XVI.

4 PRINCIPII GENERALE DE ALCĂTUIRE A ZIDĂRIILOR

Prin suprapunerea elementelor pentru zidǎrie (piatră brută sau prelucrată,

cărămidă arsă, blocuri ceramice, etc.), se formeazǎ elementele structurale ale
construcţiei (în plan vertical) care trebuie sǎ fie stabile şi sǎ îşi poatǎ prelua propria
greutate (cazul pereţilor autoportanţi), respectiv pe lângǎ greutatea proprie sǎ poatǎ
suporta şi încǎrcǎrile transmise de elementele structurale orizontale (cazul pereţilor
portanţi). Aceste aspecte pot fi asigurate numai în condiţiile în care structura pereţilor
zidiţi este “continuǎ”, zidăria având o comportare de monolit.
Ȋn vederea atingerii acestui deziderat, blocurile sau cărămizile (aşezate în
rânduri suprapuse pe înălţime) care alcătuiesc zidăria vor fi legate între ele cu mortar
introdus în rosturile orizontale şi verticale.
Rosturile verticale dintre elementele pentru zidǎrie vor fi “decalate” atât dupǎ
direcţia longitudinalǎ (planul peretelui) cât şi dupǎ direcţia transversalǎ
(perpendicular pe planul peretelui).
Practic, prin decalajul rosturilor verticale dupǎ direcţiile indicate, este asiguratǎ
“ţeserea” corespunzǎtoare a zidǎriei (Fig.XVI.16), respectiv împiedicarea formǎrii de
plane verticale de lunecare şi separare (Fig.XVI.17).

Fig.XVI.16 – Apareiaj portant generat de Fig.XVI.17 – Apareiaj neportant generat de

ţeserea corespunzǎtoare a elementelor
pentru zidǎrie. Încǎrcarea concentratǎ
aplicatǎ, este repartizatǎ într-o zonǎ vastǎ
delimitatǎ de linii înclinate la 30o faţǎ de
verticalǎ.
dispunerea incorectǎ a elementelor pentru
zidǎrie. Încǎrcarea concentratǎ aplicatǎ,
este repartizatǎ pe o singurǎ coloanǎ în
cadrul apareiajului.

Ȋn vederea legării elementelor pentru zidărie într-un masiv monolit, rosturile

dintre acestea se umplu cu mortar. După poziţie, rosturile se deosebesc astfel :
 rostul orizontal sau patul (bed layer) - care separă unul de altul rândurile de
zidărie ;
 rostul vertical longitudinal - care merge de-a lungul peretelui şi desparte zidăria în
şiruri ;
 rostul vertical transversal - care intersectează peretele pe direcţia transversală,
separând elementele pentru zidărie din fiecare rând.
 Şirurile de elemente pentru zidărie, împreună cu rosturile orizontale adiacente
formează asizele.
O ţesere completă a elementelor pentru zidărie la nivelul fiecărei asize şi pe
cele două direcţii, conduce la o bună conlucrare a acestora, determinând astfel
obţinerea unor rezistenţe mecanice sporite.

XVI.5 TEHNOLOGIA DE REALIZARE A ZIDĂRIILOR DIN PIATRĂ NATURALĂ

La această zidărie materialul de bază este piatra naturală, extrasă din cariere
sau din albia râurilor. Piatra este utilizată fie la forma şi dimensiunile originale
(rezultate după extracţie), fie după o prelucrare prealabilă.
Ȋn funcţie de forma, dimensiunile, gradul de prelucrare şi modul de aşezare a
pietrelor în ansamblul zidăriei, distingem următoarele tipuri prezentate în continuare.

XVI.5.1 Zidării din piatră brută

La această categorie de zidării se utilizează pietre naturale aşa cum rezultă din
cariere, cu forma neregulată. Ele se potrivesc uşor cu ciocanul spre a se putea obţine
o cât mai bună aşezare în apareiaj.
Se utilizează la executarea fundaţiilor pentru unele construcţii simple, la zidării
de faţadă, zidării de umplutură, împrejmuiri, putându-se executa cu sau fără mortar.
Grosimea acestor zidării este de cel puţin 60 (cm) pentru piatra brută spartă
neregulat sau pentru bolovanii de râu şi de 50 (cm) pentru piatra brută stratifictă.

XVI.5.1.1 Zidărie uscată din piatră

.
Se foloseşte la realizarea fundaţiilor pentru clădiri rurale (simple), uneori la
soclurile acestora, precum şi la împrejmuiri (Fig.XVI.18). Zidăria se execută din pietre
brute fără nici un mortar de legătură, numai prin simplă aşezare, cu respectarea
regulilor generale de ţesere a rosturilor. Blocurile de piatră nu se prelucrează, ci doar
se aleg spre o cât mai bună potrivire a elementelor vecine, corectându-li-se eventual
neregularităţile formei cu câte o lovitură de ciocan de zidar (cu care se îndepărtează
un colţ prea ieşit sau o muchie ascuţită). Golurile dintre feţele neregulate ale pietrelor
se umplu cu pietre mai mici, după care se îndeasă prin batere cu maiul de lemn (sau
ciocanul).
 Fig.XVI.18 – Ȋmprejmuire realizată din zidărie uscată de piatră brută.

XVI.5.1.2 Zidărie din piatră brută cu mortar

Se foloseşte la executarea de fundaţii, socluri, împrejmuiri, pereţi, arce sau bolţi

(Fig.XVI.19). Prima operaţie este curăţirea pietrelor de pământ (noroi), argilă, muşchi,
astfel încât să nu fie impiedicată aderarea mortarului.
Grosimea rosturilor este de 2 ÷ 5 (cm) spre a permite rezemarea feţelor
neregulate ale pietrelor. Pentru obţinerea unei suprafeţe cu planeitate generală, nu
locală, se montează şabloane din scândură sau dulapi, alteori se montează chiar
cofraj cu scânduri nejoantive în care se execută zidăria.
Etapele tehnologice de realizare a zidăriei din piatră brută cu mortar sunt :
 trasarea poziţiei elementului ;
 aşternerea stratului orizontal de mortar (patul) ;
 udarea pietrelor cu apă pentru a preveni drenarea apei din mortar ;
 aşezarea primului rând de pietre pe stratul de mortar în care se îdeasă uşor cu
ciocanul sau cu maiul de lemn ;
 se introduce şi se îndeasă cu mistria mortar în rosturile verticale ;
 repetarea operaţiilor pentru fiecare rând de pietre care se zideşte ;
 la colţuri şi încrucişări, legăturile se realizează prin întreruperea alternativă a
rândurilor din cei doi pereţi ;
 la fiecare metru înălţime de zid se caută orizontalizarea rostului prin alegerea
pietrelor cu dimensiuni potrivite, iar la 2 (m) se introduce un rând (sau două) de
piatră de formă mai regulată sau de cărămidă pentru regularizarea presiunilor.
Ultimul rând zidit se realizează în acelaşi mod ;
 verificarea pe parcursul execuţiei a verticalităţii şi planeităţii feţelor elementului.

Fig.XVI.19 – Pereţi din zidărie de piatră brută legată cu mortar. Se disting rândurile
intermediare de cărămidă inserate în zidărie.

XVI.5.1.3 Zidărie din beton ciclopian

Această zidărie este alcătuită din pietre de dimensiuni variabile, înglobate în

betonul proaspăt turnat. Zidăria trebuie să aibă o grosime de cel puţin 40 (cm),
dimensiunea pietrelor nedepăşind 1/3 din aceasta. Proporţia de piatră din volumul
total al zidăriei este de 30 ÷ 40 %.
La executarea zidăriilor din beton ciclopian, se urmăresc :
 când este realizată în elevaţie, zidăria se execută în cofraj care se montează pe
măsura ridicării acesteia ;
 pietrele de la marginea zidului se aşează cu faţa cea mai bună lipită de coraj,
astfel încât după decofrare să apară o zidărie cât mai estetică (mai ales când este
aparentă) ;
 după turnarea a câte unui strat de beton, se înfundă petrele în el cel puţin cu
jumătate din volumul lor, iar între ele rămâne un spaţiu de 4 ÷ 6 (cm) care se
umple cu beton.
XVI.5.2 Zidării din piatră cioplită

Zidăria din piatră cioplită se execută din piatră de carieră care a suferit o
prelucrare prealabilă, faţa ei văzută fiind cioplită din gros cu muchii vii şi regulate, iar
feţele laterale cioplite la echer pe 30 ÷ 70 (mm) pentru facilitarea aşezării în zidărie.
Greutatea pietrelor nu trebuie să depăşească 20 (kg) pentru a putea fi manipulate de
un singur muncitor (Fig.XVI.20). Materialul de legătură utilizat este mortarul cu ciment
şi var.

Fig.XVI.20 – Pereţi din zidărie de piatră cioplită (legată) cu mortar.

Regulile de execuţie a zidăriei din piatră cioplită sunt :

 zidăria se execută cu rosturi orizontale continue şi cu rosturi verticale întrerupte,
cu ţesere normală ;
 grosimea rosturilor în elevaţie este de 1.5 ÷ 3.0 (cm) ;
 în scopul uniformizării presiunilor la fiecare 2.00 (m) înălţime se prevede un rând
de piatră cioplită pe toată grosimea zidăriei ;
 în cazul când peretele respectiv are o singură faţă văzută, aceasta se va executa
cu partea cioplită a pietrei aparentă, iar spatele peretelui cu piatra brută ;
 când peretele are ambele feţe văzute, se păstrează corespondenţa rândurilor la
cele două feţe, alegându-se pietrele astfel încât la o piatră cu coadă scurtă, la
una din feţe, să-i corespundă în acelaşi rând o piatră cu coadă lungă la faţa
opusă (pentru asigurarea unei bune legături).
 Etapele tehnologice pentru realizarea zidăriei din piatră cioplită sunt :
⇒ trasarea poziţiei elementului ;
⇒ alegerea pietrelor mai mari şi mai regulate şi aşezarea lor fără mortar, pe feţele
văzute ale zidăriei ;
⇒ se vor respecta regulile prezentate anerior, avându-se grijă ca fiecărei pietre să i
se găsească poziţia potrivită astfel încât rezemarea ei să se facă cât mai continuu
şi mai intim (cu goluri cât mai puţine) ;
⇒ scoaterea pietrelor aşezate provizoriu şi aşternerea stratului orizontal de mortar
(din aproape în aproape) ;
⇒ udarea pietrelor şi aşezarea lor în poziţia provizorie stabilită anterior ;
⇒ îndesarea pietrelor prin baterea lor cu maiul de lemn ;
⇒ executarea umpluturii cu pietre brute la zidăriile care au o singură faţă văzută sau
două, dar sunt de grosimi mari ;
⇒ asigurarea orizontalităţii şi ţeserii rosturilor, precum şi o bună îndesare în mortar a
pietrelor ;
⇒ introducerea şi îndesarea cu mistria a mortarului în rosturile verticale ;
⇒ repetarea operaţiilor pentru fiecare rând care se zideşte ;
⇒ verificarea pe parcursul execuţiei a verticalităţii şi planeităţii feţelor elementului.

XVI.5.3 Zidării din piatră lucrată

Aceste zidării se execută din piatră de carieră prelucrată în forme regulate.

După modul de prelucrare şi aşezare a blocurilor, piatra lucrată se prezintă sub formă
de : moloane, piatră de talie, piatră mozaic.

XVI.5.3.1 Zidărie din moloane

Elementele pentru zidărie tip molon au fost prezentate la capitolul XVI.3 intitulat
„Materiale utilizate la execuţia zidăriilor”. Regulile de execuţie a acestei categorii
de zidărie sunt :
 rosturile trebuie să fie egale şi cât mai subţiri, de 1.0 ÷ 1.5 (cm), fiind rostuite cu
rostuitorul ;
 paramentul zidăriei de moloane se prelucrează de regulă prin şpiţuire din gros
sau prin şpiţuire fină, buceardare, raşchetare, frecare pe întreaga faţă aparentă
apietrei sau numai parţial în modele prestabilite ;

XVI.5.3.2 Zidărie din piatră de talie

Elementele pentru zidărie tip piatră de talie au fost prezentate la capitolul XVI.3
intitulat „Materiale utilizate la execuţia zidăriilor”. Din cauza costului ridicat al
pietrei (înglobează multă manoperă), zidăria din piatră de talie se foloseşte numai la
clădiri monumentale sau la anumite construcţii inginereşti.
 Când piatra de talie este de dimensiuni mai mici (Fig.XVI.21), zidăria va
respecta regulile de execuţie a zidăriei din cărămidă, iar când pietrele au dimensiuni
mari (sunt grele) execuţia se face în condiţii speciale (manevrare cu dispozitive
speciale, utilizând macarale adecvate, fixarea blocurilor realizându-se atât cu mortar
cât si cu piese metalice speciale). Rosturile se fac de obicei între 2 ÷ 5 (cm).

Fig.XVI.21 – Pereţi din zidărie de piatră de talie cu dimensiuni mici.

Etapele tehnologice pentru realizarea zidăriei cu piatră de talie sunt :

 trasarea poziţiei elementului ;
 stopirea cu apă a suprafeţei blocurilor ;
 ridicarea blocurilor de piatră (în vederea poziţionării), acestea fiind manevrate cu
mijloace corespunzătoare greutăţii lor (scripeţi, macarale, având dispozitive de
agăţare) ;
 aşezarea pe poziţia lor pe pene din lemn, având grosimea egală cu cea viitoare a
rostului orizontal ;
 după exacta lor potrivire în poziţia definitivă, blocurile se ridică după care se
aşterne stratul de mortar ;
 se reaşează blocurile pe penele rămase în mortar (suprafaţa acestora fiind
zvântată) ;
 se controlează verticalitatea feţei cu ajutorul firului cu plumb ;
 după întărirea mortarului se scot penele şi se completează golurile rămase cu
mortar ;
 umplerea rosturilor verticale prin turnarea de mortar de ciment fluid pe la partea
superioară a fiecărui rând de pietre (avându-se grijă ca faţa fiecărei pietre să fie
bine curăţată la final).

XVI.5.3.3 Zidărie din piatră mozaic

Elementele pentru zidărie tip piatră mozaic au fost prezentate la capitolul XVI.3
intitulat „Materiale utilizate la execuţia zidăriilor”. Zidăria utilizează pietre lucrate cu
feţe poligonale, obţinute din roci dure (granit, porfir, calcare dure, etc.). Rosturile se
execută de regula cu grosimea de 15 ÷ 30 (mm). Se utilizează la paramentele unor
ziduri de sprijin (ornamentale), etc.

XVI.5.4 Zidării mixte din piatră naturală

Aceste zidării se utilizează la execuţia zidurilor groase, la care zidăria din

parament este realizată de regulă din piatră lucrată, iar cea din interior din piatră
brută sau cioplită. Pentru uniformizarea presiunilor, la fiecare 2 ÷ 4 (m) (funcţie de
înălţimea totală a zidului) se introduce un rând de piatră de talie.

XVI.6 TEHNOLOGIA DE REALIZARE A ZIDĂRIILOR DIN BLOCURI DE PIATRĂ

ARTIFICIALĂ ARSĂ

XVI.6.1 Date constructive privind alcătuirea zidăriilor

Grosimea zidurilor din cărămidă depinde de modul de aşezare al elementelor

pentru zidărie, respectiv de numărul şirurilor de cărămidă. Astfel distingem :
 zidării cu grosimea de ¼ şi ½ cărămidă – întâlnite la pereţi neportanţi utilizaţi ca
elemente de compartimentare sau de umplutură ;
 zidării cu grosimea de 1, 1 ½ si 2 cărămizi (la nevoie şi mai groase) - întâlnite la
pereţi portanţi de rezistenţă (pereţi structurali) ;

Grosimea zidurilor realizate din blocuri ceramice cu goluri verticale

(încadrate în Grupa 2 şi 2S), depinde de poziţionarea elementului ceramic în
structura peretelui executat (pe lung sau pe lat), aceasta fiind de 1bloc.
***
Grosimea minimă a pereţilor structurali (ziduri portante) este de o cărămidă, la
exterior (cazul pereţilor de anvelopă) respectându-se şi condiţiile de izolare termică.
De asemenea, grosimea minimă a pereţilor structurali este determinată şi de
condiţiile de rezemare corespunzătoare a planşeelor prefabricate, precum şi de
mărimea rosturilor de monolitizare a acestor planşee.
Notă : grosimea efectivă a pereţilor din zidărie se stabileşte funcţie de rolul acestora
în ansamblul construcţiei (structural sau nestructural), poziţia pe care o ocupă
(interior sau exterior), respectiv nivelul de solicitare la care sunt expuşi (din punct de
vedere al stării de eforturi induse şi de interacţiune cu factorii de mediu).

La zidăria realizată cu elemente din piatră artificială arsă, rosturile orizontale au

grosimea nominală de 12 (mm), iar cele verticale de 10 (mm). Ȋn afară de cazurile
speciale prevăzute prin proiect, la zidurile nemodulate grosime rosturilor orizontale se
poate majora până la 20 (mm), iar a celor verticale până la 15 (mm).
Rosturile trebuie să aibă grosimea uniformă, respectiv să fie umplute perfect cu
mortar, fără pietre sau alte materiale care ar putea constitui puncte de sprijin nedorite
în rost (concentratori de eforturi).
La ţeserea zidăriilor realizate cu elemente din piatră artificială arsă, este
recomandat ca rosturile verticale (transversale şi longitudinale) să fie decalate de la
un rând la celălalt, după cum urmează (Fig.XVI.16 şi Fig.XVI.22) :
 în lungul zidului : s = (¼ ) x l la cărămizi ; s = (½) x l sau s ≥ 100 (mm) în cazul
blocurilor ;
 pe grosimea zidului : s = (1/2) x l la cărămizi şi blocuri (în cazul în care grosimea
zidului nu este egală cu lungimea l a blocului).

Fig.XVI.22 – Ţeserea rândurilor de cărămizi la zidăriile cu grosimea de ½ C, 1C

şi 1 ½ C.
 Referitor la ţeserea elementelor pentru zidărie, standardul SR EN 1996 – 1 – 1
stipulează aspectul ca lungimea de suprapunere s, respectiv raportul de ţesere s / h
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii funcţie de valoarea h a înălţimii
elementului utilizat :
 elemente pentru zidărie cu înălţimea h < 250 (mm) :
→ s / h ≥ 0.4 ;
→ s ≥ 40 (mm).
 elemente pentru zidărie cu înălţimea h ≥ 250 (mm) :
→ s / h ≥ 0.2 ;
→ s ≥ 100 (mm).

XVI.6.2 Scule, instrumente şi dispozitive pentru executarea zidăriei

Principalele scule, instrumente şi dispozitive manuale folosite de zidari la

executarea zidăriilor (indiferent de natura materialelor de bază) sunt :
 pentru măsurat lungimi – metrul, ruleta şi lanţul ;
 pentru verificat verticalitatea, orizontalitatea şi planeitatea – firul cu plumb, nivela,
dreptarul, colţarul, sfoara, scoaba şi abştecul (colţar gradat cu grosimea de reper
a cărămizilor şi rosturilor orizontale, pentru întinderea sforii între două colţuri) ;
 pentru depozitarea materialelor necesare procesului de lucru – lăzi, tărgi şi găleţi
pentru mortar, containere şi cărucioare pentru cărămizi ;
 pentru întinderea şi nivelarea mortarului – canciocul, făraşul, lopata cancioc şi
mistria ;
 pentru executarea propriuzisă a zidăriei – ciocanul de zidar, rostuitorul, mistria şi
canciocul.
XVI.6.3 Ţeserea în câmp a apareiajelor pereţilor din zidărie

Modurile de ţesere în câmp ale apareiajului (funcţie de grosimea zidăriei), sunt

aplicabile atât pentru execuţia pereţilor din zidărie nearmată (ZNA), cât şi pentru cei
din zidărie confinată (ZC), zidărie confinată şi armată în rostuile orizontale (ZC + AR),
respectiv pentru feţele laterale ale pereţilor din zidărie cu inima armată (ZIA) (zidărie
de ½ cărămidă plină presată).
***

Pereţi cu grosimea de 1/2 C executaţi din cărămizi pline din argilă arsă cu
dimensiunile 240 x 115 x 63, încadrate în Grupa 1 (Fig.XVI.23).
 Pereţi cu grosimea de 1 C executaţi din cărămizi pline din argilă arsă cu
dimensiunile 240 x 115 x 63, încadrate în Grupa 1 (Fig.XVI.24).
 Pereţi cu grosimea de 1 ½ C executaţi din cărămizi pline din argilă arsă cu
dimensiunile 240 x 115 x 63, încadrate în Grupa 1 (Fig.XVI.25).
 Pereţi cu grosimea de 1/2 C executaţi din cărămizi cu goluri verticale din argilă
arsă cu dimensiunile 290 x 140 x 88, încadrate în Grupa 2 (Fig.XVI.26).
 Pereţi cu grosimea de 1 C executaţi din cărămizi cu goluri verticale din argilă
arsă cu dimensiunile 290 x 140 x 88, încadrate în Grupa 2 (Fig.XVI.27).
 Pereţi cu grosimea de 1 ½ C executaţi din cărămizi cu goluri verticale din argilă
arsă cu dimensiunile 290 x 140 x 88, încadrate în Grupa 2 (Fig.XVI.28).
 Pereţi cu grosimea de 1 bloc executaţi din blocuri cu goluri verticale din argilă
arsă cu dimensiunile 290 x 240 x 138 / 290 x 240 x 188 încadrate în Grupa 2
(Fig.XVI.29).
 Pereţi cu grosimea de 1 bloc executaţi din blocuri cu goluri verticale din argilă
arsă tip POROTHERM (PTH 25), cu dimensiunile 375 x 250 x 238 încadrate în
Grupa 2S (Fig.XVI.30).
XVI.6.4 Ţeserea apareiajelor pereţilor din zidărie nearmată în zona intersecţiilor

Intersecţia în câmp a doi pereţi cu grosimea de ½ C, executaţi din cărămizi

pline din argilă arsă cu dimensiunile 240 x 115 x 63 (mm) încadrate în Grupa 1
(Fig.XVI.31).
 Intersecţia în câmp a doi pereţi cu grosimea de 1 C, executaţi din cărămizi pline
din argilă arsă cu dimensiunile 240 x 115 x 63 (mm) încadrate în Grupa 1
(Fig.XVI.32).
 Intersecţia în câmp a doi pereţi cu grosimi de 1 C respectiv 1 ½ C executaţi din
cărămizi pline din argilă arsă cu dimensiunile 240 x 115 x 63 (mm) încadrate în
Grupa 1 (Fig.XVI.33).
 Intersecţia de capăt a doi pereţi cu grosimi de 1/2 C respectiv 1 ½ C executaţi
din cărămizi pline din argilă arsă cu dimensiunile 240 x 115 x 63 (mm) încadrate în
Grupa 1 (Fig.XVI.34).
 Intersecţia de capăt a doi pereţi cu grosimi de 1 C respectiv 1 ½ C executaţi din
cărămizi pline din argilă arsă cu dimensiunile 240 x 115 x 63 (mm) încadrate în
Grupa 1 (Fig.XVI.35).
 Intersecţia de capăt a doi pereţi cu grosimea de 1 ½ C, executaţi din cărămizi
pline din argilă arsă cu dimensiunile 240 x 115 x 63 (mm) încadrate în Grupa 1
(Fig.XVI.36).
 Intersecţia de colţ a doi pereţi cu grosimea de 1 ½ C, executaţi din cărămizi
pline din argilă arsă cu dimensiunile 240 x 115 x 63 (mm) încadrate în Grupa 1
(Fig.XVI.37).
XVI.6.5 Asigurarea conlucrării pereţilor din zidărie cu elementele de confinare
realizate din beton armat

XVI.6.5.1 Asigurarea conlucrării pereţilor din zidărie cu stâlpişorii din beton armat

Asigurarea unei bune conlucrări între stâlpişorii din beton armat şi zidăria
adiacentă, se realizează prin :
a) executarea zidăriei la contactul cu stâlpişorii (pe două, trei sau pe toate laturile)
cu o dentificaţie corespunzătoare (ştrepi), astfel încât la turnarea betonului în
viitoarele elemente verticale de confinare să se creeze în spaţiile libere special
lăsate (golurile dintre “dinţi”) nişte pene paralelipipedice monolite, perfect înfrăţite
cu corpul stâlpişorilor respectiv cu zidăria adiacentă ;

Notă : în vederea asigurării unei bune rezistenţe la forfecare a penelor de beton

formate între ştrepi, se recomandă ca dimensiunile acestora în planul peretelui să
respecte următoarea regulă de bază : înălţimea penei de beton să fie ≈ (2 ÷ 3) lăţimi
ale acesteia. De asemenea, grosimea penei de beton trebuie să fie egală cu
grosimea zidăriei peretelui structural.

b) aderenţa dintre betonul proaspăt care vine în contact direct cu suprafaţa de

zidărie (corespunzător hidratată) ;
c) lăsarea neumplută pe aproximativ 1.5 ÷ 2.00 (cm) a rosturilor suprafeţei de zidărie
care va veni în contact cu betonul elementelor verticale de confinare ;
d) dispunerea în rosturile orizontale ale zidăriei la intervale de maxim 40 (cm) pe
verticală, a unor armături de oţel - min 2 Φ 8 (mm) care se ancorează în stâlpişorii
din beton armat.

Notă : zidăria confinată executată cu blocuri care au înălţimea asizei > 150 (mm) se
va realiza fără ştrepi (cu faţa plană la contactul cu betonul), conlucrarea elementului
vertical de confinare cu apareiajul zidit fiind asigurată prin intermediul armăturilor
inserate în rosturile orizontale.

XVI.6.5.2 Asigurarea conlucrării pereţilor din zidărie cu centurile din beton armat

Asigurarea unei bune conlucrări între centurile din beton armat şi zidăria cu care
acestea vin în contac, se realizează prin :
a) oprirea betonării stâlpişorilor de pe înălţimea zidăriei unui nivel la aproximativ 5
(cm) sub faţa superioară a ultimului rând de elemente pentru zidărie pozate ;
b) aderenţa dintre betonul proaspăt care vine în contact direct cu suprafaţa de
zidărie (corespunzător hidratată) ;
c) evitarea umplerii cu mortar pe ultimii 1.5 ÷ 2.00 (cm) a rosturilor verticale ale
zidăriei care va veni în contact cu centura din beton armat a planşeului ;
d) trecerea armăturilor longitudinale din elementele verticale de confinare (stâlpişorii
din beton armat) prin centurile de la nivelul fiecărui planşeu curent, respectiv
ancorarea capetelor superioare ale acestor armături în centura planşeului de
peste ultimul nivel ;
e) legarea monolită a riglelor de cuplare (buiandrugilor) de peste golurile de uşi şi
ferestre cu centura planşeului

XVI.6.6 Tehnologia de realizare a apareiajului zidit aferent pereţilor structurali

din (ZC) si (ZC+AR)

După trasarea pe “suprafaţa suport” a poziţiei panourilor de zidărie (prin

raportarea dimensiunilor acestora faţă de axele pereţilor structurali) inclusiv marcarea
golurilor de uşi şi ferestre, respectiv după pozarea hidroizolaţiei orizontale a pereţilor
parterului în locaţiile indicate de proiect (între secţiunile trasate ale stâlpişorilor din
beton armat), execuţia apareiajului zidit se va realiza cu parcurgerea următoarelor
etape :
 montarea abştecurilor la extremităţile panourilor de zidărie, constând din :
aducerea abştecurilor, poziţionarea lor exactă, verificarea verticalităţii acestora,
fixarea definitivă şi întinderea sforii la nivelul primului rând (marcat pe abştec) de
elemente pentru zidărie care urmează a se poza. La zidurile lungi, se vor fixa şi
abştecuri intermediare din loc în loc ;
 udarea cu apă a suprafeţei trasate (care în cazul parterului a fost acoperită în
prealabil cu izolaţia hidrofugă), constând din : luarea apei cu canciocul şi stropirea
uniformă a suprafeţelor respective, având grijă să se îndepărteze apa acumulată
în diversele neregularităţi ;
 aşternerea stratului de mortar de bază, constând din : luarea mortarului cu mistria
şi aşternerea lui uniformă în interiorul trasajului pe o grosime de ≈ 12 (mm), pe
prima porţiune de executat (se începe de regulă de la una din extremităţile
panoului, care filează cu marginea secţiunii unui stâlpişor sau a unui gol de uşă) ;
 aşezarea elementelor pentru zidărie (cărămizi) pe suprafaţa trasată, constând din
: luarea elementelor pentru zidărie din stivă (acestea trebuind a fi deja umectate,
corespunzător capacităţii de absorţie proprii) , luarea cu mistria (cu mâna dreaptă)
a mortarului şi întinderea lui pe marginea elementului pentru zidărie în cantitatea
necesară pentru formarea rostului vertical, aşezarea elementului pentru zidărie
(cu mâna stângă) pe patul de mortar împingându-l spre elementul aşezat anterior
şi fixarea prin batere uşoară cu mânerul mistriei. La aşezarea elementelor pentru
zidărie pe patul de mortar se va avea grijă ca muchia superioară a acestora
(situată în planul peretelui) să fie orientată după sfoara întinsă, între acestea
lăsându-se un luft de ≈ 2 (mm). De asemenea, în procesul de aşezare a
elementelor pentru zidărie pe patul de mortar va fi respectat sistemul de ţesere
adoptat prin proiect funcţie de grosimea zidului ;
 ajustarea elementelor pentru zidărie unde este cazul (cu ¼, ½ sau ¾ de element
pentru zidărie) în vecinătatea ştrepilor (începuturi de rând) şi idem în dreptul
golurilor, constând din : marcarea locului de tăiere şi tăierea prin lovire cu partea
ascuţită a ciocanului de zidar în cazul cărămizilor pline, respectiv prin tăiere cu
fierăstrăul mecanic în cazul cărămizilor şi blocurilor ceramice cu goluri verticale ;
 curăţirea cu mistria a prisosului de mortar ieşit din rosturi pe feţele zidului, după
aşezarea fiecărui rând de elemente pentru zidărie ;
 verificarea orizontalităţii şi a verticalităţii rândurilor cu nivela, dreptarul şi firul cu
plumb, constând din : aşezarea pe faţa superioară a zidăriei a dreptarului şi pe
acesta a nivelei. Pentru obţinerea nivelului orizontal, elementele pentru zidărie
 care sunt mai ridicate se îndeasă cu lovituri uşoare aplicate cu ciocanul pe
dreptar. Cu ajutorul firului cu plumb lăsat să cadă liber pe înălţimea zidăriei, se
verifică verticalitatea acesteia. Verticalitatea zidăriei executate se mai poate
verifica şi cu ajutorul nivelei, aşezată cu lungimea pe înălţimea zidului. Astfel,
pentru obţinerea nivelului vertical, elementelor pentru zidărie din componenţa
rândului executat care sunt ieşite din planul vertical al zidului, li se vor aplica
lovituri uşoare cu ciocanul pe dreptar până când poziţia lor va fi corectată ;
 fixarea şi întinderea sforii în dreptul marcajelor de pe abştecuri, este recomandat
a se realiza la fiecare rând nou de zidărie executat (vezi Notă *) ;
 aşternerea următorului strat de mortar peste rândul de zidărie executat, operaţie
constând din : luarea mortarului cu canciocul şi întinderea acestuia peste
elementele pentru zidărie pozate, după care zidarul procedează la îndesarea cu
mistria a mortarului în rosturile verticale, umplându-le bine ;
 amestecarea periodică a mortarului în targă, cu lopata sau mistria, pentru
menţinerea consistenţei uniforme ;
 montarea ghermelelor în locaţiile prevăzute (executate corespunzător), pentru
fixarea ulterioară a tâmplăriei.

Notă * :
• în cazul pereţilor structurali cu grosimea de o cărămidă, şi când asiza zidăriei este
relativ mică ≈ 75 (mm), sfoara utilizată în procesul de zidire se poate întinde şi
fixa între abştecuri la fiecare două rânduri de zidărie ;
• în cazul pereţilor structurali cu grosimea mai mare de o cărămidă, respectiv de o
cărămidă când asiza zidăriei este mai mare (cazul blocurilor ceramice), sfoara se
va întinde între abştecuri obligatoriu la fiecare rând al zidăriei.

La realizarea etapelor tehnologice menţionate, se vor respecta următoarele

reguli :
1) Curăţarea şi udarea elementelor pentru zidărie înainte de punerea în operă –
înainte de punerea în operă, elementele pentru zidărie trebuie bine curăţate,
astfel încât între materialul ceramic şi mortarul de zidărie să nu se interpună nici
un alt material care să impiedice adeziunea, cum ar fi spre exemplu petele de
grăsime, praful, noroiul, etc. Prin udarea elementelor pentru zidărie (funcţie de
capacitatea de absorţie indicată de firma producătoare), masa ceramică va drena
o cantitate limitată din apa existentă în mortar, suficient cât să permită asigurarea
unei bune aderenţe a elementelor pozate la stratul de mortar, respectiv fără să
afecteze hidratarea completă a cimentului ;
2) Uniformitatea ridicării zidăriei de-a lungul întregului front – este necesară în
vederea evitării posibilităţilor de producere a tasărilor neuniforme la nivelul
terenului de fundare, fenomen care amorsează fisurarea zidăriei ;
3) Rosturile verticale şi orizontale ale zidăriei vor fi bine umplute cu mortar, avându-
se în vedere respectarea următoarelor condiţii :
 rosturile zidăriei din dreptul viitorilor stâlpişori se lasă neumplute cu mortar pe
o adâncime de cca. 1.5 ÷ 2.00 (cm) - operaţia fiind necesară pentru
asigurarea unei bune conlucrări între zidărie şi betonul ce urmează a fi turnat
în stâlpişori ;
  rosturile zidăriei de la nivelul suprafeţei pereţilor ce urmează a fi tencuiţi, se
lasă neumplute pe o adâncime de cca. 1.0 ÷1.5 (cm) - operaţia fiind necesară
pentru asigurarea unei bune aderenţe a stratului de tencuială aplicat, aceasta
în afară de cazul când prin proiect se prescrie altfel ;
4) Orizontalitatea rândurilor zidăriei – diferenţele mici cumulate la grosimea
rosturilor orizontale pot să ducă la un număr neegal de rânduri de zidărie pe
aceeaşi înălţime, la pereţii structurali care intersectează acelaşi stâlpişor din
beton armat. Acest aspect crează probleme la pozarea armăturilor în rosturile
orizontale, amorsând riscul de producere a tasărilor diferenţiate ca urmare a
încărcării neuniforme a fundaţiilor. Din acest motiv, la fixarea abştecurilor şi a
sforii se va acorda atenţia corespunzătoare ;
5) Verticalitatea feţelor laterale şi a muchiilor zidăriei - devierea peretelui structural
de la verticală ca urmare a execuţiei superficiale, determină modificarea grosimii
stratului de tencuială, deci un consum nejustificat de materiale şi manoperă. În
cazul devierilor mari, apar excentricităţi de aplicare a încărcărilor gravitaţionale în
interiorul apareiajului, producându-se astfel momente încovoietoare
perpendiculare pe planul peretelui care pun în pericol stabilitatea zidăriei. De
aceea, verticalitatea apareiajului zidit trebuie verificată în mod continuu pe
parcursul execuţiei.

Fig.XVI.38 – Aşezarea cărămizilor la poziţia definitivă în zidărie, cu sau fără mistrie.

XVI.6.7 Abateri limită ale lucrărilor de zidărie

Nr.crt Caracteristicile zidăriilor Abateri limită Observaţii

şi pereţilor (mm)
1. La grosimea de execuţie a zidurilor : La zidurile cu
a) din cărămizi şi blocuri ceramice : materiale
provenite din
ziduri cu grosimea ≤ 63 (mm) ±3 demolări,
ziduri cu grosimea de 90 (mm) ±4 abaterile limită se
pot majora cu
ziduri cu grosimea de 115 (mm) +4
50%
-6
ziduri cu grosimea de 140 (mm) +4
-6
ziduri cu grosimea de 240 (mm) +6
-8
ziduri cu grosimea > 240 (mm) ± 10
b) din blocuri mici, fâşii şi plăci de BCA :
ziduri cu grosimea ≤ 126 (mm) ±4
ziduri cu grosimea de 190 (mm) ±5
ziduri cu grosimea de 240 (mm) ±8
2. La goluri :
a) pentru ziduri din cărămizi, blocuri ceramice şi din blocuri
mici de beton cu agregate uşoare : -
cu dimensiunea golului ≤ 100 (cm) ± 10
cu dimensiunea golului >100 (cm) + 20
- 10
b) pentru ziduri din blocuri mici, din plăci şi fâşii de BCA : ±
20
c) pentru ziduri din plăci şi fâşii din ipsos : ±
20
d) pentru ziduri din piatră naturală : ±
20
3. La dimensunile în plan ale încăperilor :
cu latura încăperii ≤ 300 (cm) ± 15 -
cu latura încăperii > 300 (cm) ± 20
Nr.crt Caracteristicile zidăriilor Abateri limită Observaţii
şi pereţilor (mm)
4. La dimensunile parţiale în plan (nişe, şpaleţi, etc.) : ±
20
5. La dimensunile în plan ale întregii clădiri : ± Cu condiţia ca
50 denivelările unui
planşeu ≤15 (mm)
6. La dimensiunile verticale :
a) pentru ziduri din cărămidă, din blocuri ceramice şi din
blocuri mici de beton cu agregate uşoare :
pentru un etaj ± 20
pentru întreaga clădire (cu maxim + 50
5 niveluri) - 20
b) pentru ziduri din blocuri mici şi din plăci de BCA :
pentru un etaj ± 20
pentru întreaga clădire (cu 2
niveluri executate din blocuri mici ) ± 30
c) pentru ziduri din plăci şi fâşii din ipsos :
pentru un etaj ± 20
pentru întreaga clădire ± 30
7. La dimensiunea rosturilor dintre cărămizi, blocuri sau La stâlpi portanţi
plăci : cu secţiunea ≤
0.1 m2 abaterile
rosturi orizontale +5 limită se
-2 micşorează cu
rosturi verticale +5/-2 50%

rosturi la zidării aparente ±2

8. La suprafeţe şi muchii : Maxim 10 (mm)
a) la planeitatea suprafeţelor : pentru o cameră

pentru ziduri portante 3 (mm/m)

pentru ziduri neportante 5 (mm/m)
pentru zidărie aparentă, la pereţi 2 (mm/m)
portanţi şi neportanţi
b) la rectilinitatea muchiilor : Cel mult 20 (mm)
pentru ziduri portante pe lungimea
neîntreruptă a
2 (mm/m) zidului
pentru zidărie aparentă, la pereţi Cel mult 10 (mm)
portanţi şi neportanţi 1 (mm/m) pe lungimea
neîntreruptă a
zidului
Nr.crt Caracteristicile zidăriilor Abateri limită Observaţii
şi pereţilor (mm)
8. c) la verticalitatea suprafeţelor şi muchiilor : Cel mult 10
(mm) pe etaj
pentru ziduri portante 3 (mm/m)
şi cel mult 30
(mm) pe
întreaga
înălţime a
clădirii
pentru ziduri neportante 2 (mm/m) Cel mult 10
(mm) pe etaj
pentru zidărie aparentă, la pereţi Cel mult 5
(mm) pe etaj
portanţi şi neportanţi 2 (mm/m)
şi cel mult 20
(mm) pe
întreaga
înălţime a
clădirii
9. Abateri faţă de orizontală a suprafeţelor superioare ale Cel mult 15
(mm) pe toata
fiecărui rând de cărămizi sau blocuri :
lungimea
a) pentru ziduri din cărămidă, blocuri ceramice şi blocuri mici de neîntreruptă a
beton cu agregate uşoare : zidului
pentru ziduri portante 2 (mm/m)
pentru ziduri neportante Cel mult 20
(mm) pe toata
3 (mm/m)
lungimea
neîntreruptă a
zidului
b) pentru pereţi din blocuri mici şi plăci de BCA : Cel mult 15
(mm) pe toata
pentru ziduri portante
lungimea
4 (mm/m) neîntreruptă a
zidului
pentru ziduri neportante Cel mult 20
(mm) pe toata
6 (mm/m)
lungimea
neîntreruptă a
zidului
c) pentru ziduri din plăci de ipsos : Cel mult 20
(mm) pe toata
pentru ziduri neportante lungimea
3 (mm/m) neîntreruptă a
zidului
10. La coaxialitatea zidurilor suprapuse : Cel mult 20
(mm) pe toata
dezaxarea de la un nivel la lungimea
următorul ± 10 neîntreruptă a
zidului
 maximă pe întreaga construcţie ± 30 Cel mult 30
(mm)
dezaxarea
maximă
cumulată, pe
mai multe
niveluri

Nr.crt Caracteristicile zidăriilor Abateri limită Observaţii

şi pereţilor (mm)
11. La rosturile de dilatare, tasare şi antiseismice :
la lăţimea rostului + 20 -
- 10
la verticalitatea muchiior rosturilor 2 (mm/m) Cel mult 20 (mm)
pentru întreaga
înălţime a clădirii