XV.1.5.5.

Depozitarea elementelor prefabricate

Depozitarea elementelor prefabricate reprezintă o fază importantă în drumul
acestora de la fabricaţie la montare. De regulă, există depozite la furnizorul de
prefabricate (industrie sau poligon de prefabricate din baza proprie de producţie), pe
rampele gărilor care deservesc şantierul respectiv sau lângă obiect (în fig. XV.3 se
prezintă şi câteva modalităţi de depozitare a diverselor elemente prefabricate).
Amplasarea depozitului la obiect este stabilită prin proiectul de organizare şi
tehnologic, rolul lui fiind de a asigura pentru scurt timp continuitatea montajului. În
aceste condiţii, ordinea tipurilor de prefabricate depozitate se stabileşte în funcţie de
eşalonarea execuţiei şi de tipurile de prefabricate necesare. În asemenea depozite
se depozitează de regulă, elemente de planşeu (panouri, fâşii cu goluri, chesoane),
elemente de acoperiş şi închidere (chesoane, atice, parapeţi). De obicei nu se
depozitează aici stîlpii prefabricaţi (aceştia se depozitează la locul de montaj sau se
montează direct din mijlocul de transport). Depozitul trebuie sa fie astfel amplasat,
încât marea majoritate a elementelor să poată fi luate cu macaraua şi montate la
poziţie fără manipulări intermediare, asigurându-se acces direct la fiecare tip de
prefabricat.
În cadrul depozitului trebuie să existe toate dispozitivele de manipulare şi ridicare
necesare la un moment dat.
Depozitarea trebuie să respecte toate indicaţiile date în proiectul de execuţie sau
în normative, pentru a se asigura integritatea prefabricatului. În cazuri speciale, când
este vorba de prefabricate deosebite care necesită măsuri restrictive superioare,
modul de depozitare se detaliază prin fişa tehnologică (vezi fig. XV.3).

XV.1.5.5.1. Depozitarea elementelor de suprafaţă

În cazul elementelor de suprafaţă intră: fâşii cu goluri, chesoane, predale,
panouri sau semipanouri de planşeu, precum şi elementele verticale: panouri de
pereţi, panouri de compartimentare, atice, parapete etc., care au fost prevăzute, prin
proiect, să fie depozitate orizontal.
Acest tip de elemente se depozitează pe o suprafaţă plană, pe rigle din lemn cu
o grosime de 3-4 cm. Terenul pe care se depozitează trebuie să fie nedeformabil,
pentru a nu apărea tasări mari sau diferenţiate.
Numărul de elemente, obligatoriu de acelaşi tip, care se admite să fie depozitate
suprapus, separate prin rigle de rezemare aşezate perfect pe aceleaşi verticale, este
indicat în normativul prefabricatelor tipizate sau, la prefabricate deosebite, prin fişa
tehnologică de depozitare şi montaj.

XV.1.5.5.2. Depozitarea elementelor liniare

În cadrul elementelor liniare intră grinzile din beton armat şi precomprimat şi
stâlpii de dimensiuni mici. Aceste elemente se depozitează în rasteluri speciale,
amplasate pe teren plan, bine compactat, pentru a nu apărea tasări mari sau
diferenţiate.

XV.1.6. Activităţi de pregătire a montajului

Varietatea mare a grupelor de elemente care se prefabrică (fundaţii, stâlpi, grinzi

etc.) şi a tipurilor de elemente în interiorul fiecărei grupe, fac să existe şi o mare
varietate de posibilităţi de montaj, fiecare dintre acestea necesitând măsuri diferite
care să asigure realizarea în final a unui montaj rapid şi corect, cu luarea în
considerare a tuturor factorilor care pot să influenţeze, în cât de mică măsură,
calitatea finală a lucrării.
În acest scop se analizează în continuare operaţiile tehnologice de pregătire a
montajului, care le preced pe cele ale montajului propriu-zis, şi care se pot grupa în:
— activităţi în baza proprie de producţie, unde au fost executate elemente
prefabricate;
— activităţi in depozitul de prefabricate procurate din unităţi industriale specializate;
— activităţi pe pista de prefabricate de la obiect (in cazul pieselor grele, preturnate);
— activităţi la locul de montaj.

XV.1.6.1. Verificarea calităţii elementelor din beton armat prefabricat

în poligoanele de şantier sau preturnate lângă locul de punere în operă

În poligonul de prefabricate se execută următoarele operaţii tehnologice:

—măsurarea dimensiunilor fiecărui prefabricat in parte şi compararea lor cu
dimensiunile din proiectul de execuţie;
—verificarea rezistenţei betonului prin mijloace nedistructive (sclero-metru),
încercări pe cuburile de beton prelevat la turnare şi compararea acestora cu valorile
cuprinse în proiectul de execuţie şi în normative pentru faza de montaj;
— verificarea existenţei şi poziţionării corecte a tuturor pieselor metalice
înglobate şi a golurilor prevăzute în proiectul de execuţie sau în fişa tehnologică;
— verificarea existenţei şi integrităţii urechilor de ridicare sau, după caz, a
celorlalte dispozitive prevăzute pentru ridicare;
— verificarea generală (aspect exterior) a elementului (eventuale fisuri, crăpaturi,
segregări etc.);
— verificarea armăturilor pentru îmbinări din punctul de vedere al dimensiunilor,
diametrelor, geometriei, calităţii oţelului;
— verificarea existenţei certificatului de calitate emis de furnizor (industrie sau
atelier propriu), precum şi a eventualului aspect formal al acestuia;
— stabilirea numărului de prefabricate executate din fiecare tip şi compararea cu
necesarul la faza respectivă de montaj;
— marcarea cu vopsea nelavabilă a axelor elementului (în cazuri speciale şi a
altor poziţii necesare la montaj), precum şi a tipului de element, a datei prefabricării şi
a greutăţii, conform desenului de execuţie;
— verificarea mijlocului de transport cu care urmează să se transporte elementul.

XV.1.6.2. Activităţi în depozitul pentru prefabricatele din industrie

În depozitul pentru prefabricatele provenite din industrie, se execută în general
aceleaşi operaţii tehnologice ca şi la cele fabricate în baza proprie de producţie. Ar fi
de adăugat, ca operaţie importantă, verificarea armăturilor vizibile la prefabricatele
precomprimate prin preîntindere (numărul, poziţia diametrul toroanelor).

XV.1.6.3. Verificarea poziţiei elementelor prefabricate şi preturnate

depozitate în raza de acţiune proiectată a macaralei, înainte de ridicarea
şi montarea acestora

În condiţiile în care elementul preturnat este prevăzut a se monta direct,

verificarea poziţiei acestuia devine foarte importantă. Astfel, trebuie realizate
următoarele operaţii:
 —verificarea poziţiei prefabricatului faţă de prevederile fişei tehnologice de
montaj;
—verificarea poziţiei faţă de viitorul punct de staţie al macaralei si faţă de locul de
montaj.
În cazul în care există diferenţe între poziţia reală şi cea prevăzută in proiectul
tehnologic, se reanalizează posibilitatea de ridicare cu macaraua prevăzută: dacă
aceasta nu mai are capacitatea necesară, fie că se va utiliza o altă macara de
capacitate corespunzătoare, fie că va trebui realizată o manipulare suplimentară a
prefabricatului pentru aducerea lui în poziţia de plecare prevăzută iniţial.
XV.1.6.4. Activităţi la locul de montaj

Activităţile la obiect se împart în 3 categorii:

—activităţi legate de accesul mijloacelor de transport;
—activităţi legate de mijloacele de ridicare;
—activităţi legate de verificarea elementelor de construcţie pe care urmează să
se monteze prefabricatele.

XV.1.6.4.1. Activităţi legate de căile de acces

Înainte de începerea operaţiilor de montaj se verifică traseele mijloacelor de
transport pe care se aprovizionează obiectul cu prefabricate, de la depozitul de
prefabricate la obiect şi în interiorul obiectului care se montează.
Caile de acces trebuie să fie libere, terenul plan ,şi rutele marcate

XV.1.6.4.2. Activităţi legate de mijloacele de ridicare

Aceste activităţi vizează trasarea drumului macaralei şi marcarea cores-
punzătoare a locurilor de staţie. Trasarea se face numai pe baza fişei tehnologice şi
pentru tipul de macara prevăzut in proiect. Sunt necesare verificări speciale ale
macaralei destinată să execute montajul: să nu aibă defecţiuni mecanice, să nu
existe defecţiuni ale cablului (micşorări de secţiune, ciupituri, zone arse etc), să aibă
limitator de sarcină în funcţiune.
De asemenea, este necesar ca macaragiul să dispună de fişa tehnologică a
montajului, sa cunoască traseul macaralei, staţiile de montaj, greutatea şi gabaritul
elementelor prefabricate de ridicat, distanţa la care acestea trebuie să fie plasate faţă
de macara.
Se verifică în mod deosebit integritatea dispozitivului de ridicare. Sub nici un
motiv nu este permisă utilizarea unui dispozitiv cu defecţiuni sau neatestat, sau
improvizat.

XV.1.6.4.3. Activităţi legate de montajul propriu-zis

Înainte de începerea montajului, echipele de lucru trebuie să fie bine instruite în
ceea ce priveşte:
— cunoaşterea proiectului de execuţie;
— cunoaşterea fişei tehnologice privind ordinea şi modul de montare al fiecărui
prefabricat, tipurile de dispozitive necesare pentru montaj, tipul de schele şi
eşafodaje necesare şi poziţia lor;
— cunoaşterea condiţiilor tehnice impuse pentru asigurarea unei montări corecte;
— cunoaşterea materialelor şi sculelor necesare;
— cunoaşterea regulilor de protecţia muncii şi de prevenirea incendiilor
referitoare la procesul de lucru respectiv.
 La acest instructaj trebuie sa ia parte tot personalul muncitor care participă la
montarea prefabricatelor.

XV.1.6.4.4. Activităţi legate de verificarea elementelor de construcţie pe care se

vor monta prefabricate
Înainte de începerea montajului, este obligatorie verificarea elementelor de
construcţie pe care urmează să se monteze prefabricatele. Această verificare este
necesară pentru a se putea determina eventualele erori şi a se putea lua din timp
măsurile de remediere care se impun.
Elementele de construcţie trebuie să se verifice din următoarele puncte de
vedere:
— axarea pe cele două direcţii;
— cota de nivel la care trebuie montat prefabricatul;
— existenţa eventualelor piese înglobate necesare pentru realizarea îmbinărilor;
— existenţa eventualelor mustăţi (din punct de vedere al numărului, amplasării,
lungimii, geometriei, diametrului, calităţii oţelului etc);
— în anumite cazuri (grinzi, console de stâlpi pe care se montează prefabricate)
este necesar să se verifice şi rezistenţa elementului de beton pe care se montează
prefabricatul;
— starea generală a elementului (fisuri, crăpături, ciobituri etc).

XV.1.6.4.5. Stabilirea tipurilor de utilaje care se vor utiliza

Prin fişa tehnologică se stabileşte tipul de macara de utilizat.
Alegerea unui tip sau altul de macara se face în funcţie de anumite criterii:
— greutatea şi gabaritul elementelor de montat;
— poziţia posibilă a macaralei faţă de prefabricatele preturnate şi faţă de poziţia
în lucrare la care acestea trebuie ridicate;
— dotarea unităţii respective cu anumite tipuri de macarale;
— posibilităţile de acces la locul de montaj;
— natura terenului şi amenajările posibile de executat;
— costurile macaralei şi productivitatea orară.

XV.2 MONTAREA PREFABRICATELOR

Montarea prefabricatelor este un proces de mare precizie, care impune o

abordare responsabilă. Din acest motiv, montajul se execută numai după elaborarea
fişei tehnologice complete, care să descrie fazele de lucru în detaliu, utilajele folosite
la transport şi montaj, dispozitivele de prindere provizorie, dispozitivele de ridicare
etc, precum şi ordinea strictă a operaţiilor care trebuie executate pe şantier. Pentru
fiecare tip de elemente prefabricate (fundaţii, stâlpi, pereţi, planşee, prefabricate de
închidere etc.) există tehnologii corespunzătoare, care trebuie respectate ca atare.
Indiferent de tipul de prefabricat care urmează a se monta, trebuie să se respecte şi
toate indicaţiile pentru fazele preliminare.

XV.2.1. Montarea fundaţiilor prefabricate

Etapele de execuţie ale montajului fundaţiilor prefabricate sunt următoarele:
—verificarea existenţei procesului-verbal privind natura terenului de fundare şi a
cotei de fundare;
 — verificarea gropii de fundare din punct de vedere al axelor pe cele doua direcţii
şi al cotei de săpătură;
— verificarea existenţei stratului de nisip, balast sau de beton de egalizare pe
fundul gropii, la cota stabilită prin proiect;
— trasarea pe fundul gropii a axelor fundaţiei si marcarea cu ţăruşi a colţurilor
acesteia;
— agăţarea fundaţiei în macara şi transportarea cu macaraua la poziţia de
montaj;
— pozarea fundaţiei astfel ca axele trasate pe ea să coincidă cu axele trasate pe
fundul gropii.
După montarea fiecărei fundaţii se execută umplutura de pămînt în jurul ei;
umplutura se execută cu deosebită atenţie, spre a nu se deplasa fundaţia din cauza
împingerii laterale neuniforme a pămîntului.

XV.2.2. Montarea stâlpilor prefabricaţi sau preturnaţi

Fazele de montaj a stâlpilor prefabricaţi sunt, in principal, următoarele:
— se trasează pe fundaţie axele stîlpilor;
— se trasează în paharul fundaţiei cota la care se montează stîlpul;
— se toarnă un beton de egalizare pe fundul paharului pentru aducerea acestuia
la cotă (grosime de ~5 cm);
— se agaţă stâlpul în dispozitivul de ridicare aferent, luându-se toate măsurile de
asigurare pe timpul manevrelor şi se ridică la verticală, legându-se cu frânghii de
ghidaj; ridicarea stâlpului se executa odată cu rotirea braţului, astfel încît să nu se
deplaseze punctul de contact stâlp-teren;
— se manevrează stâlpul la locul de montaj şi se introduce în pahar;
— se fac mişcări uşoare din macara pentru a se aduce la coincidenţă axele
stâlpului cu axele trasate pe fundaţie;
— se verifică verticalitatea stâlpului cu firul cu plumb (fixat la capătul unei şipci
lungi pe care o manevrează montorul);
— se montează penele între stâlp şi fundaţie;
— se desprinde stîlpul din dispozitivul de ridicare (această operaţie se execută de
pe o schelă provizorie, dacă prin fişa tehnologică nu se prevede altfel);
— se verifică încadrarea în limita abaterilor admise a axelor stâlpului pe cele
două direcţii, cota de montaj, cotele consolelor etc. (pe şiruri de stâlpi gata montate,
verticalitatea se verifică topometric);
— orice corecţii (în acest stadiu corecţiile trebuie să fie mici) se fac din pene;
— după montarea şi verificarea poziţiei şi verticalităţii pe şiruri de stîlpi, se începe
imediat monolitizarea lor cu beton de marca şi calitatea prescrise în proiectul de
execuţie;
— monolitizarea se execută de regulă în două faze:
• într-o primă etapă, se toarnă beton până la nivelul inferior al penelor;
• în a doua etapă, după întărirea betonului turnat in prima etapă, se scot
penele şi se toarnă betonul pînă la cota superioară a paharului.
Regulă de bază la ridicarea stilpului pentru montarea în fundaţie: axul fundaţiei,
punctul de ridicare şi punctul de contact stâlp-teren (partea inferioară a stilpului) se
găsesc pe acelaşi cerc, care are ca centru punctul de rotire al braţului macaralei, iar
raza este cea determinată de performanţele utilajului şi greutatea stâlpului.
 Fig. XV.4: Montarea stâlpilor prefabricaţi.

XV.2.3. Montarea grinzilor prefabricate

Etapele de montare a grinzilor prefabricate sunt următoarele:

— se execută podinele de lucru pentru montaj conform fişei tehnologice;
— se trasează pe stâlpi poziţia grinzii;
— se aşterne mortarul de poză;
— se agaţă grinda în dispozitivul de ridicare şi se manipulează pînă la locul de
montaj, fiind ghidată cu frânghii (manipularea cuprinde ridicarea prefabricatului de la
sol până deasupra înălţimii de montaj cu rotirea concomitentă a braţului macaralei,
fără deplasarea acesteia);
— se aşează grinda la poziţie şi se execută lucrările de îmbinare provizorie
(suduri, dispozitive de fixare etc);
— se desprinde grinda din dispozitivul de ridicare;
— se execută îmbinările definitive conform proiectului de execuţie (suduri,
etrieri, montarea de armături în nod etc.);
— se cofrează îmbinarea;
— se toarnă betonul de monolitizare, conform proiectului de execuţie. Toate
operaţiile se execută în mod obligatoriu de pe platformele special
amenajate, care să asigure o activitate corespunzătoare în condiţii de securitate
totală a muncitorilor.
 XV.2.4 Montarea elementelor de planşeu şi de acoperiş
De regulă, aceste elemente nu prezintă îmbinări laborioase şi montarea lor
constă în principal în aşezarea corectă pe elementul de susţinere (grinzi, pereţi,
eşafodaje etc).
Operaţiile principale de montaj a acestor elemente sunt următoarele:
— se trasează pe reazem poziţia prefabricatului care urmează să se monteze;
— se execută platformele de lucru conform proiectului tehnologic;
— se aşterne mortarul de poză;
— se agaţă elementul în dispozitivul de ridicare şi, cu ajutorul frânghiilor de
ghidaj, se aduce la poziţie, respectîndu-se aceleaşi condiţii obligatorii de ridicare +
rotire a braţului în poziţie fixă a macaralei, arătate la montarea stâlpilor şi grinzilor;
— se aşează prefabricatul la poziţie;
— se execută eventualele operaţii de îmbinare provizorie;
— se desprinde elementul din dispozitivul de ridicare;
— se execută operaţiile de îmbinare (suduri, montări de armături suplimentare
etc).

XV.2.5. Montarea panourilor prefabricate de pereţi

Montarea pereţilor prefabricaţi se face cu prevederea unor dispozitive de
susţinere pînă în momentul întăririi betonului de monolitizare. Aceste dispozitive se
execută şi se montează in mod obligatoriu la poziţie pe baza unui proiect tehnologic,
ele trebuind să asigure verticalitatea elementului, cota de montaj şi siguranţa poziţiei
prefabricatului până la realizarea îmbinării definitive.
Operaţiile principale de montare sunt următoarele:
— se trasează la poziţie amplasarea prefabricatului;
— se montează dispozitivele provizorii de susţinere;
— se montează dispozitivul de ridicare pe prefabricat şi se transportă la poziţie;
— se aşează prefabricatul la poziţie;
— se fixează elementul cu ajutorul dispozitivelor de susţinere provizorie;
— se desface dispozitivul de ridicare şi se eliberează macaraua;
— se executa îmbinările corespunzătoare conform proiectului de execuţie;
— se toarnă betonul de monolitizare.

XV.2.6. Montarea panourilor de închidere

Aceste panouri au, de obicei, greutăţi relativ mici.
Îmbinările se fac, de regulă, prin sudură de plăcuţe înglobate în stâlpii de
susţinere ai închiderii.
Operaţiile de montare a acestor tipuri de elemente sunt următoarele:
— se trasează poziţia prefabricatului pe elementele de construcţie pe care se
montează;
— se montează eventualele piese metalice de susţinere (console, scaune etc.)
conform proiectului de execuţie:
— se realizează podinele de lucru pentru montaj conform proiectului tehnologic;
— se agaţă prefabricatul în dispozitivul de ridicare şi se transportă la poziţia de
montaj;
— se execută îmbinările prin sudură până la nivelul de asigurare a stabilităţii
prefabricatului (conform fişei tehnologice);
— se desprinde prefabricatul din macara;
 — se finalizează execuţia îmbinării (terminarea sudurilor, eventuale operaţii de
armare etc);
— se execută monolitizarea conform proiectului de execuţie.

XV.2.7. Montarea prefabricatelor speciale

Prefabricatele speciale, cele spaţiale, cele cu dimensiuni deosebite sau
executate la construcţii cu structuri deosebite, au prevederi de montaj de la caz la
caz, după proiectul tehnologic elaborat în acest scop.
De obicei, acest gen de prefabricate se montează pe eşafodaje speciale, se
ancorează provizoriu cu tiranţi sau şpraiţuri. Pentru fiecare prefabricat în parte se
prevăd podine de lucru care să asigure o activitate corespunzătoare, în condiţii de
totală securitate a muncii pentru personalul muncitor.

XV.2.8. Reguli generale cu caracter obligatoriu

Indiferent de tipul şi poziţia prefabricatului, montajul implică unele reguli generale

absolut obligatorii:
—respectarea cu stricteţe a traseului macaralei stabilit prin fişa tehno-
logică, cu oprirea obligatorie în punctele de staţie stabilite;
—utilizarea tipului de macara şi de dispozitiv de ridicare, prevăzute în condiţiile
specifice cerute de element;
— respectarea strictă a traseelor pentru mijloacele de transport a prefa-
bricatelor şi oprirea lor la poziţia prevăzută;
— aşezarea elementelor prefabricate curente pe un strat de 1—2 cm de mortar
de poza M10, afară de cazurile în care prin proiectul de execuţie este prevăzut alt
detaliu de montaj.

XV.2.9. Toleranţe
Toleranţele pentru diverse grupe şi tipuri de prefabricate sunt indicate în
normative şi standarde, cele esenţiale fiind indicate în continuare.

XV.2.9.1. Toleranţe la montajul stâlpilor

—abaterea limită dintre axele stîlpului la partea inferioară şi axele modulare

trasate pe fundaţia pahar este de ± 8 mm;
—devierea axei stâlpului faţă de verticală nu trebuie să depăşească 2 mm/m,
înscriindu-se în următoarele valori limită:
• ± 15 mm la nivelul consolei;
• ± 30 mm la vârful stâlpului;
— abaterea limită pentru cota consolei sau capătului stîlpului este de ± 25mm;
— înclinarea consolei pe orice direcţie nu trebuie sa depăşească 5 mm/m;
— abaterile limită la poziţionarea buloanelor faţă de axele suprafeţei consolei,
atât pe direcţie longitudinală, cât şi pe direcţie transversală este ±5 mm;
— abaterile limită la poziţionarea mustăţilor şi plăcilor prinse sau sudate după
montarea stâlpilor este:
— la înălţimi ≤ 10 m ± 5 mm;
— la înălţimi > 10 m ± 8 mm
 XV.2.9.2. Toleranţe la montajul grinzilor

— abaterea limită a axului grinzii la suprafaţa de rezemare faţă de axele

modulare este de 20 mm;
— lungimea de rezemare a grinzilor se admite să fie cu max. 25 mm mai mică
faţă de cea indicată în proiect.

XV.2.9.3. Toleranţe la montajul grinzilor de rulare

—denivelarea în lungul unei grinzi 15mm;

— denivelări în lungul grinzilor 20 mm;
— denivelări ale celor două grinzi într-o secţiune transversală a halei 15 mm;
— devierea în plan orizontal a axei tălpii superioare:
• pentru grinzi de 6 m 12 mm;
• pentru grinzi de 12 m 15 mm.

XV.2.9.4. Toleranţe la montajul elementelor secundare de acoperiş

— denivelările marginilor superioare ale elementelor alăturate se recomandă să

nu depăşească următoarele valori:
• elemente din beton armat tip E P 8 mm;
• elemente din beton precomprimat 12 mm;
• placi din BCA 5 mm;
— zona de rezemare a elementelor cu lungimea ≤12 m poate să fie mai mică faţă
de valoarea indicată in proiect cu max. 15 mm, iar a celor cu lungime > 12m cu max.
20 mm.

XV.3. MONTAREA CONSTRUCŢIILOR INTEGRAL PREFABRICATE

Prefabricarea integrală a structurilor constituie un obiectiv major al

constructorilor, deoarece această soluţie reprezintă rezolvarea dezideratului de a
transforma şantierul într-un loc exclusiv de montaj şi de a transfera cea mai mare
cantitate de manoperă în poligoane de prefabricate organizate de unităţile de
construcţii sau în industrie.
In rândul construcţiilor integral prefabricate, posibil de conceput şi realizat în
condiţiile actuale, un loc important îl ocupă structurile halelor industriale, alcătuite din
stâlpi, grinzi şi elemente de planşeu prefabricate.

XV.3.1. Construcţii parter

XV.3.1.1. Construcţii parter cu structură în cadre

Acest tip de construcţii se pretează perfect la prefabricarea integrală. Singura

reţinere se referă la prefabricarea fundaţiilor, care este posibilă numai în condiţiile de
restricţionări de gabarit si greutate în limitele mijloacelor de transport şi de
manipulare disponibile.
Cu aceste precizări, montarea unui asemenea gen de construcţie se face
astfel:
—nivelarea terenului;
 — trasarea şi săparea gropilor pentru fundaţii la cota prevăzută în proiect;
—turnarea betonului de egalizare la cota din proiect;
— montarea sau, unde este cazul, executarea monolită a fundaţiilor structurii
(conform celor prevăzute);
—montarea şi monolitizarea stâlpilor structurii;
— montarea grinzilor prefabricate, care pot fi pe o direcţie sau pe ambele direcţii
şi executarea monolitizărilor;
— montarea elementelor de acoperiş şi monolitizarea lor.
În funcţie de situaţia concretă, pot apărea o serie de soluţii specifice:

XV.3.1.1.1. Stâlpi preturnaţi la punctele de lucru sau executaţi prefabricat

într-un poligon
Când stâlpii sunt preturnaţi, în fişa tehnologică se stabileşte poziţia exactă de
turnare a fiecărui element în parte, în funcţie de spaţiul existent, de greutatea şi
dimensiunile concrete, de poziţia unde urmează să se monteze şi de capacitatea
macaralei cu care se execută montajul. Este foarte important ca amplasarea stâlpului
să se facă corect, în caz contrar fiind necesare manipulări suplimentare,
consumatoare de manoperă inutilă şi de ore în plus de funcţionare a macaralei.
Când stâlpii se execută prefabricat, în afara şantierului, se pot adopta două
soluţii:
1) Se transportă întâi toţi stâlpii şi după aceea se montează bucată cu
bucată. Această soluţie se adoptă cînd stâlpii au dimensiuni mici şi pot fi
transportaţi mai mulţi într-un mijloc de transport. În acest caz, fiecare
stâlp se aşează în apropierea locului de montaj, într-o poziţie care se stabi-
leşte prin fişa tehnologică. După descărcarea tuturor stâlpilor, se începe mon-
tajul bucată cu bucata.
Această soluţie impune o manipulare suplimentară pentru fiecare element şi, de
asemenea, existenţa unor dispozitive adecvate pentru depozitare la obiect, dar
asigură utilizarea mai intensă a mijloacelor de transport şi a macaralei de montaj.
2) Stâlpii se montează direct din mijlocul de transport. Această soluţie
se adoptă atunci cînd se pot transporta deodată numai 1—2 stâlpi de dimen-
siuni mari. În acest caz, în fişa tehnologică se stabileşte traseul mijlocului
de transport şi traseul macaralei, cu staţiile de oprire pentru montaj.
Soluţia elimină orice manipulare suplimentară, dar implică o mică blocare a mijlocului
de transport (la mai mult de 2—3 stîlpi, blocajul devine im-
portant).

XV.3.1.1.2. Grinzi executate în poligoane de prefabricate proprii sau în

industrie (mai ales grinzile precomprimate de catalog)
La obiect se execută numai grinzile foarte grele din beton armat (rar) şi cele din
beton precomprimat prin postîntindere, cu dimensiuni şi greutăţi mari. Deoarece
aceste elemente trebuie ţinute în macara pînă se execută îmbinările provizorii de
montaj, grinzile se descarcă din mijlocul de transport şi se depozitează temporar,
pentru a nu bloca trailerul.
În aceste condiţii, locul de depozitare se află în apropierea locului de montaj (în
raza de acţiune a macaralei) şi se stabileşte prin fişa tehnologică elaborată. Dacă
grinzile se pretoarnă la obiect, poziţia de betonare se stabileşte de asemenea prin
fişa tehnologică. Traseul macaralei, traseul mijlocului de transport, eşafodajele sau
schelele necesare şi poziţia lor se stabilesc în fişa tehnologică pe criterii similare
celor avute în vedere pentru stâlpi.
 XV.3.1.1.3. Elemente de acoperiş
Acestea sunt, în cea mai mare parte, elemente tip, executate în industrie.
Montarea lor nu ridică probleme deosebite şi, din acest motiv, montajul se face în
mod obişnuit direct din mijlocul de transport.
În aceste condiţii, în fişa tehnologică se precizează traseul macaralei, traseul
mijlocului de transport şi staţiile necesare pentru montaj.
In general, executarea halelor parter integral prefabricate nu ridică probleme
deosebite. În afara celor menţionate mai sus, trebuie precizat totuşi că, în faza de
montaj îmbinările sudate şi monolitizările trebuie realizate în mod obligatoriu imediat
după montarea fiecărui element.

XV.3.1.2. Construcţii parter pentru hale agrozootehnice

Structura halelor agrozootehnice (hale de creşterea porcilor, a iepurilor, a puilor)

este formată din fundaţii prefabricate, panouri prefabricate de pereţi tristrat, elemente
de acoperiş prefabricate.
Ordinea şi modul de montaj se stabilesc prin fişa tehnologică, operaţiile fiind
următoarele:
— nivelarea terenului, trasarea şi săparea gropilor de fundaţie, turnarea betonului
de egalizare;
—montarea fundaţiilor prefabricate;
— montarea şi monolitizarea panourilor prefabricate de perete;
—montarea elementelor de acoperiş. Execuţia acestui gen de hale nu ridică
probleme deosebite. Totuşi, este necesar ca panourile să fie manipulate cu multă
atenţie, datorită grosimii mici a straturilor de beton. De asemenea, o mare atenţie
trebuie acordată monolitizării imediate după montare şi realizării etanşării corecte a
spaţiului dintre panouri.

XV.3.2. Construcţii etajate

Pentru ca structurile etajate să fie integral prefabricate, trebuie îndeplinite o serie

de condiţii, şi anume:
—înălţimea totală a stâlpilor să fie relativ redusă, astfel ca armătura să fie
dimensionată de sarcinile care apar în exploatare şi nu de cele care apar în timpul
montajului;
—greutatea şi dimensiunile stâlpilor să se înscrie în cele acceptabile din punctul
de vedere al capacităţii macaralei;
—trama să fie rezonabil aleasă, astfel ca dimensiunile grinzilor şi greutatea lor să
fie între limite acceptabile;
—sarcinile care apar în procesul de exploatare sa fie limitate, astfel ca îmbinările
să nu fie masive sau prea laborioase.
În general, la aceste deziderate răspund anexele tehnico-sociale, halele
industriale cu trama mai mică la parter şi mai mare la etaj şi cu sarcini relativ mici pe
planşee.
Operaţiile de execuţie a acestui tip de structuri sunt următoarele:
—executarea fundaţiilor (monolite sau prefabricate);
—montarea stâlpilor;
—montarea tuturor grinzilor „în scară", în paralel cu montarea elementelor de
planşeu şi de acoperiş.
Această ultimă operaţie este specifică halelor integral prefabricate şi ordinea
montajului se stabileşte prin fişa tehnologică. Monolitizarea grinzilor şi a elementelor
de planşeu, precum şi suprabetonarea planşeelor se realizează în mod obligatoriu pe
măsura montajului, în caz contrar existând riscul apariţiei unor deformaţii
neacceptabile, fisuri, crăpături şi chiar avarii ale elementelor componente .

XV.4. CONFORMAREA STRUCTURILOR DIN BETON ARMAT

TEHNOLOGIILOR DE ÎNALTĂ PRODUCTIVITATE

În condiţiile în care sarcinile în construcţii-montaj impun creşteri spectaculoase

ale productivităţii muncii, faza de proiectare a structurilor din beton armat devine din
ce în ce mai importantă şi din punctul de vedere al executantului.
Nu mai este suficient ca o structură să fie executabilă fără dificultăţi deosebite, ci
a devenit imperios necesar ca soluţia constructivă adoptată să poată conduce la
tehnologii rapide, cu consumuri energetice reduse, cu costuri cât mai mici, în condiţii
de consumuri materiale scăzute. Pentru a atinge acest scop, trebuie să existe un
dialog permanent între proiectant şi executant, prin care să se stabilească soluţia
constructivă care urmează a se adopta în cadrul proiectului respectiv, pe baza
informaţiilor referitoare la capacitatea tehnică şi organizatorică a unităţii executante
din punct de vedere al dotării acesteia cu mijloace de mecanizare şi de transport, al
posibilităţilor de prefabricare industrializată a diverselor elemente de structură, al
forţei de muncă de care dispune (număr, grad de calificare, experienţă).
În funcţie de aceşti factori, hotărâtori în alegerea soluţiei constructive, se poate
elabora proiectul de execuţie optim din punct de vedere al tehnologiei de execuţie.
În general, soluţia optimă conduce la reducerea cantităţii de manoperă pe
şantier, prin transferarea cât mai multor operaţii în industrie, în bazele de producţie
ale unităţilor de execuţie sau în poligoanele de prefabricate din şantiere.
Una din formele care se dovedeşte eficientă în atingerea acestui desiderat este
mărirea gradului de prefabricare a structurilor, închiderilor, compartimentărilor,
şantierul rămînînd în cea mai mare parte un loc de montaj.

XV.4.1. Conformarea tehnologică a fundaţiilor pefabricate

Adaptarea soluţiei cu fundaţii prefabricate devine acceptabilă atunci când sunt
respectate următoarele condiţii:
— gabaritul şi greutatea fundaţiilor permit execuţia într-un poligon de prefabricate
organizat şi transportul cu mijloace de transport aflate în mod obişnuit în dotarea
unităţii de construcţii;
— greutatea fundaţiilor nu impune utilizarea unei macarale cu caracteristici
deosebite;
— drumurile de acces permit efectuarea transportului;
— numărul de bucăţi asemenea este relativ mare.
Pentru ca utilizarea unei asemenea soluţii să aibă o eficienţă crescută, este
necesar ca fundaţiile să răspundă unor cerinţe cum sunt:
—cota de montaj să fie aceeaşi pentru orice fundaţie;
— să aibă aceeaşi formă şi aceleaşi dimensiuni, astfel încît să se poată utiliza un
singur tipar pentru execuţia lor;
— este de preferat ca şi armarea să fie aceeaşi, realizîndu-se astfel la o structură
întreagă un singur tip de fundaţie care poate fi montată în orice poziţie.
În această situaţie întreaga activitate de execuţie a fundaţiilor este transferată în
poligonul de prefabricate, şantierul realizînd exclusiv montajul.
 XV.4.2. Conformarea tehnologică a stâlpilor prefabricaţi

XV.4.2.1. Hale parter

În cazul halelor parter se impune, în condiţii normale, prefabricarea tuturor

stâlpilor structurii. În funcţie de greutatea şi lungimea stâlpilor se adoptă soluţia de
turnare a acestora într-un poligon de prefabricate sau de preturnare a lor pe şantier,
în zona locului de montaj.
În ambele cazuri este necesar ca stâlpii să răspundă următoarelor condiţii:
— toţi stâlpii să aibă aceeaşi secţiune, astfel încât să poată fi turnaţi în acelaşi
tipar, diferenţele eventuale de număr de console sau de înălţime urmând să fie
rezolvate prin adăugarea în cofraj a unor piese uşoare, detaşabile;
—armarea tuturor stâlpilor centrali, respectiv marginali, să fie aceeaşi;
— pe cât posibil, toţi stâlpii de acelaşi tip (centrali sau marginal) să aibă aceleaşi
elemente înglobate, montate la aceleaşi cote;
—stâlpii să aibă aceeaşi cotă inferioară.

XV.4.2.2. Hale etajate

La halele etajate se adoptă o soluţie cu stâlpi centrali prefabricaţi numai pe

nivelul parterului şi stâlpi marginali preturnaţi pe şantier pe întreaga înălţime a
structurii (dacă înălţimea totală şi greutatea acestora din urmă permit, se pot turna tot
in poligonul de prefabricate). În consecinţă, se pot stabili două tipuri de stâlpi pentru
acest gen de hală: centrali şi marginali.
Stâlpii centrali se tratează ca aceia ai halelor parter.
Stâlpii marginali se caracterizează in principal prin următoarele:
— au console fie pe cele două direcţii (transversal şi longitudinal halei), fie pe o
singură direcţie (transversal sau longitudinal);
—au mustăţi de legătură pe direcţiile corespunzătoare consolelor.
Aceasta fiind situaţia, stâlpii nu pot fi turnaţi suprapus, în pachet. Pentru
o execuţie mai facilă, este necesar ca:
—stâlpii să aibă aceeaşi secţiune;
—consolele să fie amplasate la aceeaşi cotă şi să aibă aceeaşi geometrie la
fiecare nivel;
—mustăţile pe fiecare direcţie să fie identice la fiecare stâlp;
—este de dorit ca elementele metalice înglobate să fie aceleaşi şi amplasate la
aceeaşi cotă.

XV.4.3. CONFORMAREA TEHNOLOGICĂ A GRINZILOR

Pentru o bună confor mare tehnologică este necesar ca toate grinzile

prefabricate ale unei structuri să aibă aceeaşi secţiune şi, pe cât posibil, aceeaşi
lungime la toate nivelele. În aceste condiţii se poate executa un tipar comun pentru
toate grinzile. Este bine ca toate grinzile unui nivel să aibă aceeaşi armătură,
aceleaşi mustăţi şi, pe cât posibil, aceleaşi elemente înglobate. În acest mod, pe un
nivel, oricare grindă poate fi montată în oricare poziţie.

XV.4.4. CONFORMAREA TEHNOLOGICĂ A PLANŞEELOR INTERMEDIARE

 Planşeele pot fi concepute în mai multe variante: cu elemente tip (fâşii cu goluri);
cu panouri mari; cu elemente prefabricate în poligoanele proprii (predale).

XV.4.4.1. Planşee executate cu elemente tip

Atunci când este posibil (când nu sunt goluri mari în planşeu), golurile pentru
instalaţii pot fi comasate în zonele optime, iar sarcina utilă să fie cuprinsă între limite
acceptabile; în acest caz se recomandă ca planşeul să fie executat din elemente tip,
fabricate în industrie, şantierul devenind loc aproape exclusiv de montaj, singurele
operaţii ulterioare montajului fiind realizarea îmbinării (simplă, în cele mai multe
cazuri) şi turnarea unei suprabetonări de 4-5 cm grosime, armată cu plase sudate.
De asemenea, este bine ca toate elementele prefabricate ale unui planşeu să fie
de acelaşi tip.

XV.4.4.2. Planşee executate cu panouri mari

Planşee executate cu panouri mari se prevăd la locuinţe, anexe tehnico-sociale,

clădiri pentru birouri etc. Panourile se execută de regulă în unităţi industriale
specializate, rareori în poligoanele proprii. La montaj ele reazemă fie pe elemente
realizate anterior (pereţi, grinzi), fie pe eşafodaje de inventar. După montaj, singura
operaţie este aceea de realizare a îmbinării pe contur (in general, prin sudarea
mustăţilor în armături şi completarea cu betonul de monolitizare).

XV.4.4.3. Planşee tip predale cu suprabetonare

Utilizarea acestui gen de planşeu apare necesară, fie din motive tehnologice
(goluri în planşee, existenţa unor utilaje cu greutate mare), fie din cauza sarcinilor
mari, care depăşesc capacitatea portantă a elementelor prefabricate de planşeu
tipizate.
Predatele elimină o sene de operaţii mari consumatoare de manoperă şi
materiale pe şantier:
— cofraje, eşafodaje,susţineri pentru placă;
— armatura de la partea inferioară, care se află înglobată în predală;
— eventualele goluri (între anumite limite) pot fi prevăzute în predală. Datorită
acestor avantaje, care conduc şi la reduceri apreciabile ale
duratelor de execuţie, se utilizează adeseori şi la alte construcţii etajate care au
termene de execuţie foarte scurte.
Pentru ca soluţia să devină şi mai eficientă, este bine ca predalele să aibă
aceleaşi dimensiuni şi aceeaşi armare la toate nivelele.
Această soluţie trebuie completată de o industrializare cât mai mare a operaţiilor
de şantier ulterioare montajului: armarea cu plase sudate a suprabetonării şi turnarea
betonului în suprabetonare.

XV.4.4.4. Planşee casetate cu suprabetonare

La planşee cu deschideri şi sarcini utile mari, (1.0-2.5 tf/m2) o soluţie proiectată

şi aplicată cu mult succes la numeroase lucrări industriale a fost aceea cu casete
prefabricate din armociment, montate provizoriu pe eşafodaje, armate şi
suprabetonate. Caseta prefabricată (cu latura de ~1,45 m), având şi rolul de cofraj,
este înglobată în suprabetonare, fiind luată în calcul la dimensionarea plăcii şi a
nervurilor de pe cele două direcţii ale planşeelor casetate.
 XV.4.5. CONFORMAREA TEHNOLOGICĂ A ACOPERIŞULUI
Se impune ca acoperişurile să fie executate cu prefabricate produse de industrie.
De regulă, se folosesc fâşii cu goluri sau chesoane cu deschideri mari. Montarea
acestora nu ridică probleme deosebite, limitându-se la aşezarea corectă pe reazeme
şi o monolitizare simplă, iar şantierul devine practic exclusiv loc de montaj.

XV.4.6. CONFORMAREA TEHNOLOGICĂ A ÎMBINĂRILOR

Executarea îmbinărilor reprezintă operaţia ce rămâne de executat integral pe
şantier la structurile prefabricate. În aceste condiţii se impune ca acestea să fie
concepute într-un mod care să asigure o execuţie corectă, rapidă, uşor controlabilă.
Este bine ca îmbinările la un nivel să fie de acelaşi tip.

XV.5. CONFORMAREA UNOR STRUCTURI INTEGRAL PREFABRICATE LA

CONSTRUCŢII DEFINITE CA EXECUTABILE NUMAI MONOLIT

Prefabricarea integrală a structurilor constituie acţiunea determinantă în

transformarea şantierului într-un loc de montaj, acţiune de înaintat principiu
tehnologic, de certă performanţă tehnică.
Prefabricarea unor structuri declarate ca executabile numai monolit, conformarea
lor, implică îndeplinirea a priori a unor condiţii imperioase:
1) Asigurarea identităţii de comportare a structurii noi prefabricate cu
structura iniţială monolit din punct de vedere constructiv, stabilitate, rezis-
tenţă, etanşeitate (cerinţă ce conduce actualmente în 90% din cazuri la
soluţii din beton armat monolit), izolare hidrofugă şi termică.
2) Păstrarea funcţionalităţii în exploatare.
3) Alcătuirea dintr-un număr minim de tipodimensiuni de elemente prefabricate,
uşor de realizat, montat şi monolitizat.
4) Aplicarea unor tehnologii specifice, care să asigure respectarea condiţiilor
anterioare.