Reglementări tehnice europene pentru fundaţii de beton:

 SR EN 1997-1/2007 + SR EN 1997-1/NB Proiectarea geotehnică. Reguli generale +

Anexa naţională
 SR EN 1992-1/2004 + SR EN 1992-1/NB Proiectarea structurilor de beton + Anexa
naţională
 SR EN 1998-5 Proiectarea seismică a construcţiilor. Fundaţii şi aspecte geotehnice
 NP 112-2010 Normativ privind proiectarea fundaţiilor de suprafaţa
 NP 123-2010 Proiectarea geotehnică a fundaţiilor pe piloţi
Standarde pentru elemente prefabricate de beton (standarde de produs)

 SR EN 12794 :2007 Produse prefabricate de beton. Piloţi de fundaţie

 SR EN 14844 :2009 Produse prefabricate de beton. Chesoane subterane
 SR EN 14991:2007 Produse prefabricate de beton. Elemente de fundaţie
 SR EN 15258:2009 Produse prefabricate din beton. Elemente pentru ziduri de sprijin
 SR EN 1536:2011 Execuţia lucrărilor geotehnice speciale. Piloţi foraţi
 SR EN 12699:2004 Execuţia lucrărilor geotehnice speciale. Piloţi de îndesare
Reglementări tehnice pentru producerea betonului

 SR EN 206/1:2007 Beton. Partea 1: Specificaţie, performanţă, producţie şi conformitate

 NE 012/1-2013 Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi
beton precomprimat. Partea 1: producerea betonului
 NE 012/2-2013 Normativ pentru producerea betonului şi executarea lucrărilor din beton,
beton armat şi beton precomprimat. Partea 2: Executarea lucrărilor din beton

1
 1. FUNDAŢIA ŞI TERENUL DE FUNDARE
1.1. Sistem structural

Sistemul structural este compus din trei subsisteme:

Suprastructura (S);
Infrastructura (I);
Terenul de fundare (TF);
Infrastructura este ansamblul elementelor structurale situate sub cota ±0.00 a construcției
și este alcătuită din fundații (Fig. 1.1), sau din substructură(B) și fundații (F) (Fig. 1.2). Indiferent
de modul de alcătuire al sistemului structural, fundația reazemă pe terenul de fundare (TF), cu
care interacționează (Fig. 1.3).

Fig. 1.1 Fundaţii izolate

Fig. 1.2 Radier general

F = FUNDAŢIA – ansamblul elementelor structurale care asigură preluarea încărcărilor de la o

construcţie şi transmiterea lor terenului de fundare pe care aceasta reazămă.

2
Intre cele trei subsisteme există o interacțiune (Fig. 1.3)

Fig. 1.3 Interacţiune suprastructură – fundaţie – teren de fundare

1.2. CLASIFICAREA FUNDAŢIILOR

1.2.1 După adâncimea de fundare
a. Fundaţii directe (de suprafaţă) în cazul în când Df/B ≤ 1,5 sau Df ≤ 6m,
Unde: B – Latura mică a bazei fundației dreptunghiulare sau D pentru fundația circulară

Fig.1.4 Fundaţii directe

b. Fundaţii indirecte

Fig. 1.5 Fundaţii pe piloţi

3
 1.2.2 Rigiditatea fundaţiei
a. Fundaţii rigide

Fig.1.5 Criteriu de evaluare a rigidităţii fundaţiei

b. Fundaţii elastice

Fig.1.6 Fundaţii elastice

Rigiditatea fundaţiei nu depinde numai de rigiditatea blocului de beton, ea fiind
influenţată şi de rigiditatea suportului (terenul de fundare). O fundaţie poate fi considerată rgidă
atunci când reazemă pe un teren slab ( p ef mic) şi posibil elastică atunci când reazemă pe un teren
tare ( p ef mare). În Tabelul 1.1 se dau criteriile pentru încadrarea diferitelor tipuri de fundații și
clasificarea lor în funcție de rigiditate.

4
 Tabelul 1.1 Clasificarea fundaţiilor în funcţie de rigiditatea relativă.
Sistem de fundare. Definirea rigidităţii. Clasificare.
λ <1 – grinzi rigide
GRINZI   L  1<λ<5 – grinzi de
E kB
 4 rigiditate medie

h
K
L 4EI λ>5 – grinzi elastice

λr>0.01 – plăci rigide

3
λr<0.01 – plăci elastice
E h
PLĂCI

Kr   
12 E0  L 

 
h'    h h  2.5 - pilot rigid

m  dp h  2.5 - pilot elastic
 5
PILOŢI

EI

1.2.3 Tipurile de fundaţii

a. Fundaţii izolate: - rigide (fundații tip bloc și cuzinet, Fig. 1.7.a)
- elastice (fundații tip talpă de beton armat, Fig. 1.7.b)

Fig.1.7 Fundaţii izolate

b. Fundaţii continue:
- rigide: pereţi zidărie/piatră, (fundații cu soclu și bloc, Fig 1.8)
- elastice: (fundații continue sub pereți structurali de beton armat, Fig. 1.9)
5
 Fig.1.8 Fundaţii continue rigide fundații cu soclu și bloc

Fig.1.9 Fundații continue elastice sub pereți structurali de beton armat

6
c. Fundaţii continue sub stâlpi (Fig. 1.10)

Fig.1.10 Fundaţii continue sub stâlpi

d. Fundaţii pe radier general: - directe: stâlpi, pereţi de beton armat,

- pe piloţi.

Fig.1.11 Fundaţie directă tip radier

Fig.1.12 Fundaţie tip radier pe piloţi

7
e. Fundaţii pe pereţi mulaţi

Fig.1.13 Fundaţie pe pereţi mulaţi

f. Fundaţii pe piloţi

Fig.1.14 Fundaţii pe piloţi

g. Fundaţii pe chesoane deschise

Fig.1.15 Fundaţie pe cheson deschis

8
 1.3. CLASIFICĂRI ALE INFRASTRUCTURILOR ŞI A SISTEMELOR DE
FUNDARE SUB ASPECTUL COMPORTĂRII LA ACŢIUNI SEISMICE

a. După modul în care sunt distribuite presiunile pe tălpile fundaţiilor se indentifică

următoarele cazuri
- fundaţia în contact permanent cu terenul (în orice situaţie de solicitare posibilă se
dezvoltă presiuni pe toată suprafaţa de rezemare) care prezintă numai deformaţii
elastice (Fig. 1.16);

G
Qs

pmax=ppl

Fig. 1.16 Interacțiunea fundație-teren

- fundaţii care în starea de solicitare maximă se desprind parţial de teren; presiunile pe

teren pot depăşi sau nu limita comportării elastice (Fig.1.17);

Qs
G

pmax<p3plppl
Fig. 1.17 Fundații cu desprindere parțială de teren

- fundaţii care pot dezvolta eforturi de întindere la contactul cu terenul, prin intermediul
piloţilor şi/sau pereţilor mulaţi (Fig.1.18);

9
 Qs
G

Fig. 1.18 Fundații pe piloți / pereți mulați

b. după nivelul solicitărilor în elementele infrastructurii
- infrastructuri cu comportare elastică(Fig. 1.19);

Fig. 1.19 Infrastructuri cu comportare elastică

- infrastructuri cu incursiuni în domeniul postelastic de deformare (Fig. 1.20).

Fig. 1.20 Infrastructură cu incursiuni în domeniul postelastic

10
2. MATERIALE UTILIZATE LA EXECUTAREA FUNDAŢIILOR

2.1. Zidărie de piatră. Se va folosi un mortar de var și ciment de marcă minimă M10 (STAS
1030-85)

2.2. Betoane

 Beton ciclopian: - beton+40%P ; <P+2E.

 Beton de egalizare: - C2,8/3,5.
 Beton simplu: - blocuri de beton (fundaţii izolate rigide); (>C8/10),
conform CP012;
- umpluturi (C4/5);
 Beton armat: - fundaţii izolate elastice;
- cuzinetul la fundaţii izolate rigide;
- radiere generale;
- fundaţii continue sub stâlpi;
- clasa minimă: - C16/20 – respectând prevederile din P100-
1/2013 și CP012/01-2013;
- fundaţii de dale prefabricate;
- betoane de înaltă şi foarte înaltă rezistenţă la piloţi şi
radiere de beton armat;

 Betonul de sub-betonare la stâlpi metalici

- clasa minima C25/30

2.3. Oțel beton

Pentru armăturile de rezistență, rezultate din calcul, se utilizează oțel profilat.
Pentru armătura dispusă din criterii constructive se poate utiliza oțel neted.
Produsele de oțel utilizate ca armături sunt prezentate în Tabelul 2.1.

11
 Tabelul 2.1 Armături
Oțel marca Diametrul nominal Denumire
(mm) comercială
S 255 6…12
OB 37
S 235 14…40
S 355 6…14
S 345 16…28 PC 52
S 335 32…40
S 420 6…12
PC 60
S 405 14…28
S 395 32…40
S 500 6…28 Bst 500 S
S 490 10…40 B 60,50

Pentru plase sudate se pot folosi următoarele mărci de oțel:

-S 490, S440, S390 (STNB) d= 3-4/4.5-7.1/8…10 mm
-S 500 (Bst 500 M) d= 3…10 mm
-S460 (SPPB) d= 6, 8, 10 mm

2.4. CERINȚE DE DURABILITATE

Standardul SR EN 206-1 defineşte diferite calse de expunere în funcţie de mecanismele

de degradare ale betonului. Se foloseşte o notaţie formată din două litere şi o cifră:
- X – de la eXposure (expunere), urmărită de mecanismul de degradare:
- C – de la Carbonation (carbonatare);
- D – de la Deicing Salt (sare pentru dezgheţ);
- S – de la Seawater ( apă de mare);
- F – de la Frost (îngheţ);
- A – de la Aggressive Enviorement (mediu agresiv chimic);
- M - de la Mechanical Abrasion (atac mecanic prin abraziune).
A doua literă este urmată de o cifră care se referă la nielul de umiditate: XC, XD, XS, XF, sau
nivelul de agresivitate XA, XM.
Acţiunile datorate mediului înconjurător sunt clasificate în clase de expunere şi sunt date în
Tabelul 2.1, (conform Cod de practică pentru proiectarea betonului). Betonul poate fi expus la
mai multe din acţiunile din Tabelul 2.1, în acest caz, condiţiile de mediu pot fi exprimate sub
formă de combinaţii de clase de expunere, Tabelul 2.2.
O exemplificare a claselor de expunere pentru o clădire civilă (a), o clădire industrială (b) şi o
parcare subterană (c) se prezintă în Figura 2.1.

12
 a.

XC3
XD3
XF1 XC4
XF4
Detaliu
XC3
stalp stalp
XF1 XD3 + protectie
C35/45 c nom =55mm
XD1+protectie+tencuiala
C30/37 c nom =45mm
XD1+protectie+asfalt
C30/37 c nom =35mm
pereti

XD3
XC3
XF2

Detaliu

b.
Fig. 2.1 Clasele de expunere: a) Cladire civilă, b) parcare subterană
Tabelul 2.1 Clase de expunere
Notare Exemple informative care prezintă alegerea
Descriere mediu înconjurător:
clasă claselor de expunere
1. Nici un risc de coroziune, nici de atac.
Beton simplu şi fără piese metalice
înglobate: orice expunere înafară de
Beton la interiorul clădirilor unde umiditatea aerului
X0 îngheţ/dezgheţ, de abraziune şi de atac
ambiant este foarte scăzută.
chimic. Beton armat sau cu piese metalice
înglobate foarte uscat.
2. Coroziune indusă de carbonatare.
Beton la interiorul clădirilor, unde umiditatea aerului
XC1 Uscat sau umed în permanenţă ambiant este scăzută. Beton imersat în permanenţă în
apă.
Suprafeţe de beton supuse la contact de lung termen
XC2 Umed, rareori uscat
cu apa. Un număr mare de fundaţii.
Beton la interiorul clădirilor unde umiditatea aerului
XC3 Umiditate moderată ambiant este medie sau ridicată. Beton exterior
adăpostit de ploaie
XC4 Alternativ umed şi uscat Suprafeţe de beton supuse la contact cu apa, dar nu
13
 intră în clasa de expunere XC2.
3. Coroziune indusă de cloruri.
Suprafeţe de beton expuse la cloruri transportate pe
XD1 Umiditate moderată
cale aeriană.
Piscine.
XD2 Umed, rareori uscar Elemente de beton expuse la ape industriale care
conţin cloruri.
Elemente de pod expuse la stropire cu apă care
conţin cloruri.
XD3 Alternativ umed şi uscat
Şosele.
Dale de parcaje pentru staţionare vehicule.
4. Coroziune indusă de cloruri prezente în mare.
Expus la aer vehiculând sare marină, dar Structuri pe sau în proximitatea unei coaste.
XS1
fără contact direct cu apa de mare.
XS2 Imersat în permanenţă. Elemente de structuri marine.
Zone de marnage, zone expuse la stropire
XS3 Elemente de structuri marine.
sau la brumă.
5. Atac îngheţ / dezgheţ.
Saturare moderată în apă, fără agent Suprafeţe verticale de beton expuse ploii şi
XF1
antipolei. îngheţului.
Saturare moderată în apă, cu agent Suprafeţe verticale de beton în lucrări rutiere expuse
XF2 antipolei. îngheţului şi aerului vehiculând agenţi de dezgheţare.

Saturare puternică în apă, fără agent Suprafeţe orizontale de beton expuse la ploaie şi
XF3
antipolei. îngheţ.
Saturare puternică în apă, cu agent Drumuri şi tăbliere de pod expuse la agenţi de
antipolei sau apă de mare. dezgheţ.
Suprafeţe de beton verticale direct expuse la
XF4
stropirea cu agenţi de dezgheţ şi la îngheţ.
Zone ale structurilor marine expuse la stropire şi
expuse la îngheţ.
6. Atacuri chimice.
Când betonul este expus la atac chimic, care survine din soluri naturale, ape de suprafaţă şi ape subterane,
clasificarea se face după cum se indică în tabelul 2.3. Clasificarea apelor de mare depinde de localizarea
geografică, în consecinţă se aplică clasificarea valabilă pe locul de utilizare a betonului.
Mediu cu slabă agresivitate chimică, Soluri naturale şi apă în sol.
XA1
conform tabelului 2.3
Mediu cu agresivitate chimică moderată, Soluri naturale şi apă în sol.
XA2
conform tabelului 2.3.
Mediu cu agresivitate chimică puternică, Soluri naturale şi apă în sol.
XA3
conform tabelului 2.3
7. Solicitarea mecanică a betonului prin uzură
Dacă betonul este supus unor solicitări mecanice care produc uzura acestuia, atunci acest tip de
expunere poate fi clasificat după cum urmează:
Elemente din incinte industriale supuse la circulaţia
XM1 Solicitare moderată de uzură
vehiculelor echipate cu anvelope
Elemente din incinte industriale supuse la circulaţia
XM2 Solicitare intensă de uzură stivuitoarelor echipate cu anvelope sau bandaje de
cauciuc
Elemente din incinte industriale supuse la circulaţia
XM3 Solicitare foarte intensă de uzură stivuitoarelor echipate cu bandaje de elastomeri /
metalice sau maşini cu şenile

14
NOTA 1 - Pentru caracterizarea expunerii betonului este necesară în general combinarea mai multor clase de
expunere. În tabelul 2.2 se prezintă exemple de astfel de combinaţii.
NOTA 2 - Când betonul este expus la atac chimic care provine din atmosfera cu agenţi agresivi în stare gazoasă şi
solidă, clasificarea se face după cum se indică în anexa I. In acest caz, cerinţele privind materialele componente şi
betonul sunt prevăzute în documentul „Instrucţiuni tehnice pentru protecţia elementelor din beton armat şi beton
precomprimat supraterane în medii agresive naturale şi industriale".
Tabelul 2.2 Combinaţi de clase de expunere.
Expunere Combinaţii de clase de expunere
Descriere Exemple BNA(1) BA(2)/BP(3)
La interior Interiorul clădirilor cu destinaţie de locuit
X0 XC1
sau birouri
La exterior
Fără îngheţ Fundaţii sub nivelul de îngheţ XO XC2
Cu îngheţ dar fără Garaje deschise acoperite, pasaje, etc.
XF1 XC3 + XF1
contact cu ploaia
Îngheţ şi contact cu Elemente exterioare expuse la pioaie
XF1 XC4+ XF1
ploaia
Îngheţ-dezgheţ cu Elemente ale infrastructurii rutiere XM2+ XD3+
XM2+XF4
agenţi de dezgheţare orizontale XF4+(XC4)
Verticale (în zona de stropire) XF4 XF4+ XD3+ XC4
Mediu marin
Fără contact cu apa de mare (aerul marin până la 5 km de coastă)
Cu îngheţ Elemente exterioare ale construcţiilor
XF2 XC4+ XS1+XF2
expuse ploii în zonele litorale
In contact cu apa de mare
Imersate Elemente structurale sub apă XC1+ XS2+ XA1
XA1 (XA2)
(XA2)
Elemente supuse Pereţii cheiurilor XF4+XA2 XC4+ XS3+ XF4+
stropirii (XA1) XA2 (XA1)
1)
Beton nearmat
2)
Beton armat
3)
Beton precomprimat
Severitatea atacului chimic depinde de natura substanţelor agresive (compoziţia chimică),
dar şi de presiunea, viteza de curgere a lichidelor, temperatura şi umiditatea mediului.
În general atacul chimic este mult mai mare la temperaturi şi presiuni ridicate, mai ales dacă
betonul este expus şi la abraziune mecanică sau la alternanţa îngheţ – dezgheţ. Rezistenţa
betonului la atacul chimic depinde în primul rând de impermeabilitatea sa. Criteriile pentru
aprecierea gradului de agresivitate a apelor naturale sunt prezentate în Tabelul 2.3.

15
 Tabelul 2.3 Valorile limită pentru clasele de expunere corespunzătoare
la atacul chimic al solurilor naturale şi apelor subterane
Mediile înconjurătoare chimic agresive, clasificate mai jos, sunt bazate pe soluri şi ape subterane naturale la o
temperatură apă/sol cuprinsă între 5 °C şi 25 °C şi în cazurile în care viteza de scurgere a apei este suficient de
mică pentru a fi considerată în condiţii statice.
Alegerea claselor se face în raport de caracteristicile chimice ce conduc Ia agresiunea cea mai intensă.
Când cel puţin două caracteristici agresive conduc la aceeaşi clasă, mediul înconjurător trebuie clasificat în clasa
imediat superioară, dacă un studiu specific nu a demonstrat că acesta nu este necesar.
Caracteristici Metode de încercări
XA1 XA2 XA3
Chimice de referinţă
Ape de suprafaţă şi subterane
S042-, mg/l SR EN 196-2 ≥ 200 şi ≤ 600 > 600 şi ≤ 3000 > 3000 şi ≤ 6000
pH SR ISO 4316 ≤ 6,5 şi ≥ 5,5 < 5,5 şi ≥ 4,5 >4,5 si ≥4,0
C02 agresiv,
mg/l SR EN 13577 ≥ 15 şi ≤ 40 > 40 şi ≤ 100 > 100 până la saturatie
NH4+, mg/l SR ISO 7150-1 sau
≥ 15 şi < 30 > 30 şi ≤ 60 > 60 şi ≤ 100
SR ISO 7150-2
Mg2+, mg/l
SR ISO 7980 ≥ 300 şi < 1000 > 1000 şi £ 3000 > 3000 până la saturatie

Sol
SO42-, mg/kga,
total SR EN 196-2b ≥ 2000 şi < 3000c >3000° şi ≤ 12000 >12000° şi ≤24000

Aciditate, ml/kg >200 Baumann

DIN 4030-2 Nu sunt întâlnite în practică
Gully
a
Soiurile argiloase a căror permeabilitate este inferioară la 10-5 m/s, pot să fie clasate într-o clasă inferioară.
b
Metoda de încercare prevede extracţia SO42- cu acid clorhidric; alternativ este posibil de a proceda la această
extracţie cu apă, dacă aceasta este admisă pe locul de utilizare a betonului.
c
Limita trebuie să rămână de la 3000 mg/kg până la 2000 mg/kg în caz de risc de acumulare de ioni de sulfat în
beton datorită alternanţei perioadelor uscate şi perioadelor umede, sau prin ascensiunea capilară.
NOTĂ - Valorile limită pentru clasele de expunere corespunzătoare atacului chimic a pământurilor naturale şi apelor
subterane indicate în tabelul 2'se aplică şi apelor supraterane în contact cu suprafaţa betonului.
Valorile caracteristicilor chimice a apelor subterane sau de suprafaţă, cât şi a terenului
înconjurător se determină pe baza buletinului de analiză chimică apei.
În cazuri speciale de expunere la substanţe chimice cu agresivitate mare, la proiectarea
compoziţiei se vor respecta şi alte reglementări precizate in norme tehnice specifice.
În general trebuie acordată o atenţie deosebită stabilirii compoziţiei betonului supus la
acţiuni agresive chimice şi ori de câte ori apare necesar se va cere unui institut de specialitate
efectuarea unor studii pentru stabilirea acestei compoziţii. În cazul unor incertitudini, la stabilirea
compoziţiei, ca o normă suplimentară de protecţie se poate considera şi aplicarea unor pelicule
impermeabile pe suprafaţa expusă a betonului. Consistenţa betonului proaspăt şi măsura
lucrabilităţii poate fi determinată prin următoarele metode: tasarea conului, răspândire, grad de
compactare şi remodelare. Clasificarea în clase, funcţie de diferitele metode, este prezentată în
Tabelul 2.4.
În general nu există o corelare între cele patru metode, astfel încât consistenţa betonului
este stabilită de la caz la caz cu una dintre aceste metode.
16
 Se recomandă utilizarea metodei tasării conului sau metoda răspândirii. Numai la
betoanele cu lucrabilitate redusă se va folosi o altă metodă (grad de compactare sau remodelare).

Tabelul 2.4. Clase de consistenţă

Metoda Clasa Caracteristici
SI Tasare de la 10 până la 40 mm
S2 de la 50 până la 90 mm

Tasare
S3 de la 100 până la 150 mm
S4 de la 160 până la 210 mm
S5 ≥220 mm
FI Diametrul răspândirii în mm ≤ 340
F2 de la 350 până la 410
Răspândire

F3 de la 420 până la 480

F4 de la 490 până la 550
F5 de la 560 până la 620
F6 ≥630
CO Indice de compactare ≥1,46
Compactare

CI de la 1,45 până la 1,26

C2 de la 1,25 până Ia 1,11
C3 de la 1,10 până la 1,04
VO Vebe în s ≥ 31
VI de la 30 până la 21
VEBE

V2 de la 20 până la 11
V3 de la 10 până la -6
V4 de la 5 până Ia 3
Consistenţa betonului se stabileşte de către proiectant, în conformitate cu prevederile din
Tabelul 2.5., astfel încât, betonul să poată fi transportat şi pus în operă în condiţii optime.
Tabelul 2.5 Conistenţa betonului
Nr. Crt. Tipul de elemente Clasa de consistenţă
Fundaţii din beton simplu sau slab armat, elemente
1 S1 sau S3
masive
2 Fundaţii din beton armat, stâlpi, grinzi, pereţi structurali S2
Idem, realizate cu beton pompat, recipienţi,
3 S3
monolitizări
Elemente sau monolitizări cu armături dese sau
4 S4
dificultăţi de compactare, elemente cu secţiuni reduse
Elemente, pentru a căror realizare, tehnologia de
5 S5
execuţie impune betoane foarte fluide
În funcţie de clasa de expunere se recomandă alegerea valorilor limită ale compoziţiei şi
proprietăţilor betonului: raport maxim apa/ciment, clasa maximă de rezistenţă, dozaj minim de
ciment (kg/mc). Aceste valori limită se dau în Tabelul 2.6.

17
 Tabelul 2.6. Valorile limită recomandate pentru compoziţia şi
proprietăţile betonului pentru clasele de expunere X0, XC, XD si XS
Clasele de expunere
Nici un Coroziune datorata clorurilor
risc de
coroziune Coroziune indusă prin carbona Cloruri din alte surse decât apa
sau atac de mare Cloruri din apa de mare
chimic
XOa) XC1 XC 2 XC3 XC4 XD1 XD2 XD3 XS1 XS2 XS3
Raport
maxim - 0,65 0,60 0,60 0,50 0,55 0,50 0,45 0,55 0,50 0,45
apă/ciment
Clasa
minimă de C8/10 C16/20 CI 6/20 C20/25 C25/30 C30/37 C35/45 C35/45 C30/37 C35/45 C35/45
rezistenţă
Dozaj
minim de
ciment
- 260 260 280 300 300 320b 320b 300 320b 320b
(kg/m3)
Conţinut
minim de
aer - - - - - - - - - - -
antrenat
(%)
Alte
- - - - - - - - - - -
condiţii
a)
Pentru beton fără armătură sau piese metalice înglobate.
b)
La turnarea elementelor masive se recomandă cimenturile cu căldură redusă de hidratare. Pentru elemente masive
(grosimea elementelor mai mare de 80 cm) trebuie să se adopte un dozaj de ciment de 300 kg/m3.

Tabelul 2.6. Valorile limită recomandate pentru compoziţia şi

proprietăţile betonului pentru clasele de expunere XF, XA si XM
Clasele de expunere
Atac îngheţ-dezgheţ Atac chimic Atac mecanic
c c
XF1 XF2 XF3 XF4 XA1 XA2 XA3 XM1 XM2 XM3
Raport
maxim 0,50 0,55a 0,50 0,55a 0,50 0,50a 0,55 0,50 0,45 0,55 0,55 0,45 0,45
apă/ciment
Clasa
minimă de C25/30 C25/30 C35/45 C25/30 C35/45 C30/37 C25/30 C35/45 C35/45 C30/37 C30/37 C35/45 C35/45
rezistenţă
Dozaj
minim de
ciment 300 300 320 300 320 340 300 320 360 300 300 320 320
3
(kg/m )
Conţinut
minim de
aer antrenat
- a - a - a - - - - - -
(%)
Tratarea
Alte Agregate rezistente la îngheţ-dezgheţ Ciment rezistent
d la sulfaţi suprafeţei
condiţii conform SR EN 12620 betonuluib
a)
Conţinutul de aer antrenat se stabileşte în funcţie de dimensiunea maximă a granulei în conformitate cu 5.4.3. Dacă
betonul nu conţine aer antrenat cu intenţie, atunci performanţa betonului trebuie să (fie măsurată conform unei
metode.de încercări adecvate, în comparaţie cu un beton pentru care a fost stabilită rezistenţa la îngheţ dezgheţ
pentru clasa de expunere corespunzătoare.

18
b)
De exemplu tratare prin vacuumare.
c)
Când prezenţa de SO42- conduce la o clasă de expunere XA2 şi XA3 este esenţial să fie utilizat un ciment
rezistent la sulfaţi. Dacă cimentul este clasificat după rezistenţa la sulfaţi, trebuie utilizale cimenturi cu o
rezistenţă moderata sau ridicată la sulfaţi pentru clasa de expunere XA2 (şi clasa de expunere XA1 este aplicabilă)
şi trebuie utilizat un ciment având o rezistenţă ridicată la sulfaţi pentru clasa de expunere XA3.
d)
În cazul expunerii în zonele marine se vor utiliza cimenturi rezistente la acţiunea apei de mare.

În funcţie de clasa de expunere se impune şi adoptarea tipului de ciment fabricat conform

SR-EN 197-1, Tabelul 2.8.
Exemple de utilizare a unor tipuri de cimenturi pentru diferite combinaţii de clase de
expunere se dau în Tabelul 2.9.
Tabelul 2.9
Nici un risc de Coroziune datorată clorurilor
Coroziune indusă prin
Tip ciment
coroziune sau
carbonatare Cloruri din alte surse decât
atac chimic Cloruri din apa de mare
apa de mare
XO XC1 XC2 XC3 XC4 XD1 XD2 XD3 XS1 XS2 XS3
CEM I X X X X X X X X X X X
SR I X X X X X X X X X X X
CD 40 X X X X X X X X X X X
I A 52,5 c X X X X X X X X X X X
A/ B S X X X X X X X X X X X
H II A S X X X X X X X •X X X X
A/ B V X X X X X X X X X X X
A X X X X X X X X X X X
LL
CEM II B X X X 0 0 0 0 0 0 0 0
A X X X X X X X X X X X
L
B X X X 0 0 0 0 0 0 0 0
A Sa utilizează în conformitate cu prevederile tabelelor F.2.2. şi F.2.4
M
B Sa utilizează în conformitate cu prevederile tabelelor F.2.2. şi F.2.4
CEM III A X X X X X X X X X X X
Tabelul 2.8 (continuare)
Atac îngheţ-dezgheţ Atac chimic Atac mecanic
Tip ciment c c
XF1 XF2 XF3 XF4 XA1 XA2 XA3 XM1 XM2 XM3
CEM 1 X X X X X X X X X X
SR 1 X X X X X X X X X X
CD 40 X X X X X X X X X X
I A 525 c* X X X X X X X X X X
A/ B S X X X X X X X X X X
H II A S X X X X X X X X X X
A X 0 X 0 X X X X X X
CEM II V
B X 0 0 0 X X X X X X
A LL X X X X X X X X X X

19
 B 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
A 0 0 0 0 X X X X X X
L
B 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
A Sa utilizează în conformitate cu prevederile tabelelor F.2.2. şi F.2.4
M
B Sa utilizează în conformitate cu prevederile tabelelor F.2.2. şi F.2.4
CEM III A S X X X X Xb X X X X X
X Se poate aplica
0 Nu se aplică
*) Ciment alb
a)
Prezentul tabel prezintă domeniile de utilizare a unor cimenturi fabricate în conformitate cu SR EN 197-1 şi
standardele naţionale. Condiţiile de utilizare a cimenturilor sunt formulate la 5.1.2.
b)
Se utilizează CEM III având clasa de rezistenţă ≥ 42,5 sau ≥32,5 cu zgură în cantitate ≤ 50 % din masă, in cazul
demonstrării comportării corespunzătoare la acţiunile de îngheţ-dezgheţ şi agenţi de dezgheţare sau apa de mare.
c)
Când prezenţa de SO42- conduce la o clasă de expunere XA2 şi XA3 este esenţial să fie utilizat un ciment rezistent la
sulfaţi. Dacă cimentul este clasificat după rezistenţa la sulfaţi, trebuie utilizate cimenturi cu o rezistenţă moderată sau
ridicată la sulfaţi pentru clasa de expunere XA2 (şi clasa de expunere XA1 este aplicabilă) şi trebuie utilizat un ciment
avănd o rezistenţă ridicată la sulfaţi pentru clasa de expunere XA3.
Tabelul 2.9 Exemple de utilizare a unor tipuri de
cimenturi pentru diferite combinaţii de clase de expunere

CEM II CEM III

Clase de expunere S
Component / Construcţie relevante pentru CEM I S R 1 CD 40 T V2
B-LL A-M A
proiectare IA 52,5c D A-L3
B-L B-M
A-LL P/Q
H II A S
Beton simplu (nearmat) X0 X X X X X X X X

Se utilizează în conformitate cu prevederile

Elemente protejate împotriva
XC1, XC2, XC3,
îngheţului X X X X X X X5 X
XC4
(în interior sau în apă)
Elemente exterioare XC, XF1 X X X X X X 0 X

tabelului F.2.4.
Construcţii hidrotehnice XC, XF3 X X X X X X .0 X
Elemente exterioare supuse la
îngheţ-dezgheţ şi agenţi de XC. XO, XF2, XF4 X X X X X 0 0 X1
dezgheţare
Structuri marine XC, XS, XF2, XF4 X X X X X 0 0 X1
Atac chimic4 XA X X X X X X 0 X
Zone cu trafic XF4, XM X X X X X 0 0 X1
Abraziune fără îngheţ-dezgheţ XM X X X X X X 0 X
1)
Pentru expunere în clasa XF4: se va uliliza, in cazul demonstrării comportării corespunzătoare a betonului aflat supus
acţiunilor de îngheţ-dezgheţ si agenţi de dezgheţare sau apa de mare, numai CEM III/ A cu clasa de rezistenţă ≥42,5 sau
≥32,5 R cu zgură în cantitate ≤50 % din masă.
2)
CEM ll/B-V nu se va utiliza pentru clasa de expunere XF3.
3)
Nu se utilizează pentru clasele de expunere XF1 şi XF3.
4)
În caz de atac chimic sulfatic peste clasa de expunere XA1 este obligatorie utilizarea cimenturilor rezistente la sulfaţi.
5)
Nu se utilizează pentru clasele de expunere XC3 si XC4.

20
 Pentru a asigura betonului o structură compactă şi o lucrabilitate adecvată este necesar
un conţinut de parte fină cu granulă de la 0 până la 0,125mm. Un conţinut mic de parte fină
poate conduce Ia pierderea apei din beton, fenomen denumit în literatură "sângerare". Pe de altă
parte, un conţinut prea mare de parte fină poate conduce Ia o prelucrare greoaie (betonul devine
prea dens şi lipicios) ce atrage după sine un consum mai ridicat de apă, iar împreună reduc
proprietăţile fizice ale betonului.
Recomandări privind conţinutul maxim de parte fină pentru betoane obişnuite sau uşoare
se prezintă în Tabelul 2.10.
Un dozaj minim de ciment trebuie adoptat în vederea asigurării alcalinităţii betonului,
condiţie necesară pentru protecţia armăturii împotriva coroziunii. Pentru a asigura o rezistenţă
mare betonului care înseamnă implicit şi o rezistenţă mare la pătrunderea substanţelor agresive ,
raportul A/C va fi cât mai mic, dar suficient pentru a asigura lucrabilitatea betonului proaspăt.

Tabelul 2.10 Conţinut maxim de parte fină pentru

betoane cu clasa maximă C50/60 sau C50/55
Conţinut de ciment
Conţinut maxim de parte fină (kg/mc)
(kg/mc)
Clasa de expunere
XF; XM X0; XC; XD; XS; XA
Granula maximă a agregatului utilizat
8mm 16...63mm 8...63mm
≤300 450 400 550
≥350 500 450 550

Adaosurile pot îmbunătăţii lucrabilitatea, gradul de impermeabilitate, rezistenţa la agenţi

chimici agresivi. Unele din adaosuri sunt considerate inerte şi înlocuiesc parţial partea fină din
agregate (cca. 10% din nisip 0-3mm), iar altele sunt active cu proprietăţi hidraulice (de ex. zgura
granulată de furnal, cenuşa, praful de silice, etc.). În cazul adaosurilor active, la calculul
raportului A/C se ia în considerare cantitatea de adaos din beton ca parte liantă (se adaugă la
ciment).
Aditivii şi adaosurile vor fi adăugate în amestec numai în asemenea cantităţi în cât sa nu
reducă durabilitatea betonului sau să producă coroziunea armăturii.
Fiecare tip de ciment cu adaosuri se produce în mai multe variante de compoziţie, care se
diferenţiază prin procentele de clincher şi celelalte componente principale.
Se pot defini trei clase de rezistenţă (tab. 2.11) pentru cimenturi şi la fiecare clasă în
funcţie de rezistenţa iniţială se distinge o clasă uzuală (N) şi una cu rezistenţă iniţială mare
(simbolizată R).
Pentru obţinerea unor clase mai mari de rezistenţă la beton se recomandă folosirea
cimentului de clasă superioară şi a aditivilor reducători de apă. În cazul în care temperatura în
timpul turnării este scăzută, se vor folosi cimenturile cu întărire rapidă (R) şi aditivii acceleratori,
iar în cazul turnării pe timp călduros, cimenturile cu întărire lentă şi aditivii întârzietori.
21
 Tabelul 2.11 Condiţii mecanice şi fizice definite ca valori caracteristice ale cimenturilor
Rezistenţa la compresiune [MPa] Timp iniţial Stabilitate
Clasă de
Rezistenţă iniţială Rezistenţă standard de priză (expansiune)
rezistentă [mm]
2 zile 7 zile 28 zile [min]
32,5 N - ≥ 16,0
≥32,5 <52.5 ≥7 5
32,5 R ≥ 10,0 -
42,5 N ≥ 10,0 -
≥42,5 < 62.5 ≥6 0 < 10
42,5 R ≥20,0 -
52,5 N ≥20,0 -
≥52,5 - ≥4 5
52,5 R ≥30,0 -

La betoane turnate în elemente masive sa vor folosi cimenturi care prezintă valori mici
ale căldurii de hidratare pentru a evita apariţia unor fisuri.
Specificaţie pentru fundaţii de beton:
Beton: C25/30, XA1, S2
Oţel: S500 (B)
Cnom= 50 mm
Agregat maxim: ag=16 mm
Ciment: CEM II A-S 32,5

2.5 APLICAŢII
2.5.1 Să se specifice clasa de expunere, clasa minimă de beton, clasa de consistenţă şi tipul de
ciment care trebuie folosit pentru fundaţia din figura de mai jos?
a) Apă subterană fară agresivitate chimică
b) Apă subterană cu agresivitate chimică scăzută (sulfatică)

Fig. 2.2 Fundaţie izolată

Rezolvare:

a) - Clasa de expunere: XC2

22
 - Clasa minimă de beton: C25/30 (LC 25/28)
- Clasa de consistenţă: S2
- Ciment: CEM II - A - S32,5

b) - Clasa de expunere: XA1

- Clasa minimă de beton: C30/37
- Clasa de consistenţă: S2
- Ciment: CEM II - A - S42,5 (32,5)

2.5.2 Să se specifice clasa de expunere, clasa minimă de beton, clasa de consistenţă şi tipul de
ciment pentru o construcţie 2S(garaj)+P+6E.

a) RADIER
XC2
- Clasa de expunere:
XD1
C 30 / 37 
- Clasa minimă de beton:  C 30 / 37
C 30 / 37 
- Clasa de consistenţă: S3 – beton pompat
- Ciment: CEM II - A - S42,5

b) PEREŢI INTERIORI / STÂLPI

XC3
- Clasa de expunere:
XF1
C 30 / 37 
- Clasa minimă de beton:  C 30 / 37
C 30 / 37 
- Clasa de consistenţă: S3 – beton pompat
- Ciment: CEM II - A - S42,5

c) PEREŢI EXTERIORI
XD3
- Clasa de expunere: XC3
XF2
C 35 / 45  protectie 

- Clasa minimă de beton: C 30 / 37  protectie  C 35 / 45

C 25 / 30 
- Clasa de consistenţă: S3 – beton pompat
cnom  55 mm
- Acoperire cu beton: cnom  35 mm
cnom  55 mm
23
 - Clasa de consistenţă: S3 – beton pompat
- Ciment: CEM II - A - S42,5

3. FUNDAŢII IZOLATE

3.1. Fundaţii izolate tip talpă de beton simplu pentru stâlpi (lemn, cărămidă, piatră, beton
simplu)

a bs a
NEd

Gf
Df Vd H
C6/7,5 

L(B)
Rd
Fig. 3.1 Fundaţie tip talpă de beton simplu

3.1.1. Determinarea dimensiunilor suprafeței în plan a tălpii fundaţiei (BxL)

Având în vedere importanţa construcţiei, sistemul de fundare se încadrează în CG, pentru

care se admite determinarea cu metoda stării limită (verificarea presiunilor de contact). Pentru
determinarea presiunii acceptabile a terenului se vor folosi valorile presiunilor convenționale,
presiunilor plastice sau ale presiunilor acceptabile determinate pe baza încercărilor de teren
(presiometrie, încercarea cu placa, penetrare dinamică, etc.).

 Predimensionare

Vd
pef   pconv (se consideră 0,8  pconv )
B L
în care: Vd  N Ed  G f  1, 2  N Ed ;
considerând: L  1, 2  B    B ,
1, 2  N Ed
avem: pef   0,8  pconv ;
  B2

24
 1, 2  N Ed
B şi L    B .
  0,8  pconv
 Verificare
G f  L  B   m  D f , cu  m  20  22 KN / m3
Vd  N Ed  G f
N Ed  G f
pef   pconv
B L
în care: pconv  pconv  CD  CB (conform NP 112-04 / STAS 3300-2/85)

3.1.2. Determinarea înălţimii blocului de beton simplu (Fig.3.2)

Fig.3.2 Determinarea înălţimii blocului de beton simplu

M0 p  a2
  , M 0  ac
Sb 2
a 9  pac
H (SR EN 1992-1-1.12.13)
0,85 f ctd
în care: f ctd - valoarea medie a rezistenţei la întindere directă a betonului din
fundaţie

Se poate admite: H 2
a

În cazul în care blocul de beton simplu reazemă pe un teren stâncos ( pac  500 KPa ), în
blocul de beton simplu apar şi tensiuni orizontale importante (Fig.3.3).

25
 Fig.3.3 Fundaţie de beton simplu rezemată pe rocă

Forţa de despicare orizontală (Fig.3.4) poate fi calculată cu relaţia:

 b 
Fs  0,25  N Ed  1  s 
 H

în care: N Ed - este jumătate din valoarea de calcul a efectului acţiunilor la baza

 N 
stâlpului  N Ed  Ed  .
 2 

a. Talpă cu L≥H b. Talpă cu L<H

Fig.3.4 Determinarea forţei de despicare a blocului de beton

3.2. Fundaţii izolate pentru stâlpi de beton armat

Se folosesc două tipuri de fundaţii:

 Tip talpă de beton armat (Fig.3.5)
26
 >200mm
TBF
NAS

Fig.3.5 Fundaţie tip talpă de beton armat

 Tip bloc de beton simplu şi cuzinet de beton armat (Fig.3.6)

>200mm

Cuzinet de beton armat

Bloc de beton simplu

NAS TBF

Fig.3.6 Fundaţie tip bloc şi cuzinet

3.1.3. Fundaţii tip talpă de beton armat centrice (Fig.3.7)

a. la fundaţii cu suprafaţa bazei mai mică sau cel mult egală cu 1m2, cu formă
prismatică;
b. formă tip obelisc

27
 a. b.
Fig.3.7 Fundaţie tip talpă de beton armat, a. Fundație prismatică, b. Fundaţie tip obelisc

3.1.3.1. Conformarea fundaţiei.

La conformarea fundaţiei tip talpă de beton armat se va ţine seama de următoarele reguli
generale (Fig. 3.8):
 Fundaţiile se poziţionează, centrat cu axul stâlpului;
 Pentru stâlpi de calcan, etc. se pot utiliza fundaţii excentrice în raport cu axul
stâlpilor.
 Pentru valori ale excentricităţii sau acţiuni verticale faţă de centrul de greutate al
suprafeţei tălpii care nu depăşesc 0,1 L/B, fundaţiile se consideră încărcate centric,
situaţie în care suprafaţa în plan a tălpii fundaţiei se alege de formă pătrată /
circulară sau poligonală;
 Pentru excentricităţi mai mari, soluţia cea mai economică este alegerea unei
suprafeţe în plan de formă dreptunghiulară. Se consideră că raportul laturilor (L/B)
va fi egal cu raportul laturilor stâlpului, de regulă   L B  1, 2 1, 4 .

hidroizolatie rigida pardoseala beton armat (#5/200)

strat separatie (folie PVC, hartie
kraft, etc.) ±0.00
10 cm
N M 10 cm
D

pietris (strat anticapilar)

Vd
Md
CTF

Fig. 3.8 Fundaţii de tip obelisc

Condiţii constructive:
 Betonul utilizat la realizarea fundaţiei: clasa minimă C8/10, sau conform cap.2;
 Sub fundaţia de beton armat monolit se prevede un beton de egalizare de 50-100
mm grosime, stabilit în funcţie de condiţiile de teren şi execuţie;
28
  Sub fundaţiile de beton armat prefabricat se prevede un pat de nisip de 70-150 mm
grosime;
 Faţa superioară a fundaţiei se va coborî cu cel puţin 200 mm sub nivelul
pardoselii, pentru a permite executarea acesteia (~100 mm) şi a stratului
anticapilar (pietriş, ~100 mm);
 Suprafaţa feţei superioare a fundaţiei se extinde faţă de suprafaţa stâlpului cu
maxim 50 mm pe fiecare parte (rezemare cofraj pentru stâlp).

3.1.3.2. Determinarea dimensiunilor în plan a tălpii fundaţiei (Fig. 3.9)

a bs a
NEd MEd

Df Vd
Md H
C6/7,5
L(B)
Rd

L pmin
e< pmax
6

L 2Vd
e= pmax=
6 BxL

L 2Vd L -e
e> pmax= c=
6 3Bxc 2
L'>0,8L

Fig. 3.9. Fundaţie tip talpă de beton armat

Etapele pe care la vom parcurge la verificarea dimensiunilor în plan a fundaţiei vor fi:
 Se aleg pe baza experienţei valorile suprafeţei în plan a tălpii fundaţiei B şi L
 O soluţie mai simplă este cea a determinării dimensiunilor suprafeţei în plan
plecând de la condiţia de predimensionare:
V
pef  d  pacc ;
B L
pacc  0,8  pconv (sau p pl ) ;
iar: Vd  N Ed  G f  1, 2  N Ed
se consideră: L    B (  1, 2 1, 4) , de unde:

29
 1, 2  N Ed
B şi L    B (multiplu de 5 cm).
  0,8  pconv
 Dimensiunile minime ale suprafeţei în plan a fundaţiei pot fi evaluate cu relaţia:
2. 3 72  M dx  M dy  pacc  
LxB  ,
  pacc
 Pentru cazul în care fundația este încărcată cu momente acţionând pe o singură
direcţie:
N Ed
B  ,
 
min
m   pacc  1  k    md  D f 
2 
în care: k=pmin/pmax având valorile date în funcţie de valoarea maxima a
 B
excentricității acceptate  e   .
 6

Tabelul 3.1
e L/6 L/10 L/12 L/18 L/30 L/42 0
k 0 0,25 0,39 0,50 0,67 0,75 1

 Se consideră ca presiunile de contact pe talpa fundaţiei au o distribuţie liniară cu

valorile pmin şi pmax
 Determinarea valorilor de proiectare a rezultantelor verticale (Vd), orizontale (Td)
şi a momentului (Md) ce acţionează în centrul de greutate al tălpii fundaţiei (Fig.
3.1):
Vd  N Ed  G fd ,
în care: G fd - este greutatea (de calcul) fundaţiei şi a pământului susţinut:
G fd   dm  B  L  D f ,
cu:  dm  20  22KN / m3 ,
M d  M Ed  H  TEd ,
H d  TEd .
 Determinarea excentricităţilor eforturilor verticale (e B şi eL) şi a dimensiunilor
reduse a tălpii fundaţiei:
M M
eB  Bd ; eL  Ld ;
Vd Vd
B '  B  2eB ; L '  L  2eL .
 Verificarea rezistenţei pentru stări limită de teren (GEO)
Metoda de calcul – Categoria geotehnica (1,2,3) (NP074/2007)
30
CG1 CG2 CG3

- Clădiri de locuinţe şi social - Fundaţii de suprafaţă - Clădiri foarte înalte

culturale (cu 1-2 nivele)
- Încărcare de proiectare pe stâlp
(≤250KN) şi pe ziduri (≤100KN)
- Fundaţii obişnuite
- Ziduri de sprijin cu H <2,00m
- Lucrări de susţinere cu H≤2,00m
- Excavaţii mici pentru lucrări, de
drumuri şi de canalizare
SLU.1
- Fundaţii pe radier (>10-12 nivele)
- Fundaţii pe piloţi - Poduri mari
- Ziduri de sprijin - Excavaţii adânci (>6m)
- Pereţi îngropaţi şi lucrări de - Terasamente şi terenuri moi
susţinere a excavaţiilor (≤6m) - Tuneluri în terenuri moi sau
- Pile şi culee de pod foarte permeabile
- Umpluturi şi terasamente
- Ancoraje si alte sisteme de
tiranţi
- Tuneluri în roci tari
SLU.2 + SLEN

Metoda de calcul – Categoria geotehnică 1, 2, 3. Predimensionare (MPA)

NEd NEd
MEd MEd

TEd
TEd H Vd
H Vd
Md
p1 p2 pcr Hd
Rd
L'
Fig. 3.10

Vd M
p1,2   d
B L Sf
p1  pconv ( pacc ) presiunea convenţională de calcul
p2  0
pconv  pconv  CD  CB
 Capacitate portantă
Vd  Rd
 Alunecare
H d  Rd  R pd

31
  Tasare + Deplasare (   1 )
sef  s max
 ef   adm
*Condiţii de limitare a excentricitaţii

CAZURI DE PROIECTARE

CP 1:
Combinaţia 1: A1 + M1 + R1
Combinaţia 2: A2 + M2 + R2
CP 2:
Combinaţia: A1 + M1 + R2
CP 3:
Combinaţia: (A1*/ A2†) + M2 +R3

A1* - pentru încărcări structurale

A2† - pentru încărcări geotehnice

Coeficienţi parţiali pe seturi:

A - pentru încarcări şi efectele încărcărilor;
M - pentru caracteristicile geotehnice ale terenului de fundare;
R - pentru rezistenţe.

Coeficienţi parţiali pentru verificarea în starea limită structurală (STR) şi geotehnica (GEO):
ACŢIUNI (A)
STR+GEO
Acţiune Notaţie EQU
Notaţie A1 A2 SEISM
Permanente
-nefavorabile  G,d 1,10 G 1,35 1,00 1,00
-favorabile  G,d 0,90 G 1,00 1,00 0,90
Variabile
-nefavorabile  Q,d 1,50 Q 1,50 1,30 1,00
-favorabile  Q,d 1,00 Q 0 0 0

32
PARAMETRII PĂMÂNTULUI (M)
STR+GEO
Parametrii pământului Simbol EQU
M1 M2 SEISM
Unghi de frecare internă *
1,25 1,00 1,25 1,25
Coeziunea efectivă  c' 1,25 1,00 1,25 1,25
Rezistenţa la forfecare
 cu 1,40 1,00 1,40 1,40
nedrenată
Rezistenţa la compresiune
 qu 1,40 1,00 1,40 1,40
(monoaxială)
Greutatea volumică  1,00 1,00 1,00 1,00

REZISTENŢE (R)
GRUPARE
Rezistenţe Simbol
R1 R2 R3 SEISM
Capacitate portantă  R,v 1,00 1,40 1,00 1,00
Alunecare  R,h 1,00 1,10 1,00 1,00
Rezistenţa pasivă  R, E 1,00 1,40 1,00 1,00

Etape la verificarea dimensiunilor în plan a fundaţiei

a) Criterii de alegere a metodei de calcul

Tabelul … Criterii de alegere a metodei de calcul

Terenuri Construcţia
Restricţii de
Metode de Sensibilitatea deformaţii în
Stări limită Importanţa
calul TF TD la tasări exploatare
normală
CO CS CNT CST CFRE CRE
Prescriptivă SLU SLS √ √ √ √
SLU √ √ √ √
SLU SLS √
Directă SLU SLS √
SLU SLS √
SLS √

33
Nota 1 – Folosirea metodei prescriptive este permisă doar atunci când sunt îndeplinite simultan
cele patru condiţii (TF+CO+CNT+CFRE)

Nota 2 – Calculul la stările limită specificate este obligatoriu

b) Metode de calcul

A. Metoda prescriptivă

Se bazează pe valori ale unor presiuni acceptabile determinate empiric = presiuni convenţionale

pconv  pconv  CB  CD

Grupări de
Tipul de încărcare Condiţia de verificare
acţiuni

Încărcare centrică

N F / A  pconv (1.16)
unde :
GF NF – încărcarea verticală de calcul din GF
A – aria bazei fundaţiei : A= L B
N
NS / A  1,2 pconv (1.17)
pef unde :
NS – încărcarea verticală de calcul din GS
B/2

GS
N
B
B/2

L/2 L/2
L

34
 Continuare tabel...
Încărcare excentrică după o direcţie

N F 1  6  eL / L' / A'  1,2 pconv (1.18)

unde :
GF A’ – aria redusă a bazei fundaţiei : A’ = L’ B
L’ – latura L redusă : L’ = L - 2eL
eL – excentricitatea forţei NF : eL = MF.B / NF
N MF.B – momentul de calcul din GF după B
MB
NS 1  6  eL / L' / A'  1,4 pconv (1.19)
pef.max unde :
eL – excentricitatea forţei NS : eL = MS.B / NF
A' MS.B – momentul de calcul din GS după B

GS
N
B

eL

2eL L'
L
Încărcare excentrică oblică

p'ef . max .F  1,4 pconv (1.20)

unde :
p’.ef.max.F – presiunea efectivă maximă calculată
ML GF în funcţie de NF,, A’, eL şi eB
N A’ – aria redusă a bazei fundaţiei : A’ = L’ B’
MB B’ – latura B redusă : B’ = B - 2eB
eB – excentricitatea forţei NF : eB= MF.L / NF
pef.max MF.L – momentul de calcul din GF după L

A' p'ef . max .F  1,6 pconv (1.21)

N unde :
B'
eB

p’.ef.max.S– presiunea efectivă maximă calculată

B

eL GS în funcţie de NS,, A’, eL şi eB

2eB

A’ – aria redusă a bazei fundaţiei : A’ = L’ B’

eB – excentricitatea forţei NF : eB= MS.L / NS
2eL L' MS.L – momentul de calcul din GS după L
L

35
B Calculul la starea limită ultimă

V d Rd unde :

Vd – valoarea de calcul a acţiunii verticale sau componenta verticală a unei acţiuni totale aplicată
la baza fundaţiei ; se determină conform prevederilor din capitolul II.2

Nota – Vd trebuie să includă greutatea proprie a fundaţiei, greutatea oricărui material de

umplutură şi toate presiunile pământului, fie favorabile, fie nefavorabile. Presiunile apei care nu
se datorează încărcărilor transmise terenului de fundare, trebuie incluse ca acţiuni.
Rd – valoarea de calcul a capacităţii portante

Verificarea la capacitate portantă (SLU.1)

G1 NEd G2
MEd

TEd
H Vd Vd
Md
pcr Hd
Rd
L'(B')

MdL
B
eB MdB

eL

Fig.3.11 Verificarea presiunilor pe talpa fundaţiei

Vd  N Ed  G1  G2  G f ;

M d  M Ed  TEd  H ;

36
 L'  L  2eL ; B'  B  2eB ;

Vd V
eL  ; e B  d ; Rd  B'L' pcr ;
M dL M dB

pcr  c' d N c,d  bc  sc,d  ic  q'N q,d  bq  sq,d  iq  0.5   'N  ,d  b  s ,d  i ;

N c ,d , N q ,d , N  ,d = f  d  ;

s c ,d , s q ,d , s ,d = f  d  ;

c' d  c'  c ;

tg ' d  tg '  tg ' .

Factori adimensionali pentru calculul presiunii terenului de fundare.

Condiţii nedrenate:
relaţie de calcul
Factor adimensional Notaţie
Forma rectangulară Forma circulară
înclinaţia bazei fundaţiei bc 1  2 /(  2)
forma fundaţiei sc 1  0,2( B' / L' ) 1,2
înclinaţia încărcării
produse de o încarcare ic
1
2

 1  1  H /( A'cu ) 
orizontală
Condiţii drenate:
Nq e tan  '  tan 2 45   ' / 2

Capacitate portantă Nc N q  1 1

tan  '
Nγ 2  ( N q  1)  tan  ' si    ' / 2

bq=bγ (1    tan  ' ) 2

Înclinarea bazei fundaţiei
bc bq  (1  bq ) /( N c  tan  ' )
sq 1  ( B' / L' )  sin  ' 1  sin  '
Forma fundaţiei sγ 1  0,3  ( B' / L' ) 0,7
sc (sq  N q  1) /( N q  1)
iq [1  H /(V  A'c' cot  ' )]m
Înclinarea încărcării iγ [1  H /(V  A'c' cot  ' )]m1
ic iq  (1  iq ) /( N c  tan  ' )
m  mB  [2  ( B' / L' )] /[1  ( B' / L' )] daca H acţionează pe direcţia B’
m  mL  [2  ( L' / B' )] /[1  ( L' / B' )] daca H actionează pe direcţia L’
37
m  m  mL  cos 2   mB  sin 2  H acţionează pe o direcţie care formează unghiul θ cu direcţia L’
3.1.3.3. Determinarea înălţimii fundaţiei (fig. 3.11)

(F )

NEd
200mm MEd
TEd
H Vd H 15F
Md H'

Hd

Fig. 3.11 Determinarea înălţimii fundaţiei izolate elastice

La determinarea înălţimii tălpii de beton armat se pleacă de la următoarele condiţii:

1 1
a) constructiv: H min  300mm ; H min
'
 250mm ; H min
'
   H ;
 2 3
Notă :
o asigurarea rigidităţii fundaţiei ca element de beton armat; se impune respectarea
valorilor minime ale raportului H/L (L-dimensiunea cea mai mare în plan), date în
Tabelul 3.1. ; coloana 3 ;
o dacă se asigură respectarea valorilor minime ale raportului H/L date în Tabelul
3.1., coloanele 1 şi 2, secţiunea de beton poate prelua forţa tăietoare, nefiind
necesare armături transversale;
o se impune condiţia posibilităţii realizării lungimii de ancoraj a armăturii din stâlp:
H’ ≥ 15ø, în care ø – diametrul armăturii de rezistenţă de la partea inferioară a
stâlpului.

38
 Tabelul 3.1.

Presiunea efectivă H/L minim pentru care nu este H/L minim pentru care nu
maximă pe teren necesară verificarea la forţă tăietoare se verifică rigiditatea
(kPa) a fundaţiei fundaţiei

Beton C8/10 Beton C12/15*

100 0.22 0.20 0.25

150 0.25 0.23 0.26

200 0.27 0.26 0.27

250 0.29 0.27 0.28

300 0.30 0.29 0.29

400 0.32 0.30 0.33

600 0.39 0.35 0.35

* pentru betoane de clasă superioară se utilizează valorile date în tabelul 3.1. pentru clasa C12/15.

b) verificarea fundaţiei la forţă tăietoare fără să fie necesare armături transversale ;

se recomandă ca înălţimea maximă H să fie luată astfel încât să se respecte condiţia:

VEd  VRd .c  0.12k 100l fck  BH

1/ 3
(II.3)

unde VEd este forţa tăietoare maximă, iar VRd.c este capacitatea betonului simplu la forţă tăietoare,
condiţie ce asigură faptul că secţiunea de beton poate prelua forţa tăietoare nefiind necesare
armături transversale. În această relaţie :

200
k  1 2
d
Asl
l   0.02
Bd

B este dimensiunea fundaţiei pe direcţia perpendiculară lungimii L şi d este înălţimea utilă a

secţiunii : d=H-a

Asl este aria armăturilor întinse care se prelungesc cu o lungime l  lbd  d

39
Se va respecta condiţia :

VRd .c   min BH  0.035k 3 / 2 fck

1/ 2
BH (II.4)

c) verificarea la străpungere fără a fi nevoie de armătură.

Nd

H 
d

c nom
d
1.5d
d perimetrul de control U1 (A1)

aria de baza (AST)

r=
5d
1.

perimetrul de control U2 (A2)

U0

Fig.3.12 Perimetrul de calcul pentru străpungere

Verificarea la străpungere se face în lungul unor perimetre de control (U 1, U2 şi U3).

Perimetrul de control de bază (U3) se consideră la distanţa 2d faţa de aria de bază (stâlp). În
cazul în care acesta este în afara bazei fundaţiei, se aleg două perimetre în interiorul fundaţiei la
distanţe de: 1,5d şi d, faţa de aria încarcată (suprafaţa stâlpului A st). Daca blocul de fundaţie are
înălţime variabilă (fundaţie tip obelisc) înălţimea (d) se consideră la perimetrul ariei încărcate
(fig.3.13).

40
 d

1,5d
(U2)

Fig. 3.13 Înălţimea utilă pentru fundaţia tip obelisc

Înălţimea utilă a blocului de fundare (d) se ia egală cu media înălţimilor utile pe cele două
direcţii (dx şi dy):

 
d x  H  cnom  ; d y  H  cnom  ;
2 2

dx  dy
d ;
2

cnom  50mm

 în lungul perimetrului ui (la distanţa 1,5d de marginea stâlpului) să se respecte condiţia :

nFd  nRd .c  0.12k (100l fck )1 / 3 (II.5)

în care :

l   x  y

unde :
ρx şi ρz sunt coeficienţii de armare pe cele două direcţii, iar

N Ed
nFd   (II.6)
ui d

41
β este un coeficient care ţine seama de influenţa momentului încovoietor. Valoarea lui β se poate
calcula conform metodei SREN 1992-1-1:2004, sau se poate lua 1.15 pentru stâlpii centrali şi 1.5
pentru restul stâlpilor. În cazul unei încărcări centrice β=1. Înălţimea d  (d x  d y ) / 2 , media
înălţimilor utile pe cele două direcţii ale fundaţiei.

Valoarea netă a forţei de străpungere se poate lua :

N.Rf.red = NFd – ΔNFd ;
în care :
NFd este forţa aplicată .
ΔNFd este forţa de reacţiune verticală din interiorul conturului considerat, adică reacţiunea
terenului minus greutatea proprie a fundaţiei, în lungul unor contururi de calcul u situate la cel
mult 2d de la faţa stâlpului. În acest caz membrul drept din relaţia II.1 se multiplică cu
coeficientul 2d/a în care a este distanţa la care se consideră perimetrul u. Restul variabilelor sunt
cele de la punctual b.
La faţa stâlpului, pe perimetrul uo se va respecta condiţia :

nFd .0  0.5fcd

în care :

  0.61  fck / 250

În cazul fundaţiilor izolate valoare fortei de străpungere se poate reduce cu reacţiunea terenului (pef) în
interiorul conturului de calcul considerat:

N ' Ed  N Ed  pef  Ap

N Ed
unde: pef  .
A

Norma germană (DIN 1045-1) admite o reducere de cel mult 50% dacă unghiul  este mai mic
de 45º (fig.3.14).

N ' Ed  N Ed  0,5  pef  Acr , 2 .

42
 Fig. 3.14 Reducerea forţei de străpungere

Dacă condiţia de verificare la străpungere nu este verificată, sunt necesare armături de

străpungere; verificare la străpungere făcându-se conform relaţiei

 Ed   Rd ,cs

unde:  Rd ,cs - este capacitatea portantă la străpungere a dalei, cu armătură

specifică în lungul secţiunii de control. Se calculează cu relaţia
64.4 din SR EN 1992-1-1-2004.

Armătura care se dispune pentru preluarea eforturilor de străpungere se dispune sub

formă de etrieri, ce se dispun pe cel puţin 2 rânduri sau bare înclinate (forţă tăietoare), (fig.3.15).

~2d
armatura de strapungere
(forta taietoare)

<0,5d

Fig.3.15 Armarea fundaţiei la străpungere

43
 Valoarea capacităţii portante la străpungere a dalei fără armătură (νRd,c) se evaluează conform
SR EN 1992-1-1-2004, relaţia 64.4. Ea poate fi determinată şi din tabelul 3.2. (BS 8110)

Rezistenţa la străpungere a elementelor fără armare, Rd,c (MPa).Tabelul 3.2.

Înălţimea efectivă, d [mm]

300 400 500 600 700 800 900 1000a

0,25% 0,47 0,43 0,40 0,38 0,36 0,35 0,35 0,34

0,50% 0,54 0,51 0,48 0,47 0,45 0,44 0,44 0,43

0,75% 0,62 0,58 0,55 0,53 0,52 0,51 0,50 0,49

1,00% 0,68 0,64 0,61 0,59 0,57 0,56 0,55 0,54

1,25% 0,73 0,69 0,66 0,63 0,62 0,60 0,59 0,58

1,50% 0,78 0,73 0,70 0,67 0,65 0,64 0,63 0,62

1,75% 0,82 0,77 0,73 0,71 0,69 0,67 0,66 0,65

2,00% 0,85 0,80 0,77 0,74 0,72 0,70 0,69 0,68

k 1,816 1,707 1,632 1,577 1,535 1,500 1,471 1,477

a
pentru înălţimi mai mari decât 1000 se calculează Rd,c direct

3.2.1.5 Armarea fundaţiei

Pentru preluarea sarcinilor la care este supusă, fundaţia tip talpă are următoarele
armături (fig.3.16):

44
 4

5 3

2
1

50..100mm

Fig.3.16 Armarea fundaţiei izolate tip talpă de beton armat

a) Armătura de rezistenţă dispusă la talpa fundaţiei, ca o reţea de bare dispuse paralel cu

laturile fundaţiei (1+2);
b) Armătură de conturare, dispusă la partea superioară a fundaţiei (3);
c) Armătură transversală pentru preluarea forţelor transversale (străpungere);
d) Armătură de legătură cu stâlpul (4);
e) Etrieri (5).
3.2.1.5.1. Calculul momentelor încovoietoare în fundaţie (starea limită de cedare a unui
element structural STR)
Calculul momentelor încovoietoare se face în secţiunea de la marginea stîlpului,
considerând placa fundaţiei încărcată cu reacţiunile terenului (considerată cu o distribuţie
liniară).

45
 NEd
MEd

TEd
H


lx
Suprafata incarcata

1 p2

Suprafata incarcata
MEd
B
NEd
2 2
ly

L 1 p1 + p2 p1=pmax,max
pm=
2
p2
p1
p0

Fig. 3.17. Calculul momentelor încovoietoare în fundaţie

 l y2 l x3 
M x  B  p0   p1  p0   ; MEd,x
 2 2 

l y2 p1  p 2
M y L  p m ; pm  ;
2 2

N Ed  6eL  N  6e  M
p1  1   ; p 2  Ed 1  L  ; e L  Ed ;
B L  L  B L  L  N Ed
MEd,x

p1  pmax,max .
MEd,y

46
 5 5
4 ls (Hcr)
3

2
d
1 4
50mm
50mm

2
1

2
4 5

15Ø
15Ø 1 15Ø
d

Fig.3.18. Dispunerea armăturii la fundaţia tip talpă

Calculul ariei de armătură (1) + (2) – As se face conform cu recomandările normativului SR

EN 1992-1-1-2004

Condiţii constructive:

o min  10mm ;
o d min  100mm, d max  250mm ;
o Procentul de armare:
 L  0,001 pentru OB37;
  L  0,001 pentru PC.
Armătura se distribuie uniform pe lăţimea fundaţiei şi se prevede cu ciocuri cu lungimea minimă
egală cu 15 Ø (înălţimea utilă a secţiunii, la margină).

Armătura marca (3) îndeplineşte condiţiile constructive (fig. 3.18):

 3 – 4 bare cu min  10mm , la d max  500mm .
47
Această armătură poate fi de rezistenţă atunci când fundaţia este situată la adâncime (fig.3.19).

NEd
MEd
3
2 3

H M

15Ø
pmax

 Ø min = 10mm

 distanţa minimă între armături este 100mm ; distanţa maximă este 250mm ;

 armătura se distribuie uniform pe latura fundaţiei şi se prevede la capete cu ciocuri cu

lungimea minimă de 15 Ø

Armătura transversală necesară pentru preluarea forţelor tăietoare sau pentru străpungere se realizează
ca armătură înclinată dispusă în dreptul stâlpului. Se prevede în cazul în care nu se respectă prevederile de
la b şi c.

48
Armături pentru stâlpi şi pereţi (mustăţi)

Armăturile verticale din fundaţie, pentru conectarea cu stâlpul de beton armat, rezultă în urma
verificării/dimensionării stâlpului. Armăturile din fundaţie (mustăţile) se alcătuiesc astfel încât în
prima secţiune potenţial plastică, aflată deasupra fundaţiei, barele de armătură să fie continue
(fără înnădiri).

Etrierii din fundaţie au rol de poziţionare a armăturilor verticale pentru stâlpi, se dispun la
distanţe de maxim 250 mm şi cel puţin în 3 secţiuni.

a  lbd (conform SREN 1992-1-1:2004, P100-1/2006)

Acoperirea cu beton a armăturii se determină cu relaţia:

cnom  cmin  ctol ;

unde: cmin se adoptă conform SR EN 1992-1-1:2004

cmin,b ;

cmin  max cmin,dur  cdur , y  cdur ,st  cdur ,add ;

10mm

unde: cmin,b - acoperirea minimă datorată condiţiilor de aderenţă;

cmin,dur - acoperirea minimă datorată condiţiilor de mediu;

49
 cdur , y - coeficient suplimentar de siguranţă, în lipsa unor norme
speciale se poate lua 0;

cdur ,st - o reducere a acoperirii minime datorită oţelurilor

neoxidante, în cazurile obişnuite este 0.

Valorile cmin,b şi cmin,dur se adoptă conform SR EN 1992-1-1-2004 Tabelul 4.2 ; 4.5 N.

sl
sw

Cv
Cnom,sw Cnom,sl
Cv
Fig. 3.20 Stratul de acoperire cu beton

Pentru suprafeţe denivelate (agregate expuse, beton în contact cu pământul, etc.)

acoperirea minimă cu beton trebuie să fie de cel puţin 5 mm ( ctol ).

Cmin,1  35mm ;Cnom ,1  40mm

Cnom  Cmin  Ctol
Cmin,2  45mm ;Cnom ,2  50mm

Se va face un adaos la stratul minim de acoperire cu beton, pentru a se ţine

seama de abaterile posibile din execuţie (fig. 3.21).
În lipsa unor norme speciale valoarea recomandată pentru ctol este de 10 mm.

În anumite situaţii toleranţa admisibilă ctol poate fi redusă după cum urmează:

50
 - când fabricarea elementelor se face pe criterii calitative şi monitorizarea
execuţiei cuprinde şi măsurători referitoare la stratul de acoperire (ex. la elemente
monolite): 10 mm ≥ ctol ≥ 5 mm;

- când se folosesc instrumente precise de masurare a acoperirii cu beton

corespund sunt respinse (ex. la elemente prefabricate): 10 mm ≥ ctol ≥ 0 mm.

Pozitia Pozitia
executata proiectata
Ctol Cnom - Ctol = Cmin

a=h-d Cmin Cnom

Fig. 3.21 Abaterea nedorită în execuţie

Pentru betonul care intră în contact cu suprafeţe neregulate, acoperirea se va mării prin
adoptarea unor toleranţe admisibile mai mari. Creşterea este în funcţie de mărimea
neregularităţilor, dar acoperirea cu beton trebuie să fie de cel puţin:

- 40 mm pentru beton turnat pe suprafeţe pregătite (ex. beton de egalizare);

- 75 mm pentru turnarea betonului direct pe pământ (ex. fundaţii).

3.3 Fundaţii izolate tronconice

În cazuri rare, fundaţiile izolate elastice pot fi executate şi cu suprafaţa în plan circulară.
O asemenea suprafaţă conduce la cea mai redusă suprafaţă în plan a tălpii fundaţiei, deci
uneori la o economie de materiale. De asemenea ea poate fi utilizată şi în cazul în care
suprafaţa stâlpului este circulară (fig. 3.22).

51
 d

NEd
MEd

TEd
Vd Md Ho H

D
Af

F T
d

p2
p1

Fig. 3.22 Fundaţie izolată tronconică

Vd M d Vd M d
p1   p2  
Af S f Af S f

Vd M d
p1   ;
Af S f

Vd M d
p2   ;
Af S f

  D2   D3
A , Sf  ;
4 32

H  0, 25  D  a  ;

N Ed  D T
T (efortul circular); Ast 
655H 0 0.9 ftd
52
 NEd  D  a  F
F (efortul radial); Asf 
255 H 0 0.9 ftd

3.4. Fundaţii tip talpă de beton armat cu mică excentricitate (fig. 3.23)

NEd

NEd/2
Md(permanent)

e
d H
Vd=NEd+Gf

pef
L

Fig. 3.23 Fundaţie tip talpă de beton armat cu mică excentricitate

M Ed  L L
Aleg: e ; * e  ;
N Ed  10 6 

Vd  N Ed  G f ;

Vd V
pef   Af  d Af  B  L ;
Af pacc

H
  ,  - tabelul 3.1.
2L  a

Calculul momentelor încovoietoare în secţiunea de beton:

pef  a 2
Mt   Asf (conform SR EN 1992-1-2004)
2

53
Armătura de rezistenţă de la talpa fundaţiei se dispune sub formă de bare independente dispuse
paralel cu laturile talpii (1) + (2).

Se impune verificare condiţiei de ancorare a armaturii de rezistenţă ( Asf ), (fig. 3.24).

NEd

x NEd/2
2 ze

H zi d
Fd

pef
R
H
xmin=
2

Fig. 3.24 Ancorarea barelor de rezistenţă

ze
Fd  Re  ,
zi

Fd
în care: zi  0,95d ; s 
Asf

Lungimea de ancorare se determină cu relaţiile:

s
ls ,rgd  0, 25 ;
fbd

lbd  1   2  3   4  5  lb,rgd ;

54
 10

Condiţii: lb min  max 100 mm
0,3  l
 b , rgd

Pentru armăturile întinse se poate lua şi valoarea ls ,rgd , care se determină într-un mod

simplificat (SR EN 1992-1-2004).

Daca aceste condiţii sunt îndeplinite armăturile de rezistenţă de pot lăsa drepte, dar în
conformitate cu normativul NP 112-04, se vor prevedea la capete cu ciocuri drepte (150 mm).

Fig 3.25 Armarea fundaţiei

55
Specificaţii pentru fundaţii :
Beton: C25/30 XC1 – stâlp
XC2 – fundaţie
Oţel: S500 (B)
Cnom= 30 mm – stâlp
Cnom= 50 mm – fundaţie

Agregat maxim : ag=16 mm

Ciment : CEM II A-S 32,5

3.5. Fundaţii tip talpă de beton armat cu mare excentricitate (fig. 3.26) .

Stâlp

Constructie
vecina

Fundatie
excentrica

Fig 3.26 Fudaţie tip talpă de beton armat cu mare excentricitate

56
 R

Hs 50 mm

Mi

NEd Med

TEd

H e Vd Mf
Md

ast

bst
s B

Fig 3.27 Fudaţie excentrică

Solicitările de calcul:

Vd  N Ed  G f
M d  M Ed  N Ed  e / M d  M Ed  N Ed  e  TEd  H

M d  M ' M f ;

M f  Md  M ';

ks
M '  Md  ;
ks  k f

B  L3
kf  cI f , If  ;
12

 kST
kS  ,   3 - pentru încastrare,   4 - pentru articulaţie;
HS

kST  0,6  E  I , E  I - rigiditatea la încovoiere a stâlpului.

57
  Calculul suprafeţei în plan:

Vd 1, 2 N Ed N Ed
pef   pacc  B  
B L 1, 2  0,8 p conv 0,8 p conv

L  B   1, 2..1, 4

Verificarea condiţiei

CG2+CG3

Vd  Rd

Vd  N Ed  G f
Gf  B  L Df  m

Rd  L ' B ' pcr

Mf
eL  , L'  L  2eL
VEd

CG1

pmax  pacc

Vd  6eL 
pmax  1  
B L  L 

 Calculul armăturii fundaţiei (fig.3.28)

58
 Sd

NEd MEd

TEd 1

H e Vd
Md

L
1
ast lx

ly
2 2

b st B

1
L
pmed

p1 p2
p0

Fig. 3.28 Calculul momentelor fundaţiei excentrice

l y2 p1  p2
M 2  L  pmed , pmed  ;
2 2

p2  p0 2 p0  p2 lx 2 p0  p2 2
M1   lx     lx ;
2 p2  p0 3 6

N Ed  6  eL 
p1,2  1  ;
LB  L 

M Ed
eL  .
N Ed

CONDIŢII:

o S d - transmis construcţiei;
59
 o Armarea suplimentară a secţiunii stâlpului se face conform figurii 3.29

Fig. 3.29 Armarea fundaţiilor excentrice

În cazul în care presiunile de contact pe talpa fundaţiei nu indeplinesc condiţia de presiuni se

impune introducerea unor grinzi de contrabalansare (echilibrare) (fig.3.30).

Fig. 3.30
60
Se alege: “e”

 e R  Gf1
R1  N1 1    A1  1 ;
 L pacc

 e R  Gf 2
R2  N 2   N1   A2  2 .
 L p acc

Verificări SLU:

Vd  Rd .

Calculul solicitărilor: M, T

b b
N1 M(-) N2

d
p
>b1 +0.75d >b2+2.5d
M(+)

Mcalculat (+)

Fig. 3.31 Determinarea solicitărilor structurale (M, T)

61