezumate de minim 50 ani în
condițiile de întreținere stabilite prin proiect. Cerințele referitoare la clasele
de expunere pot fi stabilite utilizând metode de concepție bazate pe
performanță pentru durabilitate si ele pot fi stabilite în termeni de parametri
de performanță, de exemplu, a măsura exfolierea într-o încercare de îngheț-
dezgheț.
 Exemple informative ilustrând alegerea
Denumirea clasei Descrierea mediului inconjurator
claselor de expunere
1. Niciun risc de coroziune sau atac
Beton simplu si fără piese metalice înglobate.
X0 Toate expunerile, cu excepția cazurilor de Beton de umplutură/egalizare
îngheț-dezgheț, de abraziune și de atac chimic
2. Coroziune datorată carbonatarii
Când betonul conține armături sau piese metalice înglobate, este expus la aer si umiditate, expunerea trebuie clasificată in modul urmator:
NOTĂ – Condițiile de umiditate luate in considerare sunt cele din betonul ce acoperă armăturile sau piesele metalice înglobate, dar in numeroase
cazuri, această umiditate poate fi considerat că reflectă umiditatea ambientă. În acest caz, o clasificare fondată pe diferite medii ambiente poate fi
acceptabilă. Situația nu poate fi aceeași dacă exista o bariera intre beton si mediul său inconjurator (acoperirea betonului cu un material de
protectie).
Beton in interiorul clădirilor unde gradul de
umiditate a mediului ambient este redus
XC1 Uscat sau permanent umed
(inclusiv bucătăriile, baile si spalatoriile
cladirilor de locuit)
Suprafețe de beton in contact cu apa pe
termen lung (de exemplu elemente ale
XC2 Umed, rareori uscat
rezervoarelor de apă)
Un numar mare de fundații
Beton in interiorul clădirilor unde umiditatea
mediul ambient este medie sau ridicată
(bucătătii, băi, spălătorii profesionale, altele
decât cele ale clădirilor de locuit)
XC3 Umiditate moderată
Balcon la exterior, insă la adăpost de
intemperii (elementele la care aerul din
exterior are acces constant sau des, de
exemplu: hale deschise)
Suprafețe supuse contactului cu apa, dar care
XC4 Alternanța umiditate - uscare nu intră in clasa de expunere XC2 (elemente
exterioare expuse intemperiilor)
 3. Coroziunea datorată clorurilor având altă origine decât cea marină

Când betonul care conține armături sau piese matalice înglobate este in contact cu apa având altă origine decât cea marină, conținând cloruri,
inclusiv din sărurile pentru dezghețare, clasele de expunere sunt după cum urmează:
NOTĂ: În ceea ce privește condițiile de umiditate, a se vedea deasemenea secțiunea 2 din acest tabel.
Suprafețe de beton expuse la cloruri
transportate de curenți de aer (de exemplu
XD1 Umiditate moderată suprafețe expuse agenților de dezghețare de
pe suprafata carosabilă, pulverizați și
transportați de curenții de aer, la garaje, etc.)
Piscine, rezervoare
XD2 Umed, rar uscat Beton expus claselor industriale continând
cloruri
Elemente ale podurilor, ziduri de sprijin,expuse
stropirii apei continând cloruri
XD3 Alternanță umiditate – uscare
Șosele, dalele parcajelor de staționare a
vehiculelor

4. Coroziunea datorată clorurilor din apa de mare

Când betonul care conține armături sau piese metalice înglobate, este pus în contac cu cloruri din apa de mare, sau acțiunii aerului ce
vehiculează săruri marine, clasele de expunere sunt următoarele:

Structuri pe sau în apropierea litoralului

Expunere la aerul ce vehiculează săruri
(agresivitatea atmosferică marină acționează
XS1 marine, însa nu sunt în contact direct cu apa
asupra construcțiilor din beton, beton armat
de mare
pe o distanță de cca. 5km de țarm)

XS2 Imersate in permanență Elemente de structuri marine

XS3 Zone de amaraj, zone supuse stropirii sau ceței Elemente de structuri marine
 5. Atac din îngheț-dezgheț cu sau fară agenți de dezghețare

Când betonul este supus la un atac semnificativ datorat ciclurilor de îngheț-dezgheț, atunci când este umed,
clasele se expunere sunt urmatoarele:

Saturație moderată cu apă fără Suprafețe verticale ale betonului

XF1
agenți de dezghețare expuse la ploaie și îngheț

Suprafețe verticale ale betonului

Saturație moderată cu apă cu din lucrari rutiere expuse la îngheț
XF2
agenți de dezghețare și curenților de aer ce vehiculeaza
agenți de dezghețare

Saturație puternică cu apă fără Suprafețe orizontale ale betonului

XF3
agenți de dezghețare expuse la ploaie și îngheț

Șosele si tabliere de pod expuse la

agenti de dezghețare
Suprafețe verticale ale betonului
Saturație puternică cu apă cu
expuse la îngheț și supuse direct
XF4 agenți de dezghețare sau apă de
stropirii cu agenți de dezghețare
mare
Zonele structurilor marine expuse
la îngheț și supuse direct stropirii
cu agenți de dezghețare
 6. Atac chimic

Betonul e supus la atac chimic, care survine din soluri naturale, ape de suprafață si ape subterane. Clasificarea apelor de
mare depinde de localizarea geografică, in consecință se aplică clasificarea valabilă pe locul de utilizare a betonului.
NOTĂ – un studiu special, poate fi necesar pentru determinarea clasei de expunere adecvate in medii inconjurătoare, in
situațiile urmatoare:
 Conține alte subsțante chimice agresive
 Sol sau apă poluată chimic
 Prezintă o viteză ridicată a apei de scurgere, in combinatie cu anumite substante chimice

Mediu inconjurator cu agresivitate

XA1
chimică slabă
Mediu inconjurator cu agresivitate
XA2
chimică moderată
Mediu inconjurator cu agresivitate
XA3
chimică intensă
7. Solicitarea mecanică a betonului prin uzură
Dacă betonul este supus unor solicitări mecanice care-i produc uzura, atunci acest tip de expunere poate fi clasificat după
cum urmează:
Elemente din incinte industriale supuse
XM1 Solicitare moderată de uzură la circulația vehiculelor echipate cu
anvelope
Elemente din incinte industriale supuse
XM2 Solicitare intensă de uzură la circulația stivuitoarelor echipate cu
anvelope sau bandaje de cauciuc
Elemente din incinte industriale supuse
la circulația stivuitoarelor echipate cu
XM3 Solicitare foarte intensă de uzură
bandaje de elastomeri/metalice sau
mașini cu șenile
 Combinaţii de clase de expunere
Expunere Combinaţii de clase de expunere
Beton armat sau
Descriere Exemple Beton nearmat
precomprimat
Interiorul clădirilor cu
La interior destinaţie de locuit sau X0 XC1
birouri
La exterior
Fără îngheţ Fundații sub nivelul de îngheț X0 XC2
Cu îngheţ sau fără contact cu Garaje dechise acopeite,
XF1 XC3+XF1
ploaia pasaje, etc.
Elemente exterioare expuse
Îngheţ şi contact cu ploaia XF1 XC4+XF1
la ploaie
Elemente ale infrastructurii
Îngheţ-dezgheţ cu agenti de XM2+XF4 XM2+XD3+XF4(XC4)
rutiere orizontale
dezghețare
Verticale (în zona de stropire) XF4 XF4+XD3+XC4
Mediu marin
Fără contact cu apa de mare (aerul marin până la 5 km de coastă)
Elemente exterioare ale
Cu îngheț construcțiilor expuse ploii in XF2 XC4+XS1+XF2
zonele litorale
În contact cu apa de mare
Imerate Elemente structurale sub apa XA1 (XA2) XC1+XS2+XA1 (XA2)
Elemente supuse stropirii Pereții cheiurilor XF4+XA2 (XA1) XC4+XS3+XF4+XA2 (XA1)
 3.
Durabilitatea
Noţiunea de durabilitate este de dată recentă, preocupările care definesc acest
domeniu au apărut practic odată cu observarea comportării în timp a construcţiilor
şi a constatării unor degradări premature a structurilor din beton armat în diferite
medii.

Durabilitatea betonului este definită ca fiind proprietatea acestuia de a

rezista acţiunilor climatice, chimice, abraziune sau oricăror procese de
deteriorare; astfel, un beton durabil este acela care-şi păstrează forma iniţială,
caracteristicile şi funcţionalitatea în condiţiile de mediu pentru care a fost
proiectat.

Extinderea claselor betonului şi la durabilitate va realiza o mai bună

interferenţă între proiectarea de rezistenţă şi proiectarea durabilităţii. Un beton
poate fi durabil într-un anumit mediu şi mai puţin durabil în altul.
 
Betonul cel mai rezistent la compresiune este de asemenea cel mai puţin
poros, cel mai puţin permeabil (la gaze sau lichide), iar difuzia ionilor este cea
mai lentă. Din aceste motive betonul cu rezistenţă mai mare va fi mai durabil vis-
a-vis de atacul chimic agresiv şi va proteja mai bine împotriva coroziunii
armăturii.
 Condiții de expunere
Domenii Clasa de expunere Clase de beton Clasa de durabilitate
elemente
XC1 C 16/20 D 11/20
XC2 C 16/20 D 11/20
1.1 Interior
XC3 C 20/25 D 11/25
XC4 C 25/30 D 11/30
1. Construcții civile XC1 C 16/20 D 12/20
XC2 C 16/20 D 12/20
1.2 Exterior XC3 C 20/25 D 12/25
XC4 C 25/30 D 12/30
XF1 C 25/30 D 12/30
2. Construcții XC4 C 25/30 cu aer antrenat D 20/30 a
hidrotehnice XF3 C 35/45 D 20/45
XC4, XD2, XF2 (in afara C 35/45
3.1. Elemente verticale D 31/45 (in afara zonei de
zonei de stropire)
3. Poduri și/sau alepodurilor și/sau stropire)
XC4, XD3, XF4 (in zona
drumuri drumurilor D 31/45a (in zona de stopire)
de stropire) C35/45 cu aer antrenat
3.2. Elemente orizontale XC4, XM2, XD3, XF4 C 35/45 cu aer antrenat D 32/45a
XC4, XS1 D 41/37A
C 30/37 cu aer antrenat
4.1. Construcții civile
C 35/45
4. Mediu marin XF2 D 41/45
4.2. Construcții XS3, XF4
C 35/45 cu aer antrenat D 52/45a
hidrotehnice XA2, XC4
5. Atac chimic:
5.1. slab Toate tipurile de C 25/30 D 51/30
XA
5.2. moderat construcții C 35/45 D 52/45
5.3. puternic C 35/45 D 53/45
6. Abraziune fără
ingheț
Platforme industriale
6.1.slabă XM C 30/37 D 61/37
acoperite
6.2.moderată C 35/45 D 62/45
6.3.puternică C 35/45 D 63/45
Criteriul de rezistenţă trebuie completat şi de alte condiţii mecanice, fizice, chimice şi
tehnologice:
-ca un beton să fie durabil, acesta nu trebuie să fie fisurat:
- condiţiile de ordin chimic ce pot influenţa durabilitatea betonului sunt legate de
compoziţia mineralogică a cimentului Portland, de adaosurile din ciment precum şi de
stabilitatea chimică între ciment şi agregate;
- în ceea ce priveşte condiţiile de ordin fizic, avem ca exemplu rezistenţa la îngheţ-
dezgheţ:
 Este deosebit de important de subliniat faptul că această definire a durabilităţii este
legată de condiţiile de mediu.

Durabilitatea unei construcţii având structura din beton armat sau precomprimat nu
reprezintă numai durabilitatea betonului sau a armăturii luate separat, ci a ansamblului
structurii în anumite condiţii de mediu.

Un aspect semnificativ îl constituie faptul că durabilitatea construcţiilor din beton

armat sau precomprimat nu este considerată o problemă numai în cazul mediilor
agresive, ci şi în cazul mediilor ”curente”, în care se găsesc cele mai multe dintre
construcţii şi la care s-au înregistrat de asemenea fenomene îngrijorătoare de degradare.

Durabilitatea betonului nu este o caracteristică absolută, un beton poate fi proiectat

să fie durabil în anumite condiţii de mediu, utilizarea lui putând fi inadecvată la
schimbarea acestor condiţii. De exemplu un beton proiectat să reziste unor medii cu
agresivitate chimică nu va fi adecvat pentru medii caracterizate de cicluri de îngheţ-
dezgheţ şi agenţi de dezgheţare.

Din această cauză este necesar ca betonul să fie proiectat, inclusiv din punctul de
vedere al compoziţiei, funcţie de condiţiile de mediu şi exploatare.
 Următoarele elemente sunt esenţiale pentru definirea unui concept
modern şi raţional:

• definirea criteriilor de performanţă pentru durabilitate;

• caracterizarea agresivităţii mediului şi modelarea mecanismelor de

deteriorare;

• definirea duratei de serviciu proiectate;

• proiectarea (concepţia) pentru asigurarea durabilităţii;

• asigurarea calităţii şi calitatea controlului în timpul execuţiei;

• inspecţia şi mentenanţa în timpul duratei de serviciu prin proceduri

stabilite la proiectare.
 O importanţă specială o reprezintă investigarea influenţelor mediului “din
amplasament” asupra structurilor şi clasificarea agresivităţii acestuia pentru
determinarea realistă a duratei de viaţă a unei construcţii.
Un exemplu elocvent îl constituie elementele de construcţie aflate în mediul
marin. Aici se pot identifica condiţi de mediu local având influenţe diferite asupra
elementelor de construcţie.
În figură se prezintă zonele de mediu local marin.

Chiar şi pentru acelaşi element există o diferenţă evidentă între riscul de coroziune al
armăturii din zonele 1 şi 5 faţă de zonele 3 şi 4.
 Proiectarea durabilităţii

Conceptele moderne şi tendinţele actuale de proiectare a durabilităţii pot lua în

considerare două strategii de protecţie de bază:

A. Evitarea reacţiilor de degradare:

A1 - “Schimbând mediul” prin aplicarea pe elemente a unor membrane, acoperiri
cu pelicule de protecţie;
A2 - Selectând materiale “nereactive”, de exemplu oţel inoxidabil, agregate
nereactive, cimenturi rezistente la sulfaţi;
A3 - Antrenarea aerului pentru a obţine o rezistenţă sporită la îngheţ-dezgheţ;

B. Selectarea materialelor şi alegerea compoziţiilor optime pentru a “rezista” reacţiilor

de degradare.
De exemplu protecţia împotriva coroziunii poate fi asigurată prin selectarea unei
compoziţii adecvate a betonului şi prin realizarea unui strat de acoperire cu beton
a armăturii având grosimea stabilită în funcţie de condiţiile de mediu.
 Pentru o mai bună observare a comportării structurilor in timp si a durabilității, vom
prezenta o construcție de mare importanță pentru Constanța, faleza cazinoului: o
priveliște incântătoare.
 În studiul nostru pe teren, am semnalat câteva nereguli:
 Fisurarea betonului:
-Corodarea armăturilor; acestea și-au mărit volumul, ceea ce a dus la expulzarea betonului
de acoperire.
 - Distrugerea acoperirii cu beton ca urmare a carbonatării betonului.

 Carbonatarea betonului este un fenomen prin care dioxidul de carbon din aer
penetrează betonul și reacționează cu hidroxizii, cum ar fi hidroxidul de calciu
pentru a forma carbonații. În reacția cu hidroxidul de calciu se formează
carbonatul de calciu.

 Carbonatarea reduce alcalinitatea betonului. Alcalinitatea ridicată a betonului este

necesară pentru protejarea armăturii din oțel împotriva coroziunii, în consecință
betonul trebuie să fie rezistent la carbonatare pentru a preveni coroziunea oțelului
beton.
- Carbonatarea betonului din jurul stâlpilor balustrăzii:
- Dar si coroziunea stâlpilor
 -

În proiectarea durabilității trebuie să selectăm materialele şi

compoziţiile optime pentru a “rezista” reacţiilor de degradare.

Astfel, protecţia împotriva coroziunii in cazul prezentat poate fi

asigurată prin:

 selectarea unei compoziţii adecvate a betonului

 realizarea unui strat de acoperire cu beton a armăturii având

grosimea stabilită în funcţie de condiţiile de mediu.
 Expunere Combinaţii de clase de expunere

Descriere Exemple Beton nearmat Beton armat sau precomprimat

Interiorul clădirilor cu destinaţie

La interior X0 XC1
de locuit sau birouri

La exterior

Fără îngheţ Fundații sub nivelul de îngheț X0 XC2

Cu îngheţ sau fără contact cu Garaje dechise acopeite, pasaje,

XF1 XC3+XF1
ploaia etc.
Elemente exterioare expuse la
Îngheţ şi contact cu ploaia XF1 XC4+XF1
ploaie
Elemente ale infrastructurii
XM2+XF4 XM2+XD3+XF4(XC4)
Îngheţ-dezgheţ cu agenti de rutiere orizontale
dezghețare
Verticale (în zona de stropire) XF4 XF4+XD3+XC4

Mediu marin

Fără contact cu apa de mare (aerul marin până la 5 km de coastă)

Elemente exterioare ale

Cu îngheț construcțiilor expuse ploii in XF2 XC4+XS1+XF2
zonele litorale

În contact cu apa de mare

Imersate Elemente structurale sub apa XA1 (XA2) XC1+XS2+XA1 (XA2)

Elemente supuse stropirii Pereții cheiurilor XF4+XA2 (XA1) XC4+XS3+XF4+XA2 (XA1)

 Clase de expunere
Condiții de expunere Clasa minima de
Domenii conform A.N. SR EN Descriere mediu Clase de durabilitate
elementare rezistență a betonului
206-1
Uscat sau permanent
XC1 C16/20 D11/20
umed
XC2 Umed, rar uscat C16/20 D11/20
1.1. interior
XC3 Umiditate moderată C20/25 D11/25
Alternanța umezire-
1. Construcțtii civile si XC4 C25/30 D11/30
uscare
alte tipuri de construcții
Alternanța umezire-
XC4 C25/30
uscare
Suprafețe ale betoanelor D12/30
1.2. exterior
moderat saturate de apă, C25/30 (D12/37)
XF1
fără agenți de C30/37
dezghețare
Alternanța umezire-
XC4 C25/30 cu aer antrenat D20/30a
uscare
2. Construcții Suprafețe ale betoanelor
2a. exterior
hidrotehnice puternic saturate de apă,
XF3 C35/45 D20/35
fără agenți de
dezghețare
XC4
În afara zonei de
XD2 C35/45 D31/45
stropire
3.1. elemente verticale XF2
ale podurilor și/sau
drumurilor XC4

XD3 În zona de stropire C35/45 cu aer antrenat D31/45a

3. Poduri și/sau drumuri
XF4

XC4

XM2
3.2. elemente orizontale - C35/45 cu aer antrenat D32/45a
XD3

XF4
 XC4 Alternanța umezire-uscare

4.1.a construcții civile XS1 Expuse la clorurile din atmosfera

C30/37 cu aer
si anumite construcții D41/37a
antrenat
industriale Suprafețe ale betoanelor moderat
XF2 saturate de apă, fără agenți de
dezghețare

XC4 Alternanța umezire-uscare

4.1.b construcții civile XS1 Expuse la clorurile din atmosferă

si anumite construcții C35/45 D41/35
industriale Suprafețe ale betoanelor moderat
4. Mediu marin
XF2 saturate de apă, fără agenți de
dezghețare

XS3 Zone de stropire

Suprafețe ale betoanelor

XF4 puternic saturate de apă, fără
4.2.a construcții agenți de dezghețare C35/45 cu aer
D52/45a
hidrotehnice antrenat
Mediu moderat agresiv din punct
XA2
de vedere chimic

XC4 Alternanța umezire-uscare

Mediu cu agresivitate chimică
XA1 D51/30
slabă
Toate tipurile de Mediu cu agresivitate chimică
5. Atac chimic XA2 C25/30 D52/30
construcții moderată
Mediu cu agresivitate chimică
XA3 D53/30
puternică
XM1 Abraziune slabă C30/37 D61/37
Platforme industriale
6. Abraziune fara îngheț XM2 Abraziune moderată C35/45 D62/45
acoperite
XM3 Abraziune puternică C35/45 D63/45
În urma cercetărilor, am observat că structura:
• Este expusă mediului marin
• Ia contact cu apa de mare
• Este supusă stropirii
• Clasele de expunere:
• XC4-alternanța umezire-uscare
• XS3-zone de stropire
• XF4-suprafețe ale betoanelor puternic saturate de apă, fără agenți
de dezghețare
• XA2-mediu cu agresivitate chimică moderată

În urma acestor observații si consultând Îndrumătorul de proiectare, am ajuns la

concluzia că este recomandată folosirea următoarelor:
 Beton C35/45 cu aer antrenat*
Stratul de acoperire cu beton al armaturii de: cnom = 40+ Δcdev
Δcdev = 10 mm
cnom =50 mm
Aditivul antrenor de aer este un lichid slab gălbui pe baza de substanțe sintetice tensio-active. Este folosit
în scopul cresterii durabilității si rezistenței la degradare prin îngheț și la sărurile folosite pentru topirea
gheții.
• Folosit la șosele din beton, tăbliere de pod, piste de aeroporturi si parcări.
• Bulele de aer antrenat contribuie la realizarea unui amestec stabil, coeziv, care reduce pericolul de
segregare si mustire a betonului.
•Supradozele au ca efect cresterea lucrabilității, a timpului de priză și a volumului de aer antrenat, si
scaderea rezistențelor.
Bibliografie:
 DAN PAUL GEORGESCU – “ÎNDRUMĂTOR DE PROIECTARE
A DURABILITĂȚII BETONULUI ÎN CONFORMITATE CU
ANEXA NAȚIONALĂ DE APLICARE A SR EN 206-1. CLASE
DE DURABILITATE”
 Normativ pentru producerea betonului și executarea lucrărilor din
beton,beton armat și beton precomprimat – Partea 1: producerea
betonului (indicativ NE 012/1:2007)
 www.iridexcons.ro – Fișa pentru aditivul antrenor de aer
 http://www.ductiltech.ro – Durabilitatea betonului armat. Cauzele
degradării betonului. Efecte. Remedieri