STRUCTURI METALICE

Metalul a fost u lizat în construcţii mult mai târziu decât lemnul, piatra naturală şi
blocurile de argilă. Acesta se folosea doar pentru realizarea îmbinărilor la pisele
din lemn sau la rigidizările zidăriilordin blocuri de piatră naturală. Primele
elemente metalice mai importante s-au u lizat în secolul 18 la acoperişurile
construcţiilor industriale si civile, şi la poduri. Obţinerea oţelului prin pudlare în
jurul anului 1784 a deschis noi căi pentru folosirea metalului în construcţii. După
1821 când s-au pus bazele calculului tehnic al construcţiilor metalice, au fost
indicate modalităţi tehnice de îmbinare a elementelor metalice în structuri, s-a
putut constata cu adevărat progresul şi extensia u lizării metalului în construcţii.

Construcţiile metalice au un modul de elas citate ridicat şi rezistenţe mecanice

mari, rela v constante, chiar dacă încărcările nu se comportă la fel la solicitările de
în ndere sau de compresiune. Elementele metalice au un grad înalt de
prefabricare şi se montează in situ, fara mpi tehnologici pentru priza
materialelor.

Compara v cu alte materiale de construc e, cum ar fi lemnul sau betonul, pentru

structurile metalice prezinta urmatoarele avantaje:
Greutate redusa;
Rezistenta si rigiditate ridicate;
Fabrica e usoara;
Montaj rapid si usor;
Acuratete sporita a detaliilor;
Calitate uniforma;
Costuri reduse la transport si manipulare;
Sunt incombus bile, nu putrezesc si sunt insensibile la ac unea
microorganismelor;
Sunt reciclabile.

Dezavantajele construcţiilor metalice sunt: rezistenţa redusă la coroziunea

chimică şi la foc, necesitând mijloace de protecţie adecvată. Metalele au fost
folosite pentru realizarea stâlpilor, grinzilor, planşeelor, tâmplăriei, poduri pentru
căile de comunicaţie.
 materialelor.

CRYSTAL PALACE 1851 LA SALLE DES MACHINES 1889 GRAND PALAIS 1900
Heydar Aliyev Centre/ Zaha Hadid Architects
Tehnologia profilelor metalice

Construcţiile metalice u lizează metale feroase (fontă) şi neferoase (cupru,

nichel,zinc, plumb) sau alia!e (alamă, bronz, duraluminiu) cu proprietăţi
îmbunătăţite faţă de cele ale materialelor prime aliate.
Elementele metalice folosite în construcții sunt realizate prin 3 procedee
tehnologice principale: turnare, laminare și sudură

Turnarea este folosită pentrufabricarea lementelor cu geometrie complexă de

dimensiuni reduse: ar culații, piese de legătură, noduri fixe etc.

Laminarea este procedeul de prelucrare prin deformare plas că la care un

semifabricat este trecut forţat printre doi cilindri în rotaţie, care îi reduc
dimensiunile în direcţia acţionării forţei, obţinându-se o creştere a
dimensiunilor în celelalte două direcţii. Laminarea este procedeul cu cea mai
mare răspândire în prelucrarea metalelor prin deformare plas că.
Aproxima v 90% din producţia de oţel elaborată în industria metalurgică se
prelucrează prin laminare, în mp ce restul de 10% se prelucrează prin
turnare sau prin forjarea unor piese. Procedeul de laminare este u lizat in
special pentru obținerea de piese lungi cu secțiune constantă.

Cele douaă puri de laminare, la cald și la rece, diferă în trei aspecte majore:
temperatura de laminare, grosimea și proprietățile materialului. Laminarea la
cald se efectuează peste temperatura de recristalizare a oțelului, în mp ce
laminarea la rece are loc la o temperatură sub cea de recristalizare.
Temperatura la care este prelucrat oțelul afectează diferit structura
moleculară a materialului. Oțelul laminat la cald își pierde duritatea odată ce
a fost încălzit la o temperatura înaltă, în mp ce oțelul laminat la rece devine
mai dur.

Există o diferență și în ceea ce privește suprafața oțelului rezultat. În cazul

laminării la cald rezultă un material cu suprafața aspră ți colturile rotunjite, în
mp ce in urma laminării la rece suprafața este lucioasă și colțurile drepte.
Profile laminate la cald

După ce oţelul a fost topit, provenind fie din reciclarea fierului vechi, fie din prelucrarea
minereului de fier, el urmează să fie turnat într-un “blank”. Imediat ce blank-ul a fost
încălzit peste temperatura de recristalizare, începe trecerea acestui blank prin nişte forme
circulare.
În urma mişcării succesive, sub presiunea acestor forme circulare, se va forma profilul de
oţe
Profilele formate la cald au marginile rotunjite, acestea nu sunt bine definite din cauza
contracției după răcirea materialulu. Ele prezintă o crustă dură și rugoasă ce se formează
când gazele și umiditatea intră în contact cu profilul încă fierbinte. Aceasta are o culoare
albăstruie necesită tratare în prealabil.

Profile pice pentru laminarea la cald: Profile HEA, profile U sau UPN, I, corniere, profile T,
bare pline, profile tubulare, otel lat sau tole, fier beton, etc
Profile laminate la rece

Formele sec unilor transversale în cazul profilelor formate la rece sunt de obicei mai
complexe decât ale celor laminate la cald sau sudate, cum ar fi sec unile I sau U. Sec unile
formate la rece au de regula forme monosimetrice, chiar nesimetrice, având în mod
normal rigidizari suplimentare de capat pe talpi si chiar rigidizari intermediare pe inimi sau
pe talpile cu la me mare. Prin formare la rece pot fi produse diverse sec uni simple sau
complexe.

Elementele formate la rece pot fi fabricate prin urmatoarele procedee:

1. Laminare la rece;
2. Îndoire la rece (ambu sare);
3. Presare la rece.

Datorita grosimilor reduse ale pere lor profilelor formate la rece, metodele conven onale
de îmbinare, prin sudare sau cu suruburi, desi posibile, sunt, în general, mai pu n u lizate,
accentul punându-se pe tehnologiile specifice mai potrivite materialelor cu grosime
redusa. În cazul tehnologiilor aplicate curent, specifice profilelor cu pere sub ri formate
la rece, se eviden aza îmbinarile cu nituri oarbe si cele cu suruburi autoperforante si/sau
autofiletante
Profile sudate

Profilele sudate se ob n prin debitarea și sudarea pereților profilului. Aceasta permite

realizarea unor profile complexe special gabaritate și create pentru anumite pise sau
elemente structurale. Pot folosi atât profile de bază laminate la cald cât și profile de bază
laminate la rece. De obicei această tehnică este folosită pentru obținerea profilelor de
mari dimensiuni sau cu geometrie variabilă pentru care laminarea nu se poate realiza.

Profilele pot simple sau compuse în funcție de metoda de producție și elementele din care
sunt realizate
Protecția la incendiu

Deși oțelul este clasificat drept material necombus bil, temperatura crescută poate
determina pierderea unora dintre proprietățile care îl fac popular în construcții,
determinând deformarea sa și prăbușirea structurii de oțel într-un mp foarte scurt.
Metoda principală de protecție împotriva incendiilor pentru structurile de oțel este
menținerea temperaturii pentru o anumită perioadă de mp sub o anumită limită pentru
păstrarea valorilor de capacitate portantă, deformare și alungire.

Sunt disponibile diferite soluții de protecție împotriva incendiilor pentru structurile de oțel.
Următoarele trei sisteme sunt predominante: vopsele an -incendiu intumescente,
placarea cu plăci an -incendiu și spray-urile an -incendiu. Majoritatea structurilor de oțel
folosesc vopsele intumescente, apoi placarea cu plăci și spray-urile an -incendiu. În plus
față de sistemele menționate mai sus, există și alte sisteme, cum ar fi placarea cu table
rezistente la foc, turnarea coloanelor din oțel în beton, turnarea parțială în beton,
umplerea coloanelor cu cărămizi din beton spongios și turnarea grinzilor pe jumătate în
plafonul de beton. U lizarea acestor metode este în scădere.

Vopselele intumescente sunt cel mai u lizat sistem, deoarece:

reprezintă cea mai ie ină alterna vă de protecție împotriva incendiilor;
se aplică în strat subțire;
păstrează aspectul original al structurii de oțel;
sunt este ce.
Acestea pot fi aplicate deja în atelier sau în șan er – în funcție de pul de vopsea și de
condițiile meteorologice. Vopselele termospumabile an -incendiu sunt fie vopsele în strat
subțire, în principal pe bază de apă sau pe bază de solvenți, fie vopsele în strat gros,
epoxidice și des nate în principal incendiilor de hidrocarburi. Vopselele intumescente an -
incendiu pe bază de apă în strat subțire reprezintă sistemul predominant

Plăci an -incendiu
Plăcile an -incendiu sunt următorul sistem de protecție a structurilor de oțel. De regulă,
acestea sunt plăci minerale (adică fabricate din silicat de calciu) armate cu fibre și
materiale de umplutură. Grosimile plăcilor depind de producător și de nivelul de protecție
împotriva incendiilor și variază de la 10 mm la 60 mm. Plăcile sunt instalate la fața locului și
sunt adecvate de la R30 până la R180, Procedurile de prelucrare și instalare sunt rela v
simple (tăierea cu ferăstrăul, înșurubarea, prinderea în capse). Plăcile an -incendiu
reprezintă cea mai fiabilă protecție împotriva incendiilor a structurilor de oțel
TIPURI DE STRUCTURI METALICE

1. Steel framing
2. Structură în cadre metal
3. Structură în cadre mixtă
4. Structuri spațiale sau re culate

Noduri de cadre
Cadrele metalice se realizează cu ajutorul unor elemente liniare (grindă și stâlp). Acestea
se intersectează în noduri şi sunt solidarizate prin îmbinări. Nodul desprins dintr-un cadru
metalic mul etajat este format dintr-un ansamblu alcătuit din panoul de inimă al stâlpului
şi conexiunea cu rigla. În funcţie de modul de configurare a îmbinării, se pot obţine
conexiuni care transferă exclusiv forţe tăietoare şi eforturi axiale, respec v conexiuni care
asigură transferul parţial sau total al tuturor eforturilor.

După rigiditate un nod poate fi: rigid (sudat, îmbulonat), ar culat sau semirigid
STÂLPUL METALIC
Neue Na onalgalerie / Ludwig Mies van der Rohe 1968
Încastrare în fundație
 GRINZI METALICE

Municipal Sports Pavilion of Vila-Seca / NAM Arquitectura

GRINZI CU INIMA PLINA / GRINZI ZABRELITE
PLANSEUL METALIC
CONTRAVANTURI