www.referat.

ro

1.Domenii de utilizare a constructiilor metalice:

-cladiri si structuri industriale , sedii de firme, depozite , platforme , hale industriale etc.
-cladiri multietajate (cladiri administrative)
-constructii cu deschideri mari( Sali de expozitie , Sali de sport etc.)
-constructii inalte (turnuri si piloni pentru telecomunicatii)
-constructii din tabla (buncare si silozuri, rezervoare de mare capacitate, platforme fixe de
foraj)
-structuri si elemente metalice pentru instalatii si utilaje tehnologice( instalatii pentru
rafinari si parti ale complexelor petrochimice)
-alte constructii metalice : scari, pasarele, sustineri de conducte pentru traversari rauri ,
trambuline de schi, structuri pentru centrale eoliene.
2.Avantajele constructiilor metalice
-siguranta in exploatere material cu propietati bune , elasto-plastice , foarte buna
etanseitate,omogeneitate ridicata
-raportul intre rezistentele mecanice si greutatea elementelor are valori favorabile
-are cele trei rezistente egale: compresiune , incovoiere, intindere
-rezistenta si comportare buna la actiunile seimice
-cedarea elementelor este avertizata de deformatii plastice
-capacitate mare de adaptare ,posibilitati de modificare si reconstruire
-posibilitatea de realizare in uzina
-se pot realiza in orice forma
-utilizarea otelului permite realizarea constructiilor ecologice
-usor de executat pe santier indiferent de anotimp
-sunt demontabile majoritatea
-posibilitatea refolosirii materialelor prin topire
3.Dezavantajele constructiilor metalice
-rezistenta redusa la actiunea agentilor corosivi, necesita protectie
-rezistenta redusa la foc, la 200 grade Celsius se modifica rezistenta la curgere, iar la 600
grade Celsius elementele din otel nu mai preiau eforturi.
4.Preocupari si tendinte in dezvoltarea constructiilor metalice
-se incearca noi metode de realizare a otelului folosind otelurile slab aliate, cu rezistente
superioare, se imbogatesc sortimentele de laminate de otel si alaje din aluminiu, se
utilizeaza in domenii variate profile metalice din tabla subtire, indoite la rece si sectiuni
tubulare
-se cauta marci noi, rezistente la coroziune si se introduc procedee de protectie pe baza de
metlizare in polimeri
-in calculul static se de dimensionare se tinde spre noi metode de calcul care cuprind
comportarea elasto-plastica, otelului si tin seama de structuri in ansamblu si conlucrarea
elementelor
5.Fabricarea otelului
Otelul este un aliaj de Fe si C.

Otelurile se elaboreaza prin reducerea continutului de carbon.

Elaborarea de realizeaza in convertizor si in cuptorul electric.
Pentru otelurile slab aliate, sunt prescrise feroaliajele care se introduc in cuptor.
Procedeele de afanare cu oxigen folosesc convertizoare tip LD in care caldura necesara
provine din arderea diferitelor elemente.
Procedeele de afanare sunt:
-cuptorul Semens Martin unde incalzirea se realizeaza cu flacara prin arderea unui gaz. In
timpul elaborarii masa topita este acoperita cu zgura , iar aerul trece pe deasupra ei si nu
vine in contact direct cu metalul topit.
-cuptoare electrice unde incalzirea este produsa de arcul electric. Cuptorul functioneaza
cu fonta solida si fier vechi. Se produc oteluri aliate care au un cost mai mare.
6.Turnarea otelului si defecte de tunare ale otelului
Turnare:
-turnarea discontinua in lingouri, este turnat in cale realizate din otel cu o camasa
interioara din caramida refractara, turnat apoi in lingotiere.
-turnarea continua a otelului consta in racirea intensa a cristalizorului format pe masura
turnarii sau racirii.
Tipuri de defecte:
-retasura- gol inchis sau deschis la partea superioara a lingoului
-sflurile goluri mici produse de gazele care se degaja din metal
-incluziunile- provin din bucati de zgura, materiale reflactare sau din unele elemente de
aliere care se topesc incomplete
-fisurile- interne sau de suprafata se produc din defecte de racier
-segregarea-neuniformitate a compozitiei chimice a otelului turnat.
7.Prelucrarea otelului
Turnarea-otelul in stare lichida se toarna in forme speciale
Forjarea-lovirea cu ciocanul manual sau mechanic incalzit la rosu
Matritarea- se aplica pentru piese mici si de serie mare
Ambutisarea-se utilizeaza pentru obtinerea capacelor si fundurilor rezervoarelor
Extrudarea-se obtin profile si tevi
Trefilarea-se executa la rece-sarme
Tragerea-se executa la rece si se utilizeaza la fabricarea tevilor
Laminarea-este procedeul de prelucrare cel mai utilizat la cald sau rece.
Laminarea la cald, consta in trecerea unei piese de otel, adusa in stare plastica prin
incalzire, prin cilindri care se rotesc in sens contrar.
Prin laminare se reduce grosimea si creste latimea elementului prelucrat.
8.Laminarea la rece
Se aplica benzilor laminate la cald, se obtin benzi cu grosimi mici cu o suprafata mult
mai curata decat a laminatelor la cald care pastreaza dupa laminare o serie de oxizi
imprimati pe fata metalului
Formare la rece se utilizeaza la obtinerea profilelor cu pereti subtiri, cu diferite forme ale
sectiunii transversale. Acestea se obtin prin matritare sau laminare la rece. Table cutate
sau ondulate se executa prin presarea tablelor subtiri.

9.Structura cristalina a otelului si constituentii de baza

In stare solida metalele prezinta o structura cristalina caracterizata prin asezarea ordonata
a atomilor in spatiu, pe baza unor legi caracteristice fiecarui metal.
Cristalul esteun graunte metalic cu dimensiuni de ordinul sutimilor de mm care se
formeaza cand atomii se dispun dupa o retea spatiala avand rolul unui sistem de
coordonate tridimensional. In fiecare retea cristalina a unui grup fundamental de atomi se
repeta dupa 3 dimensiuni si formeaza celula cristalina elementala.
Otelul si aluminiu cristalizeaza in sistem cubic caracteristic prin doua noduri de asezare a
atomilor:
a)cu volum centrat
b)cu fete centrate
Constituentii de baza a otelului:
-ferita cu sistem de cristalizare cubic cu volum centrat
-cementita este un compus chimic cu continut de carbon pana la 6.67%
-perlita continut de carbon 0,8%
10.Oteluri pentru constructii metalice
-oteluri de uz general(OL)
- oteluri cu rezistenta marita la coroziune
- oteluri cu granulatie fina pentru constructiile sudate
- oteluri cu rezistenta la rupere fragila
- oteluri cu limita de curgere ridicata
- oteluri aliate pentru elemente speciale
Otelurile de uz general pentru constructii sunt oteluri carbon, cu carbon de 0,25%.
Marca otelului este definite in general dupa valoarea minima a rezistentei la rupere,
evidentiata printr-un sistem de notatii:
-domeniul de utilizare
-rezistenta minima la rupere
-clasa de calitate
-gradul de dezoxidare
Otelurile de uz general frecvent utilizate :
-OL 34 otel cu caracteristici plastice remarcabile
-OL 37-oteluri pentru constructii
-OL 44 otel slab aliat
-OL 52-are calitatile mecanice de rezistenta mai ridicate
11.Comportarea la coroziune a otelului: definirea fenomenului de coroziune, factorii care
influenteaza coroziunea, tipuri de coroziune
Coroziunea este o forma de transformare a materiei si consta in procesul de distrugere al
metalelor sub actiunea unor agenti exteriori ca urmare a unor reactii chimice.
Factorii care influenteaza coroziunea sunt:
-climatologici(umiditate si oxigen)
-natura si concentratia agentilor corozivi
Dupa natura sursei agresive, coroziunea poate fi:
-atmosferica

-subterana
Dupa localizarea procesului poate fi:
-coroziune de suprafata: generala si locala(punctiforma)
-coroziune interioara(intercristalina, transcristalina, selective)
Dupa natura procesului:chimica si electrochimica
Electrochimica este tipul de coroziune la care distrugerea se produce in medii agresive
electrolitice. Aceasta implica existenta unui anod, catod si conductor metali. La anod are
loc, procesul de oxidare, la catod cel de reducere.
12.Masuri de protectie anticoroziva. Cai de realizare. Exemple
Protectia anticoroziva esste mai economica cu cat este mai rezistenta, astfel se reduce
numarul lucrarilor de intretinere sau de refacere.
Protectia anticoroziva poate fi realizata astfel:
-prin actiune asupra materialului (alegerea materialului , tratamentul mecanic , termic ,
chimic)
-prin acoperiri protectoare (acoperiri metalice, semimetalice)
-prin actiune asupra mediului coroziv (variatia PH-ului,indepartarea gazelor care
intensifica coroziunea, utilizarea inhibitorilor de coroziune)
-prin actiune asupra proceselor electrochimice (protectie catodica si anodica)
-prin alegerea tipului de constructie si exploatare a instalatiilor.
Exemple:
-protectia prin aliere
-aplicarea sistemelor anticorozive prin vopsire
13.Rezistenta la temperaturi ridicate a elementelor din otel
Rezistentele mecanice ale otelului sunt diminuate datorita cresterii temperaturii care
provoaca o difuzie a atomilor de carbon. Astfel la temperature de 700 grade Celsius otelul
cu continut redus in elemente de aliere trece in ferita. In jurul temperaturii de 1500 grade
Celsius otelul este o solutie lichida de carbon in fier. Aceste transformari atrag modificari
ale proprietatilor mecanice: astfel cresterea temperaturii are ca effect reducerea rezistentei
la forfecare , in acelasi timp are loc o reducere a rezistentei la intindere si a limitei de
elasticitate.
Temperatura critica corespunde momentului de cedare , corespunde momentului in care
capacitatea portanta a structurii metalice corespunzatoare acestei temperature devine
egala cu incarcarea aplicata structurii.
Ap/V este factorul de forma al sectiunii pentru elemental de otel izolat prin materialul de
protectie, Ap-aria materialului de protectie pe unitatea de lungime si V-volumul
elementului pe unitatea de lungime.
15.Solutii de protectie termica a elementelor metalice
O solutie frecvent utilizata pentru protectia stalpilor si grinzilor metalice la incendiu este
cea de protectie in carcasa cu placi de ipsos. Tipul placii, grosimea si numarul de straturi
se determina in functie de factorul de forma al sectiunii si de rezisenta la foc necesara.
Prinderea placii de protectie se face folosind agrafe speciale si suruburi pentru lemn.

16.Proprietatile mecanice ale otelurilor

-rezistenta la rupere este proprietatea metalelor de a se opune fortelor exterioare care
cauta sa le distruga integritatea
-elasticitatea este proprietatea metalelor de a reveni la forma si dimensiunile initiale dupa
indepartarea sarcinilor
-plasticitatea este proprietatea metalelor deformate sub actiunea unei sarcini de a nu mai
reveni la forma si dimensiunile initiale dupa indepartarea solicitarilor
-tenaciatatea este proprietatea metalelor de a se rupe sub actiunea sarcinilor mari numai
dupa deformari vizibile
-fragilitatea este opusa tenacitatii
-duritatea este rezistenta metalelor fortelor exterioare , care le deformeaza superficial
-rezistenta la soc reprezinta capacitatea unui material de a absorbi o cantitate de energie
inainte de a se rupe, atunci cand este lovit brusc de un corp solid
-rezistenta la oboseala este proprietatea metalelor de a rezista la actiunea unor solicitari
repetate.
17.Incercarea la incovoiere prin soc
Este o incercare dinamica, permite aprecierea tenacitatii privind capacitatea de a se opune
ruperii fragile.
Incercarea consta in ruperea dintr-o singura lovitura, cu un ciocan pendul a unei epruvete
prismatice cu sectiunea patratica, crestate la mijloc in V,asezata liber pe doua reazeme si
apoi determinarea energiei de rupere. Desen
18.Incercarea de duritate prin metoda Brinell
Consta in apasarea unei bile de otel calit asupra piesei de incercat.
Duritatea Brinell reprezinta raportul dintre forta aplicata F si aria urmei sferice lasata de
bila pe suprafata plana a piesei de incercat. Desen
Pentru simplificarea obtinerii valorii duritatii, in normativ se dau tabele din care se aleg
fortele de incercare in functie de diametrul bilei si a gradului de solicitare. Daca se
pastreaza raportul F/D2 constant se obtine aceeasi duritate pentru acelasi material,
utilizand bile de diameter diferite.
19.Incercarea de rezistenta la oboseala
Este o incercare dinamica si rezistenta la oboseala se determina pe epruvete de forme
speciale , monatate in masini care reproduce ciclul de incercare si il repeta de cateva sute
de mii de ori. Incercarea consta in aplicarea unui moment inconvoietor fix in spatiu
asupra unei epruvete, cu sectiune circulara, aflata in miscare de rotatie si determinarea
valorii rezistentei la oboseala care odata depasita duce la ruperea epruvetei pentru un
numar de cicluri dat.
Ruperea prin oboseala se amortizeaza in punctele unde se gasesc defecte geometrice care
initiaza fisura. Zonele cu concentrari ale liniilor de forta sau devieri conduc la reducerea
rezistentei la oboseala.
20.Criterii pentru alegerea tipului de imbinare
-satisfacere a cerintelor de proiectare fundamentale impuse de metoda starilor limita

-satisfacere a conditiilor de solicitare si exploatare ale constructiei

-eventualele limitari de spatiu in zona imbinarii
-costul total al operatiilor de imbinare
21.Clasificarea imbinarilor
Dupa natura mijlocului de imbinare
-imbinaricu tije (suruburi, nituri, bolturi)
-imbinari sudate
-imbinari prin incleiere cu rasini epoxidice
Dupa natura elementelor imbinate
-prinderi (imbinare intre doua elemente diferite)
-innadiri (imbinare intre doua parti ale aceluiasi element)
Dupa rolul imbinarii
-de rezistenta
-de solidarizare
-de etanseitate
22.Avantaje si dezavantaje ale imbinarilor cu suruburi
Avantaje:
-scurteaza durata de executie a constructiei
-permit o executie simpla, nefiid necesari muncitori calificati
-lucreaza la intindere in tija
-imbinare demontabila
Dezavantaje:
-costul ridicat
-imbinare mai putin rigida
-piulita are tendinta de a se autodesuruba
-la imbinarea de rezistenta, incarcarea suruburilor nu este uniforma
23.Rolul strangerii
-asigura rigiditatea imbinarii si rezistenta la diverse solicitari
-asigura si garanteaza etanseitatea
-evitarea preluarii solicitarilor prin forfecare
-reducerea influentei solicitarilor dinamice asupra oboselii suruburilor