Elemente Din B.A - Încovoierea + Efort Axial

BETON ARMAT / ANALIZA PE ELEMENTE.
SECȚIUNILOR / ÎNCOVOIEREA + EFORT AXIAL
10.1 INTRODUCERE
Elementele solicitate axial sunt elementele care sunt solicitate predominant la efort axial.
Elementele întinse nu prea se fac din beton / beton armat (betonul are o rezistență slabă la
întindere)
Astfel elementele din beton armat care sunt solicitate axial, au solicitare axială predominant de
compresiune.
Majoritatea elementelor întinse / comprimate duc o parte din încărcare prin încovoiere. Acest
lucru se poate datora aplicării excentrice a încărcării (față de centru de greutate al secțiunii).
Altă cauză a apariției încovoierii ar fi momentele neechilibrate din nodurile cadrelor
(îmbinări).
Rezultatul acestor
momente încovoietoare în cadrul elementelor solicitate axial este de a reduce raza de eforturi
axiale pe care elementul le poate duce în siguranță. Din acest motiv trebuie luat în considerare
efectul încovoierii în elementelor solicitate axial.
Elemente supuse la M+N (comp.) unidimensionale = stâlpi. Strict vorbind termenul stâlpi se
referî la elemnte verticale dar termenul se folosește pentru a descrie toate elementele supuse
la M+N (compresiune) indiferent de orientare.
Elemente supuse la M+N (comp.) bidirecționale = pereți.

BETON ARMAT / ANALIZA PE ELEMENTE. SECȚIUNILOR / ÎNCOVOIEREA + EFORT AXIAL
10.2 CLASIFICAREA ELEMENTELOR COMPRIMATE (A STÂLPILOR)
A) STÂLPI CONTRAVÂNTUIȚI / NECONTRAVÂNTUIȚI
Capacitea portantă a M+N depinde (semnificativ) de mărimea momentului încovoietor.
O structură necontarvântuită este o structură care folosește acțiunea de cadru pentru a prelua
forțele laterale (orizontale) – forțele orizontale se transmit la fundații (sunt preluate de
structură) prin încovoierea elementelor structurii (grinzi + stâlpi)
Momentele din stâlpi iacestor structuri pot reduce substanțial capacitatea stâlpilor de a prelua
încărcări axiale de compresiune. Structurile necontravântuite sunt destul de flexibile
permițând deplasării orizontale destul de mari.
Când acțiunea de cadru este singurul mecanism de preluare a încărcărilor orizontale,

deplasările sunt destul de mari pentru a influența semnificativ momentele din stâlpi (momente
de ordin II). Într-u nastfel de caz cadrul se numește cadru cu noduri deplasabile (sway frame)
Stâlpii din cadrele cu noduri depalsabile se deplasează lateral între captele elementului
(stâlpului) ceea ce le reduce rezistența la flambaj.
Din acest motif astfel de stâlpi numiți stâlpi necontravântuiți sunt ratați altfel din punct de
vedere a modului de proiectare al acestora.
Într-un stâlp momentul încovoietor crește cu o cantitate ( N∗∆) ceea ce reprezintă mom. de
ordin II. N – încărcarea axială de compresiune iar ∆ - deplasarea relatică între capetele
stâlpului.
......................................................................................................................................................................................................
Pentru a maximiza capacitatea portantă al stâlpilor trebuie să se utilizeze structuri cu noduri

fixe (contravântuite) ori de câte ori este posibil.
Structuri cu noduri fixe în adevâratul sens al cuvântului sunt greu de obținut în realitate dar
EC2 permite ca un element să fi considerat contravântuitdacă se presupune că nu contribuie la
stabilitatea orizontală per ansmablu a structurii când se face analiza structurală și proiectarea
structurii.
Deoarece o structură cu noduri fixă este considerată contravântuită (preluarea forțelor

orizontale se face printr-un sistem structural separat – stâlpii preluând (acând rolu lde a
prelua) doar încărcările verticale)momentele de ordin II N∗∆ rezultă foarte mici
(nesemnificative).
B) STÂLPI ZVELȚI / SCURȚI
Când asupra unui stâlp se aplică un moment neechilibrat sau rezultat dintr-o încărcare
excentrică – în staâlp apare moment încovoietor.
Datorită acestui moment apre o deplasare de-a lungu lgrinzii de valoarea δ care împreună cu
forța axială di nstâlp dă un moment suplimentar (de ordin II). Vloarea finală a momentului din
stâlp este: M + N∗δ.
În cazul unui stâlp scurt și îndesat, deplasarea δ eeste mică iar momentu lde ordin II rezultat
este neglijabil. = stâlpul se clasifică ca stâlp scurt.
Dar pe de altă parte într-un stâlp lung și zvelt, avem o deplasare δ mare iar efectul de ordin II
rezultat dă un moment N∗δ ce trebuie luat în considerare = stâlpul se clasifică ca stâlp zvelt.
OBS: î ncazul elementelor întinse nu există o componentă de ordin II pentru încovoiere (nu
există moment de ordin II).
EC2 permite ca efectul de ordin II să fie ignorate dac sunt mai mici de 10% din momentul de
ordin I sau dacă zveltețea elementului este sub o anumită valoare.
ZVELTEȚEA
Faptul că momentul de ordin II N∗δ este semnificativ sau nu (deci stâlpul este considerat scurt
sau zvelt) este decis de raportul de raportul de zveltețe λ.
În EC2 raportul de zveltețe se calculează cu relația:
l 0 – este lungimea efectivă a elementului
i – raza de girație
I este momentul de inerție (de opbicei se ia momentul de inerție brut (adică toată secțiunea se
consideră activă și din beton – nu se face secțiunea echivalentă penttru a considera efectul
armăturii) al secțiunii I g= gross)
A este aria secțiunii ( de obicei se ia aria brută (idem ca la I) a secțiunii A g)
Acest λ trebuie ă fi mai mic decât un λ lim ¿¿ zveltețe limită – pentru ca momentul de ordin II să
poată fi ignorat.
Unde:
Constanta A:
φ ef – este coeficientul efectiv de curgere lentă (Vezi 10.6)
Dacă φ ef n este cunoscut se poate lua cu valoarea 0.7/
Constanta B:
Dacă ω nu este cunoscut B se poate lua 1.1

Constanta C:
Unde:
Dacă r m nu se știe C se poate lua 0.7
Dacă λ mai mare sau egal cu λ lim ¿¿ atunci stâlpul se clasifică ca fiind stâlp zvelt.
LUNGIMEA EFECTIVĂ A STÂLPILOR
- această lungime se poate privi ca fiind lungimea care este efectivă împotriva
flambajului.
Cu cât este mai mare lungimea efectivă cu atât mai probabil va flamba elementul.
Lungimea efectivă depinde de:
- condițiile de rezemare
- de tipul structurii / stâlpului – contravântuită sau necontravântuită
- de lungimea reală a stâlpului (elementului)
Din punct de vedere teoretic lungiema efectivă a unui stâlp este egală cu distanța dintre
punctele de inflexiune ale elementului. ÎNTR: 1. (din ce cauză apar aceste puncte de
inflecțiune ???? din flambaj ???) 2. braced column ????????? eu zic că îi stâlp contravântuit
Un stâlp contravântuit, articulat la capete din cadrul unui cadru du noduri fixe flambeazî ăntr-o
manieră directă, lungimea lui efectivă fiiind egală cu lungimea reală a stâlpului: l 0=l
Un stâlp tot așa ca acela de mai sus doar că este dublu încastrat (nu are rotiri la capete)
lungimea efectivă este mult mai mică (deoarece este mult mai puțn probabil să flambeze).
Punctele de inflexiune apar la o distanță de l/4 de la reazemele încastrate. astfel lungimea
efectivă a stâlpilor dublu încastrați este jumătate din lungimea lor reală l 0=l/2.
Fig.10.4
Acum pentru un stâlp dublu încastrat dintr-un cadru cu noduri deplasabile (necontravântuit)
există doar un punct de inflexiune ce apare la mijlocul deschiderii. Totuși un alt punct de
inflexiune există pe o linie imaginară vezi fig. 10.5. Astfel lungimea efectivă a unui stâlp
necontravântuit este egală cu lungimea stâlpului.
Penru un stâlp necontravântuit, favând rotirea împiedicată la una din capete iar la celălalt
capăt articulat, lungimea efectivă este egală cu de 2 ori lungimea reală a elementului.
Lungimile efective în cazul unui cadru ncontravântuit sunt tot timpul mai mari decât cele dintr-
un cadru contravântuit.
fig.10.5
În structurile reale capetele stâpilor nu sunt nici perfect încastrate nici perfect articulate.
Gradul de încastrare (împiedicare a rotirii) al unui capăt de stâlp, furnizată de elementele ce se

întâlnesc în nod (capăt de stâlp) se poate exprima funcție de rigiditățile lor.
Rigiditatea relativă a elementelor ce împiedică rotirea (restraining members) se calc. cu

relația:
EI
K col =
l
Presupunând că stâlpii adiacenți nu contribuie la rigiditatea nodului (vezi și Anexxa A) pentru

calc. rigiditeții grinzilor avem:
Conform EC2 la calcul. rigidității elementelor ce restricționează rotirea (cum sun grinzile)
trebuie să se țină cont de fisurarea lor. Din acest motiv când analizăm un cadru raportul dintre
I/L pentru grinzi trebuie să se ia jumătate di nvaloarea reală.
Lungimea grinzii se poate lua ca și o lungime efectivă (măsurată tipic de la centru la centru
stâlpilor – vezi EC2 pt. mai multe detalii).
Știind lungimea rigiditatea relativă a fiecărui capăt de stâlp se poate calcula lungimea lui
efectivă, prin relația:
10.3 PROIECTAREA ELEMENTELOR SCURTE LA EFORT AXIAL
Armare tipică pentru un stâlp din beton de armat:
COMPRESIUNE
În cazul solicitării la compresiune (doar compresiune) atât armătura cât și betonul contribuie
la capacitatea portantă a stâlpului.
Etrierii au rolul de a confina betonul și de a preveni flambajul barelor longitudinale

comprimate.
Pentru proiectarea elemntelor comprimate supuse la o aîncărcare aprocimativ centrică

(compresiune pură), EC2 limiteazătensiunea de compresiune medie din beton la o valoarea
egală cu ε c3 luată dintr-o distribuție biliniară a tensiunilor de compresiune pe secțiune.
ε C3 =0.00175
ε c3 – ce reprezintă această deformație.
Bazându-ne pe curba biliniară (cu a doua linie înclinată sau orizontală) armătura cu o
rezistență f yk =500 MPa va intra în curgere de asemenea la o valoare apropiată de deformția de
ε C3 .
ε s=0.00217
Rezistența ultimă la compresiune a elementului este:
O
dată ce N.ult a fost atins cedarae are loc ori prin strivirea betonului ori prin flambarea locală a
armăturii longitudinale (pe zona dintre etrieri).
OBS: datorită imperfecțiunilor geometrice și a toleranțelor din construcții, elementele

încărcate axiale trebuie proiectate ți la un moment încovoietor minim – în general astfel de
elemente nu sunt proiectate să reziste la compresiune pură.
ÎNTINDERE
În cazul solicitării de întindere, se ignoră (common practice) rezistența la întindere a betonului

(care și așa este mică) iar întreaga rezistență la întidere va fi furnizată doar de armătura
longitudinală.
f yk
N ult =f yd∗A s= ∗A s
γs
Deși întinderea nu prea apare în elementele din beton armat, dar în anumite circumstanțe se
poate întâlni. De exemplu întindere pură apare în cazul grinzilor înalte (deep beams vezi
subcap. 10.7)
PREVEDERI CONSTRUCTIVE (DETALIERE)

- există specificații pentru aria minimă / maximă de armătură din stâlpi

- pentru grinzi, aria maximă de armătură longitudinală este specificată pentru a asigura
că oțelul intră în curgere înainte ca betonul să se strivească pentru SLU (dacă am pune
peste A.smax betonul s-ar strivi înainte ca armătura să intre în curgere) astfel
asigurându-se o comportare ductilă.
Este de asemenea important să se limiteze aria de armătură pentru ca betonul să poată intre
între bare, mai ale în zona suprapunerilor.
Limitele date pentru aria minimă de armătură asigură faptul că armătura nu intră în curgere
sub încărcări SLS și că avem armătură suficientă pentru a preveni cedarea bruscă când betonul
își atinge rezistența la întindere sub încărcările SLU.
De asemena acem limite maxime pentru distanța dintre etrieri pentru a preveni flambajul
barelor longitudinale.
Pentru o fpță axială de compresiune N.Ed limtiele pentru armăturile din stâlpi recomandate de
EC2 sunt:
0.1∗N Ed
A s .min =max ( f yk /γ s
; 0.002∗A c )
A s .max =0.04∗Ac −în afara zonelor de suprapunere
A s .max =0.08∗A c −în zonele de suprapunere
diametrul minim ϕmin =12mm
Distanța maximă între etrieri: min ⁡(20∗ϕ , 400 și d imensiunea minimă a secțiunii stâlpului)
ϕ – diametrul celei mai mici bare longitudinale din stâlp.
Aceste recomandări sunt valabile pentru orice tip de stâlp (scurt / zvelt, necontravântuit /
contravântuit)
10.4 PROIECTAREA ELEMENTELOR SCURTE LA EFORT AXIAL + MOMENT ÎNCOVOIETOR

DUPĂ O AXĂ
Încărcarea este aplicată esxcentric doar după o singură axă avem încovoiere doar după o
singură axă
Încovoiere după o singură axă are loc de asemenea când se transmit momente neechilibrate de
la grinzi sau plăci și sunt limitate (confined) la o singură a xă a stâlpului
Prezența momentului în secțiune reduce capcacitatea portantă la efort axial a stâlpului.
În cadru SLS prezența compresiunii împreună cu încovoiere tinde să închidă fisurile rezultate
datorită încovoierii, astfel N(compr.) + M este benefică în cadrul SLS – deschiderea fisurilor
nefiind probabil să depășească valorile limită.
De aceea efetul combinat M+N în ULS tinde să guverneze proiectarea.

În cazul elementelor întinse, fisurarea în cadrul SLS poate cauza probleme și trebuie să se
verifice deschiderea fisurilor
IMPERFECȚIUNI
Pentru a ține cont de inacuratețea dimensiunilor din realitate și alte incertitudini în legătură cu
poziția de aplicare a încărcării axiale se presupune întotdeauna o excentricitate inițială e i cu
care se aplică încărcarea.
Valoarea recomandată pentru excentricitatea inițială e i conform EC2 pentru stâlpi izolați
contravântuiți este:
l0
e i=
400
Dacă încărcarea se aplică excentric, e i se va adăuga la excentricitatea existentă.
Totuși EC2 dă ți o excentricitate minimă e 0 care are o valoarea de h /30, dar nu se ia mai mică de
20mm
Astfel momentul de proiectare ce acționează pe un stâlp scurt datorită aplicării exentrice a

forței de compresiun N Ed cu o excentricitate e este:
REZISTENȚA ULTIMĂ
Se folosește aceeași tehnică ca cea descrisă în cap.8 (încovoiere pură) pentru N+M (stâlpi
scurți)
De exemplu fie stâlpul:

Încărcarea excentrică (aplicată excentric) se poate transpune în CG al secțiune suplimentar

rezultă un moment încovoietor N∗e (N+M încăcări echivalente lui N aplicat excentric).
M Ed =N Ed∗(e+ ei )
Distribuția tensiunilor ți deformațiilor rezultate din efectul combinat N și M sunt:
Pentru a siplifica proiectarea EC2 permite folosirea unei diagramelor de teniuni simplificate
(vezi cap.8 fig.8.21) în locul distribuției reale a tensiunilor.
Cum secțiunea ajunge în punctu lde aceda, tensiunea maximă de compresiune a fost atinsă (șia
atins valoarea ultimă) și distribuția tensiunilor este cași pentru o secțiune care este pe punctul
de a ceda.
Locul precis al axei neutre A.N depinde de marimea relativă între N.Ed și M.Ed. Funcție de acest
lucru rezultă două cazuri de proiectare.
1. Axa neutră se află între rândurile de armătură (cum e la grinzi) FIg.10.10 a)
În acest caz armătura este întinsă într-o parte a secțiune și comprimată în cealaltă.
SLU este atins când deformația betonului atince valoarea sa ultimă ε cu2 (distribuție
parabolic rectangulară) sau ε cu 3 (distribuție biliniară sau rectangulară)
În EC2 valorile lui ε cu2 și ε cu3 sunt luate egale cu 0.0035.
2. Axa neutră se află în afara secțiunii – întreaga secțiune este comprimată fig.10.10 (b)
În acest caz ambele rânduri de armătură sunt comprimate.

Cînd nu avem întindere în secțiune SLU este atins când deformația într-o anumită adâncimă
atinge s se atinge valoarea ε c2 – distribuție parabolic rectangulară, ε c3 -biliniară.
EC2 dă valorile ε c2=0.002 și ε c3 =0.00175
Adâncimea s se determină prin interpolare:

Fiecare locație a axei neutre corespunde cu o valoare unică pentru N.ult și M.ult
Tensiunile din armătură și beton pot fi determinate pentru orice locație a axei neutre date, și
de aici, rezultă din calcul, valorile momentului și efortului axial ce ar cauza o astfel de
distribuție a tensiunilor.
........................................
Fie cazul în care A.N trece printre rândurile de armătură:
- forța de compresiune din beton este:
....................................................................................................................................................................................................
DEFORMAȚIILE DIN ARMĂTURI (ALE ARMĂTURILOR)
Din diagrama de deformații rezultă:
- considerând triunghiurile asemenea deformația din armătura de sus (stratul de sus)

este:
- deformația din rândul inferior de armătură este:
Când axa neutră se află în afara secțiunii, presupunând o distribuție rectangulară a tensiunilor
– din triunghiuri asemena din diagrama de deformații avem deformația din rândul superior de
armătură:
- deformația din rândul ingferior de armătură
Tensiunile corespunzătoare din armături sunt:
știind deformațiile putem socate din diagramle idealizate pentru oțel tensiunile aferente.
- pentru armătura superioară = comprimată:

- pentru armătura inferioară = întinsă
...........................................................................................................................................................
Când axa neutră trece printre rândurile de armătură f s are semn invers față de f ' s
În carete f s și f ' s sunt considerate pozitive când sunt comprimate.
Din echilibru după axa barei rzultă capacitatea portantă la compresiune (efort axial)
Calculând momente după un anumit punct al secțiunee, rezultă

momentul ultim (capacitatea pornată la moment) în prezența acestei forțe axiale.
Momentul e poate calcula după orice punct din planul secțiunii (este convenția ca în cazul
încovoierii pure să se calculeze momente după axa neutră).
Totuși în cazul N+M această abordare va implica o componentă datorită N.Ed (care se
presupune că acționează în linia centrală (centrul de greutate – normal center) al secțiunii – iar
A.N nu trece prin C.G ( o forță axială aplicată orinde pe secțiune este echivalentă cu o foță axială
aplicată în linia de centru + moment aferent).
Astfel este mult mai convenabil să se calculeze sumă de momente după linia ce trece prin CG al
secțiunee (astfel acest N.Ed nu are braț și nu dă moment).
Când axa neutră se află în afara secțiunii:
Când axa neutră se află între cele 2 rânduri extreme de armătură ultimu ltermen din relația de
mai sus este cu semn +.
Pentru elemente în care axa neutră se află în afara secțiunii, dacă deformația fibrei inferioare
este mai mare de 0.0007 forța de compresiune din beton acționează la mijlocul secțiunii (h/2)
(pe ântreaga secțiune avem o distribuție a tensiunilro din compresiunea din beton de formă
dreptunghiulară) iar primul termen din relația de mai sus este zero (nu are braț).
Dacă deformația este mai mică decât 0.0007 (vezi curba idealizată 8.21c) pentru a determina
forma diagramei de tensiuni.
Pentru a proiecta o secțiune astfel încât să rezite la efort M+N, procedura descrisă mai sus
trebuie repetată folosind diferite valori pentru axa neutră până când valoarea lui N.ult egal cu
N.Ed.
Pe urmă M.ult este calculat și comparat cu M.Ed – Dacă este mai mare e Ok dacă nu se repetă
procedura.
Această procedură este destul de laborioasă iar din acest motiv în practică se folosec diagrame
de interacțiune.
10.5 PROIECTAREA ELEMENTELOR SCURTE PENTRU EFORTUL AXIAL + MOMENT

ÎNCOVOIETOR DUPĂ AMBELE AXE (BIAXIAL)
Încovoierea după ambele axe este cauzatî deasemenea datrită aplicării excentric a încărcării
axiale sau datorită momentelor neechilibrate transferate din grinzi (elementele de la captele
stâlpului).
În acest caz încărcarea axială N Ed este aplicată excenric față de ambele axe principale.
Excentricitățile sunt e y și e z .
Moemntele aferente aplicării

excentrice a forței axiale sunt:
M Edy =N Ed∗e z
M Edz =N Ed∗e y
Într-o manieră similară încovoierea biaxială poate rezulta din momentele neechilibrate după
ambele axe. Această formă de încovoere biaxială apare la stâlpii de colț.
ÎNCOVOIERE DUPĂ O AXĂ DE MĂRIME SEMNIFICATIVĂ
Pentru multe din elementele încvoiate biaxial momentul după o direcție este mult mai mic
decât pe cealaltă direcție – (excentricitate mai mică pe o direcție față de cealaltă).
Când avem un astfel de caz este suficient să se facă două dimensionări separate – fiecare dintre
ele considerând că avem moment după o axă, luând pe rând fiecare axă după care avem
moment.
Pentru elemente cu secțiune dreptunghiulară pentru care momentele sun aplicate după cele
două planuri principale Y și Z – EC2 permite calculul separat (separarea momentulu ibiaxial în
2 cazuri de moment monoaxial) dacă se îndeplinesc condițiile:
Prima condiție ne asigură de faptu lcă zveltețea relatică după axele principale este similară.
A doua condiție ne asigură de faptul că elementul este solicitat substațial la moment după una
din axe.
Dacă cea de-a doua ecuație este satisfăcută atunci punctul de aplicație al încărcării axiale este
situtat undeva în zona hașurată din figura următoare.
Excentricitățile echivalente sunt e y și e z (e y =M Edz /N Ed și e z =M Edy /N Ed )
Conform EC2 când se fac verificări uniaxiale separate pe cele două direcții doar una din aceste
excentricități trevuie să includă imperfecțiuni, iar aceasta se ia excentricitatea după direcția în
care rezultă efectul cel mai defavorabil.
Pentru elemente unde avem momente semnificative după ambele direcții – trebuie să se ia în
considerare interacțiuena dintre aceste momente.
CAPACITATEA PORTANTĂ LA CEDARE (ULTIMĂ) (ULTIMATE CAPACITY). ELEMENTE UNDE

MOMENTELE DUPĂ AMBELE DIRECȚII SUNT SEMNIFICATIVE,
Evaluarea capacității portante ultime în acest caz se face folosind celeași principii ca și în cazul
momentelor monoaxiale.
În cazul secțiunilor unde axa neutră taie secțiunea, cedarea are loc când deformația din beton
atinge valoarea sa ultimă ε cu3=0.0035 .
În cazul când axa neutră este în afara secțiunii cedarea are loc când deformația din poziția de
0.5h atinge valoarea ε c3 =0.00175−deci jumătate dinε cu 3 (presupunând o distribuție
rectangulară a tensiunilor).
Fie stâlpul încărcate excentric din fig.:
Rezultanta celor două momente (momentele după cele două direcții principale) este:
Unghiul de înclinare a axei după care este orientat momentul este (direcția momentului):
De aici când avem momente datorate aplicării excentrice a încărcării axiale rezultă:
Astfel secțiunea se poate calcula considerând că este supusă la un moment uniaxial M Edr +
efort axial N Ed.
Totuși calculele de determinare a capacităților portante la efort axial și moment sunt

complicate de faptul că axa neutră va fi înclinată cu un unghi θ față de axa z.
O distribuție tipică a deformațiilor / tensiunilor pentru fig.10.17 este:
Dacă considerăm axa neutră orzontală și rotim secțiunea rezultă (o distribuție triunghiulară a
deformațiilor):
Deformațiile din fiecare bară sunt la distanțe diferite de axa neutră.
Tensiunile corespunzătoare din fiecare bară unt determinate din relațiile tensiune deformație
și pe baza tensiunilor se calculează forțele din bare.
Forța de compresiune din beton este:

α cc
F c =f cd∗A c = ∗f ∗A
γ c ck c
Ac – este aria de beton comprimat.
Forma zonei comprimate depinde de înclinare axei neutre.
Când forma zonei compriamte este ca și în fig.10.19a) forța axială capabilă se calculează cu
relația:
Calculând momentul fiecărei forțe funcție de centru de greutate al secțiunii (=NC) rezultă
M.ult.
Ca și pentru stâlpii având momente monoaxiale proiectarea la N+M a secțiunilor uc moment

biaxial implică procedură iterativă astfel: Se calculează diferite valori pentru x până când Nult
= NEd. Pe urmă se calculează Mult al secțiunii cu x astfel dedus și se compară cu MEd.
Din acest motiv această metodă de proiectare a elementelor scurte ecu N + M biaxial este
complicată (nu este practică) în afară de situația în care se face cu ajutorul unui calculator.
În practică pentru a proiecta astfel de elemente se folosesc programe specializate sau se

folosesc diagrame de interacțiune 3d numit eși suprafețe de interacțiune.
SUPRAFEȚE DE ITERACȚIUNE
Diagramele de interațiune sunt determinate presupunând o varietate de distribuții ale

deformațiilor (ce depin de valoarea dată adâncimii axei neutre x) – pe baza acestor distribuții
se calculează forța axială capabilă și momentul capabil iar rezultatele sun foflosite pentru a
desena curbele de interacțiune. Cu cât se aleg mai multe distribuții de deformații cu atât mai
exactă este diagrama de interacțiune.
Soluția generală apentru calculul momentelor / eforturilui axial capabil pentru solicitare
N+My+Mz se poate reprezenta alcătuind o suprafață 3D de interacțiune. Această suprafață de
interacțiune de asemenea se determină considerând diferite distribuții ale deformațiilor pe
secțiune. Totuși pentru un element solicitate la moment biaxial, distribuția deformației pe
secțiune depinde atât de adâncimea axei neutre cât și de înclinarea acesteia (încooviere oblică
cu efort axial) față de orizontală.
De exemplu:
Fie un element solicitate na NEd + Med.y+Med.z.
Cele două momente ce acționează după direcțiile principale ale secțiunii se pot reduce la
momentul ce acționează după un plan înclinat față de orizontală M.Edr.
Unghiul de înclinare a lui M.Ed.r este θ, măsurat fașă de axa orizontală = înclinarea axei neutre
prin definiție este egal cu această axă.
Acum presupunem câte cazuri limită
Caz.1 Avem N.Ed, MEd.z=0 rezultă MEd.r=MEd.y iar θ=90. Pentru acest caz rezultă diagrama
de interacțiune (știind (presupounând) înclinarea distribuția eforturi pe secțiune este dată de
variația adâncimii axei neutre – variația lui x). – Vezi FIg.10.21.a)
Caz.2 Avem N.Ed, MEd.y=0 rezultă MEd.r=M.Ed.z și θ=0 - Vezi FIg.10.21.b)
Caz.3 (pe diagonală) Avem N.Ed, MEd.y=M.Ed.z rezultă MEd.r=sqrt(2)*M.Ed.z și θ=45 - Vezi
FIg.10.21.c)
Considerând și alte valori ale lui θ și pentru diferitele valori considerate pentru x în fiecare din
aceste cazuri rezultate rezultă suprafața de interacțiune (Vezi FIg.10.21.d))
Orice punct de pe această suprafață reprezintă o valoare unică a eforturilor N.Ed, MEd.y, M.Ed.z
– pentru secțiunea pentru care s-a trasat suprafața de interacțiune. (unde putem considera că
N.ult=N.Ed; M.ult.y=M.Ed.y; M.ult.z=M.Ed.z)
Toate punctele din interiorul suprafeței de interacțiune reprezintă o proiectare (sigură = safe
design). –OBSP. funcție de zona din interior unde se află aceste puncte poate să fi o proiectare
sigură dar în urma unei suprasolicitări să rezulte o cedare casantă sau ductilă (deasupra sau
dedesuptul unei secțiuni corespunzătoare unui balance design.
........................................
Putem face o secțiune orizontală prin suprafața de interacțiune corespunzătoare unei valori
N.Ed = N.1.
Curba de interacțiune obținută arată în felul următor:
- această curbă reprezintă toate combinațiile M.Ed.y și M.Ed.z pentru valaorea aleazsă a
efortului axial N.1
Forma precisă a acestei curbe de interac
iune dintre momente, variază pentru diferite valori ale lui N.1
Pentru N.1 cu valoare mică curba este aproximativ liniară iar pentru valori mari ale lui N.1
curba este aproximativ circulară. – din acest motiv o expresie pentru determinarea formei
precise a curbei nu este ușor de determinat.
EC2 furnizează o expresie aproximativă:

Valoarea exponentului a depinde de forma secțiuni itransversale:
a=2 – pentru secțiuni circulare sau eliptice
Pentru secțiuni rectangualre valoarea lui a depinde de raportul N.Ed/N.Rd (N.ult) și se poate
lua din următorul tabel (pentru valori intermediare se poate interpola liniar)
10.6 PROIECTAREA ELEMENTELOR ZVELTE (STÂLPILOR) PENTRU EFORT AXIAL +

ÎNCOVOIERE DUPĂ O AXĂ.
Elementele zvelte sunt definite în EC2 ca și elemente pentru care momentele de ordin II
datorită deplasărilor pe element trebuie luate în calcul. Astfel rezultă o excentricitate a
efortului axial datorită deformatei elementului (e 2)
Dacă λ ≥ λ lim ¿ stâlpii seconsideră zvelți ¿
Principalul efect al momentului de ordin II pentru un stâlp zvelt este de ai reduce semnificativ
capcacitatea portantă.
Fie unnn stâlp supus la efort axial de compresiune N.Ed + un moment încovoietor M
În acest caz momentele de la capetele elementului sunt egale (M=M01=M01)
M 02 – momentul mai mare dintre momentele de ordin I de la capetele elementului
Acest caz este

echivalent cu cel din fig.10.23b) unde forța este aplicată cu o excentricitate.
Pentru stâlpii scurți distribuția momentului încovoietor din secțiune arată ca în fig.10.23.c)
Ținând cond de imperfecțiuni ale punctulu ide aplicare a încărcării mărimea așa numitului
moment de ordin I este dată de relația:
Aici e este excentricitatea ce rezultă din M/N iar e i este excentricitatea din imperfecțiuni.
Acum dacă stâlpul este zvelt acesta se va deforma conform fig.10.23d) având deplasarea
maximă e 2 ce are loc la mijlocul deschiderii. Conform EC2 momentul total de proiectare va fi:
M2 –moment de ordin II datorită deplasării elementului

(deformațiilor în lungul elementului)
M 2=N Ed∗e2
..........................
În majoritatea cazurilor practice momentel de la capetele elementelor nu sunt egale, în unele

cazuri având excentricitate opusă. Aceste 2 cazuri generale sunt:
caz.1 cu excentricitate în aceeași direcție:
- în acest caz avem o singură curbură a deformatei / a diagramei M
Pentru un element cu o singură curbură, distribuția momentelor de ordin I și II se combină

pentru a da distribuția finală de moment în secțiune (e)
caz.2 cu excentricitate în direcții opuse:

în acest caz avem dublă curbură a deformatei / diagramei M
..
Unde momentele de la capete sun inegale și / sau avem excentricități opuse momentul maxim
nu neapărat apare la mijlocul deschiderii, dar poate fi calculat folosind distribuția momentelor
M0Ed și M2 de-a lungul deschiderii elementului.
..
EC2 spune că în cazu lîn care avem u nelement pe care nu se aplică nici o încărcare între pe
lungimea lui M01 și M02 poate fi înlocuit cu un moment echivalent M0e:
În acest caz momentul de proiectare MoEd, se paote lua

aces moment echivalent M0e în loc de maximul dintre M01 și M02 rezultând:
..
Concise EC2 ne sfătuiește ca trebuie să facem 2 verificări suplimnentare când un stâlp este
clasificat ca fiind zvelt. Se recomandă ca momentul de proiectare MEd pentru o structură
contravântuită să fie calculat astfel:
10.30
Efectul zvelteții asupra capacității portante a elementului se paote vizualiza folosin diagrame
de interacțiune:
Această diagramaă este trasată pentru un strâlp scurt. Linia OP reprezintă calea pe care o ia
interacțiunea N - M când forța este crescută iar excentricitatea este păstrată la aceeași valoare.
Când nu avem depalasare laterală e 2 (deformație de element), comportarea stâlpului sub forță
axilă crescătoare paote fi reprezentat pentru calea liniară N-M (linia punctată OP). Calea
corespunzătoare pentru un stâlp scurt unde deplasarea laterală e 2este mică este reprezentată
prin linia OA.
Panta liniei OA rămâne aproape constantă până în momentul în care elementul cedează
datorită momentului, valoarea momentului NEd*e 2 rezultat datorită deplasării lateral este
neglijabil. Această formă de cedare este cunoscută ca și cedare de material doarece elementil
rămâne stabil până când materialul din care este alcătuit iși atinge capacitatea portantă.
Pentru un element moderat de zvelt, depalsarea laterală nu este neglijabilă iar momentul total
este dat de relația de mai sus 10.20 unde M2= NEd*e 2
COmportarea unui astfel de element se poate reprezenta prin curba OB (calea N-M). PEntru
valori mici ale lui NEd depalsarea laterală este mică iar contribuția excentricității e 2 este
neglijabilă. Pe măsură ce NEd crește, depalsarea laterală crește mult mai rapid astfel făcând ca
calea N-M șă devină foarte neliniară. Cedarea de material apare când pe diagrama de
interacțiune atingem punctul B. La cedaredistanța pe orizontalp dintre căile N-M OB și OP este
egală cu NEd*e 2. – se vede din fig.10.26 că valoarea forței axaile capabilă este mai redusă în
cazul ON decât în OP datorită momentului suplimentar – zveltețea a redus capacitatea portantă
a elementului.
Comportarea unui element foarte zvelt este dată de calea N-M reprezentată de traseul OC.
În acest caz excentricitatea datorită efectelor de ordin II crește atât de rapid încât se atinge
limita maximă (încărcarea maximă pe care o duce stâlpl) înainte ca materialul să cedeze.
Când încărcarea atinge valoarea maxim admisă elementul devine instabil și flambează,
deoarece orice creștere a eplaăsrii rezultă în scăderea capacității portante a stâlpului. Acest tip
de cedare este cunoscute sub numele de cedare de stabilitate – este o cedare întâlnită rar în
cazul elementelor din beton armat.
CALCULUL VALORII EXCENTRICITĂȚII e 2
- pentru a calcula e 2 trebuie să analizăm curbura elementului
Curba elastic (curbura elastică – din încovoiere pură) are relația:
1
k = −este curbura
R
A fost demonstrat de către Crantson (1972), faptul că pentru un stâlp din beton armat sub
acțiunea încprcprilor SLU, curbura maximă k max, ce are loc în secșiunea critică (cea mai
solicitată), depinde doar de lungimea efectivă a elementului și de înălțimea secțiunii.
Distribuția precisă a curbura pentru un stâlp zvelt nu este cunoscută deoarece elementul (în
lungul lui) poate fisura mai mult sau mia puțin.
Totuși forma distribuției curburii este undeva între forma triunghiulară respectiv
dreptunghiulară (fig. 10.27)
Distribuția triunghiualră presupune că avem doar o secțiune critică.
Distribuția dreptunghiulară presuune că toate secțiunile de-a lungul elementulu isunt critice.
Pentru aceste 2 tipuri de distribuții ale curburii, deplasarea maximă se poate determina
folosind, teoremele ariei curburii (deduse din metoda ariilor momentului) – Vezi secțiunea 4.5
Deplasăriel se determină prin înlocuirea diagramei M/EI cu distribuția curburii k.
Astfel avol avea deviația standard între două puncte A și B egală cu:
x́ B – distanța dintre punctul B și centrul de greutate a porțiunii de
diagramă k dintre A ți B.
Punctul A prin definiție este punctul de deplasare maximă, deoarece tangenra la puncul A este
verticală astfel:
e 2=t AB
Astfel:
- pentru distribuția triunghiulară avem:
- pentru distribuția dreptunghiualră avem:
Deplasarea maximă este undeva între, o estimare logică ar fi că deplasarea maximă a

elementului este egală cu:
- această expresie este dată de EC2
Acum mai rămâne de calculat k.max
Pentru un element cu secțiune constantă (prismatic) simetrică, EC2 recomandă relația

aproximativă:
Unde:
...................................
K r – factor de reducere ce ține cont de scăderea curburii datortiă prezenței forței axiale
n – forța axială relativă
N Ed
n=
A c∗f cd
nu =1+ ω
A s∗f yd
ω=
Ac∗f cd
n bal – valoarea lui n când se atinge M.cap (se paote lua 0.4 --- De ce ??????)
Este întotdeauna acoperitor să presupunem o valoare K r =1
.........................................
K φ – factor ce ține cont de curgerea lentă
Unde:
φ ef – coeficientul efectiv de curgere lentă

φ(∞ ,t 0) – este coeficientul de curgere lentă final (Tab. 8.1)
M 0 Eqp – este momentul de ordin I pentru combinația quasi permanentă SLS
M 0. Ed – este momentul deordin I pentru combinațoia de proiectare SLU.
PROIECTAREA ELEMENTELOR NECONTRAVÂNTUITE ZVELTE
Într-un cadru stabiltatea cadrului la forțe orizontale (laterale depinde de momentul capabil al
fiecărui stâlp în parte (individual).
Stâlpii în cadre cu noduri deplasabile (sway frames)sunt numiți necontravântuiți deoarece ,

spre deosebire de stâlpii contravântuiți capetele stâlpului nu sunt fixatțo astfel încât să nu se
deplaseze lateral.
În cazul cadrelor sway ( cu noduri deplasabile) toți stâlpii de la un anumit nivel trebuie să se
deplaseze cu aceași cantitate. Di nacest motiv trebuie să seconsidere toată structura când
proiectăm stâlpii.
În această figură este ilustrat u ncadru simplu cu noduri deplasabile Momentele de ordin I
datorită încărcrii lateral și deplasările rezultate apar în b) respectiv c)
Momentele de ordin II suplimentare rezultate datortiră deplasării laterale de nivel apare în d)

Momentele de ordin II maxime în fiecare stâlp apare la capătul cu rigiditate mai mare a
stâlpului (în acest caz capătul inferior al fiecărui stâlp).
Momentul de ordin II de la celălalt capăt al stâlpului, în cazul general, poate fi redus cu o

cantitate proproțională cu raportul rigidităților de nod de la fiecare capăt (vezi relația 10.5) –
calculul zvelteții.
Mărimea momentului de ordin II de la un anumit nivel al clădirii este dată de relația:
N.Ed – este valaorea de proiectare a forței axiale de la nivelul

respectiv
∆ - este deplasarea laterală de la acel nivel
Se poate vedea în fig.10.28 că momentul maxim total va fi maxim la capetele elementului mai
degrabă decât de-a lungul deschiderii, cu meste și foarte des cazul stâlpilor contravântuiți.
Astfel pentru a proiecta stâlpii zvelți necontravântuiți, se urmează procedura de proiectare din
Ex.10.6, considerând momentul de proiectare maxim de la cele două capete ale elementului.
10.7 PROIECTAREA GRINZILOR ÎNALTE DIN BETON ARMAT
Grinzile înalte sunt grinzile care au deschiderea mai mică decât de trei ori înălțimea.
În construcțiile din B.A grinzile înalte apar sub formă de sisteme de pereți de forfecare, care de
multe ori sunt dispuși pe perimetrul clădirii pentru a furniza clădirii rigiditate la încărcări
laterale.
Încărcarea este preluată de grinzile înalte prin acțiune de membrană ceea ce înseamnă că
încărcarea este preluată dezvoltând în grindă zone întinse și zone comprimate.
Fig. 10.29a) arată traiectoria tensiunilor (calea de încărcare)prin care forța exterioară aplicată
grinzii este dusă către reazeme.
Fig.10.29 a)
Tensiunile de compresiune sunt în mare parte restrânsă la căi directe de descărcare între
încărcarea aplicată și reazeme.
Traiectoriile tensiunilor de întindere sunt aproximativ orizontalei sunt concentrate la fața

inferioară a elementului.
Intensitatea și traiectoria tensiunilor din grinzile înalte poate fi determinată prin metode de
analiză liniar elastică sofisticate (cum este și MEF). Chiar și când avem la dispoziție un astfel de
program, acesta de obicei nu ține cont de redistribuția tensiunilor datorită propagării fisurilor
datortită întinderii.
Distribuția tensiunilor în secțiunea de sub forța concentrată aplicată (Fig.10.29b))
Fig.10.29 b)
și c)
Spre deosebire de o grindă normală

supusă la îcovoiere, tensiunile de întindere din grinda înaltă sunt aproxiamtiv constante pe
majoritatea lungimii ei.
Rezultatele unei analize linair elastice sunt valide doar în cazul în care grinda nu fisurează. În
practică se dezvoltă fisuri în grinzile înalte la o valoare a încărcării între 1/3 și 1/2 din forța
aplicată. Fig.10.29c) – ditribuția fisurilor
Se paote vedea că fisurile din întindere se formează de-a lungul unor linii care sunt
perpendiculare pe traiectoriile tensiunii de întindere (și astfel fiind paralele cu traiectoria de
compresiune).
Astfel pentru a preveni cedarea grinzii se dispune armătura în zona întinsă (fața inferioară a
grinzii). Dacă se dispune armătură suficientă cedarea grinzii are loc doar când s-a atins
rezistența la compresiune a betonului în diagonalae compriamte formate între punctul de
aplicare a forței exterioare și reazemele grinzii.
De obicei necesarul de armtură întinsă este cea care guvernează proiectarea grinzilor înalte.
MODELUL DE CALCUL AL GRINZILOR ÎNALTE
Meotdele linair elastice de analiză nu prea sunt folosite pentru grinzile înalte datorită
complexității lor și valabilității lor doar pentru elemente nefisurate (fisurarea fiind inevitabilă
în practică) iar armătura să nu fi întrat în curgere.
În practică grinzile înalte sunt calculate folosind un model idealizat static determinat strut and
tie (tip grindă cu zăbrele cu zone întinse și zone comprimate).
EC2 nu dă nici o restricție pe tipul de model grindă cu zăbrele folosit.
Într-un astfel de model, forța din fiecare element al grinzii cu zăbrele idealizate(stru/tie) este
stabilită din condiții de echilibru pentru cazurile de încărcare SLU. PE urmă se calculează
armătura necesară pentru preluarea întinderii din elementele întinse.
Suplimentar tensiunile de compresiune din elementele compriamte sunt comparate cu

rezistența la compresiune a betonului.
Conform EC2 rezistența de proiectare a betonului comprimat σ Rd . max, fără întindere

transversală este egală cu:
α cc∗f ck
σ Rd . max=f cd =
γc
Când avem și ăntidere transversală:
σ Rd . max=0.6∗v '∗f cd
v' =1−f ck /250
Rezisteța armăturilor transversale (transverse reinforcement ties) este egală cu:
f yk
f yd =
γs
Vezi EC2 pentur zonele nodurilor unde se pot dezvolta forțe concentrate.
(Vezi cartea MAcgregor și White (2005) – pentru o analiză detaliată a strut and tie)
Exemple de modele simplificate strut and tie:

Lățimea strut (zonei compriamte) este notată cu w s
Cazul b) se poate folosi și pentru elemnte simplu rezemate supuse la încărcare uniform
distribuită (unde încărcarea uniform distribuită se poate înlocui cu 2 forțe concentrate
echivalente).
Exemplu 10.8
DETALIEREA GRINZILOR ÎNALTE
Barele din zona întinsă a grinzilor nalte trebuie ancorate total la capete folosind ciocuri sau alte
dipozitive de ancorare.
EC2 AN UK recomandă o armare ce formează o plasă ortogonală lângă fețele grinzii având
minim o arie de 0.2% (???Î: 0.2% din ce ???) pentru fiecare față.
Dacă zona complimată este zveltă, aria de aarmătură pentru această regiune va fi mai mare.
????? Î: Cum evaluez dacă zona comprimată este zveltă sau nu ????
Spațierea barelor nu trebuie se dăpășească:
min ⁡(2∗grosimea grinzii , 300 mm)

Elemente Din B.A - Încovoierea + Efort Axial

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Elemente Din B.A - Încovoierea + Efort Axial

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BETON ARMAT / ANALIZA PE ELEMENTE.

SECȚIUNILOR / ÎNCOVOIEREA + EFORT AXIAL

Elemente supuse la M+N (comp.) bidirecționale = pereți.

10.2 CLASIFICAREA ELEMENTELOR COMPRIMATE (A STÂLPILOR)

A) STÂLPI CONTRAVÂNTUIȚI / NECONTRAVÂNTUIȚI

Capacitea portantă a M+N depinde (semnificativ) de mărimea momentului încovoietor.

Când acțiunea de cadru este singurul mecanism de preluare a încărcărilor orizontale,

Pentru a maximiza capacitatea portantă al stâlpilor trebuie să se utilizeze structuri cu noduri

Deoarece o structură cu noduri fixă este considerată contravântuită (preluarea forțelor

B) STÂLPI ZVELȚI / SCURȚI

În EC2 raportul de zveltețe se calculează cu relația:

l 0 – este lungimea efectivă a elementului

A este aria secțiunii ( de obicei se ia aria brută (idem ca la I) a secțiunii A g)

φ ef – este coeficientul efectiv de curgere lentă (Vezi 10.6)

Dacă φ ef n este cunoscut se poate lua cu valoarea 0.7/

Dacă ω nu este cunoscut B se poate lua 1.1

Dacă r m nu se știe C se poate lua 0.7

LUNGIMEA EFECTIVĂ A STÂLPILOR

Lungimea efectivă depinde de:

Gradul de încastrare (împiedicare a rotirii) al unui capăt de stâlp, furnizată de elementele ce se

Rigiditatea relativă a elementelor ce împiedică rotirea (restraining members) se calc. cu

Presupunând că stâlpii adiacenți nu contribuie la rigiditatea nodului (vezi și Anexxa A) pentru

10.3 PROIECTAREA ELEMENTELOR SCURTE LA EFORT AXIAL

Armare tipică pentru un stâlp din beton de armat:

Etrierii au rolul de a confina betonul și de a preveni flambajul barelor longitudinale

Pentru proiectarea elemntelor comprimate supuse la o aîncărcare aprocimativ centrică

ε c3 – ce reprezintă această deformație.

Rezistența ultimă la compresiune a elementului este:

OBS: datorită imperfecțiunilor geometrice și a toleranțelor din construcții, elementele

În cazul solicitării de întindere, se ignoră (common practice) rezistența la întindere a betonului

PREVEDERI CONSTRUCTIVE (DETALIERE)

- există specificații pentru aria minimă / maximă de armătură din stâlpi

A s .max =0.08∗A c −în zonele de suprapunere

diametrul minim ϕmin =12mm

ϕ – diametrul celei mai mici bare longitudinale din stâlp.

10.4 PROIECTAREA ELEMENTELOR SCURTE LA EFORT AXIAL + MOMENT ÎNCOVOIETOR

Prezența momentului în secțiune reduce capcacitatea portantă la efort axial a stâlpului.

De aceea efetul combinat M+N în ULS tinde să guverneze proiectarea.

Dacă încărcarea se aplică excentric, e i se va adăuga la excentricitatea existentă.

Astfel momentul de proiectare ce acționează pe un stâlp scurt datorită aplicării exentrice a

De exemplu fie stâlpul:

Încărcarea excentrică (aplicată excentric) se poate transpune în CG al secțiune suplimentar

Distribuția tensiunilor ți deformațiilor rezultate din efectul combinat N și M sunt:

1. Axa neutră se află între rândurile de armătură (cum e la grinzi) FIg.10.10 a)

În EC2 valorile lui ε cu2 și ε cu3 sunt luate egale cu 0.0035.

În acest caz ambele rânduri de armătură sunt comprimate.

EC2 dă valorile ε c2=0.002 și ε c3 =0.00175

Adâncimea s se determină prin interpolare:

Fie cazul în care A.N trece printre rândurile de armătură:

- forța de compresiune din beton este:

DEFORMAȚIILE DIN ARMĂTURI (ALE ARMĂTURILOR)

Din diagrama de deformații rezultă:

- considerând triunghiurile asemenea deformația din armătura de sus (stratul de sus)

- deformația din rândul inferior de armătură este:

- deformația din rândul ingferior de armătură

Tensiunile corespunzătoare din armături sunt:

- pentru armătura superioară = comprimată:

În carete f s și f ' s sunt considerate pozitive când sunt comprimate.

Calculând momente după un anumit punct al secțiunee, rezultă

Când axa neutră se află în afara secțiunii:

10.5 PROIECTAREA ELEMENTELOR SCURTE PENTRU EFORTUL AXIAL + MOMENT

Moemntele aferente aplicării

ÎNCOVOIERE DUPĂ O AXĂ DE MĂRIME SEMNIFICATIVĂ