▪ LUCRARI PERMANENTE

Fundatii pile si culei

Coloane forate
Fundaţiile sunt elemente structurale ale construcţiei, aflate la baza acesteia având rolul
de a transmite solului şi a asigura repartizarea uniformă a presiunilor exercitate de construcţie
asupra acestuia astfel încât să nu fie depăşită presiunea specifică admisibilă pe stratul de
fundare. Fundaţiile pot fi directe (continue sau izolate) sau indirecte (pe coloane – piloţi de
diametru mare) tipul acesteia stabilindu-se în funcţie de natura terenului de fundare şi
caracteristicile construcţiei.
Prin fundaţii de adâncime se inţeleg lucrările cuprinse între partea inferioară a
radierelor şi cota de fundare. Radierele sunt elementele de legătură între fundaţii şi elevaţii.
Prezenta metodologie se aplica la realizarea coloanelor executate pe loc, prin forare, utilizati
la fundatiile podurilor si pasajelor rutiere si feroviare. Metodologia se aplicã la coloanele care
rãmân în întregime îngropate în teren, sub nivelul platformei de lucru, precum si la zona de
coloane aflatã sub nivelul platformei de lucru si care, ulterior, se continuã utilizând un cofraj.
Sunt incluse toate lucrarile necesare pentru:
- trasarea si marcarea axului forajului;
- executia forajului;
- confectionarea si montarea carcasei de armatura a tevilor de injectie si a tobei de
injectie;
- betonarea coloanei;
- demolarea betonului din capul pilotilor;
- verificarea continuitatii betonului din corpul pilotului;
- injectarea suspensiei de ciment la baza pilotilor forati;
- refasonarea armaturilor din capul pilotului.
Facem precizarea ca in cadrul metodologiei denumirea de pilot se refera la pilot forat
de dimensiune mare adica coloana forata.
Piloţii foraţi de diametru mare sunt realizaţi prin punerea în operă a betonului armat
într-un foraj.
Există două tipuri de piloţi foraţi de diametru mare şi anume:
- piloţi foraţi tubaţi cu tubulatură recuperabilă;
- piloţi foraţi sub noroi.
Coloanele forate de diametru mare sunt realizate prin forarea unei gãuri cu diametrul de
minim 1080 mm, ajungand la 1500 mm, introducerea unei carcase de armãturã si umplerea
gãurii forate cu beton. Prin efectul pe care îl are executia asupra terenului din jur, coloanele
forate de diametru mare sunt denumite coloane de dislocuire. În text, în continuare, se va
utiliza si termenul prescurtat “coloana” în loc de “coloana forata de diametru mare”.
 Piloţii foraţi tubaţi sunt cel mai des utilizati ca executie.
Sunt piloţi realizaţi prin turnarea betonului cu ajutorul unei coloane de betonare într-
un foraj la care menţinerea pereţilor este asigurată printr-un tubaj provizoriu sau
definitiv introdus printr-o mişcare de luvoaiere, pe măsura excavării pământului din
interior.
 Piloţii foraţi sub noroi.
Sunt piloţi executaţi prin turnarea betonului, cu ajutorul unei coloane de betonare,
într-un foraj, la care menţinerea pereţilor se asigură cu ajutorul noroiului de foraj (de
exemplu o suspensie de apă cu bentonită cu o fluiditate bine determinată şi verificată
continuu, în funcţie de natura terenurilor excavate, coezive sau necoezive).
Materiale
Beton
Betonul din piloţii foraţi de diametru mare va avea clasa prevazuta in proiectul tehnic
si caietele de sarcini.
Tipul si marca cimentului se stabileste prin incercari de laborator, functie de clasa
betonului si de agresivitatea mediului in care se executa pilotii.
Betonul folosit va fi preparat conform metodologiei descrise mai jos in cadrul Ofertei
noastre.
Pentru piloţii situaţi în terenuri cu ape agresive, la alcătuirea reţetei de betoane trebuie
să se ţină seama de prevederile STAS 3349/2.
La punctul de punere in opera se vor verifica valorile tinta ale consistentei si
tolerantelor pentru betonul proaspat inainte de turnare.
Fluidul de injecţie
Pe fundul forajului de coloană, înainte de lansarea carcasei de armatură şi betonare, se
va aşterne un strat de 50cm de piatră spartă (în afara fişei pilotului). La 28 de zile dupa
betonarea pilotului se vor efectua verificările US şi injectarea bazei acestuia.
Fluidul de injecţie şi în general toate substanţele injectabile trebuie să fie preparate
păstrate şi verificate conform standardelor naţionale în vigoare.
Raportul apa/ciment poate varia în general de la 0,4 până la 0,55 sau mai mult, dacă
se consideră necesar.
 Adaosurile pot fi folosite pentru obţinerea unor fluide pompabile şi cu viteză scăzută
de separare.
Armăturile
Oţelurile utilizate la confecţionarea carcaselor de armătură ale piloţilor trebuie să fie
sudabile, garantate prin documentele de calitate emise de producător şi să fie certificate
conform legislaţiei în vigoare.
Se vor utiliza oţeluri BST 500 clasa C având caracteristici fizico - mecanice şi de
sudabilitate sau similare/comparabile.
Armăturile de rezistenţă vor avea factorul de profil f R corespunzător înaltei aderenţe
(cf. anexa C din SR EN 1992-1-1:2004).
Începerea executiei coloanelor (pilotilor de diametru mare), conform prezentei
metodologii, presupune cã sunt îndeplinite urmãtoarele:
 Existã la punctul de lucru Proiectul Tehnic, Detaliile de executie si Instructiunile de
lucru aferente Procedurii tehnice de proces.
 Personalul este instruit în scopul însusirii detaliilor de executie, caietelor de sarcini,
standardelor si normativelor si a prezentei proceduri de proces.
 Cãile de acces la amplasament si la depozitele de materiale sunt executate (existã).
 Efectivul de utilaje si mijloacele de transport necesare existã si sunt în stare de
functionare.
 Materialele sunt aprovizionate si existã procese verbale de receptie calitativã.
 Laboratorul de santier existã si este dotat cu aparaturã si personalul necesar pentru
prelevarea si pãstrarea probelor si verificarea calitãtii materialelor.
 A fost emis ordinul de începere a lucrãrilor.
 Amplasamentul lucrãrii, liber de orice sarcini, a fost predat.
 Lucrarea a fost trasatã si existã proces verbal cu reperajul pichetilor de trasare si ai
reperilor de nivel.
 Sunt executate probele de laborator pentru determinarea retetei betonului din corpul
coloanelor.
Masuri preventive
 Se verifica existenta in dotarea personalului executant a echipamentului de protectie
specific , corespunzator normelor de tehnica securitatii muncii.
 Se verifica cunoasterea de catre personalul executant a normelor de protectia muncii,
a normelor PSI si a regulamentului intern de circulatie în zona santierului.
Utilaje si dispozitive de executie
 Dupa ce vom obţine aprobarea Inginerului pentru utilajele, instalaţiile şi dispozitivele
de execuţie necesare, acestea vor fi aduse in santier. Ele sunt adoptate în funcţie de
caracteristicile piloţilor, amplasament, caracteristicile geologice, geotehnice şi hidrogeologice
furnizate de studiile de teren şi ţinând seama de eventualele apropieri de zone locuite sau
lucrări existente, care trebuie protejate în acest caz.
La alegera utilajului vom ţine cont de:
• tipul dispozitivelor prevăzute pentru înfigere şi forare;
• modul de montare a carcaselor de armătură şi de îmbinare a acestora;
• detaliile pentru eventualele cămăşi tubulare de protecţie;
• dispozitivele pentru controlul continuităţii şi rezistenţei betonului; eventuale dispozitive
de injecţie la bază;
• tehnologia de fabricare şi punere în operă a betonului.
Aceste utilaje sunt:
- Instalatie de forat piloti
- Excavator
- Statie betoane
- Autopompa de beton
In cazul utilizării cămăşilor de protecţie se va tine cont de:
• materialul din care se execută,
• dimensiunile (diametrul, grosimea pereţilor, lungimea, toleranţe),
• modul de îmbinare dintre tronsoane
• modul de racordare a acestora cu carcasele de armătură.
Evazarea la baza piloţilor se permite numai în cazul în care aceştia pătrund într-un
strat cu coeziune mare şi cu rezistenţă la compresiune cu deformare laterală de minim 300
KPa.
Evazarea se poate face sub forma unui trunchi de con cu înălţimea cel puţin egală cu
diametrul secţiunii curente a pilotului, iar aria secţiunii de bază lărgită să nu depăşească de
trei ori secţiunea curentă.
Metodologia de executie
Lucrari pregatitoare
Executia fundatiilor pe piloti forati de diametru mare necesitã, în general, urmãtoarele
operatii:
  executia platformei de lucru
 trasarea coloanelor
 forarea gãurii
 armarea
 betonarea
 pregãtirea capetelor coloanelor
 executia radierului.
Executia platformei de lucru
Pentru executia coloanelor este necesarã o platformã de lucru, de pe care se executã
toate operatiile. Platforma de lucru poate avea caracter provizoriu sau definitiv, dupã care ea
este înglobatã în lucrãrile definitive sau nu.
Cota superioarã a platformei de lucru se stabileste pe baza urmãtoarelor elemente:
 cota vârfului pilotului;
 cota superioarã pânã la care se betoneazã pilotul (inclusiv înãltimea suplimentarã
peste cota de încastrare în radier);
 cota maximã probabilã a apelor de suprafatã (atunci când se executã în sau pe
malul râurilor, lacurilor) pe durata executiei fundatiei. Acest element se are în
vedere atunci când nu se iau alte mãsuri pentru protejarea incintei de lucru.
 modelarea în tronsoane a tubajului recuperabil, în cazul forãrii cu instalatii tip
Benotto.
 existenta caracterului ascensional al apei subterane. Când existã acest fenomen,
este necesar sã se asigure o coloanã suplimentarã de apã peste nivelul la care
ajunge apa subteranã.
Dimensiunile în plan ale platformei de lucru se stabilesc pe baza urmãtoarelor criterii:
 numãrul total al coloanelor;
 spatiul necesar manevrelor instalatiei de forat;
 spatiul necesar manevrelor utilajelor auxiliare si ale mijloacelor de transport, a
pãmântului excavat si a betonului;
 spatiile de depozitare strict necesare executãrii operatiilor (tubulaturã de inventar
pentru foraj si betonare , carcase de armãturã, etc.);
 spatiile necesare pentru circulatia în sigurantã a personalului de execuţie.
Platforma de lucru suportã sarcinile utilajelor de constructie si ale mijloacelor grele de
transport. De calitatea executiei platformei de lucru depinde pozitionarea corectã a coloanelor
si în bunã mãsurã calitatea corpului lor.
 Platforma de lucru se compune din douã pãrti:
 terasamentul;
 sistemul rutier al platformei.
Terasamentul
În functie de cotele terenului înconjurãtor, terasamentul poate fi umpluturã, sãpãturã
sau mixt. Dupã trasarea amprizei terasamentului, pichetul care marcheazã centrul de trasare al
coloanelor se repereazã cu borne fixe, pe cele douã directii, în afara amprizei.
Executia terasamentului se va face conform metodologiei lucrãrilor de terasamente.
Sistemul rutier al platformei
Alcãtuirea sistemului rutier al platformei este conform detaliilor de executie si
caietului de sarcini. În principal se utilizeazã trei tipuri de sistem rutier si anume:
 un strat de balast;
 un strat de beton turnat, monolit, pe un strat de nisip si în care sunt lãsate alveole în
pozitia coloanelor;
 sistem rutier alcãtuit din dale prefabricate din beton armat, care se utilizeazã curent
pentru drumuri de santier
Executia sistemului rutier se face conform metodologiei specifice pentru executia
straturilor rutiere a drumurilor.
Trasarea coloanelor
În vederea trasãrii pozitiei coloanelor, se reconstituie pe platforma de lucru centrul de
trasare si directiile dupã care se dezvoltã pilotii. Trasarea se face conform STAS 9824/1“
Trasarea pe teren a constructiilor civile, industriale şi agrozootehnice ” si Normativ C 83
„Îndrumător privind executarea trasării de detaliu în construcţii”.
La trasarea rândurilor de piloti, cât si a pozitiei fiecãrui pilot, nu se admit abateri mai
mari de 1 cm fatã de proiect. Pilotii se marcheazã prin reperi fixi si se repereazã în afara
amprizei fundatiei, în locuri în care nu existã pericol de degradare sau miscare a lor pe timpul
executiei lucrãrilor. În cazul utilizãrii sistemului rutier dintr-un strat de beton monolit sau din
dale prefabricate, reperii sunt chiar alveolele practicate în sistemul rutier al platformei.
Dupã trasarea coloanelor se face si numerotarea lor. Numerotarea va cuprinde
obligatoriu numãrul (denumirea) infrastructurii si numãrul de ordine ( pozitia) al pilotului în
cadrul acesteia, într-un anumit sens de parcurs. Aceastã numerotare se va regãsi în toate
certificatele de calitate si procesele verbale care se întocmesc în legãturã cu calitatea
coloanelor.
Forarea
 Conditiile de foraj sunt conform precizãrilor din detaliile de executie si caietul de
sarcini. Modul de forare este precizat prin tipul utilajului de forat ( FA12, Benotto,etc.).
Dupã modalitatea de sustinere a peretilor forajului, se disting urmãtoarele tipuri de
foraje:
 forarea în uscat, fãrã tubarea gãurii;
 forarea sub noroi tixotropic (noroi bentonitic);
 forarea sub apã, cu tubaj recuperabil sau nerecuperabil.
În timpul forãrii se va urmãri cantitatea de pãmânt extrasã , în concordantã cu cota
mãsuratã a vârfului forajului, pentru a depista eventualele refulãri. Aceste mãsurãtori se fac si
în perioadele de pauzã a forãrii. Probele recoltate si formularul de forare vor fi prezentate la
receptia forajului. Totodatã, vor fi prezentate si observatiile privind nivelul pânzei freatice si
eventual tendinta ascensionalã a acesteia. În cazul în care apar fenomene care pun în pericol
stabilitatea forajului, amploarea lor depãsind competenta de decizie a sefului punctului de
lucru, va fi solicitat proiectantul.
Armarea
Armarea piloţilor se face cu carcase de armătură formate din bare longitudinale, fretă,
inele de rigidizare şi distanţieri.
Armarea coloanelor forati de diametru mare este precizatã în detaliile de executie si
caietul de sarcini. Confectionarea barelor de armãturã si montarea lor în carcasã se face
conform Normativului NE 012. Barele de armãturã se monteazã pe stelaje speciale, sub
formã de carcasã sudat sau legate cu sârmã, dupã cum prevãd detaliile de executie. În functie
de lungimea pilotului si de caracteristicile armãturii prevãzute, întreaga armãturã se poate
asambla din unul sau mai multe tronsoane, urmând ca acestea sã fie înnãdite prin sudurã pe
mãsurã ce se lanseazã în gaura foratã. Deoarece în acest caz pozitia de sudare este dificilã si
necesitã un timp tehnologic mare, este preferat sã se execute de la început o singurã carcasã
de armãturã sau sã se înnãdeascã tronsoanele pe platformã, înainte de lansare. În functie de
cerintele proiectului, pe carcasa de armãturã se fixeazã dispozitivul pentru controlul calitãtii
si continuitãtii betonului din pilot si de injectare la baza pilotului. Acest dispozitiv este
alcãtuit din 24 tevi metalice, în sectiunea transversalã a pilotului, dispuse în interiorul
carcasei, echidistante pe perimetru. Tevile se dispun în lungul armãturii longitudinale si se
fixeazã pe cercurile de rigidizare. La partea inferioarã comunicã cu o tobã metalicã. La partea
superioarã tevile ies deasupra platformei pentru a permite accesul în vederea controlului si
respectiv al injectãrii. Detaliile privind alcãtuirea si dispunerea dispozitivului de control si
injectare sunt precizate prin proiect.
Carcasa de armătură poate avea secţiunea constantă sau variabilă în lungul pilotului,
aşa cum rezultă din calculul de rezistenţă.
Barele longitudinale vor avea diametrul minim de 12 mm, vor fi în număr de cel puţin
patru iar lumina dintre bare va fi minimum 10 cm şi maximum 40 cm. Distanţa liberă minimă
dintre barele longitudinale poate fi redusă la 80mm când se folosesc agregate cu diametrul
d≤20mm.
Se va evita dispunerea barelor longitudinale pe două rânduri, în cazul piloţilor cu
solicitări mari.
Barele longitudinale se sudează pe inele de rigidizare dispuse la 3 - 4 m în lungul
carcasei.
Armarea transversală se execută cu fretă, având diametrul minim de 10 mm, dar cel
puţin 0,4 din diametrul barelor longitudinale.
Dacă lungimea piloţilor impune realizarea carcasei din mai multe tronsoane, înnădirea
acestora se va face conform prevederilor din proiect.
Având în vedere ca înnădirea se execută pe poziţie, carcasa inferioară va fi susţinută
prin dispozitive de susţinere adecvate pe tot timpul execuţiei îmbinării.
După terminarea înnădirilor, se interzice lăsarea carcasei pe fundul forajului şi se vor
lua măsuri pentru a împiedica ridicarea şi deplasarea carcasei în timpul betonării.
Fixarea barelor longitudinale pe inele şi a fretei, se poate face prin puncte de sudură.
Tehnologia adoptată pentru aceasta, se va supune aprobării Consultantului.
Pentru centrarea carcasei de armătură în gaura de foraj, pe barele longitudinale ale
carcasei, la exterior, se montează distanţieri sub forma unei patine din oţel beton câte 4 bucăţi
în secţiune şi la distanţe de 3 - 4 m şi respectiv role din beton de dimensiuni mari şi forme
potrivite aşa încât să nu intervină surpări de pământ în cazul în care excavaţiile nu sunt tubate
,
Se vor prevedea bare de eclisare, acolo unde se prevede atât înădirea de bare în
carcasă cât şi pentru înădirea tronsoanelor de carcasă, în coloană.
Carcasa se va suspenda, de la partea superioară, cu metode adecvate, pentru a reduce
la minimum, eventuale tasări, deformări în timpul turnării betonului şi recuperării tubajului.
Suportul de ancorare a carcasei va fi concentric, cu carcasa, pentru a preveni împingerea sau
distorsionarea barelor carcasei. Atunci când se utilizează metoda de execuţie a coloanei cu
tubaj, minimum Vi din barele verticale vor fi agaţate sus.
 Cota superioară a carcasei de armatură va fi verificată, înainte şi după extragerea
tubajului.
Orice deplasare în sus, a betonului sau deplasare a barelor carcasei, peste toleranţele
admise , va conduce la respingerea pilotului.
Atunci când este necesară prelungirea carcasei de armatură a coloanei, lungimea
suplimentară de înădire , armatura suplimentară va fi plătită la preţul de contract
Grosimea stratului de acoperire cu beton a carcasei de armătură, măsurată de la faţa
exterioară a barelor longitudinale va fi de minimum:
• 75mm la piloţi foraţi D>0,6m
Acoperirea cu beton poate fi redusă până la 40mm de !a faţa externă a unui tubaj
permanent sau a cămăşuielii, dacă acestea se folosesc.
Betonarea
În vederea începerii operatiei de betonare este necesar sã se obtinã informatii
referitoare la regimul de temperaturã a mediului, pentru a se lua masurile necesare de lucru la
temperaturi extreme (frig sau canicula).
Reteta betonului se stabileste, pe baza cerintelor proiectului si caietului de sarcini,
conform metodologiei prevazute în Normativ NE 012.
La stabilirea retetei betonului trebuie avut în vedere faptul cã punerea în operã a
betonului, specificã tehnologiei de betonare a coloanelor forati, se caracterizeazã prin
urmãtoarele:
 durata de punere în operã a betonului este mare relativ la cantitatea de beton turnatã
(26 ore, în functie de lungimea pilotului);
 masa betonului turnat este în continuã miscare,pe aproape toatã lungimea pilotului,
pânã la terminarea betonãrii;
 primele sarje de beton turnat sunt împinse succesiv si fractionate cãtre partea
superioarã a pilotului. La o executie corectã, betonul turnat ca amorsã ajunge în
capãtul superior al pilotului.
Dacã la cele de mai sus adãugãm si durata de transport a betonului, în timpul cãreia
pot interveni negativ conditiile climatice, rezultã cã este necesar ca la stabilirea retetei
betonului sã se ia în considerare prevederea unui întârzietor de prizã, care sã conducã la
realizarea clasei betonului din pilot. Cantitatea de întârzietor se va determina pe baza
estimãrii duratei de betonare, cu acceptul proiectantului.
 Partea superioarã a coloanei se va betona în exces fatã de cota inferioarã a radierului, pe
înãltimea prevãzutã în detaliile de executie.
Betonarea capului pilotului se execută la o cotă superioară faţă de cota definitivă a
pilotului intact înglobat în radier, după cum urmează:
a) La piloţi foraţi în uscat, cu sau fără tubaj, înălţimea suplimentară de turnare
trebuie să fie de cel puţin 0,5 d, dar minim 0,50 m la piloţi cu fişa până la 20 m
şi de cei puţin 0,75 m la piloţi cu fişa peste 20 m, unde "d" este diametrul
pilotului.
b) La piloţii foraţi, betonaţi sub apă sau sub noroi, înălţimea suplimentară de
turnare, trebuie să fie de cel puţin 1 d, dar minim 1,00 m la piloţi cu fişa de
până la 20 m şi de cel puţin 1,5 d, dar minim 1,50 m la piloţii cu fişa peste 20
m.
Operaţiile de retezare a pilotului trebuie realizate numai după ce betonul a obţinut min
0.7Rck. Trebuie să se îndepărteze tot betonul care este contaminat sau are calitate mai slabă
decât cea cerută şi se continuă până se observă beton curat pe toată suprafaţa secţiunii.
În situatia în care, prin proiect si caietul de sarcini , este prevãzutã injectarea la bazã a
coloanelor, aceastã operatie se executã dupã controlul continuitãtii si calitãtii betonului din
corpul coloanelor. Operatia de injectare constã în introducerea sub presiune, prin una din
tevile prevãzute în pilot, a unui amestec de apã-ciment si adaosuri care asigurã fluiditatea si
stabilitatea compozitiei. Tehnologia de injectare si reteta amestecului sunt conform caietului
de sarcini.
Pregãtirea capetelor coloanelor
Aceastã operatie se executã înainte de începerea lucrãrilor prevãzute în capãtul
coloanelor. Pregãtirea capetelor coloanelor constã în îndepãrtarea betonului turnat în exces si
prelucrarea armãturilor conform detaliilor din proiect. Spargerea betonului se face cu atentie,
utilizând unelte de micã mecanizare, pentru a nu deteriora armãturile care asigurã încastrarea
pilotului în elementul ce se executã în capãtul lui. În cazul încastrãrii pilotului într-un radier
din beton armat, lungimea pilotului care pãtrunde nespartã în radier este precizatã în detaliile
de executie si caietul de sarcini. De regulã, aceastã lungime este de 10 cm.
Executia radierului
Capetele coloanelor se încastreazã într-un radier din beton armat, turnat monolit.
Forma si dimensiunile radierului sunt conform detaliilor de executie si corespund
prevederilor constructive din STAS 2561/4-90.
Etapele care se parcurg pentru realizarea radierului sunt:
 sãparea gropii de fundatie;
 turnarea betonului de egalizare;
 executia cofrajului;
 fasonarea si montarea armãturilor;
 betonarea;
 protectia betonului pe timpul întãririi;
 protectia suprafetelor de beton care vin în contact cu pãmântul.
Operatiile se executã conform detaliilor de executie si caietului de sarcini, respectând
prevederile Normativului NE 012.
Tehnologia de executie este conform procedurii tehnice de proces pentru realizarea
fundatiilor din beton si beton armat.
Executia coloanelor forate
In cazul execuţiei piloţilor foraţi trebuie să se ia măsuri pentru prevenirea intrării
necontrolate de apă şi / sau de pământ în groapa de foraj.
Forajele piloţilor trebuie să fie excavate până ating
• stratul portant specificat, sau
• cota de fundare
Acolo unde condiţiile de teren sunt diferite de cele luate în calcul în proiect trebuie să
se ia măsuri adecvate în acord cu proiectantul.
Forajele terminate trebuie lăsate deschise numai pe o perioadă de timp necesară
pentru a curăţa şi /sau deznisipa, pentru diferite verificări şi instalarea armăturii.
Acolo unde execuţia piloţilor nu este posibil să se finalizeze până la sfârşitul zilei de
muncă, o adâncime echivalentă cu cel puţin dublul diametrului forajului dar nu sub 1.5m
trebuie forată în următoarea zi de muncă chiar înainte de betonare.
Execuţia succesivă a piloţilor trebuie să se facă în aşa fel încât să nu producă
deteriorări piloţilor adiacenţi.
Terenul deranjat, reziduurile sau alt material care ar putea afecta comportarea
pilotului se îndepărtează din baza forajului înainte de betonare (curăţarea bazelor).
Forarea pilotilor
Forarea în uscat
Forarea în uscat fără tubarea găurii este permisă numai în pământuri cu coeziune
ridicată şi deasupra nivelului apei subterane.
 întrucât există riscul surpării pământului, ca urmare a destinderii, expunerii la soare
sau precipitaţiilor, trepidaţiilor produse de utilaje, infiltraţiilor din scurgeri de la reţele
subterane, etc., se recomandă ca intervalul de timp între terminarea forării şi betonare, să fie
cât mai scurt şi în niciun caz să nu depăşească 24 ore, iar pereţii găurii se vor proteja la partea
superioară cu tuburi metalice pe o adâncime de cel puţin 1,5 m.
Forarea sub apă cu tubaj recuperabil
Se poate aplica în orice condiţii de teren, unealta de săpare adoptându-se în funcţie de
natura stratului străbătut. Este obligatorie prevederea la baza tubajului a unei coroane dinţate.
Tubajele trebuie să permită instalarea sigură şi recuperarea lor ulterioară în timpul sau
după terminarea procesului de betonare.
In acest scop:
- tubajele trebuie să fie proiectate pentru a rezista presiunii exterioare şi forţelor de
instalare şi recuperare
- trebuie să fie lipsite de proeminenţe interioare majore sau de cruste de beton
- îmbinările tubajelor trebuie să permită transferul forţelor longitudinale şi a
momentelor de torsiune fără joc semnificativ
In cazul forării sub apă, în nisipuri şi pământuri slab coezive, deoarece, datorită
vitezei mari de excavare şi a efectului de piston al benei, se pot produce fenomene
hidrodinamice, manifestate prin antrenarea pământului de la baza forajului, însoţite de
slăbirea terenului din jur şi reducerea capacităţii portante a piloţilor învecinaţi sau a altor
fundaţii aflate în apropiere, se vor lua următoarele măsuri suplimentare:
- se interzice introducerea în pământ a tubajului cu ajutorul jetului de apă sub presiune
(subspălare);
- se va evita utilizarea dispozitivelor de săpat cu vacuum;
- baza tubajului se va menţine în permanenţă cu cel puţin 1/2 din diametrul tubajului
sub talpa forajului (tubare în a vans);
- nivelul apei în interiorul tubajului se va menţine permanent cu cel puţin 1,00 m
deasupra nivelului hidrostatic;
- ritmul de excavare va fi moderat, urmărindu-se ridicarea lină a benei (greiferului) de
pe fundul forajului.
- diferenţa de nivel dintre avansarea tubajului şi a excavaţiei sau suprapresiunea
interioară trebuie mărită dacă intervine posibilitatea apariţiei instabilităţii la baza
excavaţiei.
Curăţirea tălpii forajului
 In funcţie de natura terenului de la bază, pentru sporirea capacităţii portante pe vârf
precum şi pentru punerea sub sarcină a terenului de la bază pilotului chiar din faza de
execuţie, se poate adopta soluţia unei injecţii la bază. Aceasta se poate face cu suspensie (de
obicei lapte de ciment), prin ţevi înglobate în corpul pilotului şi care se coboară în gaura
forată odata cu carcasa de armătură. Decizia de injectare la bază este precizată în Proiect.
Se face obligatoriu, înainte de introducerea carcasei de armătură şi de betonare,
indiferent de procedeul de forare utilizat.
In cazul forării sub noroi, curăţirea tălpii forajului se face cu cel mult trei ore înaintea
începerii betonării.
In nisipuri sau pământuri slab coezive, se interzice curăţirea fundului forajului prin
vehicularea noroiului cu ajutorul aerului comprimat (pompe tip Mamut).
Extragerea tubajului
Extragerea tubajului nu trebuie începută decât dacă coloana de beton a atins o
înălţime suficientă înăuntrul tubajului pentru a genera o contrapresiune, pentru a proteja
împotriva infiltraţiei apei sau pământului la capătul tubajului şi pentru a preveni ridicarea
carcasei de armătură.
Extragerea trebuie să se facă în timp ce betonul are lucrabilitatea necesară.
In timpul extragerii trebuie menţinute înăuntrul tubajului o cantitate şi o presiune suficientă
de beton pentru ca spaţiul inelar rămas liber după extragerea tubajului să fie umplut cu beton.