3 Fundatii

Capitolul III
GEOTEHNICĂ ŞI FUNDAŢII
Mod. Coala Nr. doc. Semnătura Data

Şef catedră Litera Coala Coli
Conducător Constructia casei de locuit tip P+4E din L 24 56
Consultant str. M. Eminescu, or. Hincesti CCH
Elaborat CECE-161
3.1 Condiţii de amplasament
Proiectul de execuţie prevede construcţia unui bloc locativ situat în orasul Hincesti str. M.
Eminescu.
Dimensiunile în axe - 22200×15000mm;
Regimul de înălţime – S+P+4E.;
Înălţimea nivelelor:
1. HS=2450mm;
2. Hparter=3300mm;
3. Hetaje=3300/3000mm.
Conform prospecţiunilor geotehnice executate, terenul de fundaţie este format din următoarea
succesiune de straturi de pământ, începând de la suprafaţă:
 umplutură de pământ (h=1,8m conform F-1);
 pământ loessoid (h=5,2m conform F-1);
 nisip mijlociu (h=4,0m conform F-1);
 argilă verzuie (h=4,0m conform F-1).
Pînza freatică a fost identificată la cota 56.0 şi nu posedă proprietăţi de agresivitate chimică
asupra betoanelor.
Coala
25
Mod. Coala Nr.doc. Semnătura Data
3.2 Proprietăţile fizico-mecanice ale pământurilor ce alcătuiesc terenul de fundare
În baza caracteristicilor iniţiale, γs, γ, ω, ωP, ωL, φ şi c, stabilite conform prospecţiunilor
geotehnice, prin intermediul formulelor se calculează celelalte caracteristici fizice ale straturilor de
pământ, începând cu primul.
Determinarea caracteristicelor fizice şi mecanice ale straturilor de pămînt şi evaluarea

condiţiilor geologice inginereşti ale şantierului
Denumirea şi semnele F-1 F-2 F-3 Lim de Rezis

convenţionale ale plasticitat t, la
Grosimea, m
Grosimea, m
Grosimea, m
Cota tălpii
Cota tălpii
Cota tălpii
pămmturîbr ᵞs ω e forf
ᵞs
kN/m
3 kN/m ωL ωP Cn
3
kPa
Umplutură 63.2 1.8 61.9 2.5 62.2 1,6 15.8
de pămînt
Pămînt 58.0 5.2 57.1 4.8 58.0 4.2 26.9 17.1 0,20 0,34 0,19 21 20
loessoid
Nisip 54.0 4.0 52.0 5.1 53.5 4.5 26,5 18.6 0,25 28 1
mijlociu
Argilă 50.0 4.0 49.4 2.6 48.8 4.7 27,3 19.0 0,27 0,48 0,27 14 48
verzuie
Umplutură de pământ
Coala
26
Date iniţiale:
h=1,8 m - grosimea stratului de pământ
γ=15,8 - densitatea pământului
Pământ loessoid
Date iniţiale:
h=5,2 m - grosimea medie a stratului de pământ
γs=26,9 - densitatea granulelor minerale
ω=0,20 - umiditatea pământului
ωL=0,34 - limita superioară de plasticitate
ωP=0,19 - limita inferioară de plasticitate
=21 - unghiul de frecare interioară a pământului
Cn=20,0kPa - coeziunea pământului
1)Greutatea volumică a scheletului pământului în stare uscată cu precizia 0,01:
Coala
27
2)Calculul indicilor porilor cu precizia 0,01:
3)Calculul gradului de umiditate:
unde:
4)Calculul greutăţii volumice a pământului în stare submersată:
5)Calculul greutăţii volumice a pământului în stare saturată:
6) Calculul indicelui de lichiditate:
7) Calculul indicelui de plasticitate :
Conform indicelui de plasticitate şi lichiditate pământul reprezintă o argilă nisipoasă în stare
semi-tare.
Coala
28
p
Notă informativă: I -intervalul umidităţii în care pământul argilos solicitat se află în stare
L
plastică, I -intervalul umidităţii care determină consistenţa pământurilor argiloase.
Nisip mijlociu
Date iniţiale:
Coala
29
unde:
Conform indicelui porilor pămîntul reprezintă un nisip fin în stare afânată şi saturat cu apă.
Argilă verzuie
Date iniţiale:
Coala
30
ωL=0,48 - limita superioară de plasticitate
ωP=0,27 - limita inferioară de plasticitate
unde:
Coala
31
6) Calculul indicelui de lichiditate:
7) Calculul indicelui de plasticitate :
Conform indicelui de plasticitate şi lichiditate pământul reprezintă o argilă în stare semi-tare.
3.3 Evaluarea condiţiilor geologice inginereşti ale şantierului.

Calculul modulului de deformaţie.
Pentru calculul modulului de deformaţie avem nevoie de rezultatele încercărilor edometrice

reprezentate în tabelele datelor iniţiale. Aici sunt date 4 tabele cu diferite adîncimi (z) de extragere a
pămîntului supus încercărilor.
Rezultatele încercărilor
Tasabilitatea
edometrice (F-1)
Z=3.0 m Z=3.0 m
P kPa e P kPa E
0 0.894 50 0.007
Coala
32
50 0.870 100 0.016
100 0.845 150 0.028
200 0.800 200 0.035
400 0.758 250 0.038
600 0.720 300 0.041
Pentru calculul modulului de deformaţie avem nevoie ca aceste tabele sa fie reprezentate grafic.
Reprezentînd în grafic diferite valori a indicelui porilor (e) în conformitate cu variaţia presiunilor (p)se
construieşte curba de compresiune-porozitate.
Aceste rezultate se prezintă grafic sub forma de diagramă:
Graficul se execută pe baza rezultatelor încercărilor edometrice a pămîntului extras de la
adîncimea z=3,0m.
Presiunea P1 corespunde presiunii geologice (provocate de greutatea proprie a pămîntului).

P1=γ1·h1+ γ2·(z-h1)=15,8·1,8+17,1·1,2=48,96kPa.
Valoarea P2 ar trebui să corespundă presiunii pe talpa fundaţiei, însă aceasta deocamdată nu este
cunoscută, de aceea se admite P2=200kPa.
Din diagramă se determină:
eo –indicele porilor înainte de aplicarea sarcinei;
eo=0,893
Coala
33
e1=0,870
e2=0,800
m0-coeficent de compresibilitate;
unde: β-coeficient adoptat în dependenţă de tipul solului (pentru argile nisipoase β=0,62)
În majoritatea cazurilor încercărilor edometrice, se obţin valori reduse a lui Eе. De aceea la
proiectare se introduce un coeficient de corecţie mk (adoptat în dependenţă de indicele porilor- eo) şi în
final se adoptă:
e0=0,893; mк=2,785;
E2=mк·Ee=2,785·2534,90=7060kPa.
Pentru a uşura procesul de proiectare rezultatele determinării caracteristicilor fizico-mecanice ale

pământului se grupează în următorul tabel centralizator:
Sr
φ , grade
C, kPa
γs , kN/m3
γ , kN/m3
γd , kN/m3
γsb, kN/m3
γsat ,kN/m3
WP
Ip
WL
IL
Grosimea
E, kPa
Denumirea
completă a
pământurilor
medie h, m
1. Umplutură de
1,97
15,8
pământ
-
-
-
-
-
2. Pământ
loessoid, argilă
14,25
18,94
18.98
7060
4,73
26,9
17,1
0,89
8,94
0,19
0,34
0,15
0,60
0,2
21
20
nisipoasă în stare
plastic-vîrtoasă
3. Nisip mijlociu
16840
14,88
19,27
4,53
26,5
18,6
0,25
0,78
9,27
28
în stare afânată
1
-
Coala
34
4.Argilă verzuie
18900
14,96
în stare semitare
3,76
27,3
19,0
0,27
0,82
19.5
0,27
0,48
0.21
9.5
0,9
14
48
0
În dependenţă de valorile din acest tabel urmează a se evalua condiţiile geologice-inginereşti ale
amplasamentului.
Stratul 1– Umplutura de pământ nu poate servi ca teren de fundare, acest tip de pământ este
slab, este recentă şi se află în stare de auto-îndesare.
Stratul 2– Pământ loessoid reprezintă o argilă nisipoasă în stare semitare, de o grosime medie a
stratului h=4,73m cu modulul de deformaţie liniară E=7060kPa, coeziunea C=20 kPa, unghiul de
frecare interioară φ210. Conform indicelui de lichiditate şi a modului de deformaţie liniară îl
considerăm ca un teren bun pentru fundaţii.
Stratul 3– Nisip mijlociu reprezintă un nisip în stare afânată, saturată, cu grosimea medie
stratului 4,53m, unghiul de frecare interioară φ=280, coeziunea C=1kPa, modulul de deformaţie liniară
E = 16840 kPa. Prezenţa pînzei freatice în acest strat indică necesitatea evitării utilizării ca strat de
fundaţie, prezentând un pericol de apariţii a stărilor de supratensiuni la solicitări dinamice.
Stratul 4– Argilă verzuie în stare semitare, cu grosimea medie stratului 3,76m, unghiul de
frecare interioară φ=140, coeziunea C=48kPa, indicile de lichiditate IL =0 <0,75, modulul de
deformaţie liniară E = 18900 kPa ,îl putem considera ca un teren bun de fundare.
După analizele chimice apele subterane nu posedă agresivitate asupra betonului. În caz de
agresivitate a apelor sau a scurgerilor industriale ar fi necesar de adoptat măsuri de protecţie
anticorosivă a materialului constituent al fundaţiei conform normelor în vigoare (utilizarea
cimenturilor rezistente la acţiuni chimice – portland etc).
3.4 Proiectarea fundaţiilor
Coala
35
Această problemă poate fi rezolvată cunoscînd destinaţia construcţiei, particularităţile ei
structurale şi constructive. Modul de acţiune a sarcinilor şi valorile lor, condiţiilor geologice şi
hidrogeologice ale amplasamentului , poziţia fizico-geografică.
3.4.1 Alegerea sistemului de fundare

Sistemul de fundare este soluţia constructivă eficientă din punct de vedere tehnic şi economic,
prin intermediul căreia se ajunge la cota de fundare.
Fixarea sistemului de fundare se face în funcţie de: adâncimea de fundare, natura straturilor,
succesiunea straturilor în adâncime, poziţia nivelului apei subterane.
Adâncimea de fundare este influenţată în primul rând de adâncimea de îngheţ, care se va măsura
de la cota terenului amenajat. Altă condiţie pentru stabilirea adâncimii minime de fundare este
încastrarea fundaţiei, 20cm, în stratul de pământ ales ca strat portant. Între cota de fundare şi partea
inferioară a pardoselii subsolului să fie cel puţin 40cm.
Sarcinile mari care vor solicita fundaţiile, soluţiile planimetrice a elevaţiei clădirii au condiţionat
alegerea fundaţiilor pe piloţi.
Structura de rezistenţă a clădirii este schelet din beton armat monolit cu diafragme de rigiditate şi
umplutură din blocuri artificiale de tip Extrapor.
3.4.2 Determinarea tipului de piloţi şi dimensionarea lor

Vom adopta piloţi prefabricaţi, lungimea cărora se stabileşte în conformitate cu Lp (lungimea
de calcul a pilotului) şi se adoptă cea mai apropiată valoare.
Adîncimea de fundare a radierului d=3,48m(conform profilului geologic).
Lp=(h1+h2-d)+h3+a1+a1’=(1,92+5,04-3,48)+4,260+1,21+0,05=9,0m.
Unde: h1=1,920m- grosimea stratului (1) de pămînt;
h2=5,040m- grosimea stratului (2) de pămînt;
h3=4,260m- grosimea stratului (3) de pămînt;
a1=5cm-lungimea încastrării pilotului în radier (pentru fundaţii solicitate centric)
a1’≥1m(a1’=1,21m)- lungimea încastrării pilotului în stratul bun de fundare (stratul 4).
Adoptăm următorul tip de piloţi flotanţi, prefabricaţi, din beton armat:
 lungimea pilotului-9,0m;
 secţiunea transversală-bp× hp=30×30cm;
 clasa betonului-B25;
 armătura de rezistenţă-4Ø14AII.
Coala
36
În procesul de batere a piloţilor se formează o zonă de pământ compactat în rază de 3d, unde
d este latura transversală a pilotului.
Secţiunea piloţilor este selectată în dependenţă de sarcina ce urmează a fi transmisă terenului
de fundaţie. Astfel, pentru sarcinile aflate în diapazonul de valori 300-1000kN, secţiunea optimală este
de 30×30cm.
3.4.3 Calculul capacităţii portante a piloţilor

Actualmente se utilizează mai multe metode de determinare a capacităţii portante a piloţilor.
Noi vom calcula piloţii după metoda empirică bazată pe formule şi date experimentale. După
condiţiile de interacţiune cu pământul, piloţii proiectaţi se atribuie piloţilor flotanţi, deoarece
reazemă pe pământuri compresibile şi transmit sarcina fundaţiilor prin suprafaţa laterală şi prin
capătul pilotului.
Pilotul separat, în componenţa fundaţiei şi în afara ei se calculează la capacitatea portantă
reieşind din condiţia:
unde:
N – sarcina de calcul, transmisă pe pilot;
 - capacitatea portantă de calcul a terenului de fundaţie pentru un singur pilot;
 - coeficient de siguranţă, adoptat , dacă capacitatea portantă a pilotului a fost
determinată prin calcul.

Capacitatea portantă de calcul a terenului de fundaţie pentru un singur pilot, în cazul
piloţilor flotanţi se determină în baza formulei:
unde:
 - coeficient al condiţiilor de lucru ale pilotului în pământ, adoptat egal cu 1;
 , - coeficienţii condiţiilor de lucru ale pământului, adoptaţi egal cu 1, în
dependenţă de metodele de înfingere a piloţilor, conform CP F.01.01-2007, tab. 7.3;
 – rezistenţa de calcul a pământului sub capătul de jos a pilotului, kPa, adoptată după
tabelul 7.1;;
Coala
37
 – suprafaţa de sprijin pe pământ a pilotului, m2, care se adoptă după suprafaţa
secţiunii transversale a pilotului bruto;
 – perimetrul exterior a secţiunii transversale a corpului pilotului, m;
 - rezistenţa de calcul a stratului elementar de pământ i, care se extrage din tabele în
funcţie de adâncimea medie a amplasării stratului de pământ, h i, kPa;
 - grosimea stratului i a pământului, care vine în contact cu suprafaţa laterală a pilotului,
m.
Lungimea minimă a pilotului, urmează a fi adoptată de minim 3m. Este inevitabilă
amplasarea pilotului într-un strat bun de pământ fără a-l încastra în acest strat cu cel puţin 1m.
Vârful pilotului se încastrează în stratul (4) de pământ, care este o argilă verzuie în stare
semi-tare cu următorii parametri fizico-mecanici: φ=140; E=18900kPa; C=48kPa.
Rezistenţa de calcul la vîrful pilotului pentru htotal=12.43m (în raport cu suprafaţa reliefului
natural) va fi: .
Pentru determinarea rezistenţei în limitele stratului loesoid, stabilim:
Rezistenţa de calcul a stratului elementar de pământ i se determină pentru fiecare strat
elementar, conform CP F.01.01-2007, tab. 7.2. Termenii produsului rezistenţei de calcul, a

coeficientului condiţiilor de lucru şi a grosimii stratului elementar se identifică conform
prescripţiilor normative, a schemei de calcul şi se expun în următorul tabel:
Nr. Denumirea , , ,
stratului stratului m m kPa , kN/m
4,480 2,0 10,0 20,0
1 Pământ loessoid 1,0
6,220 1,48 10,0 14,8
7,760 1,6 62,0 1,0 99,2
2 Nisip mijlociu 9,360 1,6 64,0 1,0 102,4
10,690 1,06 65,0 1,0 68,9
4 Argilă verzuie 11,825 1,21 66,0 1,0 79,86
∑=385,16kN/m
Coala
38
Determinăm capacitatea portantă a pilotului:
Determinăm capacitatea portantă de calcul a pilotului:
Calculul capacităţii portante a pilotului s-a efectuat după următoarea schemă:
Coala
39
3.4.4 Determinarea numărului de şiruri şi distribuţia piloţilor în radierele continue, axa de
referinţă „8”, sector „A-B”.
Coala
40
Determinăm distanţa dintre piloţi în lungimea radierului (axa de referinţă „8”, sectorul „A-B”,
NoII=758kN/m) cu formula:
cu formula: C1= ns×P/ NI=1×1042,62/766,28=1,36;
Adoptăm C1= 1,5m(5d).
unde: ns -numărul de şiruri de piloţi determinat cu formula:

No=758kN/m-sarcina de calcul de la perete pe 1 m lungime a radierului
γg=1.4-coeficient de siguranţă a sarcinii
Np=L×q=9,0×2,2=19,8kN - greutatea proprie a pilotului
unde: L=9,0m-lungimea pilotului;
q=2,2kN/m-greutatea proprie a 1 m de lungime a pilotului
NI= NoI+ NrI=758,0+8,28=766,28kN
unde: NrI - greutatea proprie a radierului şi a pămîntului deasupra lui pe 1 m lungime determinată
cu formula:
NrI= γf××γba×br×hr×1=1×23×0,6×0,6×1=8,28kN
în care:
γf=1-coeficient de siguranţă al sarcinii;
γba=23kN/m3 -greutatea specifică a betonului armat;
hr=0,6m-înălţimea radierului;
d=0,3m- distanţa de la axa pilotului pînă la marginea radierului.
Adoptam br=0,6m
unde: nş - numărul de şiruri de piloţi determinat cu formula:
Schema de poziţionare a piloţilor şi dimensionarea radierului în plan conform numărului de

şiruri de piloţi stabiliţi, pasul lor şi prescripţiile Справочник проектировщика «Основания,
фундаменты и подземные сооружения»:
Coala
41
3.4.5 Determinarea numărului de şiruri şi distribuţia piloţilor în radierele continue, axa de
Determinăm distanţa dintre piloţi în lungimea radierului (axa de referinţă „9”, sectorul „A-B”,
NoII=551kN/m) cu formula:
cu formula: C1= ns×P/ NI=1×1042,62/551,0=1,89;
Adoptăm C1= 1,8m(6d).
unde: ns -numărul de şiruri de piloţi determinat cu formula:

No=551kN/m-sarcina de calcul de la perete pe 1 m lungime a radierului
γg=1.4-coeficient de siguranţă a sarcinii
NI= NoI+ NrI=551,0+8,28=559,28kN
cu formula:
NrI= γf××γba×br×hr×1=1×23×0,6×0,6×1=8,28kN
în care:
γf=1-coeficient de siguranţă al sarcinii;
γba=23kN/m3 -greutatea specifică a betonului armat;
hr=0,6m-înălţimea radierului;
d=0,3m- distanţa de la axa pilotului pînă la marginea radierului.
Adoptam br=0,6m
unde: nş - numărul de şiruri de piloţi determinat cu formula:
Coala
42
Schema de poziţionare a piloţilor şi dimensionarea radierului în plan conform numărului de
şiruri de piloţi stabiliţi, pasul lor şi prescripţiile Справочник проектировщика «Основания,
фундаменты и подземные сооружения»:
3.4.6 Determinarea tasării fundaţiilor pe piloţi încastraţi în radierele continue, axa de

Prin tasarea absolută a fundaţiei se înţelege deplasarea ei pe verticală sub acţiunea forţelor
exterioare. Tasarea absolută S trebuie să fie mai mică sau egală cu cea admisibilă Su dată în norme. O
deosebită importanţă o are tasarea neuniformă relativă intre două fundaţii învecinate. Condiţia este de a
calcula tasările a 2 fundaţii învecinate şi să satisfacă condiţiile:
S  Su,adm
Su,adm–tasarea absolută (pentru construcţia dată = 10cm)
Admitem că tasarea S1>S2 , deci diferenţa dintre tasări este ΔS.

Calculul deformaţiilor terenurilor de fundare, tasărilor, se face la grupa a 2 de stare limită luînd
în considerare gruparea fundamentală de încărcări. Pentru acesta se utilizează diferite metode de calcul
care totodată depind şi de condiţiile de proiect. Conform normelor în vigoare calculul tasărilor se face
după două scheme: schema semispaţiului liniar deformabil şi schema semispaţiului finit. Prima schemă
presupune că comportatrea terenurilor de fundare corespunde unui corp elastic şi prin urmare relaţia
dintre tensiuni şi deformaţii este liniară. La această schemă se adoptă metoda însumării elementare a
tensiunilor şi a deformaţiilor care constă în următoarele:
 este aplicabilă pentru fundaţia cu lăţimea de b<10m şi modulul de deformaţie E  100 MPa;
Coala
43
 terenul de fundare se consideră omogen izotrop pe cînd el în realitate poate să fie stratificat şi
eterogen, în această vedere se determină tensiunile provocate de fundaţie;
 tensiunile se calculează în punctele situate pe dreapta care trece prin centrul de greutate a
fundaţiei şi se consideră uniform distribuite pe talpa fundaţiei. În realitate tensiunile variază în
ordine crescîndă de la centru spre marginile acesteia;
 tensiunile normate se limitează convenţional în raport cu presiunea geologică la o adîncime
respectivă, pe cînd ele se desfăşoară şi la o adîncime mai mare;
 deformaţiile se desfaşoară atît pe verticală cît şi pe orizontală, însă schema de calcul dată
prevede numai pe verticală deformaţii.
Astfel de particularităţi se consideră prin coeficientul de corecţie β=0.8
σzg, σzp – epurile se prezintă pe verticală la o scară concretă 1:100, iar pe lingă aceasta se mai
prezintă şi pe orizontală la o oarecare scară fiind aceaşi pentru ambele presiuni (σzg, σzp).
La calculul tasării absolute S a fundaţiei se aplică urmatoarea succesiune:
1. Calculul presiunii geologice σzg
 n-numărul de straturi geologice;

 γi-greutatea volumică a stratului geologic;
 hi-grosimea stratului geologic.
Primul σzg se calculează la nivelul tălpii de fundaţie(în dependenţă de succesiunea straturilor
geologice şi a adâncimii de fundare:
sau
Rezultatele obţinute se exprimă sub formă de epură la o scară dată.

2. Pămîntul de sub fundaţie se împarte convenţional în straturi elementare avînd fiecare
grosimea: h=0.4×b;
3. Calculul presiunii suplimentare provenite din încărcările fundaţiei, care se execută cu
formula
σzp= αi×P0 (kPa); P0=PII-σzg0;
Presiunea σzp are valoarea maximă la talpa fundaţiei , apoi descreşte treptat cu adîncimea. Acest
caracter de micşorare a P0 se evaluează cu coeficientul αi:
Coala
44
zi – distanţa de la talpa fundaţiei pînă la hotarul stratului elementar pentru care se determină
 zp .
αi – (СНиП 2.02.01-83, приложение 2, tabel 1)

Rezultatele obţinute se prezintă grafic sub formă de epură la aceeaşi scara σzg
Calculul zonei active Ha se execută la intersecţia curbelor acestor 2 presiuni σzg şi σzp
Presiunile σzg şi σzp se limitează în adîncime cu condiţia σzg≤0,2×σzp şi unde se intersectează
aceste curbe pînă la talpa de fundare va fi Ha.
Terenul în limitele lui Ha se constituie terenul de fundare. Celelalte tasări ce au loc mai jos de
Ha se neglijează σzg>0,2×σzp
4. Calculul tasării absolute S a fundaţiei
β=0.8–coeficient de corecţie (СНиП 2.02.01-83, приложение 2)

σzpi-presiunea la mijlocul stratului elementar i.
hi–grosimea stratului elementar
Ei–modulul de deformaţie a stratului elementar, în ce strat geologic se află acesta. Daca stratul
elementar i apare între 2 straturi geologice 1 şi 2 modulul de deformaţie Ei se calculează astfel:
Tasarea absolută nu trebuie sa depăşească tasarea admisibilă.

Calculul fundaţiilor din piloţi flotanţi şi a terenului lor de fundaţie la deformaţii se efectuează
convenţional ca pentru o fundaţie directă, dimensiunile căreia se stabilesc în conformitate cu
prescripţiile CP F.01.01-2007 „Proiectarea şi construcţia fundaţiilor pe piloţi”.
Marginile fundaţiei convenţionale se stabilesc în conformitate cu următoarea schemă de calcul:
Coala
45

Coala
46
 limita inferioară este mărginită de suprafaţa plană „d-c”, care trece prin vîrful piloţilor;
 părţile laterale îşi au limitele pe suprafeţele plane „d-a” şi „c-b”, care sunt deplasate de la
marginile exterioare a rândului de piloţi cu o distanţă stabilită cu formula: ,
unde este lungimea pilotului încastrată în teren, iar - valoarea medie ponderată a
unghiului de frecare interioară a tuturor straturilor care vin în contact cu lungimea pilotului, stabilită
prin formula:
unde:
– valoarea de calcul a unghiurilor de frecare interioară pentru straturile de sol
străpunse
adâncimea de încastrare a pilotului în terenul de fundaţie, stabilită de la talpa radierului în
care se încastrează.
 limita superioară este mărginită de suprafaţa plană „a-b”, care trece pe suprafaţa reliefului
sistematizat sau cel natural.
Determinăm valoarea medie ponderată a unghiului de frecare interioară a tuturor straturilor care
vin în contact cu lungimea pilotului:
Determinăm dimensiunile în plan a tălpii fundaţiei convenţionale abcd (sarcina masivului de

pământ cu piloţi, limitele căruia sunt stabilite: superior - suprafaţa reliefului sistematizat; inferior -
suprafaţa plană care trece prin vîrful piloţilor; lateral – suprafeţele verticale delimitate pe marginile
exterioare a piloţilor marginali):
-distanţa între marginile exterioare a piloţilor;
L=9,55m-distanţa de la talpa radierului pînă la vîrful pilotului;

Valoarea medie a greutăţii proprii a fundaţiei se determină cu formula:
c
A – aria fundaţiei convenţionale (în cazul nostru, pentru 1m liniar).
2
c c
A =b ∙l=2,14∙1,0=2,14m .
Coala
47
Pentru 1m.l. de radier vom avea 0,67piloţi.
NI= NoI+ NrI=758,0+8,28=766,28kN
cu formula:
NrI= γf××γba×br×hr×1=1×23×0,6×0,6×1=8,28kN
abcdII f c 2 2 3 3 4 4
N =γ ×A ×(γ ×h +γ ×h +γ ×h )=1,1×2,14(17,1×3,48+18,6×4,26+19,0×1,21)= 380,72kN
Verificăm condiţia: PII≤R

unde:
Determinarea rezistenţei de calcul a terenului de fundare:
γc1 şi γc2 - coeficienţi ce ţin cont de tipul şi starea pămîntului de bază(§2, tabel 3 СНиП 2.02.01-83).
γc1 - se selectează în dependenţă de proprietăţile mecanice a solului pe care se reazemă talpa
fundaţiei.
γc2-depinde de rigiditatea construcţiei şi de raportul l/h, unde l este lungimea construcţiei,iar h-
inălţimea.
γc1=1.25
γc2=1.1 pentru structuri rigide (СНиП 2.02.01-83, §2, примечание 1).
k - coeficient care ţine cont de determinarea caracteristicilor φ şi C; dacă acestea sunt determinate
experimental se adoptă k=1, iar dacă se extrag din tabelul 1...3(приложение 1, СНиП 2.02.01-83)
în funcţie de «e»şi «IL» se adoptă k=1,1;
Mγ, Mq, Mc, -coeficienţi selectaţi în funcţie de φn0 a pământului de sub talpa de fundaţie(tabel 4,
СНиП 2.02.01-83).
φ=140► Mγ=0,29, Mq=2,17, Mc=4,69.
kz - în funcţie de b, pentru b≤10m ►kz=1
Coala
48
distanţa de la cota tălpii fundaţiei până la pardoseaua subsolului:
Condiţia PII≤R se satisface, respectiv constatăm că fundaţia este proiectată corect.
Calculul presiunii geologice σzg:

Calculăm presiunea geologică la talpa fundaţiei
σzgo= σzg5-γ4×1,1=269,2-19,0×2,57=220,37kPa
Calculăm presiunea geologică la nivelul fiecărui strat de pămînt:

σzg1=γ1×h1=15,8×1,92=30,33kPa
σzg2= σzg1+ γ2× h2=30,33+17.1×5.04=116,51kPa
σzg3= σzgWL+ γsb3× z’=150,36+9.27×2.44=172.98kPa
σzg4= σzg3+ γw×z’=172,98+10.0×2.44=197.38kPa
σzg5= σzg4+ γ4× h4=197,38+19.0×3.78=269.2kPa
σzgWL=σzg2+γ3×z=116,51+18,6×1,82=150.36kPa-presiunea geologică la nivelul apei subterane;
γsb3=9.27kN/m3 -greutatea volumică submersată a stratului 3 de pămînt;
z=1,82m- distanţa de la cota tălpii inferioare a stratului 2 de pămînt pînă la cota apei subterane
Calculăm tasarea la talpa fundaţiei:

P0= PII- σzgo’=542,18-220,37=321,81kPa
Înălţimea straturilor elementare de sub talpa fundaţiei convenţionale:
zi=0,4×b1=0.4×2,2=0.88m.
Calculăm presiunile la limita fiecărui strat elementar:
σzp1=α1×Po=0.881×321,81=283,51kPa
σzp2=α2×Po=0.642×321,81=206,60kPa
σzp3=α3×Po=0.477×321,81=153,50kPa
σzp4=α4×Po=0.374×321,81=120,36kPa
Calculul tasării absolute a fundaţiei în limitele zonei active:
Coala
49
În limitele zonei active vom avea 3 straturi cu grosimea hi=0,88m pentru care vom calcula
tasările absolute S1:
E4=18900kPa
S1=2,7cm<Su=10cm.
Condiţia e satisfăcută.
Su – tasarea maximală admisibilă conform CP. F.01.02-2008 „Proiectarea şi construcţia

temeliilor şi fundaţiilor pentru clădiri şi instalaţii”, anexa E, tabelul E.1.
3.4.7 Determinarea tasării fundaţiilor pe piloţi încastraţi în radierele continue, axa de

Calculul fundaţiilor din piloţi flotanţi şi a terenului lor de fundaţie la deformaţii se efectuează
convenţional ca pentru o fundaţie directă, dimensiunile căreia se stabilesc în conformitate cu
prescripţiile CP F.01.01-2007 „Proiectarea şi construcţia fundaţiilor pe piloţi”.
Coala
50
Marginile fundaţiei convenţionale se stabilesc în conformitate cu următoarea schemă de calcul:
Coala
51
 limita inferioară este mărginită de suprafaţa plană „d-c”, care trece prin vîrful piloţilor;
Coala
52
 părţile laterale îşi au limitele pe suprafeţele plane „d-a” şi „c-b”, care sunt deplasate de la
marginile exterioare a rândului de piloţi cu o distanţă stabilită cu formula: ,
unde este lungimea pilotului încastrată în teren, iar - valoarea medie ponderată a
unghiului de frecare interioară a tuturor straturilor care vin în contact cu lungimea pilotului, stabilită
prin formula:
unde:
– valoarea de calcul a unghiurilor de frecare interioară pentru straturile de sol
străpunse
adâncimea de încastrare a pilotului în terenul de fundaţie, stabilită de la talpa radierului în
care se încastrează.
 limita superioară este mărginită de suprafaţa plană „a-b”, care trece pe suprafaţa reliefului
sistematizat sau cel natural.
Determinăm valoarea medie ponderată a unghiului de frecare interioară a tuturor straturilor care
vin în contact cu lungimea pilotului:
Determinăm dimensiunile în plan a tălpii fundaţiei convenţionale abcd (sarcina masivului de

pământ cu piloţi, limitele căruia sunt stabilite: superior - suprafaţa reliefului sistematizat; inferior -
suprafaţa plană care trece prin vîrful piloţilor; lateral – suprafeţele verticale delimitate pe marginile
exterioare a piloţilor marginali):
-distanţa între marginile exterioare a piloţilor;
L=9,55m-distanţa de la talpa radierului pînă la vîrful pilotului;

Valoarea medie a greutăţii proprii a fundaţiei se determină cu formula:
c
A – aria fundaţiei convenţionale (în cazul nostru, pentru 1m liniar).
2
c c
A =b ∙l=2,14∙1,0=2,14m .
Coala
53
Pentru 1m.l. de radier vom avea 0,56piloţi.
NI= NoI+ NrI=551,0+8,28=559,28kN
cu formula:
NrI= γf××γba×br×hr×1=1×23×0,6×0,6×1=8,28kN
abcdII f c 2 2 3 3 4 4
N =γ ×A ×(γ ×h +γ ×h +γ ×h )=1,1×2,14(17,1×3,48+18,6×4,26+19,0×1,21)= 380,72kN
Verificăm condiţia: PII≤R

unde:
Determinarea rezistenţei de calcul a terenului de fundare:
γc1 şi γc2 - coeficienţi ce ţin cont de tipul şi starea pămîntului de bază(§2, tabel 3 СНиП 2.02.01-83).
γc1 - se selectează în dependenţă de proprietăţile mecanice a solului pe care se reazemă talpa
fundaţiei.
γc2-depinde de rigiditatea construcţiei şi de raportul l/h, unde l este lungimea construcţiei,iar h-
inălţimea.
γc1=1.25
γc2=1.1 pentru structuri rigide (СНиП 2.02.01-83, §2, примечание 1).
k - coeficient care ţine cont de determinarea caracteristicilor φ şi C; dacă acestea sunt determinate
experimental se adoptă k=1, iar dacă se extrag din tabelul 1...3(приложение 1, СНиП 2.02.01-83)
în funcţie de «e»şi «IL» se adoptă k=1,1;
Mγ, Mq, Mc, -coeficienţi selectaţi în funcţie de φn0 a pământului de sub talpa de fundaţie(tabel 4,
СНиП 2.02.01-83).
φ=140► Mγ=0,29, Mq=2,17, Mc=4,69.
kz - în funcţie de b, pentru b≤10m ►kz=1
Coala
54
distanţa de la cota tălpii fundaţiei până la pardoseaua subsolului:
Condiţia PII≤R se satisface, respectiv constatăm că fundaţia este proiectată corect.
Calculul presiunii geologice σzg:

Calculăm presiunea geologică la talpa fundaţiei
σzgo= σzg5-γ4×1,1=269,2-19,0×2,57=220,37kPa
Calculăm presiunea geologică la nivelul fiecărui strat de pămînt:
σzg1=γ1×h1=15,8×1,92=30,33kPa
σzg2= σzg1+ γ2× h2=30,33+17.1×5.04=116,51kPa
σzg3= σzgWL+ γsb3× z’=150,36+9.27×2.44=172.98kPa
σzg4= σzg3+ γw×z’=172,98+10.0×2.44=197.38kPa
σzg5= σzg4+ γ4× h4=197,38+19.0×3.78=269.2kPa
σzgWL=σzg2+γ3×z=116,51+18,6×1,82=150.36kPa-presiunea geologică la nivelul apei subterane;
γsb3=9.27kN/m3 -greutatea volumică submersată a stratului 3 de pămînt;
z=1,82m- distanţa de la cota tălpii inferioare a stratului 2 de pămînt pînă la cota apei subterane
Calculăm tasarea la talpa fundaţiei:

P0= PII- σzgo’=444,39-220,37=224,02kPa
Înălţimea straturilor elementare de sub talpa fundaţiei convenţionale:
zi=0,4×b1=0.4×2,2=0.88m.
Calculăm presiunile la limita fiecărui strat elementar:
σzp1=α1×Po=0.881×224,02=197,36kPa
σzp2=α2×Po=0.642×224,02=143,82kPa
σzp3=α3×Po=0.477×224,02=106,86kPa
σzp4=α4×Po=0.374×224,02=83,78kPa
Calculul tasării absolute a fundaţiei în limitele zonei active:
În limitele zonei active vom avea 3 straturi cu grosimea hi=0,88m pentru care vom calcula
tasările absolute S1:
Coala
55
E4=18900kPa
S1=1,88cm<Su=10cm.
Condiţia e satisfăcută.
Su – tasarea maximală admisibilă conform CP. F.01.02-2008 „Proiectarea şi construcţia
temeliilor şi fundaţiilor pentru clădiri şi instalaţii”, anexa E, tabelul E.1.
3.4.8 Calculul la rezistenţă a fundaţiilor pe piloţi încastraţi în radierele continue, axa de
În cazul dat radierul se calculează la rezistenţă privind două etape:

1. etapa pe parcursul căreia se realizează construcţia
2. etapa de exploatare a construcţiei
Radierul se construieşte ca o grindă continuă care se reazemă pe un mediu elastic ( pe pereţi fiind
solicitat de forţe concentrate – piloţi )
Calculăm înălţimea radierului în conformitate cu calculul la străpungere:
Adoptăm hr=0,6m.
date iniţiale:
 piloţi cu secţiunea 30×30cm amplasaţi într-un şir;
 pasul piloţilor în şir - C1 =1,5m;
 sarcina de calcul pe 1 m lungime a radierului(inclusiv greutatea proprie a radierului)-
N=766,28kN/m
Lăţimea radierului: br=0,6m. Înălţimea radierului se adoptă hr=0.6m; încastrarea pilotului în
radier a1=0,05m.
Lungimea de calcul Lc=1.05(c1-bp)=1.05(1,5-0,3)=1,26m.
Calculăm momentele de încovoiere:
- în reazeme:
- în deschideri:
Coala
56
Înălţimea de lucru a secţiunii deasupra reazemului hor=0,6-0.05=0,55m, în deschidere hod=0,6-
0,10=0,5m.
Aria secţiunii armăturii (clasa A – III, Rs=365MPa ) deasupra reazemului:
Asr=-101,38/0,9∙0,55∙365∙103=0,0005=5,0cm2
în deschidere:
Asd=50,65/0,9∙0,50∙365∙103=0,0003=3,0cm2
Armarea se efectuează cu carcase plane de armatură. Adoptam 3 carcase cu diametrul barelor: în
partea superioară- Ø16AIII; în parte inferioară Ø16AIII.
3.4.9 Calculul la rezistenţă a fundaţiilor pe piloţi încastraţi în radierele continue, axa de

În cazul dat radierul se calculează la rezistenţă privind două etape:

1. etapa pe parcursul căreia se realizează construcţia
2. etapa de exploatare a construcţiei
Radierul se construieşte ca o grindă continuă care se reazemă pe un mediu elastic ( pe pereţi fiind
solicitat de forţe concentrate – piloţi )
Calculăm înălţimea radierului în conformitate cu calculul la străpungere:
Adoptăm hr=0,6m.
date iniţiale:
 piloţi cu secţiunea 30×30cm amplasaţi într-un şir;
 pasul piloţilor în şir - C1 =1,8m;
 sarcina de calcul pe 1 m lungime a radierului(inclusiv greutatea proprie a radierului)-
N=559,28kN/m
Lăţimea radierului: br=0,6m. Înălţimea radierului se adoptă hr=0.6m; încastrarea pilotului în
radier a1=0,05m.
Lungimea de calcul Lc=1.05(c1-bp)=1.05(1,8-0,3)=1,575m.
Calculăm momentele de încovoiere:
- în reazeme:
Coala
57
- în deschideri:
Înălţimea de lucru a secţiunii deasupra reazemului hor=0,6-0.05=0,55m, în deschidere hod=0,6-

0,10=0,5m.
Aria secţiunii armăturii (clasa A – III, Rs=365MPa ) deasupra reazemului:
Asr=-115,6/0,9∙0,55∙365∙103=0,0006=6,0cm2
în deschidere:
Asd=57,77/0,9∙0,50∙365∙103=0,0003=3,0cm2
Armarea se efectuează cu carcase plane de armatură. Adoptam 3 carcase cu diametrul barelor: în
partea superioară- Ø16AIII; în parte inferioară Ø16AIII.
Coala
58

3 Fundatii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

3 Fundatii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul III

Mod. Coala Nr. doc. Semnătura Data

Determinarea caracteristicelor fizice şi mecanice ale straturilor de pămînt şi evaluarea

Denumirea şi semnele F-1 F-2 F-3 Lim de Rezis

h=1,8 m - grosimea stratului de pământ

γ=15,8 - densitatea pământului

γ=17,1 - densitatea pământului

γs=26,9 - densitatea granulelor minerale

ω=0,20 - umiditatea pământului

ωL=0,34 - limita superioară de plasticitate

ωP=0,19 - limita inferioară de plasticitate

=21 - unghiul de frecare interioară a pământului

Cn=20,0kPa - coeziunea pământului

1)Greutatea volumică a scheletului pământului în stare uscată cu precizia 0,01:

3)Calculul gradului de umiditate:

4)Calculul greutăţii volumice a pământului în stare submersată:

5)Calculul greutăţii volumice a pământului în stare saturată:

6) Calculul indicelui de lichiditate:

7) Calculul indicelui de plasticitate :

Conform indicelui de plasticitate şi lichiditate pământul reprezintă o argilă nisipoasă în stare

h=4,0 m - grosimea stratului de pământ

γ=18,6 - densitatea pământului

γs=26,5 - densitatea granulelor minerale

ω=0,25 - umiditatea pământului

=28 - unghiul de frecare interioară a pământului

Cn=1,0kPa - coeziunea pământului

1)Greutatea volumică a scheletului pământului în stare uscată cu precizia 0,01:

2)Calculul indicilor porilor cu precizia 0,01:

4)Calculul greutăţii volumice a pământului în stare submersată:

5)Calculul greutăţii volumice a pământului în stare saturată:

h=4,0 m - grosimea stratului de pământ

γ=19,0 - densitatea pământului

ω=0,27 - umiditatea pământului

ωL=0,48 - limita superioară de plasticitate

ωP=0,27 - limita inferioară de plasticitate

=14 - unghiul de frecare interioară a pământului

Cn=48,0kPa - coeziunea pământului

1)Greutatea volumică a scheletului pământului în stare uscată cu precizia 0,01:

2)Calculul indicilor porilor cu precizia 0,01:

3)Calculul gradului de umiditate:

4)Calculul greutăţii volumice a pământului în stare submersată:

6) Calculul indicelui de lichiditate:

7) Calculul indicelui de plasticitate :

Conform indicelui de plasticitate şi lichiditate pământul reprezintă o argilă în stare semi-tare.

3.3 Evaluarea condiţiilor geologice inginereşti ale şantierului.

Pentru calculul modulului de deformaţie avem nevoie de rezultatele încercărilor edometrice

Presiunea P1 corespunde presiunii geologice (provocate de greutatea proprie a pămîntului).

Pentru a uşura procesul de proiectare rezultatele determinării caracteristicilor fizico-mecanice ale

3.4 Proiectarea fundaţiilor

3.4.1 Alegerea sistemului de fundare

3.4.2 Determinarea tipului de piloţi şi dimensionarea lor

3.4.3 Calculul capacităţii portante a piloţilor

 - capacitatea portantă de calcul a terenului de fundaţie pentru un singur pilot;

 - coeficient de siguranţă, adoptat , dacă capacitatea portantă a pilotului a fost

determinată prin calcul.

 - coeficient al condiţiilor de lucru ale pilotului în pământ, adoptat egal cu 1;

 , - coeficienţii condiţiilor de lucru ale pământului, adoptaţi egal cu 1, în

dependenţă de metodele de înfingere a piloţilor, conform CP F.01.01-2007, tab. 7.3;

secţiunii transversale a pilotului bruto;

 – perimetrul exterior a secţiunii transversale a corpului pilotului, m;

 - rezistenţa de calcul a stratului elementar de pământ i, care se extrage din tabele în

funcţie de adâncimea medie a amplasării stratului de pământ, h i, kPa;

 - grosimea stratului i a pământului, care vine în contact cu suprafaţa laterală a pilotului,