UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE CONSTRUCȚII
SPECIALIZAREA CONSTRUCȚII CIVILE, INDUSTRIALE ȘI AGRICOLE

Metalul și oțelurile de construcții

Student
Nume prenume: Parvan Vlad-
Mihai

BRAȘOV
2020
1. Domeniul de folosire ale constructiilor metalice. Avantajele si dezavantajele constructiilor
metalice.
2. Structura otelului si proprietatile lui. Caracteristicile fizico-mecanice ale otelurilor
3. Tratamente termice ale otelurilor .Protectia anticorozivă a constructiilor metalice
4. Fabricarea otelurilor . Clasificarea otelurilor. Alegerea otelurilor pentru constructii metalice
5. Comportarea otelului la întindere
6. Comportarea otelului la concentrari de tensiuni
7. Fabricarea otelului
8. Structura otelului
9. Oteluri Aliate
10. Marci de otel si simbolizare
11. Taierea probei metalografice
12. Slefuirea probelor
13. Lustruirea
14. BIOGRAFIE

1.Domeniul de folosire ale constructiilor metalice. Avantajele si dezavantajele constructiilor

metalice.

Metalul se foloseste în toate structurile. În dependentă de forma constructiilor , se divizeaza in 8

grupe:
1. Hale industriale .
2 Structuri metalice pentru planseele de mari deschideri (Sali de sport, de spectacole )
3.Poduri si estacade (otelul folosit pentru caile ferate ,soselelor. Se utilizează la deschideri mari )
4.Constructii din tabla (recipiente pentru lichide si gaze , conducte ,buncare, rezervoare de mare
capacitate)
5.Constructii inalte- turnuri , piloni ancorați pentru sustinerea antenelor de telecomunicații si
televiziune.
6. Cladiri inalte (otelul se foloseste pentru cladiri de 20 nivele si mai mult )
7. Constructiile stucturilor si a utilajelor mobile si fixe (macarale, poduri, rulante, masini de
constructii)
8 alte constructii metalice- radio telescoape , turnuri de fum , scari si alte constructii .
Avantajele constructiilor metalice
-siguranta in exploatere –material cu propietati bune , elasto-plastice ,omogeneitate ridicata
- Greutatea mica in constructii C = P( greutatea, desitatea ) : R (rezistenta ) (-raportul intre
rezistentele mecanice si greutatea elementelor are valori favorabile )
-are cele trei rezistente egale: compresiune , incovoiere, intindere
- -rezistenta si comportare buna la actiunile seimice
-capacitate mare de adaptare ,posibilitati de modificare si reconstruire
-posibilitatea de realizare in uzina
-se pot realiza in orice forma
-utilizarea otelului permite realizarea constructiilor ecologice
-usor de executat pe santier indiferent de anotimp
-sunt demontabile majoritatea
-posibilitatea refolosirii materialelor prin topire
Dezavantajele constructiilor metalice

-rezistenta redusa la actiunea agentilor corosivi, a umedității.Apariția ruginii.( Viteza coroziunii

pentru suprafata neprelucrată poate atinge 2 mm/ an)

-rezistenta redusa la foc, la 200 grade Celsius se modifica rezistenta la curgere, iar la 600 grade
Celsius elementele din otel nu mai preiau eforturi.

1.Structura otelului si proprietatile lui. Caracteristicile fizico-mecanice ale otelurilor

Datorităproprietăţilor sale, oţelulesteprobabilcelmai important material inginerescşi de construcţii

din lume.

Celemaiimportanteproprietati ale oţeluluisunttenacitateşidurabilitateînaltă, rezistență la

rupereşilimită la curgereşiconductivitatetermicăbună.
Pelângăacesteproprietăţiimportantecelmaicaracteristicpentruproprietăţile de
oţelinoxidabilesterezistenta la coroziune.Proprietatile fizico- mecanice ale otelurilor:
-rezistenta la rupere este proprietatea metalelor de a se opune fortelor exterioare care cauta sa le
distruga integritatea
-elasticitatea este proprietatea metalelor de a reveni la forma si dimensiunile initiale dupa
indepartarea sarcinilor
-plasticitatea este proprietatea metalelor deformate sub actiunea unei sarcini de a nu mai reveni la
forma si dimensiunile initiale dupa indepartarea solicitarilor
-tenaciatatea este proprietatea metalelor de a se rupe sub actiunea sarcinilor mari numai dupa
deformari vizibile
-fragilitatea este opusa tenacitatii
-duritatea este rezistenta metalelor fortelor exterioare , care le deformeaza superficial
-rezistenta la soc reprezinta capacitatea unui material de a absorbi o cantitate de energie inainte de
a se rupe, atunci cand este lovit brusc de un corp solid
-rezistenta la oboseala este proprietatea metalelor de a rezista la actiunea unor solicitari repetate.
- rezistenta la coroziuneaesterezistentamaterialului laprocesul de distrugere a materialelormetalice
sub actiuneachimicasauelectrochimica a mediuluiînconjuratorsau a substantelor cu care acestea vin
în contact
3.Tratamente termice ale otelurilor .Protectia anticorozivă a constructiilor metalice

Tratamenteletermicesuntprocesetermice de prelucrare a
metalelorsialiajelorprinraciresiincalziredupaanumiteregulisi in conditii bine determinate, in
scopulmodificariiproprietatilormecanice, fizicesautehnologice. Tratamenteletermice se pot imparti in
urmatoarelegrupe:

1.NORMALIZAREA-otelul se incalzeste si se raceste lent .Ca rezultat rezistenta la rupere creste .

2. CALIREA – La racirea brusca a otelului incalzit pina la rosu , otelul se caleste. La călire –important
este ca viteza de racire sa fie mai mare decit formarea modificatorilor ( alfa , beta gama ). La călirea
brusca se mareste rezistenta la rupere insa se micsoreaza plasticitatea. Otelul devine fragil.
REVENIREA este tratamentul termic care consta in incalzirea unui aliaj calit, la o temperatura
inferioara celei de transformare in stare solida , in vederea obtinerii unei stari structurale mai
stabile; pentru a reda otelului calitatile initiale.
-otelul se incalzeste 900- 910 grade C
- se mentine , apoi se raceste lent
 Coroziunea este un proces de distrugere a materialelor metalice sub actiunea chimica sau
electrochimica a mediului în conjurator sau a substantelor cu care acestea vin în contact
Protectia împotriva coroziunii reprezinta totalitatea masurilor care se iaupentru a feri materialele
tehnice de actiunea agresiva a mediilor corosive. Metodele si mijloacele de protectieanticorosiva se
grupeaza în urmatoarele categorii:
1. Metode de prevenire a coroziunii (alegerea corecta a materialelor utilizate în constructia de
aparate si utilaje industrial, evitarea punerii în contact a unui metal cu un alt metal mai
electronegativ decât el,de exemplu bronz în contact cu otelul etc., prelucrarea mai îngrijita a
suprafetei metalului,deoarece adânciturile, zgârieturile favorizeaza si accelereaza coroziunea.
Camasuirea este un proces metalurgic de legare a straturilor ale acelorlasi sau diferite metale.
Electrometalizarea-Obiectele sunt electrometalizate pentru a preveni coroziunea, pentru a obtine o
suprafata dura sau o finisare atractiva
Galvanizarea esteprocesul de acoperire a unui metal, cum ar fi fierulsauotelul, cu un stratsubtire de
zinc pentru a-l proteja de actiuneacoroziunii
 2. metode de actionare asupra mediului corosiv ( modificarea PH-ului mediului de coroziune
(exemplu neutralizarea apelor reziduale cu substante chimice).
Îndepartarea gazelor (O2; CO2) care marescviteza de coroziune a mediilorcorosive, mai ales a apei
3.metode de acoperire a suprafetelormetalice(Protectiaprinînvelisurianticorosive se realizeaza prin
acoperire ametalului cu un stratsubtire de material autoprotector. Stratul autoprotector trebuie sa
îndeplineasca urmatoarele conditii:
 - sa fie compact si aderent
 - sa fie suficient de elastic si plastic 
 - grosimea lui sa fie cât mai uniforma.

4.Fabricarea otelurilor . Clasificarea otelurilor. Alegerea otelurilor pentru constructii metalice

Otelul este un aliaj de Fe si C. Otelurile se elaboreaza prin reducerea continutului de carbon.

Elaborarea se realizeaza in convertizor si in cuptorulelectric. Dupa procedeele de fabricatie se
disting:
 Otelul de convertizor si otelul Martin dupa gradul de dezoxidare:
- Necalmate( fierb la turnare, un sunt omogene, se dezoxideaza prin adaugarea aluminiului, siliciului.
-Calmate( un fierb , sunt folosite la constuctii importante , sunt costisitoare)
- Semicalmate: Conform stasului 380-71(gost) cele mai raspindite marci Otel- G3 si G3 Гпс.
Se livreaza dupa 3 grupe:
a)Dupacaractere mecanice
b) Dupa componenta chimica
c) Dupa caractere mecanice si componenta chimica.
Dupa Stas 27.772-88 marcile otelului se indica C 235, C245, C255, C2265, C275, C285, C375T, C375K,
C345, C375, C390, C440, C590.
Constructiile metalice se realizeaza din semiprefabricate de otel produse de industria si
derurgica in functie de conditiile specifice de exploatare, otelurile pot fi grupate, dupa performante
astfel:
Oteluri pentru constructii metalice:
-oteluri de uz general(OL)
- oteluri cu rezistenta marita la coroziune
- oteluri cu granulatie fina pentru constructiile sudate
- oteluri cu rezistenta la rupere fragila
- oteluri cu limita de curgere ridicata
 - oteluri aliate pentru elemente speciale
Otelurile de uz general pentru constructii sunt oteluri carbon, cu carbon de 0,25%. Marca otelului
este definite in general dupa valoarea minima a rezistentei la rupere, evidentiata printr-un sistem de
notatii:
-domeniul de utilizare
-rezistenta minima la rupere
-clasa de calitate
-gradul de dezoxidare.
Otelurile de uz general frecvent utilizate :
-OL 34 –otel cu caracteristici plastice remarcabile
-OL 37-oteluri pentru constructii
-OL 44 – otel slab aliat
-OL 52-are calitatile mecanice de rezistenta mai ridicate.

5.Comportarea otelului la întindere

Pentru examinarea otelului la încarcaturi statice la intindere se examineaza eprubetele la intindere

axială.Sectiunea eprubetei poate fi circulara sau dreptunghiulara.

La încercare se determina valoarea eforturilor si alungirile lui. Intre eforturi

unitare (tensiuni)si alungiri exista legaturi σ=f ( Ꜫ). La incercarile mici intre
tensiuni si deformatii(alungiri)există o proportionalitate.
La cresterea incarcarilor dupa limita de proportionalitate , deformatiile
nu mai sunt proportionale si la o anumita valoare a tensiunilor ,
tensiunile ramin constante iar deformatiile cresc , otelul curge.Valoarea
maxima a încărcăturii care poate fi preluata de eprubeta indică
capacitatea portanta a otelului σr= N max /A (σr- rezistenta la rupere ).
În timpul incarcarii apar deformatii longitudinale si transversale, la cea
mai slaba sectiune apare o gîtuire, sectiunea brusc se micsoreaza, are
loc ruperea eprubetei. În domeniul elastic de comportare de
comportare si deformații exista o legatură de forma σ =E x Ꜫ ; E= tg x α (E- modulul de
elasticitate a otelului). Valoarea este constantă pentru toate mărcile otelului E= 2,06 x 10 ⁵
MPa . Otelurile aliate si otelurile cu rezistenta înalta nu au palier de curgere. Deformatile cresc
permanent. Cu cit rezistenta otelului este mai mare , cu atit alungirile sunt mai mici. Pentru
alungirile permanente: 3 caracteristici mecanice –Limita de curgere, - Rezistenta la rupere,
-Alungirea totala la rupere.
 6. Comportarea otelului la concentrari de tensiuni

La calcului unei placi la intindere se socoate că eforturile unitare se distribuie uniform în aceiasi
sectiune pe lungimea placii.

In sectiunea cu gaura apar concentrari de tensiuni. Concentrarile de tensiuni vor fi mai mari cu cit
raza curburii va fi mai mică.
K- coeficient de concentrare a tensiunii.
Concentrarile de tensiuni apar în locurile unde brusc
se schimba sectiunea – la ruperea eprubetei si chiar
la margini si pe suprafetele cu coroziuni.
La temperaturi normale(pozitive) și încărcări statice
concentrarile de tensiuni nu influienteaza asupra
capacitătii portante si la calcul, nu se tine cont de
ele.
La temperaturi negative pentru elementele fara
concentrari rezistenta creste tot timpul. Pentru
elementele cu concentrari rezistenta creste pina la o
valoare anumita si apoi scade brusc. În aceste conditii la calcul se tine cont de concentrari de
tensiuni prin înlaturarea lor sau micsorarea lor.

13.Platforme industriale .Tipuri de imbinari .Cordoane de sudura . Alcatuirea constructiva. Elemente

componente ale platformelor industriale.
14.Platelaje metalice pentru platforme .Calculul platelajelor flexibile .
15. Grinzi laminate .Dimensionarea si verificarea rezistentei , stabilitatii generale si rigiditatii .
16 . Dimensionarea grinzilor compuse . Determinarea inaltimii maxime si minime. Stabilirea grosimii
inimii.
17. Variatia sectiunii in lungul grinzii compuse . Moduri de variatie .
18. Verificarea rezistentei , stabilitatii generale , rigiditatii grinzilor compuse.

13.Platforme industriale .Tipuri de imbinari .Cordoane de sudura . Alcatuirea constructiva.

Elemente componente ale platformelor industriale.

Platforme industriale se numesc grinzi asezate in plan sau retele de grinzi , la cladirile industriale.
Exista 3 tipuri de retele :
a)simplificata
b)normala
c)complexa
In platformele simple grinzile de platilaj se reazama pe pereti

Distanta dintre pereti fiind mare grinzile trebuie amplasate foarte des fiind neconvenabil , se trece la
o varinata mai optionala la amplasarea stilpilor .
Platforma Normala:

Daca distanta dintre axele 1-2 se trece la Platforma complexa

Distanta dintre grinda de platilaj depinde de valoarea sarcinii utile si se adopta

a = (0,6 -1,6)m
b=(2-5) m
tpl = 6_14 )mm
Se alege tipul platformei dupa proiect .
Tipuri de imbinari . Pentru imbinarea constructiilor metalice se utilizeaza suruburile si sudura.
Cele mai raspindite sunt imbinarile sudate care constituie circa 90 % insa la constructiile care sunt
solicitate dinamic optim este folosirea imbinarii cu suruburi.
a) etajata(pe grinda principala se prijina grinzi de platilaj)
b)la acelasi nivel
c)cu nivel scazut a grinzilor secundare
Avantaje
1. Posibilitatea de a forma o constuctie de orice configuratie
2. Posibilitatea de a utiliza sudura in orice loc a constructiei
3.consumul redus de metal (12-15%)
4.ρ a imbinarilorsuntetanse la trecereagazelorsilichidelor.

14.Platelaje metalice pentru platforme .Calculul platelajelor flexibile

Calculul platilajului
Platilajullucreaza la incovoiere cu intinderesi se calculeaza la
rezistentasirigiditate.Dacasarcinanormata nu depaseste 50kN/m 2rezistentaesteasiguratasiplatilajul
se calculeazanumai la rigiditate.
diferentasigrosimeaplatilajuui:

unde E-modul de elasticitate

E=2,06* 105 Mpa

15.Grinzile Laminate
Grinzile laminate pot fi din profile dublu T , sau profile U.Secalculeazagrinzile laminate dupa prima
grupa a starilorlimita la rezistentasistabilitateaglobalasidupagrupa 2 la rigiditate.Calculul la rezistenta
se face dupadomeniul elastic de comportare a oteluluisidupadomeniul elastoplastic de comportare a
otelului.
Dupadomeniul elastic se calculeazagrinzile din oteluri cu rezistentainalta
Ry >530 MPa saupentruorice tip de oteldacasolicitarilesuntdinamice.
La calcululdupadomeniulelastic prima stare limitaapareatuncicindtensiunile in
ceamaidepartatafibraajung la limita de curgere.

Se verificarezitenta :
Dimensionarea

Se verificastabilitateaglobala :

unde : Wc - modul de rezistenta a talpiicomprimate

Este asiguratarezistentaglobaladacaraportuldinte lung. decalcul a talpiicomprimatesilatimea<sau=

Daca pe grinda laminata se sprijina platilaj , stabilitatea globala este asigurata si verificarea nu se
face.
Calcului Rigiditatii :

grosimea foii poate fi de : 8; 10;12;14

16 . Dimensionarea grinzilor compuse . Determinarea inaltimii maxime si minime. Stabilirea

grosimii inimii.
Grinzile compuse se folosesc atunci cind nu este asigurata rezistenta grinzilor laminate , sau daca
dorim sa aleg o grinda mai economica din punct de vedere a consumului de metal .Grinzile compuse
sint alcatuite din foi de metal . Foile se unesc prin sudare sau cu ajutorul suruburilor .

Dimensionarea grinzilor compuse consta din determinarea tuturor dimensiunilor .Se incepe
dimensionarea grinziii cu determinarea inaltimii grinzii. H a grinzii se stabileste reiesind din 2 conditii:
1. Consumul minim de metal (consumul minim va fi atunci cind masa inimii va fi egala cu masa
talpilor.)

2. Asigurarea rigiditatii Hmin va fi asigurata cind :

Stabilim grosimii inimii

Inima se proiecteaza din foi standarte ca inaltime si grosime.
17 Variatia sectiunii in lungul grinzii compuse.

Moduri de variatie

Momentul pe lungime a grinzii va lua acelasi moment .

La marginile grinzii valoarea momentului in covoietor se micsoreaza.

Pentru a micsora volumul de metal se efectueaza variatia sectiunii prin urmatoarele metode:
1.prin micsorarea inaltimii grinzii
2.prin micsorarea dimensiunii talpilor
Se poate de micsoratgrosimeatalpii :

a)
18.Verificarea rezistentei,stabilitatii generale,rigiditatii grinzilor compuse :

Verificare se face dupa tensiunile normale si tangentiale fiindca eforturile maxime M si Q nu

sunt in aceeasi sectiune.

Verificarea dupa tensiunile normale se face la mijlocul grinzii , iar dupa tensiunile tangentiale se
face la capatulgrinzii .
Verificarearezistenteidupatensiunilenormale :

undeWx -estemodul de rezistenta la mijloculgrinzii.

Verificarea dupa tensiunile tangentiale :

unde Ix1  estemomentul de incovoiere dup ace micsoram

Sx1  momentul static al semisectiunii

Oteluri pentru constructii

 1.Fabricarea otelului

Oțelul este
un aliaj ce conține
ca elemente principal
e fierul și carbonul,
având un conținut de
carbon sub 2,11%.
Aliajele fier-carbon cu
mai mult de 2,11%
carbon se
numesc fonte.
Oțelurile sunt
materialele cu cea
mai largă utilizare în
industrie.
Proprietățile lor pot
să varieze în limite
foarte largi, în funcție
de conținutul de
carbon și de alte
elemente de aliere.
În funcție de
conținutul în
elemente de aliere,
oțelurile se împart în:

 oțeluri
nealiate (numite
și oțeluri carbon),
care conțin ca
elemente
principale doar fierul și carbonul
 oțeluri aliate, care pe lângă fier și carbon conțin și alte
elemente: nichel, crom, molibden, vanadiu etc.

In condiții de echilibru, cei mai importanți constituenți ai oțelurilor nealiate

sunt ferita, austenita, cementita și perlita.
Pentru a îmbunătăți cât mai mult duritatea și rezistența oțelurilor, acestea se supun de
regulă unor tratamente termice cum ar fi călirea sau nitrurarea. Scopul final al unor asemenea
tratamente este de obicei obținerea martensitei.

Tratamente termice ale oțelului

 Prin tratamentele termice ale oțelului se pot modifica proprietățile acestuia. Tratamentele
termice sunt călirea în apă, uleiuri sau săruri, carburarea și nitrocarburarea.

Producția
Asociația Mondială a Oțelului a fost înființată în 1967 și este una dintre cele mai importante
organizații din industria de profil, reunind 180 de producători, inclusiv 19 din cele mai mari 20 de
companii la nivel mondial, asociații naționale și regionale, respectiv institute de cercetare Membrii
organizației produc anual aproximativ 85% din oțelul livrat la nivel mondial.
În anul 1989, producția mondială de oțel era de 786 milioane de tone. În anul 2009,
producția mondială a scăzut cu opt la sută față de anul precedent, până la 1,22 de miliarde de tone,
iar cei mai mari producători erau China - 567,8 milioane tone, Japonia - 87,5 milioane tone, Rusia -
59,9 milioane de tone și SUA - 58,1 milioane de tone.[4] În anul 2010, producția mondială a crescut la
1,4 miliarde tone.

2.Structura otelului
 Majoritatea metalelor pe care le folosim sunt aliaje, amestecuri in care cel putin o substanta
este un metal. Aceasta deoarece metalele pure au rareori proprietatile ideale pentru o anumita
sarcina , dar pot fi imbunatatite prin adaugarea altor metale.
Proprietatile fizice ale unui metal, precum rezistenta, duritatea, punctul de topire si conductivitatea
electrica, depind de structura sa cristalina. Aceasta se modifica atunci cand metalul este amestecat
cu o alta substanta. Aliajul rezultat are o structura diferita de a componentelor sale, astfel încat si
proprietatile sale sunt diferite.Unele aliaje contin nemetale, precum carbonul, siliciul si fosforul, dar
majoritatea aliajelor sunt facute în întregime din metale.

Otelul este un aliaj de fier si carbon, dar otelurile aliate au elemente de aliere aditionale, precum
nichelul, siliciul, manganul si cromul. Acestea modifica structura de baza a otelului, astfel încat se pot
aplica forme variate de tratare pentru a face otelul sa fie mai dur, mai moale, mai elastic sau mai
rezistent, în functie de necesitatileaplicatiei.

3.Oteluri Aliate 
O gama larga de oteluri aliate poate fi produsa prin utilizarea diferitelor combinati de elemente
de aliere si a formelor potrivite de tratare termica. Otelul cu mangan contine aproximativ 1%carbon
si 11-14%mangan.este folosit la fabricarea componentelor care urmeaza sa fie supuse la uzura
intensa precum coltii benelor de excavatoare pentru terasamente. 
Forma obisnuita de otel inoxidabil, cunoscuta ca 18-8, consta din fier aliat cu 18%crom, 8%
nichel si 0.08%carbon. Alte forme de otel inoxidabil contin 12-30% crom, adesea cu cantitati mai mici
de alte metale, precum nichel, molibden si cupru,Aceste aliaje au multe utilizari in industrie si pentru
menaj.

Ele sunt folosite pentru fabricarea rulmentilor cu bile, a utilajelor din uzinele chimice, a
palatelor de rubina, a chiuvetelor si a tacamurilor.

4. Marci de otel si simbolizare

Pentru cei care nu sunt familiarizati foarte bine cu toate detaliile tehnice din domeniul
otelurilor pentru constructii, apare urmatoareaintrebare: “Cum interpretam corect o marca de otel
definita in litere si cifre?”

Standardele de calitate a otelurilor pentru constructii conform EN 10025-2/2004 sunt urmatoarele:

S185,S235JR,S235JO,S235J2,S275JR,S275JO,S275J2,S355JR,S355JO,S235J2,S355K2

Aceasta simbolizarea alfanumerica cuprinde marca de otel (S185, S235, S275, S355)  si clasa de
calitate corespunzatoare (JR, JO, J2, K2).

Marca de otel contine simbolul S (care se refera la grupa de otel – otel de constructii) si

numarul 185, 235, 275 sau 355 care exprima valoarea minima a limitei de curgere exprimata. Marcile
de otel difera intre ele prin caracteristici mecanice.

In cadrul fiecareimarci otel se definesc mai multe clase de calitate:

JR – clasa de calitate pentru produse cu valoarea minima a energiei de rupere la incovoiere prin soc
de 27J la +20 grade C

JO – clasa de calitate pentru produse cu valoarea minima a energiei de rupere la incovoiere prin soc
de 27J la 0 grade C

J2 – clasa de calitate pentru produse cu valoarea minima a energiei de rupere la incovoiere prin soc
de 27J la -20 grade C

K2 – clasa de calitate pentru produse cu valoarea minima a energiei de rupere la incovoiere prin soc
de 40J la -20 grade C

Clasele de calitate, care diferentiaza otelurile in cadrul acelorasimarci, pun in evidenta, pe de o parte
comportarea buna la sudare, iar pe de alta parte siguranta sudurilor si a pieselor sudate, prin
asigurarea tenacitatii si evitarea ruperilor fragile. Otelurile din clasele de calitate JR, JO, J2 si K2 au in
general capacitate de sudare pentru toate procedeele de sudare. Sudabilitatea creste de la JR la K2.

Nu toate tipurile de otel sunt sudabile. Compozitia chimica a aliajului influenteaza comportarea
acestuia la sudare. Cu cat creste continutul de carbon din compozitia chimica a otelului, cu atat
sudarea devine mai delicata.

In alegerea clasei de calitate a otelului, atunci candexecutaticonstructii metalice sudate, trebuie sa

tineti cont de:

- natura solicitarilor

- grosimea produsului

- temperatura de expoatarea a constructiei

5. Notiuni de metalografie

1. Notiuni generale

Analiza microscopica este o metoda de cercetare a structurii materialelor prin microscopie

optica si electronica. Aceasta analiza presupune cunoasterea modului de pregatire a probelor
precum si principiul de functionare al microscopului optic si electronic.

Determinarea microstructurii se face conform STAS 6905-85; SRISO 643; SREN 287-1.

2.Pregatirea probelor

metalografice pentru
observare la microscop

Proba metalografica
(sau esantionul metalografic)
este o parte dintr-un material metalic detasata pentru a fi pregatita in vederea analizei macro si
microscopice.

Realizarea unei astfel de probe  de diferite forme si dimensiuni consta din

urmatoareleoperatii:  alegerea locului de taiere; taierea; realizarea unei suprafete plane; slefuirea;
lustruirea; atacul metalografic.

Alegerea locului de taiere

Analiza macro sau microscopica se poate face atat asupra unui semifabricat cat si asupra
unei piese finite.

Astfel la alegerea locului de taiere trebuie sa se tina seama de materialul metalic de

analizat  (semifabricat sau piesa finita).

In cazul unui semifabricat se pregatesc doua fete sectionate (longitudinal si transversal) din
regiunea axiala a acestuia tinandu-se seama de dimensiunile sale.

In cazul probelor defecte, proba metalografica se va detasa din imediata apropiere a locului
cu defect cuprinzandu-l si pe acesta, iar pentru a compara structurile se detaseaza o proba din
regiunea fara defecte.

Prelevarea probelor pentru examinari metalografice este reglementata prin STAS 4203-78,
10952/1, 2-77, ASTM E 883-86.

La imbinarile sudate este necesara efectuarea examinarilor asupra tuturor zonelor

caracteristice (MB, ZIT, SUD), motiv pentru care probele metalografice trebuie sa
cuprindaintreagasectiune transversala a imbinarii.

In functie de necesitatilecercetarii, probele se preleveaza diferit.

In special la analizele de avarii prelevarea se efectueazatinand seama de ipotezele de lucru

care trebuie verificate si de starea si natura materialului supus investigatiei. In cele mai multe cazuri
se examineaza in paralel probe martor prelevate din zone neafectate sau din material similar
nesupus conditiilor de exploatare.

La verificarea tehnologiilor de sudare, a materialelor de baza si la asimilarea materialelor de

sudare, probele se preleveaza astfel incat sa fie reprezentative pentru intregul lot reprezentativ.
Neasigurarea acestei conditii duce la interpretarigresite cu consecinte grave.

5. Taierea probei metalografice

Taierea probelor metalografice trebuie sa se faca astfel incat sa nu se producamodificari in

structura materialului. De aceea se recomanda  evitarea metodelor de taiere care produc deformari
la rece (daltuire, forfecare) si a celor care provoacaincalzirea materialului (taierea cu flacara
oxiacetilenica).

Exceptie fac piesele sau semifabricatele de dimensiuni prea mari la care debitarea se permite
cu flacara oxiacetilenica insa proba propri-zisa se va afla la minim 50 mm de locul unde s-a executat
taierea pentru a nu fi influentata de calduraflacarii.

O taiere corecta se executa cu fierastraul mecanic sau prin aschiere pe masini-unelte,

racireafacandu-se cu solutii apoase.
 Daca se face analiza unui material cu duritate ridicata , detasarea probei (taierea ei) se face
prin procedee tehnologice neconventionale (eroziune electrica, eroziune complexa) sau cu ajutorul
unor discuri abrazive.

Se recomanda ca proba metalografica sa aiba o suprafata de cercetat de minimum 1 cm 2 (in

mod obisnuit dimensiunilor lor sunt 15 x15 x10 mm).

Realizarea suprafetei plane

Este posibila prin pilire, frezare sau polizare. La aceasta operatie trebuie avut grija ca piesa sa
nu se deformeze sau sa se incalzeasca fiind ca se produce o modificare a structurii originale. Pentru
usurinta prelucrarii probele care au fost neregulate sau au sectiuni  foarte mici (table, sarme) pot fi
montate in inele metalice si fixate cu rasini sintetice sau in aliaje fuzibile.

6. Slefuirea probelor

Se executa cu ajutorul hartiilor metalografice care prezinta o finetecrescanda a particulelor

abrazive formate din carbura de siliciu.Dupagranulatiahartiilor metalografice folosite, slefuirea poate
fi :

a) fina - cand se intrebuinteazahartie metalografica foarte fina (8,6,5,4);

b) foarte fina- cand se intrebuinteazahartii metalografice foarte fine (extrafine) (M40, M28, M14,
M10, M7, M5).

Slefuirea se poate executa manual sau mecanic. In cazul slefuirii manuale (recomandabila pentru
piese de dimensiuni mari) hartia se aseaza pe o placa de sticla montata pe un suport de lemn. Proba
metalografica fiind apasatausor, se misca tot timpul intr-o singura directie, executandu-se o miscare
de dute-vino.

In cazul slefuirii mecanice se folosesc masinile de slefuit verticale sau orizontale la care hartia
metalografica este fixata pe discuri rotative cu ajutorul unui inel de strangereputandu-se schimba
diferite hartii.

In cursul operatiei de slefuire trebuie avute in vedere urmatoareleconditii:

a) slefuirea se incepeintotdeauna cu granulatia cea mai mare (8 sau 6);

b) nu se trece pe o alta hartie metalografica decatdupa ce s-a constatat ca toate rizurile de la

slefuirea anterioara au disparut;
c) la trecerea pe o alta hartie metalografica proba va trebui rotita cu 90s pentru ca rizurile noi sa
formeze un unghi drept cu cele precedente;

d) nu se vor folosi aceleasihartii pentru aliaje feroase si neferoase;

e) la sfarsitul operatiei de slefuire proba este spalata sub un jet de apa pentru indepartarea tuturor
incluziunilor care au aderat in timpul slefuirii.

7. Lustruirea

Operatia de lustruire poate fi executata mecanic sau electrolitic. Masina de lustruit

mecanica  este prevazuta cu un disc rotativ pe care se fixeaza o pasla din lana de merinos. Pentru
lustruire se depune pe pasla o suspensie de oxid de aluminiu, oxid de magneziu sau praf de diamant
de diferite granulatii.

La lustruire proba este tinuta in mana si se face o miscare circulara a sa combinata cu o

apasareusoara.

In final suprafata probei trebuie sa aiba un aspect de oglinda( fara rizuri).

Lustruirea electrolitica este o metoda moderna care prezinta urmatoarele avantaje: este
rapida; se evita ecruisajul (intarirea) care denatureaza structura; se pot pregatisuprafete cu
dimensiuni mari, se pot obtine simultan suprafete lustruite in doua plane perpendiculare cu margini
rotunjite.

Principiul lustruirii electrolitice consta in dizolvarea anodica a suprafetei probei slefuite in

prealabil.

Electrolitul si regimul electric se aleg in functie de natura materialului probei de examinat.

BIOGRAFIE

http://mihaelabucur.blogspot.com/2008/10/lucrarea-nr.html

https://www.hardlineconstruct.ro/accesorii/accesorii-polizor-drept/bosch/piatra-pentru-otel-cu-
corindon-125-mm-ggs-6-s

https://mastertools.ro/slefuire-si-lustruire-metal-/3222-29548-makita-disc-de-slefuire-cu-lamele-
pentru-otel-inoxidabil.html

https://www.maertools.com/produse/disc-lamelar-pentru-slefuire/

http://ro.heboyapi.com/sistemul-de-productie/structura-otel/

https://ppopescublog.wordpress.com/producerea-fontei-si-otelului/
https://www.crystec.com/kllthstr.htm