UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCȚII BUCUREȘTI

FACULTATEA DE UILAJ TEHNOLOGIC

REFERAT
LA CONSTRUCȚII

FUNDAȚII SPECIALE

Student: Rusu Mihail

Anul: IV, zi

2015-2016
 CUPRINS

-PILOȚI;

-ALCĂTUIREA PEREȚILOR ÎNGROPAȚI REALIZAȚI DIN PANOURI;

-CERINTE SPECIFICE PENTRU LUCRĂRILE DE REALIZARE A PEREȚILOR MULAȚI

TURNAȚI MONOLIT;

-VARIANTE TEHNOLOGICE PENTRU INDEPLINIREA CERINȚEI DE STABILITATE ȘI

REZISTENȚĂ LA PEREȚI DE SUSȚINERE;

-CERINTE ȘI CONDIȚII TEHNOLOGICE SPECIFICE PENTRU LUCRĂRILE DE

REALIZARE A PILOȚILOR FORAȚI (PILOȚI SECANȚI);

-LUCRĂRI PENTRU PEREȚI INGROPAȚI DIN PANOURI.

 FUNDAȚII SPECIALE

PILOȚI

Piloții sunt elemente structurale de fundare în adâncime, cu transmitere indirectă a încărcărilor,

caracterizate printr-un raport mare (de obicei peste 15) între lungime și latura secțiunii transversale sau
diametru (latura sau diametrul secțiunii transversale curente a pilotului, d, este: 0.3 < d ≤ 3.0m).

Fundația pe piloți se compune din piloții propriu-ziși și din radierul care solidarizează capetele acestora.

Alegerea tipului de pilot, inclusiv calitatea materialului pilotului și metoda de punere în operă trebuie să
țină seama de următoarele aspecte:

- încărcarea ce trebuie preluată de piloți;

-posibilitatea conservării și verificării integritații piloților care sunt puși în operă;
-tipul, alcătuirea și deformațiile admisibile ale construcției proiectate;
-poziția radierului față de suprafața terenului;
-condițiile specifice amplasamentului: vecinătăți, instalații subterane etc.;
-lungimea necesară a piloților;
-nivelul apelor subterane și variația acestuia;
-execuția în apă;
-utilaje de execuție avute la dispoziție;
-viteza de execuție;
- experiența locală în privința comportării construcțiilor similare fundate pe piloți de un anumit tip.

Fundarea piloților purtători pe vârf se adoptă în cazul în care terenul de fundare cuprinde straturi practic
incompresibile la o adancime accesibilă tipului de pilot utilizat.
In cuprinsul zonei active, trebuie să se verifice dacă sub stratul în care se găsesc varfurile pilotilor, nu există
un strat sau o lentilă compresibilă care ar putea produce tasarea întregii fundații pe piloți. In cazul prezenței
unui asemenea strat, piloții trebuie considerați flotanți.

Clasificarea piloților

După materialul din care sunt executați, piloții pot fi:

-din lemn;
-din metal;
-din beton simplu;
-din beton armat sau beton precomprimat;
-compuși.
După efectul pe care procedeul de punere în operă a pilotului îl are asupra terenului
din jur, piloții pot fi:
-de dislocuire;
-de îndesare.

După variația secțiunii, piloții pot fi:

-cu secțiunea transversală constantă;

-cu secțiunea transversală variabilă:

După modul de execuție, piloții pot fi:

-prefabricati;
-executati pe loc.

După direcția solicitării față de axa longitudinală, piloții pot fi:

-supuși la solicitări axiale de compresiune sau de smulgere;
-supuși la solicitări transversale;
-supuși simultan la solicitări axiale și transversale.

După modul de transmitere a incărcărilor axiale la teren, piloții pot fi:

-flotanți;
-purtători pe vârf.

După poziția axei longitudinale, piloții pot fi:

-verticali;
-înclinați.

Pilotul flotant

Pilot la care, datorită deformabilității terenului de la bază și deplasării relative dintre pilot și teren, pot
apărea forțe de frecare pe suprafața laterală la contactul între pilot și teren; în funcție de mărimea solicitării,
încărcarea axială se transmite la teren atât prin frecarea pe suprafața laterală cât și prin presiunile de la
contactul bazei cu terenul.
 Transmiterea la teren a încărcarii axiale (pilot flotant)

Pilotul purtător pe vârf

Pilot care pătrunde cu baza într-un strat de pământ practic incompresibil și care transmite încărcarea
axială integral prin presiunea de la contactul bazei cu terenul; pământurile practic incompresibile sunt
reprezentate prin roci stâncoase sau semistancoase (marne sau argile marnoase) sau prin blocuri, bolovănișuri
sau pietrișuri caracterizate printr-un modul de deformație liniară, E, de cel putin 100.000 kPa.
 Transmiterea la teren a încărcarii axiale (pilot purtător pe vârf)

ALCĂTUIREA PEREȚILOR ÎNGROPAȚI REALIZAȚI DIN PANOURI

În figurile de mai jos se indică alcătuirea, elemente componente şi unele caracteristici ale pereţilor
îngropaţi realizaţi din panouri.
 Elemente componente şi unele caracteristici ale pereţilor îngropaţi realizaţi din panouri

1-grosimea peretelui; 2- lungimea pe orizontală a carcasei de armătură; 3- lăţimea carcasei; 4-

lungimea panoului; 5- nivelul platformei de lucru; 6- nivelul de turnare;
7- peretele de ghidaj; 8- nivelul de tăiere (decapare); 9- lungimea pe verticală a carcasei de armătură;
10- carcasa de armătură; 11- adâncimea de excavare; 12- rosturi.

CERINTE SPECIFICE PENTRU LUCRĂRILE DE REALIZARE A PEREȚILOR MULAȚI

TURNAȚI MONOLIT

Pereţii mulaţi ca şi celelalte construcţii trebuie să îndeplinească în primul rând cerinţa de rezistenţă şi
stabilitate, cerinţă esenţială indicată de Legea 10/1995 privind calitatea în construcţii. Pentru executarea în
siguranţă a lucrărilor de construcţii, se impune şi cerinţa de etanşare, împiedicând migrarea apei subterane
sau a altor lichide aflate în teren.

Îndeplinirea acestor cerinţe se realizează prin respectarea următoarelor condiţii tehnologice:

-asigurarea continuităţii peretelui din punct de vedere al rezistenţei şi al etanşării prin realizarea unor
rosturi corespunzătoare;

-încastrarea panourilor într-un strat cu caracteristici corespunzătoare;

 -aplicarea unor soluţii pentru preluarea solicitărilor orizontale de către pereţii de susţinere în timpul
executării lucrărilor de excavare;

-limitarea deplasărilor peretelui;

-asigurarea verticalităţii pereţilor conform indicaţiilor;

-asigurarea stabilităţii pereţilor tranşeei în faza de excavare prin utilizarea unui fluid stabilizator
(noroi bentonitic);

-asigurarea stabilităţii pereţilor găurii forate prin utilizarea tuburilor de protecţie (foraj cu tubaj);

-protecţia pereţilor tranşeei la introducerea organului de lucru în tranşee prin executarea grinzilor de
ghidaj;

-îndeplinirea cerinţelor de calitate de către pereţii mulaţi necesită respectarea toleranţelor de execuţie

VARIANTE TEHNOLOGICE PENTRU INDEPLINIREA CERINȚEI DE STABILITATE ȘI

REZISTENȚĂ LA PEREȚI DE SUSȚINERE

Un perete îngropat de susţinere trebuie să îndeplinească atât condiţia de stabilitate, cât şi condiţia de
rezistenţă sub acţiunea forţelor de apăsare orizontale date de pământ în faza de excavare. Soluţiile se aleg de
proiectant ţinând seama de documentele de referinţă (încastrarea peretelui în teren, rezemarea peretelui
îngropat cu şpraiţuri sau cu ancoraje pe măsura realizării excavaţiei, rezemarea peretelui îngropat prin
structura îngropată prin procedeul “de sus în jos”, cunoscut şi sub numele “top-down” sau “metoda
milaneză”, soluţia cu contrabanchete din pământ).

Ancoraje pentru pereţi mulaţi în condiţii urbane dificile

Condiţii tehnologice de execuţie a pereţilor mulaţi

Pereţii mulaţi se realizează din beton sau beton armat într-o tranşee excavată în teren cu ajutorul unor
echipamente speciale pentru executarea unor şanţuri înguste şi adânci, în prezenţa fluidului de foraj, care
susţine pereţii tranşeei. Betonul este introdus în tranşee cu ajutorul unui tub de betonare; betonarea are loc,
de regulă în prezenţa fluidului de foraj, situaţie în care betonul înlocuieşte fluidul din tranşee. Pereţii mulaţi
se realizează din panouri, caracterizate prin lungime, grosime, adâncime şi forma rosturilor.

Pereţi mulaţi din panouri

Avantajele pereţilor mulaţi:

-asigură o stabilitate şi o rezistenţă ridicată;

-asigură condiţii de etanşare.

Dezavantaje ale pereților mulați:

-continuitatea orizontală între panouri este dificil de realizat;

-pereţii nu pot urmări trasee complicate;
-utilajele, instalaţiile tehnologice, bazinele de noroi bentonitic şi carcasele de armătură necesită spaţii largi.

Panotarea

Panotarea sau modul de dispunere a panourilor, dimensiunile acestora, succesiunea execuţiei se stabilesc
prin proiect, în funcţie de particularităţile lucrării şi de instalaţiile folosite. Se deosebesc trei tipuri de
panouri: panou primar, panou secundar şi panou mixt.

În figura de mai josse indică etapele de execuţie ale unui perete mulat, alcătuit din panouri primare şi
panouri secundare, soluţie utilizată în cazul excavării panourilor cu cupă de graifăr sau cu foreză rotativă sau
percutantă.
 1 – panou primar săpat; 2 – tub de rost; 3 – carcasă de armătură; 4 – panou primar betonat; 5 – panou
secundar săpat; 6 – panou secundar betonat;I – excavarea panourilor primare şi înfigerea tuburilor de rost la
extremităţile acestora; II – lansarea carcasei de armătură în panourile primare; III – betonarea panourilor
primare; IV – extragerea tuburilor de rost; V – săparea panourilor secundare; VI – lansarea carcasei de
armătură în panourile secundare;
VII – betonarea panourilor secundare.

Îmbinările dintre panouri trebuie să asigure atât conlucrarea eficientă dintre panouri cât şi etanşeizarea
îmbinării fără utilizarea de materiale impermeabile suplimentare. În funcţie de procedeul folosit pentru
excavare şi de gradul de impermeabilitate impus peretelui, se utilizează mai multe tipuri de rosturi.

Rosturi realizate cu ajutorul tuburilor de rost a):

-la extremităţile panoului se introduc în poziţie verticală ţevi metalice cu diametrul egal cu lăţimea
tranşeii; verticalitatea tuburilor metalice, dupa introducerea lor, se verifica la partea superioara cu ajutorul
unei nivele;
-tuburile se înfig în stratul de bază pe o distanţă de 0,5 – 1 m pentru a preveni eventualele devieri in
momentul betonarii, din cauza presiunii betonului;
-se introduce în tub la baza acestuia nisip, balast sau pământ, pe o înălţime de 2 -3 m, pentru a se evita
pătrunderea de beton în tub;
-extragerea tuburilor de rost se face după 4 – 6 ore de la turnarea betonului, când betonul s-a rigidizat,
dar nu a făcut încă priză.
Această soluţie se utilizează în mod curent în cazul excavării panourilor cu cupă de graifăr sau cu maşină de
forat rotativă sau percutantă.

Rosturi realizate cu ajutorul tuburilor de rost cu etanşare îmbunătăţită prin b):

 b1)înfigerea unui tub metalic sau din material plastic cu diametrul 0,25 – 0,35 m în zona rostului,
după extragerea tubului de rost, recuperarea acestuia după betonarea panoului următor şi umplerea cu beton a
golului;

b2)introducerea în zona rostului a unei ţevi de injecţie, prin care după betonarea panoului se
injectează lapte de ciment, pe măsura extragerii ţevii.

c)Utilizarea unui element de rost prefabricat din beton armat sau precomprimat.
Elementul de rost prefabricat cu secţiune dublu T se introduce în tranşee în poziţie perfect
verticală, se înfige pe 0,3 – 0,6 m în baza tranşeii, iar la partea superioară se fixează de grinzile de ghidare.

d)Rosturi cu profil crenelat realizate prin raclarea cu dinţii cupei pe o adâncime de 10 – 15 cm a

betonului turnat anterior.

În vederea raclării, la extremitatea panoului se lasă o rezervă de pământ nesăpat în lungime de minim
0,80 m. Săparea acestuia şi raclarea betonului din panoul vecin se efectuează după cel puţin 6 ore de la
turnarea betonului. În profilul crenelat astfel obţinut pătrunde ulterior betonul din panoul următor,
asigurându-se etanşarea rostului dintre panouri. Rosturile cu profil crenelat se utilizează în cazul excavării
panourilor cu instalaţii cu cupă tip lingură dreaptă.

CERINTE ȘI CONDIȚII TEHNOLOGICE SPECIFICE PENTRU LUCRĂRILE DE

REALIZARE A PILOȚILOR FORAȚI (PILOȚI SECANȚI)

Utilizare, variante de pereţi din piloţi

Pereţii realizaţi din piloţi foraţi (cu tubaj recuperabil) se utilizează în următoarele situaţii:
-cazuri în care în vecinătatea pereţilor se află fundaţiile unor construcţii cu încărcări mari, asfel că stabilitatea
tranşeelor nu ar fi asigurată;
-cazuri în care în cuprinsul stratificaţiei se întâlnesc mâluri sau nisipuri antrenate de curentul de apă.
Dacă peretele este supus la încărcări mari se realizează armarea tuturor piloţilor
În funcţie de condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească peretele, piloţii nearmaţi pot fi realizaţi din
material cu slabe rezistenţe care asigură condiţia de etanşare (amestec de noroi bentonitic cu ciment) sau se
pot executa din beton simplu, care are o rezistenţă mai ridicată, iar dacă solicitările sunt mai reduse se
armează doar piloţii secundari.

Pereţi din piloţi secanţi armaţi

Pereţi din piloţi secanţi cu armarea piloţilor secundari

Diametrele uzuale şi distanţele dintre piloţi sunt indicate în tabelele (3-5) – (3-8) din normativul NP 113-
04, pentru diferite tipuri de pereţi din piloţi.

Condiţii tehnologice pentru pereţi din piloţ

La execuţia pereţilor din piloţi se impun condiţiile de la execuţia piloţilor, la care se adaugă unele
condiţii specifice:

-să aibe stabilitate şi rezistenţă ridicate;

-să asigure o etanşare corespunzătoare;
-în cazul piloţilor secanţi, adâncimea este limitată de toleranţa pe verticală pentru asigurarea zonei de
intersecţie a piloţilor.
 LUCRĂRI PENTRU PEREȚI INGROPAȚI DIN PANOURI

Etapele de execuţie a pereţilor mulaţi

1)Excavarea panoului;

2)Introducerea tuburilor de rost;

3)Introducerea carcasei de armătură;

4)Betonarea cu tubul de betonare;

5)Extragerea tuburilor de rost;

6)Excavarea panoului următor.

Lucrări pregătitoare

Amenajarea platformei de lucru

-Se realizează degajarea amplasamentului de obstacole (construcţii existente, arbori etc.), degajarea
aeriană (cabluri electrice, telefon etc.), precum şi degajarea subterană (conducte de canalizare, apă, gaze,
electrice etc.)

-Platforma de lucru trebuie să fie stabilă, deasupra nivelului apei, orizontală şi să permită deplasarea
utilajelor pentru excavarea tranşeei, a autobetonierelor, macaralelor şi a autobasculantelor pentru transportul
pământului rezultat din excavare;
 -Platforma de lucru trebuie să cuprindă şi spaţii de depozitare necesare în procesul tehnologic de
execuţie a pereţilor mulaţi sau a baretelor (pentru ciment, bentonită, oţel beton, carcase de armătură, noroi
bentonitic etc.)

-Zona în lungul traseului peretelui trebuie să fie liberă de obstacole subterane;

-Este indicat să se acorde o grijă deosebită la excavarea şi umplerea tranşeelor în cazul îndepărtării
obstacolelor subterane;

-Scurgerile din drenuri şi conducte de apă învecinate peretelui, care pot afecta construcţia peretelui
mulat, trebuie stopate sau deviate;

-Se va materializa pe teren axul peretelui sau baretei, în conformitate cu proiectul.

Executarea (pereţilor) grinzilor de ghidaj (obligatorii pentru pereţi îngropaţi din panouri şi
recomandată pentru pereţi îngropaţi din piloţi foraţi).

Pereţii de ghidaj se execută astfel încât să îndeplinească următoarele funcţiuni:

- să asigure alinierea peretelui mulat;

- să servească drept ghidaj pentru sculele de excavare;

-să împiedice prăbuşirea pereţilor tranşeei în zona nivelului fluctuant al fluidului stabilizator;

-să servească ca suport pentru carcasele de armătură, panourile prefabricate sau alte elemente inserate
în excavare, până când betonul sau noroiul autoîntăritor s-au întărit;

-să suporte forţele de reacţiune ale extractorilor de rost, dacă este cazul.

Executarea gospodariei de noroi (prepararea noroiului bentonitic, bazine pentru înmagazinare şi

decantare, echipamente de recirculare şi recuperare a noroiului)

-prepararea suspensiei de bentonită în apă se face în malaxoare cu amestec forţat, prevăzute cu

instalaţii de dozare a componentelor;

-pentru realizarea unui amestec omogen, durata malaxării va fi de minimum 5 minute;

-depozitarea bentonitei se face în saci sau în vrac în magazii special amenajate, ferindu-se de
umezeală;

-suspensia de bentonită preparată se depozitează pe şantier în cutii metalice (habe); la punctele de

lucru de pe şantier se amenajează depozite mai mici, în care se păstrează o rezervă de bentonită necesară
execuţiei pe o perioadă de câteva zile.

Executarea tranşeei

-excavarea se face de regulă sub o suspensie de bentonită sau alt fluid stabilizator, care asigură
menţinerea stabilităţii pereţilor tranşeei pe timpul excavării şi betonării;

-în cazul în care rezistenţa terenului este suficientă pentru a asigura stabilitatea pereţilor tranşeei
(pământuri coezive, roci) şi nu este apă subterană, excavarea se poate face în uscat, fără noroi bentonitic,
deoarece pereţii tranşeei îşi menţin stabilitatea nesprijiniţi;
 -nivelul fluidului stabilizator trebuie să fie deasupra bazei pereţilor de ghidaj (cu 20 – 40 cm sub
nivelul superior al grinzilor de ghidaj);

-în cazul terenurilor coezive nivelul noroiului bentonitic trebuie să fie cu cel puţin 1 m deasupra
pânzei freatice, iar în cazul terenurilor necoezive înălţimea deasupra pânzei freatice va fi până la 20 % din
adâncimea excavată, ceea ce poate impune coborârea nivelului pânzei freatice.

Excavarea cu graifăr

-Dacă organul de lucru este un graifăr, săparea se face astfel:

-faza I – se sapă primul puţ la una din extremităţile panoului, până la adâncimea prescrisă în
proiect, având în plan forma şi dimensiunile cupei;

-faza II– se sapă al doilea puţ la cealaltă extremitate a panoului; între cele două puţuri
rămâne un volum de pământ numit merlon, care din condiţia de stabilitate trebuie să aibă în lungime
minimum 60 cm;

-faza III – se excavează merlonul.

-înainte de începerea fiecărei faze de excavare trebuie efectuate în mod obligatoriu următoarele
operaţii:

-fixarea utilajului pe poziţia de lucru, cu cupa deasupra golului dintre grinzile de ghidaj;

-verificarea verticalităţii în plan longitudinal şi în plan transversal a tijei coloanei telescopice

şi eventual corectarea poziţiei ei;

-excavarea unui panou se poate începe după ce betonul, betonul plastic sau noroiul autoîntăritor din
panourile adiacente a obţinut o rezistenţă suficientă

-în timpul excavării, se va urmări permanent adâncimea săpăturii până la atingerea cotei din proiect,
prin măsurare cu ajutorul unei sârme de oţel gradate sau al unui fir de nylon având o greutate la capăt;
măsurarea adâncimii se face obligatoriu înainte de turnarea betonului, în câteva puncte caracteristice în
funcţie de forma geometrică a tranşeei;

-pentru fiecare panou, constructorul va completa o fişă tehnică de excavare.

 Mașină de forat cu graifăr
1- mașină de bază pe șenile;2- platform rotitoare; 3- sistem de calare; 4- braț;
5- cilindru manevrare braț; 6- tobă; 7- graifăr; 8- tub de protecție; 9- echipament de înfigere-
extragere tub prin apăsare și rotire alternativăș 10- cadru basculant.

Curăţarea excavaţiei, inclusiv recircularea bentonitei

-trebuie curăţată baza (talpa) excavaţiei, precum şi rosturile înainte de începerea operaţiei de
betonare; această operaţie este foarte importantă în cazul în care peretele mulat acţionează ca structură
verticală portantă;

-operaţia de curăţare se face cu cel mult o oră înainte de începerea betonării tranşeei pentru a
îndepărta resturile de pâmănt căzute din perete, precum şi depunerile de particule solide aflate în suspensie;

-în cazul în care betonarea întârzie mai mult de o oră de la terminarea curăţării, operaţia de curăţare a
tăpii forajului se va repeta, iar noroiul se va recircula, pentru a se menţine calităţile suspensiei de bentonită
până la începerea betonării.

Formarea rosturilor

-rosturile sunt formate de regulă cu elemente metalice sau din beton sau prin tăierea în betonul întărit
al panoului adiacent turnat anterior; uneori în rosturi pot fi încorporate elemente de etanşare;

-elementele de rost trebuie să aibă o rezistenţă adecvată şi să fie rectilinii pe întreaga lor lungime.
 Punerea în operă a armăturilor şi a altor elemente

-carcasele de armătură trebuie introduse în foraj imediat după finalizarea operaţiei de forare.
Introducerea carcaselor de armătură se va face fără tensionarea acestora şi cu asigurarea verticalităţii în foraj
în vederea acoperirii cu beton prescrise (axul carcasei de armătură trebuie să coincidă cu axul forajului);

-carcasele sunt prevăzute cu distanţieri astfel încât să se asigure aşezarea corectă a carcasei în tranşee
şi acoperirea corespunzătoare a armăturii cu beton;

Betonarea

-Înainte de începerea betonării este obligatorie verificarea calităţii noroiului bentonitic; în mod
deosebit se verifică conţinutul de nisip al noroiului, care nu trebuie să depăşescă 3 % (la valori peste 3 %,
noroiul trebuie curăţit sau înlocuit);

-Turnarea betonului trebuie să înceapă după cel mult o oră de la terminarea curăţării tălpii tranşeei,
timp în care se introduce în tranşee carcasa de armătură şi se realizează toate lucrările pregătitoare în vederea
betonării (verificarea centrării carcasei de armătură, instalarea pompei submersibile pentru evacuarea
noroiului împins de jos în sus de betonul turnat);

-În cazul în care timpul limită prescris nu se respectă, se va extrage carcasa de armătură, repetându-se
operaţia de curăţare a tălpii tranşeei;

-Procesul de betonare trebuie realizat astfel încât să se asigure omogenitatea şi umplerea totală a
volumului excavat;

-Procesul de betonare trebuie să fie continuu, fără întreruperi; înainte de betonare se verifică dacă
centrala de betoane poate asigura continuu beton pentru întreaga tranşee excavată şi dacă sunt asigurate
mijloacele necesare pentru transportul betonului la şantier;

-Transportul betonului la punctul de lucru trebuie să se realizeze fără segregarea acestuia, utilizându-
se autobetoniere (autoagitatoare).

La începerea betonării trebuie evitată amestecarea betonului cu fluidul stabilizator în tubul de

betonare; pentru aceasta se procedează astfel:

-tubul de betonare este coborât până la baza excavaţiei;

-la baza pâlniei se introduce cu lopata un amestec plastic de ciment cu apă, care formează un dop de
amorsare cu rolul de a împiedica amestecarea betonului cu noroiul din tub;

-se toarnă prima şarjă de beton în pâlnie;

-se ridică tubul de betonare cu 10-20 cm, dopul de amorsare este expulzat din tub prin greutatea betonului,
iar betonul se depune la fundul tranşeei.
 Poziţionarea tubului de betonare

Extragerea elementelor de rost

La extragerea elementelor de rost trebuie respectate următoarele cerinţe:

-extragerea tubulaturii de protecţie a forajului (tuburi de rost) trebuie realizată înainte ca betonul să-şi
piardă lucrabilitatea

-în cazul elementelor de rost care se extrag vertical, extragerea trebuie făcută gradat, pe măsura prizei
betonului (trebuie controlată priza betonului în cursul extragerii)

-în cazul elementelor de rost care se extrag lateral, extragerea trebuie făcută la încheierea excavării
panoului adiacent.

Decaparea

-prin operaţia de decapare se îndepărtează betonul poluat de la partea superioară a panoului

-decaparea betonului trebuie efectuată utilizând echipamente şi metode care să nu deterioreze betonul,
armăturile sau aparate de măsură instalate în panouri

-faza finală de decapare trebuie efectuată după ce betonul capătă o rezistenţă suficientă.
 Particularităţi privind execuţia altor tipuri de pereţi mulaţi

Pentru pereţii mulaţi din beton prefabricat, principalii paşi ai execuţiei sunt:

-excavarea, care se face în general sub protecţia unui noroi autoîntăritor, mai rar sub protecţia
suspensiei de bentonită;
-curăţarea excavaţiei
- în cazul când la excavare se utilizează o suspensie de bentonită, aceasta este înlocuită de un
noroi autoîntăritor
-uneori la baza excavaţiei se introduce mortar sau beton pentru a susţine panoul prefabricat şi
încărcările aplicate;
-punerea în operă a elementului prefabricat.

Pentru pereţii mulaţi de etanşare, principalii paşi ai execuţiei sunt:

-excavarea sub un noroi autoîntăritor; la excavări de lungă durată poate fi utilizat un alt fluid
stabilizator, care apoi trebuie înlocuit de noroiul autoîntăritor;
-punerea în operă a unor elemente ca membrane, armături sau palplanşe (în unele cazuri);
-decaparea şi protejarea părţii superioare a peretelui.

BIBLIOGRAFIE
-ASIGURAREA CALITĂŢII ŞI EFICIENŢEI LUCRĂRILOR DE INFRASTRUCTURĂ ÎN
CONSTRUCŢII (Prof.univ.dr.ing.dr.hc. Polidor BRATU);
- INGINERIE GEOTEHNICĂ (Denisa Diaconu).