Facultatea de Stiinta si Ingineria Materialelor

Specializarea:Stiinta si Expertizarea Materialelor Metalice Speciale

Disciplina: Managementul calitatii incercarii materialelor

Tipuri de rupere si incercarea la tractiune

Masterand: Nastase Eusebiu Eduard

Grupa: II C

Ruperea materialelor metalice

Prin rupere se intelege fenomenul de fragmentare a unui corp solid n doua sau
mai multe parti, sub actiunea unor tensiuni interne sau externe.
Ruperile se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:
modul cristalografic de rupere (dupa tensiunea care produce de obicei fenomenul
ruperii)
aspectul ruperii;
deformatia plastica care precede ruperea
Referitor la primul criteriu, se stie ca desi solicitarile care pot actiona asupra unei
piese sunt diferite: de tractiune, de compresiune, de forfecare, de incovoiere, ele dau
nastere totdeauna in piesa numai la tensiuni normale (de tractiune sau de compresiune)
si la tensiuni tangentiale.
Ruperea produsa de tensiunile normale se numeste rupere prin smulgere sau rupere
prin clivaj. Modul de rupere in acest caz este controlat de tensiunile de intindere care
actioneaza normal pe un plan cristalografic de clivaj. Ruperea prin smulgere se poate
produce fie prin interiorul cristalelor (transcristalin), fie printre cristale la limita
grauntilor cristalini (intercristalin).
Ruperea produsa de tensiunile tangentiale se numeste rupere
prin forfecare sau rupere prin alunecare. Ruperea apare in acest
caz ca rezultat al unei deplasari importante in planul activ de
alunecare. Ruperea prin alunecare este un fenomen care se
produce numai transcristalin, fisura traversand grauntii.
Dupa al doilea criteriu, aspectul ruperii, in urma examinarii la grade
mici de marire a sectiunii in care s-a produs ruperea, ruperile pot fi:
cristalin stralucitoare (granulare) si ruperi mat-fibroase.
In raport cu deformatia plastica care produce ruperea, ruperile se impart in ruperi
ductile si ruperi fragile.
Ruperea ductila este produsa de tensiunile tangentiale (se mai numeste si
rupere prin forfecare) si este precedata de deformatii plastice mari,
aspectul suprafetei de rupere fiind mat-fibros. Ruperea ductila se produce
transcristalin si are o viteza de propagare relativ lenta.

 Ruperea fragila se produce dupa un plan normal la directia tensiunii, cu o

mare viteza de propagare si fara a fi precedata de deformatii plastice macroscopice.
Aceste caracteristici fac ca ruperea fragile sa constituie un fenomen deosebit de
periculos structurilor metalice. La materialele policristaline ruperea fragile se poate
produce fie transcristalin, fie intercristalin. Aspectul suprafetei de rupere este cristalin
stralucitor la ruperea transcristalina, respective de culoarea fazelor la ruperea
intercristalina.

Ruperea diferitelor clase de materiale

Incercarea la tractiune

Pentru stabilirea relatiei fizice particulare care exista, pentru un anumit

material, ntre tensiunile si deformatiile specifice, se recurge la analize experimentale
numite ncercari mecanice. n cazul metalelor, cea mai importanta este ncercarea la
tractiune. Aceasta se poate realiza si la temperaturi ridicate sau scazute, dar n acest
paragraf se face referire la testul efectuat la temperatura ambianta.
Prin definitie, numim ncercare statica a unui material, aceea la care
solicitarea exterioara, forta sau cuplu se aplica epruvetei lent, progresiv, ncepnd de
la zero pana la valoarea finala, n general pana la rupere.
Se considera ca forta se aplica lent atunci cnd viteza de ncercare nu
depaseste:
kgf
daN
1 2 1
m s
mm2 s
ncercarea la tractiune (sau ntindere) este una dintre metodele cele mai
sigure si cel mai mult folosite pentru stabilirea modului principial n care se comporta
un material necunoscut, atunci cnd este solicitat mecanic.

Avantajele ei sunt urmatoarele:

simplitatea relativa de punere n practica a ncercarii;
relatiile de calcul simple prin care sunt valorificate datele obtinute prin
experimente;
valabilitatea inclusiv n domeniul deformarilor plastice a relatiilor de calcul
folosite in domeniul elastic;
costul redus de realizare, deoarece nu este necesara o calificare foarte nalta a
operatorului;
cheltuielile materiale scazute, fiind consumata o cantitate relativ mica de
material studiat.

Trebuie facuta totusi observatia ca rezultatele ncercarii nu sunt independente

de calitatea dotarilor din laboratorul unde se lucreaza: vor fi cu att mai elocvente cu
ct masina folosita este mai competitiva si mai complet utilata pentru efectuarea
experimentelor.
Prin realizarea ncercarii la tractiune se pot atinge simultan mai multe
obiective:
stabilirea categoriei n care poate fi ncadrat materialul studiat, din punctul de
vedere al raspunsului la solicitarile mecanice;
determinarea valorilor caracteristicilor de rezistenta si de ductilitate la tractiune,
ale materialului ncercat;

 trasarea curbei caracteristice la tractiune a materialului.

Curbacaracteristica.Definirea caracteristicilor mecanice de rezistenta

ncercarea la tractiune a metalelor este ncercarea la care sunt supuse
epruvetele si consta n aplicarea pe directia axei longitudinale a unei forte progresive
de ntindere pana la rupere. Dependenta dintre tensiunile normale si deformatiile
specifice ce sunt efectul solicitarii axiale a epruvetei, reprezinta curba caracteristica
a materialului ncercat la tractiune.
Pentru un otel moale curba caracteristica prezinta mai multe puncte ce
definesc cele mai importante caracteristici mecanice ale otelului.

Caracteristicile mecanice ale otelului

a - reprezinta curba caracteristica conventionala unde:

(1.1)

b - reprezinta curba caracteristica reala unde:

(1.2)

n figura de mai sus s-au facut urmatoarele notatii:

A0 aria sectiunii initiale a epruvetei;
L0 lungimea initiala intre cele doua sectiuni transversale ale epruvetei;

Ar aria sectiunii momentane reale a epruvetei;

P p limita de proportionalitate conventionala (reprezinta tensiunea pentru
care abaterea
dintre modulul de elasticitate curent E si modulul de elasticitate initial E0 este de
10%

Limita de proportionalitate conventionala

Abaterea se calculeaza cu relatia:

E 0 E
100 ,si limita de proportionalitate
E0

se noteaza: 10.
, limita de elasticitate tehnica, pentru o deformatie specifica liniara
remanenta prescrisa, uzual se considera

si se noteaza

"palier de curgere", in cazul otelurilor cu continut redus de carbon

deformatiile plastice sunt foarte mari si se produc la o forta exterioara constanta sau
descrescatoare.
limita de curgere aparenta, reprezinta tensiunea corespunzatoare
momentului in care cresterea fortei nceteaza, in timp ce procesul de deformare a
epruvetei continua.
La materialele care nu au limita de curgere aparenta stabilirea acesteia se
face conventional:
limita de curgere conventionala, pentru o alungire neproportionala
prescrisa de
0,2 %;

limita de curgere remanenta, pentru o alungire remanenta prescrisa de

0,2 %.

zona de ecruisare (de ntarire), pe masura ce se accentueaza gradul

de deformare plastica in zona de curgere, metalul se ecruiseaza si forta necesara
deformarii epruvetei ncepe sa creasca.
zona de curgere locala, la un moment dat, ntr-o anumita zona a
epruvetei apare o subtiere (gtuire), care se accentueaza destul de rapid. In
continuare deformarea epruvetei se efectueaza numai in zona gtuirii, la forte tot mai
mici si in final se produce ruperea reprezentata prin punctul

rezistenta la rupere, reprezinta raportul dintre forta maxima ce se

realizeaza in punctul
si aria sectiunii transversale initiale a epruvetei:

(1.3)

Epruvete pentru ncercarea la tractiune

Pentru materialele metalice ncercarea se efectueaza urmnd prevederile
standardului SR EN 10002, care este pe cale sa fie nlocuit de norma ISO
6892:2010. Ambele prevad utilizarea unor epruvete de forma plata sau cilindrica,
acestea din urma fiind preferate daca probele sunt prelevate din material sub forma
de bloc. Pentru ca efectele fortelor cu care epruveta este prinsa n bacurile masinii
sa nu denatureze starea de tensiuni din zona ei de masurare, capetele epruvetei
sunt de obicei ceva mai late si mai groase fata de celelalte portiuni ale ei.
Epruveta este solicitata la ntindere prin intermediul a doua forte concentrate
F, egale si opuse, aplicate pe capetele ei si avnd directia axei sale longitudinale.
Fortele cresc treptat si lent (solicitarea este de tip static) pna la ruperea probei, iar
pe parcursul ncercarii se nregistreaza curba de variatie a dependentei dintre
marimea ncarcarii si alungirea pe care aceasta o produce pe proba. Dimensiunile
initiale d0 si L0 se masoara pe zona calibrata a epruvetei, asa cum se arata n
figura de mai jos.

Schema de principiu a ncercarii la tractiune

ncercarea la tractiune este o ncercare de baza standardizata, pentru

realizarea careia epruveta este prinsa n falcile masinii si este ncarcata cu o forta
care creste continuu, pna la ruperea epruvetei.

Fortele sunt aplicate n centrul de greutate al sectiunii transversale, deci este o

solicitare de tractiune centrala. n timpul ncercarii una dintre falci este fixa, iar
cealalta se deplaseaza (viteza de deplasare putnd fi reglabila).
Pentru materiale metalice ductile se constata aparitia unei gtuiri locale a
epruvetei, cu putin naintea ruperii acesteia. Ruperea se va produce n aceasta
zona.

Gtuirea locala a unei epruvete

Parametrii care intervin ntr-o ncercare la traciune a unei epruvete cu

seciunea circulara sau dreptunghiulara sunt:
forta de ntindere F;
aria A a sectiunii transversale;
lungimea lo precizata ntre cele doua repere marcate pe epruveta;
modificarile acestei lungimi n cursul solicitarii l;
natura materialului din care este confectionata epruveta.
ncercnd pna la rupere o epruveta si nregistrnd grafic variatia fortei n
functie de deplasarea falcii masinii (sau mai bine functie de cresterea lungimii dintre
repere masurata cu un extensometru) se obtine diagrama forta deplasare. Aceasta
prezinta dezavantajul ca pentru un material dat depinde n mare masura de
dimensiunile epruvetei (fortele depind de sectiunea initiala a epruvetei, iar alungirile
de lungimea initiala dintre repere).
Daca se admit urmatoarele ipoteze:
tensiunea normala este uniform distribuita pe sectiunea epruvetei pe toata
durata ncercarii,
lungirea specifica este constanta pe distanta cuprinsa ntre repere pe toata
durata ncercarii,
sectiunea transversala nu variaza semnificativ pe durata ncercarii,
este posibila obtinerea unei diagrame care sa nu depinda de dimensiunile
epruvetei si sa fie o diagrama caracteristica a materialului din care este
confectionata epruveta. Este vorba de diagrama n coordonate - . Pentru trasarea

acestei diagrame se pastreaza dimensiunile epruvetelor ntr-un interval rezonabil,

indicat n standard.

Valorile tensiunilor normale si a alungirilor specifice se calculeaza cu relatiile:

(1.4)
unde:
- F forta care solicita epruveta la diferite intervale de timp;
- Ao sectiunea initiala a epruvetei;
- lo lungimea initiala ntre repere;
- l lungimea ntre repere la diferite intervale de timp.
Cu aceste valori se construieste diagrama caracteristica a materialului.

Tipuri de comportari ale materialelor

Imaginea grafica a dependentei dintre marimile relative si este specifica
fiecarei clase de materiale, fiind numita curba caracteristica a materialului (n acest
caz la tractiune). Ea ofera multe informatii privind proprietatile materialului
respectiv, asa cum se va arata mai jos.
Pentru otelurile de duritate medie, pe curba caracteristica se pot deosebi mai
multe zone, carora le corespund o serie de marimi importante.
Punctul O corespunde situatiei initiale, n care n epruveta nu exista tensiuni
(=0) si nici deformatii (=0); n prima portiune a curbei, cele doua marimi cresc
simultan, dar viteza de crestere a lui () este mai mare (graficul este mai apropiat de
axa tensiunilor). n plus, dependenta dintre cele doua marimi este liniara pna n
punctul A, care corespunde limitei de proportionalitate a materialului (p).

Ordonata punctului B, pna la care

materialul se comporta perfect elastic, adica
dupa descarcare (ndepartarea
fortei)
epruveta si recapata lungimea initiala L0,
se numeste limita de elasticitate (e).
ncepnd din punctul C curba capata
Aspectul tipic al curbei
tendinta de a continua pe o directie aproximativ
caracteristice
pentru otelurile
paralela cu axa absciselor, deoarece se
de duritate medie.
produce cresterea deformatiei fara ca forta sa
creasca n mod sensibil (se spune ca
materialul curge). Aceasta zona marcheaza
intrarea n zona deformarii plastice a materialului, iar tensiunea corespunzatoare
punctului C se numeste limita de curgere (c).
Urmeaza o portiune crescatoare a curbei, fara proportionalitate ntre cele
doua marimi, care se termina n punctul de maxim D, considerat a fi limita de rupere
(r) sau rezistenta la (rupere prin) tractiune a materialului testat. Daca se opreste
ncercarea ntr-un punct oarecare P (CD) si se urmareste evolutia epruvetei pe
parcursul scaderii fortei catre zero, se constata ca descresterea celor doua marimi
nu se face nici pe drumul urmat la ncarcare si nici pe directia normala la axa
absciselor (PP), ci dupa o linie (PO), aproximativ paralela cu zona elastica (OB) a
curbei.
Aceasta arata ca deformatiile nregistrate pe epruveta nu sunt n totalitate
reversibile, pentru ca din deformatia specifica (t), existenta n starea de ncarcare
din punctul P, dispare cantitatea (e), numita deformatie elastica, dar epruveta
ramne cu deformatia (p) deformatie plastica (permanenta), adica are o lungime
mai mare cu (pL0) dect lungimea initiala.
Daca aceasta epruveta se monteaza din nou n masina pentru ncercari si se
reia solicitarea ei, se observa o evolutie () mergnd, cu aproximatie, dupa
segmentul (OP), ceea ce indica o zona cu deformare proportionala (elastica) a
materialului, zona de lungime mai mare dect portiunea initiala (OA). Acest fenomen,
marcnd o modificare favorabila a calitatilor materialului, se numeste ecruisare si
este specific metalelor cu proprietati mecanice moderate. Este recomandabil ca
piesele facute din astfel de materiale sa fie supuse unei solicitari initiale (prencarcare) nainte de a le fi aplicate ncarcarile propriu-zise pe care trebuie sa le
preia.
Cnd se ajunge cu ncarcarea epruvetei n apropierea punctului D, adica la
valoarea maxima a fortei (Fmax), se constata ca ntr-o anumita portiune a epruvetei
sectiunea ei transversala se micsoreaza (gtuire), fenomen care se accentueaza
apoi pna cnd se produce ruperea. n acest timp forta aplicata se micsoreaza,
conducnd la un traseu descendent (DF) al curbei caracteristice.

Este remarcabil ca momentul aparitiei gtuirii pe epruveta nseamna

pierderea caracterului omogen al solicitarii (care fusese observabil prin producerea
acelorasi fenomene n ntregul volum al probei aflat n afara zonelor de prindere),
datorita cresterii valorilor locale ale tensiunilor si deformatiilor specifice n acea zona
a epruvetei.
Pe lnga forma propriu-zisa a curbei caracteristice, aspectul sectiunii de
rupere a epruvetei este un criteriu n plus pentru ncadrarea materialului analizat ntro anumita categorie: materialele fragile se rup dupa deformatii foarte mici, aproape
inobservabile, iar cele ductile dimpotriva, se deformeaza mult, iar curba nu are o
zona urcatoare dupa zona de curgere.
Materialele pentru care s-a descris mai sus forma tipica a curbei de tractiune,
n rndul carora se situeaza si otelurile de duritate medie, formeaza categoria
intermediara: ele nu manifesta nici fragilitate, dar nici ductilitate pronuntata, n
schimb nchid sub curba lor caracteristica la tractiune o suprafata mult mai mare
dect la celelalte doua categorii. Aceasta arie reprezinta masura energiei de
deformare pe care materialul o poate acumula nainte de rupere: cu ct aceasta este
mai mare, cu att materialul este mai tenace si va suporta mai bine, de exemplu,
solicitarile prin soc.
Asadar, despre un material care se rupe la tractiune prin smulgere, dupa
aparitia unei gtuiri pronuntate pe epruveta si pentru care pe curba caracteristica
apar zonele descrise, inclusiv zona urcatoare dinainte de rupere, se va spune ca are
tenacitate mare si ca este recomandabil pentru preluarea n conditii de siguranta a
unei game variate de ncarcari mecanice.
Daca dupa rupere se asaza cap la cap cele doua bucati ale epruvetei si se
masoara lungimea finala Lu a portiunii sale calibrate, se poate determina alungirea
specifica la rupere a materialului:
(1.5)
n mod analog, notnd cu S0 i Su ariile initiala i finala (calculate n functie
de diametru) ale sectiunii de rupere, se poate stabili gtuirea specifica la rupere a
materialului:
(1.6)
Cu privire la valorile limita ale tensiunii, n standardele pentru ncercarea la
tractiune a metalelor se recomanda calcularea lor prin mpartirea valorilor
corespunzatoare ale fortei de ncarcare nu la aria instantanee a sectiunii epruvetei,
ci la aria ei initiala S0, astfel ca limitele teoretice ale tensiunii (c i r) sunt
nlocuite prin niste marimi conventionale:

(1.7)
Aceste patru marimi (Re, Rm, Ar, Z), calculate pe baza datelor obtinute din
ncercarea descrisa, se numesc caracteristici mecanice la tractiune ale materialului
analizat, iar cunoasterea lor este importanta pentru calculele de rezistenta i pentru
folosirea corecta a materialului n cauza
n figura de mai jos este reprezentata starea finala, simulata a epruvetei
supuse la tractiune. Reprezentarile din aceasta figura ncearca sa explice diferentele
importante ntre cele doua tipuri de diagrame caracteristice de tractiune.

Starea finala, simulata a epruvetei supuse la tractiune

Cercetarile fundamentale privind modelarea solicitarilor dinamice cu viteze

mari de deformare au vizat modelarea numerica care reprezinta o directie a
eforturilor depuse de comunitatea stiintifica la nivel international pentru cunoasterea
fenomenelor dinamice cu viteze mari de deformatie (impact, unde de soc), fie n
sensul ntelegerii i modelarii comportamentului mecanic al materialelor luate
individual, fie n sensul evaluarii performantelor balistice sau a identificarii
mecanismelor de interactiune a blindajelor cu tipul de amenintare. n scopul atingerii
obiectivului final al proiectului, misiunea cercetatorilor este realizarea unui model
matematic bazat pe metode numerice care sa modeleze ct mai fidel configuratiile
fizice propuse (metalice, compozite, aramidice etc). O etapa obligatorie n

proiectarea structurilor dorite o reprezinta validarea modelului matematic propus prin

trageri experimentale reale.

Bibliografie

[1] http://www.mec.tuiasi.ro/diverse/FMEP.pdf
[2] http://www.rasfoiesc.com/inginerie/tehnica-mecanica/INCERCAREA-LATRACTIUNE22.php
[3] http://www.sim.utcluj.ro/stm/download/Mat_compozite/Inc_tractiune.pdf
[4] http://heamil.webnode.ro/produse/etapa-i-2012/
[5] http://www.creeaza.com/referate/fizica/Ruperea-materialelor-metalice-653.php
[6] Teoria structurala a proprietatilor materialelor, Rupera materialelor Prof. Dr. Ing.
Brandusa GHIBAN