Sunteți pe pagina 1din 21

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI FACULTATEA DE STIINTA SI INGINERIA MATERIALELOR DEPARTAMENTUL MATERIALE METALICE, METALURGIE FIZICA

PROIECT APLICATIV :

ALIAJE DE ALUMINIU

SEF de LUCRARI: Dr. Ing. Marius Vasilescu

Student: Nastase Eusebiu Eduard Anul: I/ ZI Grupa: 1014 B

ANUL UNIVERSITAR 2011-2012 BUCURE TI

Generalit ii ....3 Propriet i fizice i caracteristicile mecanice ..4 Utiliz ri ..5 Aliaje pe baza de aluminiu .. 5 Aliaje de aluminiu deformabile, nedurificabile prin tratament termic .6 Aliaje de aluminiu pentru turnatorie . 7 Aliaje de aluminiu ob inute prin metalurgia pulberilor ..8 Aliaje de aluminiu durificabile prin tratament termic .9 Materiale compozite pe baz de aluminiu .. 10 Extragerea aluminiului prin electroliza aluminei ...11 Rafinarea aluminiului .12 Sudarea aluminiului i aliajelor de aluminiu ..12 Sudarea n mediu de gaz protector ..13 Sudarea cu gaze ..15 Tratamente termice ale aliajelor de aluminiu ..16

Aliajele de alumniu
1 Generalitati: Aluminiul este un metal de culoare alba,usor (2,7g/cm3),care se topeste la 658 0C Este foarte moale si plastic. conduce foarte bine caldura si electricitatea.Are rezistenta mare la coroziune,datorita fenomenelor de pasivizare,care consta in autoacoperirea cu o pelicula subtire,densa si aderenta de oxid de aluminiu,care-l protejeaza impotriva oxidarii ulterioare.Datorita acestei proprietati,precum si plasticitatii sale,se foloseste in industria chimica si alimentara.Datorita conductibilitatiielectrice mari se foloseste drept conductor electric.Aluminiul are insa rezistenta mecanica mai mica decat a cuprului.Chiar prin trefilare,el nu ajunge la o rezistenta mai mare de 25 N/mm2;deci rezistenta ramane insuficienta pentru conditiile de eforturi la care sunt supuse conductoarele aeriene.Din aceasta cauza se fabrica conductoare de aluminiu cu inima de otel sau conductoare din aliaje cu baza de aluminiu cu tratamente termice pentru marirea rezistentei mecanice. Rezistenta de aluminiu creste prin alierea cu diferite elemente,realizandu-se deci aliaje cu baza de aluminiu.Aliajele de aluminiu pot fi:aliaje deformabile prin presare si aliaje de turnatorie.Aliajele de aluminiu deformabile prin presare se clasifica in:aliaje anticorosive si aliaje durificabile prin tratamente termice. In aliajele anticorosive,aluminiul aliat cu mici cantitati de magneziu sau de mangan.Un astfel de aliaj este anticorodalul care se utilizeaza la fabricarea pieselor carora li se cere rezistenta la coroziune in medii chimice,fara sa li se ceara insa rezistenta mecanica foarte mare. In aliajele durificabile prin tratament termic,aluminiul este alait cu elemente care au proprietati de a forma compusi definiti fie cu aluminiul,fie intre ele.Astfel,aluminiul formeaza compusi definiti cu cuprul si cu magneziul.Daca in aliaje se gasesc in acelasi timp,si magneziu si siliciu,aceste 2 elem. pot forma compusul definit. Compusi definiti,fiind duri,confera aliajului duritate mai mare.Pt. a se obtine o asociatie optima intre rezistenta,plasticitate si tenacitate,aliajele de aluminiu se supun unui tratament termic de durificare,care consta din 2 tratamrnte succesive:calire si ambatranire.De exemplu,daca un aliaj aluminiu-cupru 40% cupru este incalzit la 5300C,structura sa va fi constituita numai din solutie solida.Printr-o racire lenta,in structura aliajului apare compusul definit de Al2Cu,care face ca aliajul sa fie dur si rezistent,insa insuficient de plastic si tenace. Daca racirea de la 530 0C este rapida,compusul Al2Cu nu se mai formeaza si aliajul ajunge la temp. ambianta,avand in structura sa solutie solida.Pentru. a-l durifica ,aliajul se supune,in

continuare,unei incalziri la cca.180 0C tratament termic de imbatranire,in cursul caruia compusul definit Al2Cu se reprecipita in mod uniformin masa de solutie solida,astfel incat aliajul devine rezistent,dur,plastic si tenace.

2 Proprieta i fizice i caracteristicile mecanice

Proprieta ile fizice i caracteristicile mecanice ale diferitelor sorturi de aluminiu sunt influen ate de prezen a impurita ilor. Cele mai frecvente impurita i din aluminiu sunt fierul si siliciul, elemente care se pot gasi pan la 0,5-0,6% fiecare. Fierul este practic insolubil n aluminiu, formnd cu acesta eutecticul Al-Al3Fe care con ine doar 7% Al3Fe (1,7%Fe). Ca urmare aluminiul impurificat cu fier prezint un aspect microscopic format din cristale poliedrice de aluminiu i precipitate aciculare de Al3Fe. Eutecticul din sistemul Al-Si se formeaz la 11,7% i Si este alc tuit din solutie solid i siliciu. Dac n acela i timp sunt prezente simultan fierul i siliciul, se formeaz dou faze noi: faza (Fe3SiAl3) i faza (FeSiAl5), care nu exist n aliaje binare. Ace ti compu i, situa i n mod obi nuit la limitele cristalelor de aluminiu mic oreaz mult plasticitatea acestuia. Aluminiul face parte din grupa IIIA a sistemului periodic al elementelor, are un singur izotop stabil 27Al i cinci izotopi radioactivi (24Al,25Al,26Al,28Al) cu perioadele de injumat ire cuprinse ntre 2,10 s i 94 s. Aluminiul se caracterizeaz prin plasticitate foarte mare, rezisten mecanica mic , conductibilitate electric i termic ridicat i rezisten mare la coroziune n aer, ap i acizi organici. Principalele propriet i ale aluminiului care influen eaza defavorabil sudabilitatea sunt: -conductibilitatea termic ridicat ; deci i temperatura de topire a aluminiului este redus (6500C) totu ii, datorit conductibilit ii de calbur i prenc lzirea intregii piese la temperaturii ridicate; -coeficientul mare de dilatare al aluminiului care determin probucerea de tensiunii permanente i deforma ii mari;

-la nc lzire, aluminiul nu- i schimb culoarea din care cauz la sudare nu se poate
aprecia vizual gradul de ncalzire; difilcultatea se m re te, deoarece aluminiul se tope te n mod brusc;

-fragilitatea aluminiului la temperaturi nalte; deformarea i fisurarea pere ilor se


prentampin prin fixarea piesei pe suporturi ct mai exact; -n stare lichid , aluminiul absoarbe cu avilitate oxigenul, reduce rezistenta imbinarii; -oxidul de aluminiu avnd punctul de topire ridicat (20500C) formeaz o pojghi solid care impiedic sudarea; ndepartarea oxidului se poate realiza pe cale chimica prin utilizarea unor fluxurii carea formeaz cu oxidul o zgur u or fluzibil i care protejeaz metalul topit.

3 Utiliz ri
Folosirea aluminiului ca material pentru constructii mecanice si metalice este limitat din cauza propriet ilor de rezistent scazute. Totu i, o serie dintre propriet ile aluminiului fac ca acest metal s fie deosebit de apreciat pentru o serie de aplica ii. Astfel, plasticitatea mare a aluminiului permite ca din el s se ob in prin deformare plastic produse foarte sub iri ca foliile utilizate pentru ambalaje n industria alimentar ; conductibilitatea electrica mare, 65% din cea a cuprului determin ca aluminiul s fie mult utilizat ca material pentru conductorii electrici; rezisten a mare la coroziune permite folosirea aluminiului n industria chimic i alimentar . Aluminiul este utilizat pe scar larg ca baz pentru o serie important de aliaje.

4 Aliaje pe baz de aluminiu

Principalele elemente de aliere ale aluminiului sunt Cu, Mg si Zn, la care se adaug MN, Ni, Cr, Fe, alierea avnd ca principiu i mbun t irea caracteristicilor de rezistent mecanice ale acestuia. Cele mai r spndite i utilizate aliaje sunt aliajele din sistemele Al-Si, Al-Mg, Al-Cu-Mg, AlMg-Mn, Al-Mg-Si, Al-Zn-Mg-Cu. Clasificarea aliajelor pe baz de aluminiu

Aliaje pe baz de aluminiu se impart n:


a) aliaje deformabile;

b) aliaje pentru turn torie; c) aliaje ob inute prin metalurgia pulberilor. Aliajele deformabile se mpart n aliaje deformabile nedurificabile prin tratament termic i aliaje deformabile durificabile prin tratament termic.

a) Aliaje de aluminiu deformabile, nedurificabile prin tratament termic

n aceast categorie sunt cuprinse aliajele din sistemele Al-Mg, Al-Mn, Al-Mg-Mn, AlMn-Cu, Al-Ni-Fe, Al-Sn-Ni-Cu. Aliajele Al-Mg ce con in mai mult de 1,4% Mg au n alc tuire structural solu ie solid i compusul Al8Mg5. Aliajele deformabile con in pn la 7% Mg; dintre acestea, cele ce con in pn la 5% Mg nu se durific prin tratament termic, iar cele ce con in peste 5% Mg pot fi durificate prin tratament termic ns efectul durific rii este foarte mic. Avnd n vedere faptul c aliajele din acest sistem con in o serie de impurit i, structura lor este alcatuit din solutie solid , compusul Al8Mg5 i alte faze intermediare, care se dispun de obicei la limitele graun ilor de solu ie solid . Aliajele Al-Mg au o rezistent mecanic ridicat asociat cu o bun plasticitate, ele putndu-se deforma plastic la rece foarte u or, au rezisten la coroziune ridicat i o bun sudabilitate. Propriet ile mecanice i caracteristicile tehnologice ale aliajelor Al-Mg pot fi modificate prin alierea, cu diferite elemente ca: Ti, B, Mn, Cr, Cu, Fe, Zr, Be, Li. Titanul i borul ac ioneaz asupra m rimii de graunte finisnd granula ia, manganul i cromul m resc rezisten a mecanic i rezisten a la coroziune, siliciul m re te fluiditatea, cuprul mpiedic susceptibilitatea la coroziune pitting, fierul i zirconiul m resc temperatura de recristalizare, beriliu i litiu reduc gradul de oxidare al magneziului la elaborare. Aliajele Al-Mg avnd rezisten a mecanic ridicat n compara ie cu aluminiul au o larg utilizare n construc ii metalice, n industria constructoare de ma ini, n transporturi, n avia ie i n industria de armament. Aliajele Al-Mn con in de obicei 1-1,7% Mn. Deoarece solubilitatea compusului Al6Mn n aluminiu este variabil cu temperatura, teoretic aceste aliaje pot fi durificate prin tratament termic. Aliajele Al-Mn au acelea i utilizari ca i aliejele Al-Mg. Aliajele deformabile nedurificabile, prin tratament termic din sistemul Al-Mn-Mg con in pn la 3% Mg i 1-1,5%

Mn; sunt caracterizate prin rezisten coroziune mare i sunt u or sudabile.

mecanic

ridicat , plasticitate bun , rezistent

la

Aliajele deformabile nedurificabile prin tratament termic din sistemul Al-Ni-Fe con in circa 1% Ni i 0,6% Fe; au rezisten bun la coroziune, n ap la temperaturi i presiuni ridicate i sunt utilizate n energetica nuclear . Aliajele deformebile nedurificabile structural din sistemul Al-Sn-Ni-Cu au propriet i antifric iune foarte bune fiind utilizate la confec ionarea lag relor n industria automobilelor.

b) Aliaje de aluminiu pentru turnatorie

Aliajele de aluminiu pentru turnatorie trebuie s aib fluiditate mare, contrac ie relativ mic , susceptibilitate scazut de fisurare la cald i de formare a porilor, propriet i caracteristice aliajelor care contin eutectice. Dintre aliajele pentru turnatorie se men ioneaza aliajele: Al-Cu, Al-Mg, Al-Si, Al- Zn i Al-Mg-Cu-Ni-Cr. Aliajele Al-Cu pentru turnatorie se mpart n:  Aliaje cu 4-6% Cu i mici adausuri de Si, Mg, Ni, Mn, Ti;  Aliaje cu 6-8% Cu i adausuri de Fe, Si, Mn, Cr, Zn si Sn;  Aliaje cu 10-14% Cu ce con in pn la 0,4% Mg, 1,5% Fe, 5% Si i mici propor ii de Ni, Mn, Cr. Adaugarea elementelor de aliere are ca scop mbun t irea propriet ilor mecanice i a caracteristicilor tehnologice; i mbun t e te propriet ile de turnare i n prezen a Mg face posibil aplicarea tratamentelor termice de durificare, Mg contribuie la cre terea propriet ilor de rezisten mecanic , Ti finiseaz granularea m rind tenacitatea, Ni m re te rezisten la temperaturi ridicate, Mn mare te rezisten a mecanic , dar scade plasticitatea. Aliajele Al-Cu pentru turnatorie, ce contin 4-6% Cu deoarece nu con in eutectic, au propriet i de turnare sc zute, n schimb aliajele cu peste 10% Cu au propriet i de turnare foarte bune. Aliajele Al-Cu sunt utilizate pentru turnarea unor piese puternic solicitate n construc ia de ma ini i avia ie cum ar fi: tambure de fran , pistoane, chiulase, blocuri motoare. Aliaje Al-Mg pentru turnatorie con in de la 1% pn la 13%Mg i unele elemente de aliere sau nso itoare: Si pn la 2%, Mn pn la 2%, Zn pna la 3%, Li pn la 3% i alte elemente ca : Fe, Cu, Cr, Ni, Ti, B, Be, Zr. Ele au propriet i mecanice ridicate, densitate mic i rezisten la coroziune n altmosfera sau mediu salin. Propriet ile de turnare ale acestor aliaje depind de con inutul n Mn. Manganul mare te rezisten a mecanic i ndep rteaz ac iunea

negativ a Fe asupra rezisten ei la coroziune, Zn mbunat e te propriet ile de turnare, Cu, Fe, Ni mic oreaz rezisten a la coroziune i plasticitatea, ridica refractaritatea, Ti, Zr,B finiseaza granulatia m rind tenacitatea, Be mic oreaz susceptibilitatea la oxidare a aliajelor topite. Aliajele din sistemul Al-Mg sunt utilizate n industria constructoare de ma ini, la turnarea unor piese rezistente la coroziune n atmosfer , n ap de mare i solu ii alcaline, cu propriet i de rezisten mecanic corespunz toare. Aliajele Al-Si cunoscute sub denumirea de siluminuri con in obi nuit de la 2 la 14% Si i diferite impurit i: Fe pn la aproximativ 1,4%, Mg pn la circa 0,15%, Cu maxim 0,6%. Foarte utilizate sunt aliajele cu 10-13% Si. Al i Si sunt partial solubili n stare solid i nu formeaz compu i. Structura aliajelor cu 11-13% Si este format din cristale primare de siliciu i mas de baz din eutectic grosolan de +Si. La solidificare eutecticului cristalele de siliciu se depun la limita cristalelor de sub forma de cristale aciculare i efectueaz negativ propriet ile mecanice. Aceste neajuns este nl turat prin modificari care produc urmatoarele efecte:  Mic orarea graun ilor dentritici;  Sub iera i fragmentarea ramurilor dentritice;  Schimbarea morfologiei i formei eutecticului. Prin urmare un aliaj cu 12% Si dup modificare are o structur hipoeutectica, fiind alcatuit din solutie solida si eutectic fin. Siluminurile sunt carcterizate prin propriet i bune de turnare, sudabilitate bun i rezisten la coroziune ridicat . Sunt utilizate n construc ia de ma ini pentru turnarea unor piese sub iri cu sec iuni complicate care s aib caracteristici mecanice i rezistente la coroiune bune. mbun ta irea caracteristicilor mecanice i tehnologice a acestor aliaje poate fi realizat prin aliere cu:Mg, Mn, Cu, Ni. Dintre aliajele Al-Si aliate se mentioneaz aliajele Al-Si-Mg, Al-SiCu, Al-Si-Cu-Mg-Ni. Aliajele Al-Si-Mg con in 2-14% Si, pn la 2% Mg i adausuri de Fe, Mg, Ti. Sunt utilizate la turnatea unor piese puternic solicitate n expluatare, n construc ii importante cum ar fi motoarele cu ardere intern sau la turnarea unor piese cu rezisten la coroziune ridicat . Aliajele Al-Si-Cu con in 5-12% Si pn la 5%Cu i mici adausuri de Mn si Fe. Caracteristicile tehnologice i de exploatare ale acestor aliaje pot fi modificate prin tratamente termice. Sunt utilizate n industria constructoare de ma ini i avia ie, la piese turnate supuse la solicitari mari cum ar fi: carcase capete de cilindrii, blocuri de motor, pistoane i alte piese rezistente la solicitari la cald n timpul exploat rii. Aliajele din sistemul Al-Zn con in aproximativ 12% Zn, la care se mai adaug 0,1-1,0% Mg, 5-8% Si i uneori Ti, Cr, Fe. Cre terea propor iei de Zn mic oreaz caracteristicile de turnare. Propriet ile mecanice ale acestor aliaje depind de procedeul de turnare i de tratamentul termic aplicat pieselor. Sunt utilizate pentru ob inerea unor piese cu stabilitate dimensionala ridicat i cu propriet i mecanice foarte bune.

c) Aliaje de aluminiu ob inute prin metalurgia pulberilor


Dintre aliajele pe baz de aluminiu ob inute prin metalurgia pulberilor, cele mai utilizate sunt aliajele Al-Al2O3 cunoscute sub denumirea de aliaje de tip SAP. Aliajele SAP sunt alc tuite dintr-o matrice de aluminiu n care sunt dispersate particule de Al2O3. Propor ia de Al2O3 variaz de la 6-9%(SAP1), pn la 18-20%(SAP4). O dat cu cre terea con inutului n Al2O3 cre te rezisten a la rupere de la 30-32 daN/mm2, la 44-46daN/mm2 i scade alungirea de la 5-8 la 1,5-2%. Aliajele de tip SAP n compara ie cu celelalte aliaje de aluminiu au o nalt rezisten la coroziune i refractaritate ridicat , sunt utilizate n industria chimic i aeronautic . Tot prin metalurgia pulberilor se pot ob ine piese din aliaje a c ror elaborare sau deformare este foarte dificil . n aceast categorie sunt cuprinse aliajele de tip SAS, aliaje ale aluminiului cu: Fe, Si, Ni, Mg, Cr, Mo, W, Ti, Zr, Be, Sn, Pb. De exemplu aliajul SAS1 cu 25-30% Si i 5-7% Ni are coeficient de dilatare mic i conductibilitate termic scazut . Aliajele Al-Zn-MgCu-Fe-Ni-Cr cu 7,5%Zn, 2,5%Mg, 1,1%Cu, 1,1-2,2%Fe, 1-2,3%Ni i 0,2%Cr au rezisten mecanic ridicat , sunt refractare, au rezisten la coroziune ridicat i propriet i antifric iune. Prin metalurgia pulberilor se pot ob ine i aliaje ale Al cu SiO2, SiC, B4C, AlPO4. De exemplu, aliajele aluminiului cu bor sau carbura de bor sunt utilizate pentru ob inerea unor bare modelatoare de la reactoarele nucleare.

5 Aliaje de aluminiu durificabile prin tratament termic

Aceasta grupa cuprinde aliaje cu elemente care au solubilitatea n aluminiu relativ ridicat : Cu, Mg, Zn, varia ia solubilit ii acestora cu temperatur permi nd aplicarea tratamentelor termice. Din aceast clas mai des sunt utilizate aliaje din sistemele Al-Cu, Al-CuMg, Al-Mg-Si, Al-Zn-Mg, Al-Zn-Mg-Cu, Al-Cu-Ni-Mg. Reprezentantul tipic al acestor aliaje este aliajul Al-Cu cu circa 4,0-5,5%. Aliaje deformabile, durificabile prin tratament termic din sistemul Al-Cu sunt formate n solu ie solid i compusul CuAl2. Deoarece aceste aliaje con in o serie de elemente ca impurit i sau ca elemente de aliere n structura lor apar i alte faze intermetalice, care fie se dizolv n solu ia solid favoriznd durificarea, fie sunt insolubile dispunandu-se la limitele de graun i. Caracteristicile tehnologice i de expluatare ale aliajelor Al-Cu sunt puternic influen ate de prezenta elementelor de aliere. Siliciul m re te rezistenta mecanic , mic oreaz ductilitatea i rezisten a la oboseal , influen eaz comportarea la tratament termic, reduce rezisten a la cald i rezisten a la fluaj. Magneziu mare te rezisten a mecanic i duritatea, influenteaz comportarea la tratament termic.

Aliajele din sistemul Al-Cu-Mg sunt formate din solu ie solid i compu ii: CuAl2, CuMgAl2, CuMg4Al6. Compu ii intermetalici prezen i n structur influen eaz asupra comport rii la tratamente termice, influenta lor manifestndu-se n func ie de marimea raportului Cu:Mg. n aliajele cu raport Cu:Mg mai mare de 8:1 faza durificatoare este CuAl2, n cele pentru care raportul este cuprins ntre 8:1 i 4:1 fazele durificatoare sunt CuAl2 i CuMgAl2, n aliajele la care raportul este cuprins ntre 4:1 i 1,5:1 faza durificatoare este CuMgAl2 i n alijele pentru care raportul este sub 1,5:1 durificarea se face prin participarea compusului CuMg4Al6. Aliajele Al-Cu-Mg dup imb trnirea natural au o rezisten a mecanic ridicat , asociat cu o plasticitate buna comparabil cu plasticitatea ob inut la recoacere. Comportarea la tratamente termice i caracteristicile mecanice ale aliajelor Al-Cu-Mg este puternic imfluen at de prezen a impurit ilor sau elementelor de aliere astfel: manganul mare te rezisten a mecanic dar la con inuturi mai mari de 1% mic oreaza mult plasticitatea, siliciul m re te rezisten a mecanic i mbun t e te comportarea la mb trnirea artificial , nichelul m re te refractaritatea, fierul la con inuturi mai mari de 0,5 mic oreaz rezisten a mecanic . Aliajele Al-Cu-Ni sunt aliaje cu rezistent mecanic mare att la temperaturi joase ct i la temperaturi ridicate. n aliajele de tip Y durificarea la mb trnire se datoreaza compu ilor ternari (CuNi)2Al3 i Cu4NiAl7, fiind posibil i prezen a unui compus cuaternar ce con ine n plus Mg. O alt categorie de aliaje deformabile durificabile prin precipitare o constitue aliajele AlMg-Si. Structura aliajelor din acest sistem este relativ simpl , fiind alcatuit din solu ie solid i compus Mg2Si. Aliajele Al-Mg-Si sunt utilizate n industria constructoare de ma ini datorit caracteristicilor de rezistent mecanic ridicate, rezisten ei la coroziune bune, prelucrabilit ii prin a chiere i sudabilit ii foarte bune. O parte din aceste aliaje sunt utilizate pentru executarea unor obiecte decorative. Tot n categoria aliajelor deformabile durificabile prin tratament termic sunt incluse si aliajele din sistemul Al-Zn-Mg, aliaje caracterizate prin rezisten mare la coroziune. Aceste aliaje con in 2-8% Zn, la care se mai adaug Cu, Fe, Si, Cr, Mn, Ti, Ag.

Aliajele din acest sistem se mpart n:


 Aliaje de nalt rezisten , pentru care suma Zn+Mg+Cu>10%;  Aliaje de medie rezisten , cu suma Zn+Mg+Cu=7-9%;  Aliaje cu rezisten scazut pentru care suma respectiv este mai mic de 6%.

10

6 Materiale compozite pe baz de aluminiu


Aluminiul i aliajele sale sunt utilizate i pentru ob inerea unor materiale compozite. Aceste materiale se pot ob ine prin mai multe metode: solidificarea unidirec ional a aliajelor eutectice bifazice cum ar fi Al-NiAl3, CuAl2-Al, Al-Co, Al-Be, includera unor fibre de bor, B4C, Be, grafit, Nb, Al2O3, otel, SiO2, SiC ntr-o matrice de aluminiu sau aliaje pe baza de aluminiu; la laminarea multistrat a aluminiului cu cadmiu i stamiu.

7 Extragerea aluminiului prin electroliza aluminei

Alumina pur , este supus electrolizei n mediu topit n vedera ob inerii aluminiului. Alumina dizolvat n criolit topit este supus ac iunii unui curent electric continuu, la 940-9600C, fiind descompus n aluminiu i oxigen- reac ia general este: Al2O3=2Al+3/2O2

La catod se va depune aluminiul metalic, iar la anod se degajeaz reac ioneaz cu anodul. Principalele teorii ale electrolizei aluminiului sunt: a)-elecroliza florurii de sodiu cu urmatorale reac ii secundare -la anod: 6F+Al2O3 2AlF3+3/2O2 sau: 12F+3O+2Al2O3 3CO2+4AlF3 sau: 4F+C CF4 3CF4+2Al2O3 3CO2+4AlF3 la catod: 3Na+2AlF3 Al+AlF3*3NaF sau 6Na+Al2O3 2Al+3Na2O 3Na2O+2AlF3 2AlF3 Al2O3+6NaF

O2 care

b)-electroliza florurii de aluminiu cu depozit primar de aluminiu la catod i reac ia florului asupra aluminei la anod c)-electroliza criolitei disociat n ionii Na+ i AlF63- i a aluminei par ial disociat n ioii Al3+ i AlO33d)-electoliza sodei care exist n stare ionizat ca urmare a reac iei: Al2O3+6NaF 2AlF3+6Na++3O2-

11

e)-electoliza aluminatului de sodiu format dup reac ia: 2Al2O3+AlF3*3NaF 2AlF3+3/2Al2O4Na2 Majoritatea acestor teorii admit formarea primara a CO2 la anod.

8 Rafinarea aluminiului
Aluminiul ob inut prin electroliza aluminei nu depa e te puritatea de 99,599,85%.Al; el con ine o serie de impurit i metalice i nemetalice pentru eliminarea acestor impurit i se practic rafinarea clorurant i cea electrolitic .

a) Rafinarea clorurant
Se urmareste ndepartarea Mg,Na,K i a incluziunilor nemetalice. Prin creuzetul cu metal topit se barbateaz un curent de clor care ndepline te func ii multiple: separ metalele respective sub form de cloruri; degazeific metalul dac acesta e solubil; antreneaz suspensiile de alumin cu ajutorul clorurii de aluminiu, care rezult n stare gazoas . Spre sfr itul opera iei se introduce azot pentru a se raci baia i se elimina urmele de clor, care ar putea r mne n topitur .

b) Rafinarea electrolitic
Rafinarea se realizeaz n topitur de floruri i este cunoscut sub denumirea de rafinare ntre straturi. Procesul se desfasoar la 850 9200C, temperatur necesar ca toate cele trei straturi s fie n intregime topite. Pe baz celulei de electoliz se introduce topitur de aluminiu care urmeaz s fie rafinat prin adaos de cupru (25 35%), acest strat avnd o grosime de 60 70mm. Acest electolit con ine 60%BaCl2, 23%AlF3 i 17%NaF. Cel de-al treilea starat este format din aluminiu rafinat n stare lichid , care se colecteaz la suprafata b ii. Stratul metalic inferior formeaz anodul, cadodul fiind constituit de stratul superior al aluminiului rafinat. Curentul este adus prin bare metalice ncastrate n zid ria vetrei. Se lucreaz cu curent continu, de mare intensitate (pana la 45000A), cu o tensiune de 6 7V i densitate de curent de 0,5A/cm3

9 Sudura aluminiului i aliajelor de aluminiu


Procedeul de sudare cu flacara este larg folosit la sudarea aluminiului i a aliajelor de aluminiu. n cazul folosirii unei fl c ri puternice se pot produce strapungeri, deoarece aluminiul are o temperatur de topire mult mai joas dect aliajele din aluminiul. Pentru sudare se

12

recomand ca flac ra s aib un foarte mic exces de acetilen ceea ce produce formarea oxidului de aluminiu. Masa de lucru a sudorului trebuie s aib tablia din caramizi de amot sau s fie captu it cu foi de azbest. Suflaiurile pentru sudare se aleg cu un numar mai mare, dect cele folosite la sudarea o elului. Pentru sudarea aluminiului se fabric numeroase m rci de fluxuri pe baz de clorur sau fluorur de litiu. O compozi ie corespunz toare cuprinde 79% clorur de potasiu, 16% clorur de sodiu i 5% acid de potasiu. Pisele se vor degrasa i decapa complect nainte de sudare pe o por iune de 30mm de la marginile tablelor. Dup sudare tablele trebuie cur ate bine de flux deoarece fluxurile provoaca coroziuni. Compozi ia metalului de adaos se stabile te n func ie de cea a metalului de baz , dupa cum urmeaz : -vergele de aluminiu pur pentru sudarea construc iilor electrotehnice (conductoare, contacte); -vergele turnate din aliaj de aluminiu-siliciu pentru sudarea pieselor turnate din aluminiu sau aluminiu-siliciu; -vergele de aluminiu-magneziu i aluminiu-titan pentru sudarea construc iilor din aceste aliaje; -vergele din aluminiu-cupru pentru sudarea duraluminiului. n cazul cnd nu se dispune de material de adaos corespunz tor se decupeaz fa ii din materialul de baz . Sudarea tablelor cu margini rasfrante se execut prin metoda spre stang , far oscila ii tranzversale. Sudarea cap la cap la grosimi de tabla pn la 5 mm se execut tot spre stanga, ns arz torul se ine la nceput aproape n pozi ie vertical pan la formarea b ii de sudur . Aceast metod poate fi folosit i la grosimi reduse de material, far oscila ii transversale. n cazul cnd n timpul sudurii se produce un defect, se opre te sudarea, se scobe te locul defect i se rencepe sudarea pe o lungime redus a sudurii efectuat , spre a fi siguri c defectul a fost inl turat. Dup r cirea complet , linia de sudura se curat i se spal cu ap fierbinte. Piesele turnate se sudeaz cu prenc lzire la 3000C, iar dup sudarea comlet se supun unei recoaceri foarte uniforme la temperatur de 5000C, urmate de o r cire foarte lent .

10 Sudarea n mediu de gaz protector Aliajele de aluminiu, n principiu, pot fi sudate n atmosfer protectoare de argon; trebuie nsa s se tin seama c rezisten a elementelor sudate se reduce n

13

zona influen at termic la cea a metanului de baz n stare moale. Alegerea procedeului se face n func ie de grosimea tablei sau elementelor de sudare. Procedele de sudare n atmosfer protectoare au fat de alte procedee avantajul c pelicula de oxid este distrus datorit efectului de cura ire a arcului. Efectul de cura ire a baii este determinat de polaritatea curentului. Acest efect are loc numai dac se sudeaz n curent continuu, cu electrodul la polul pozitiv sau n cazul sud rii cu curent alternativ. Amorsarea arcului la sudur n atmosfer inert este foarte usoar . Arcul de sudr n argon are, datorit lungimii i stabilit ii lui asigurat de ionizarea u oar a gazelor,avantajele mari fa de arcul n aer cu alte gaze. Acest procedeu mai are marele avantaj ca poate fi aplicat la sudarea n orice pozi ie.Tablele pn la 2 mm se pot asambla prin resfrngere i se sudeaz far material de adaos. Cele cuprinse ntre 6 i 10 mm sau cele mai groase se sudeaza n V tablele cu grosimea de peste 10 mm se sudeaza n X sau n U. Pentru evitarea polilor att tablele ct i electrozii trebuie s fie cura i, lipsi ii de grasimi i umezeal . n vederea sud rii, tablele se asambleaz pe ct posibil far prinderi, cu ajutorul dispozitivelor de prindere n pozi ia dorit , indu-se seama de dilat ri i contrac i. Tablele pn la grosimea de 4 mm nu trebuiesc prenc lzite. Sudarea se va ncepe tot la 50-60 mm de la capatul tablelor n tabelul urm tor se dau valorile orientative pentru alegerea caracteristicelor de sudare. Tabelul 1 . Caracteristicile de sudare pt aliajele de aluminiu Grosimea materialelor n mm 1 2 3 6 8 Intensitatea curentului n amperii 40-50 80-90 120-140 220-340 300-350 Diametrul electrodului n mm 1 1,6 2,4 4 4,8 Debit de argon n l/min Diametrul srmei de adaos n mm 2 2-4 4 4-5 Viteza de sudare n mm/min 400 300-250 260-300 200-250 120-140

4-6 4-5 6-7 8-10 12

Pentru pozi ia vertical sau pe plafon, intensitatea curentului se reduce cu circa 10%.

14

Sudarea aluminiului i a aliajelor sale n mediu de argon cu electrod fuzibil se aplic n sudarea tablelor cu grosimi de peste 4 mm; totdeauna se sudeaz cu curent continuu legnduse piesa de polul negativ. Procedeul este foarte potrivit pentru mecanizare i aumatizare. Productiviatea este foarte mare datorit unei nc rc rii specifice cu curent mare, cuprins ntre 50 i 100 A/mm2.

11 Sudare cu gaze Sudarea aluminiului i a aliajelor sale.


Pregatirea elementelor n vederea sud rii se face asem n tor ca pentru o el. Prin sudarea oxiacetilenic se pot mbina piese de aluminiu cu grosimi cuprinse ntre 2 i 4mm, n cazuri speciale chiar i table de un mm. Prinderile la tabl sub ire se fac la distan e de 50-100mm, tablele peste 5mm pe ct posibil nu se vor prinde. Sudarea se execut cu un arz tor, cu unu sau cu dou numere mai mic, sau de acea i marime ca i pentru sudarea otelului de acea i grosime. n general se sudeaz spre stanga, excep ie f cnd piesele sau tablele foarte groase. Deschiderea tablelor n capatul spre care se sudeaz va fi pu in mai mare pentru compensarea contrac iilor. Se recomand prenc lzirea elementelor la 200- 3000C i sudarea pe o suprafa r u conduc toare de c ldur . Pentru a evita oxidarea b ii, arz torul nu va fi inut prea aproape de ea. n ceea ce prive te prelucrare cus turii dup execu ie se obi nuie te s se ecruseze i s se m reasc duritatea cus turii executate prin ciocnire. Aceast ciocnire se poate face n stare cald , la 3500C, sau dup ce cus tura sa r cit complect. De asemenea, se va evita ciocnirea cusaturii la temperaturi n jur de 5000C pentru ca aluminiul la aceasta temperatur se sfarma u or. Se va evita ngro area mare a cus turii, n special a aceleia care se va ciocni ulterior. n general, cus tura forjat la cald(3500C) rezist mai mult la coroziune. Pentru zgurificarea oxidului de aluminiu trebuie s oxiacetilenice past sau pulberi de sudat. se foloseasc , n cazul sud rii

O pulbere sau past bun de sudat trebuie s aib urm toarele calit i: -s dizolve repede i complet oxidul de aluminiu, trecndu-l ntr-o zgur fluid cu punctul de topire redus; -s acopere bine suprafe ele pregatite pentru sudare; -att zgura ct i resturile de past s se poat ndepar u or de pe cusatur ; -s nu corodeze metalul.

15

Nu totdeauna pastele sau pulberile ndeplinesc toate aceste condi ii i mai ales ultima, de aceea cus turile tebuie plasate astfel ncat s permit accesul n vedera cur irilor.

12 TRATAMENTELE TERMICE ALE ALIAJELOR DE ALUMINIU


Tratamentele termice care pot fi aplicate aliajelor de aluminiu sunt urmatoarele: Recoacere; Punere in solutie; Calire; Refrigerare; Imbatranire; Detensionare/Stabilizare; Reversie;

DEFINITII
RECOACERE Recoacerea este tratamentul termic care elimina efectele de durificare ale unui aliajde aluminiu rezultate ca urmare a prelucrarilor mecanice la rece sau in urma executarii unui tratament termic anterior. Dupa prelucrare piesele in stare recoapta trebuie sa fie puse in solutie si imbatranite. TRATAMENTUL TERMIC DE PUNERE IN SOLUTIE SI CALIRE Tratamentul termic de punere in solutie asigura o distributie uniforma a elementelor de aliere in structura materialului, obtinandu-se o stare instabila la temperatura camerei, stare care este denumita "solutie solida". Aceasta stare obtinuta prin incalzirea aliajului la o anumita temperatura specifica fiecarui aliaj si mentinerea la aceasta temperatura un anumit timp, functie de grosimea materialului, poate fi pastrata daca este urmata de o racire suficient de rapida (calire) si daca aliajul este tinut la o temperatura scazuta la frigider. Tratamentul termic de punere in solutie si calire confera aliajelor de aluminiu o ductilitate marita pentru o perioada scurta de timp.

16

IMBATRANIRE Imbatranirea reprezinta tratamentul termic de durificare a aliajelor de aluminiu (puse in solutie si calite), care se obtine prin realizarea unei distributii relativ uniforme a elementelor de aliere in compozitia aliajelor (precipitare). LOT DE TRATAMENT TERMIC Unul sau mai multe loturi de piese care sunt tratate in acelasi utilaj, in acelasi timp. LOT DE TRATAMENT TERMIC REBUTAT Lotul de tratament termic, pentru care in timpul desfasurarii tratamentului termic a fost intrerupt timpul de mentinere (de exemplu caderea temperaturii de tratament sub valoarea minim impusa), sau nu a fost atins domeniul de temperatura (din diverse motive) si care nu mai poate fi retratat termic. TEMPERATURA DE TRATAMENT TERMIC Temperatura impusa de specificatia de material pentru executarea treatmentului termic. TIMP DE MENTINERE Timpul minim de mentinere la temperatura de tratament termic imusa. Timpul de mentinere este calculat in functie de grosimea maxima a piesei in momentul executarii tratamentului termic. GROSIMEA DE TRATAMENT TERMIC Daca nu este altfel specificat pe desen sau pe fisa tehnologica, grosimea de tratament termic reprezinta dimensiunea cea mai mica a sectiunii transversale a materialului in momentul tratamentului termic. ZONA DE LUCRU A CUPTORULUI Zona calibrata a cuptorului in care sunt executate tratamentele termice. In functie de uniformitatea temperaturii in aceasta zona se stabileste clasa de precizie a cuptorului. TERMOCUPLE DE SARJA Termocuplele care sunt montate pe piesele individuale cu sectiunea cea mai mare dintrun lot de tratament termic si care dau informatii referitoare la temperatura sistemului de inregistrare. TERMOCUPLE DE PROCES

17

Termocuplele montate pe cuptorul de tratament termic care dau informatii referitoare la temperatura sistemului de inregistrare pentru controlul procesului de tratament termic.

EPRUVETA Piesa confectionata din proba test, care va insoti un lot de tratament termic in timpul desfasurarii unui tratament termic si care va fi testata ulterior pentru controlul acestui tratament termic. PROBA TEST Bucata de material din care se confectioneaza epruveta. "RULING SECTION" Diameterul celei mai mari sfere care poate fi inscrisa in volumul cel mai mare al unui material.

EXECUTAREA TRATAMENTELOR TERMICE


RECOACERE Recoacerea este tratamentul termic care are ca scop eliminarea efectelor produse in urma prelucrarilor la rece si se realizeaza prin incalzirea aliajelor de aluminiu in domeniul de temperatura 300-450 oC (functie de aliaj), mentinerea la aceasta temperatura un anumit timp, functie de produs si de grosime, timp care poate varia de la ore la secunde si racirea lor lenta, de obicei odata cu cuptorul, pana la temperatura camerei. Parameterii de recoacere (temperatura timp de mentinere) depind de tipul aliajului si de caracteristicile care trebuie sa rezulte in finalul tratamentului termic. In cazul in care recoacerea este executata la o temperatura mai mare decat temperatura maxim admisa de specificatia de material, sau a fost depasit timpul de mentinere indicat, are loc o crestere substantiala a grauntilor cristalini care provoaca reducerea proprietatilor mecanice si aparitia defectului "coaja de portocala ". Acest defect este pus in evidenta mai pronuntat in timpul operatiilor de prelucrare ulterioare. Dupa ce au fost definitivate toate operatiile de formare si prelucrare a pieselor in stare recoapta, este de o vitala importanta ca aceste piese sa fie repuse in solutie si imbatranite pentru ca sa-si restabileasca structura si proprietatile mecanice. Simbolul de identificare pentru starea de recoacere este "O".

TRATAMENT TERMIC DE PUNERE IN SOLUTIE SI CALIRE

18

Tratamentul termic de punere in solutie este aplicat aliajelor de aluminiu ale caror elemente de aliere (Zn, Cu, Mg, Si, etc.) se pot combina intre ele formand compusi intermetalici. Tratamentul termic de punere in solutie se aplica aliajelor dealuminiu pentru a obtine inmuierea materialului prin distributia uniforma a acestor compusi..Racirea rapida a materialului de la temperatura de punere in solutie la temperatura camerei pastreaza aceasta stare moale pentru o perioada scurta de timp (2 - 4 ore), necesara executarii operatiilor de formare sau prelucrare la rece. O crestere a valorilor maxime a proprietatilor mecanice va fi obtinuta numai atunci cand tratamentul termic de punere in solutie va fi executat la o temperatura a carei valoare se regaseste in domeniul de temperatura impus de specificatia de material. Daca temperatura de tratament este mai mica decat valoarea minim impusa, proprietatile mecanice obtinute vor fi sub valorile impuse. In cazul in care temperaura de tratament este mai mare decat valoarea maxim impusa apare riscul supraincalzirii, a fisurarii sau a arderii materialului, producand deteriorarea proprietatilor mecanice. Pentru aliajele de aluminiu placate care sunt puse in solutie in cuptoare electrice cu circulatie de aer trebuie sa se realizeze o distributie uniforma a pieselor, astfel incat sa fie realizat timpul de revenire la temperatura de tratament dupa sarjare care nu trebuie sa fie mai mare de 60 minute pentru piesele cu grosimi mai mari de 2.54 mm. CALIRE Dupa expirarea timpului de mentinere la temperatura de punere in solutie aliajele de aluminiu trebuie sa fie introduse cat mai curand posibil in mediul de calire.
TIMP DE TRANSFER

Calirea aliajelor de aluminiu trebuie sa fie executata rapid si continuu. Timpul de transfer incepe sa fie masurat din momentul in care incepe sa se deschida usa cuptorului si se termina atunci cand ultimul colt al sarjei este imersatin bazinul de calire. In timpul calirii trebuie sa se asigure o circulatie si o racire corespunzatoare a apei, pentru a se evita supraincalzirea baii de calire. Timpul de transfer trebuie sa fie masurat la fiecare lot de tratament termic si valoarea obtinuta trebuie sa fie inscrisa in registrul cuptorului De asemenea timpul de transfer trebuie sa fie controlat anual atunci cand se executa revizia cuptorului sau ori de cate ori sunt reparate echipamentele care afecteaza timpul de transfer.
MEDIUL DE CALIRE

19

Daca nu este altfel specificat, piesele din aliaje de aluminiu trebuie sa fie calite in apa. Temperatura apei inainte de calire trebuie sa fie de maxim 32 oC iar dupa calire nu trebuie sa depaseasca valoarea de 40 oC. Temperatura apei se masoara cu indicatorul de temperatura (termometru) montat in bazinul de calire. Piesele trebuie sa fie mentinute in baia de calire minim 2 minute pentru fiecare 25.4 mm grosime, acest timp fiind calculat in functie de grosimea maxima a pieselor, sau inca minim 2 minute dupa ce s-a oprit fierberea apei. Mediul de calire in solutia "Ucon A" este utilizata ca o alternativa a apei reci si este recomandata deoarece reduce distorsiunile si introducerea tensiunilor interne.
REFRIGERAREA

In cazul in care operatiile de formare sau de corectie a deformarilor nu pot fi executate in timpul maxim admis dupa tratamentul termic de punere in solutie si calire, atunci piesele trebuie sa fie transferate in frigider, intr-un timp cat mai scurt posibil (max. 15 minute), pentru mentinerea starii de prelucrabilitate. Timpul de mentinere la refrigerare depinde de temperatura (tabelul 2): Tabelul 2. Timpul de mentinere pentru diferite temperaturi DOMENIUL DE TEMPERATURA (0 C) -15 la -20 -7 la - 14 0 la -6 TIMPUL MAXIM ADMIS (ore) 150 72 45

Dupa scoaterea pieselor din frigider, piesele trebuie sa fie lasate sa se incalzeasca pana la temperatura camerei si apoi se vor executa operatiile de formare sau prelucrare intr-un timp de maxim 2 ore. IMBATRANIREA In functie de viteza de precipitare a elementelor de aliere din compozitia aliajului, imbatranirea poate fi: naturala, atunci cand viteza de precipitare este relativ mica si are loc la temperatura camerei;

20

artificiala (precipitare), atunci cand viteza de precipitare este mult mai mare si se realizeaza prin reincalzirea aliajelor puse in solutie si calite la o anumita temperatura care depinde de aliaj, mentinerea la aceasta temperatura si racirea lor in aer pana la temperatura camerei.Tratamentul termic de imbatranire confera aliajelor de aluminiu caracteristici mecanice ridicate.

21