XIV.

PREFABRICAREA ELEMENTELOR DIN BETON ARMAT

XIV.1. INDUSTRIALIZAREA LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

Industrializarea lucrărilor de construcţii Industrializarea lucrărilor de construcţii

se poate defini ca o transformare a procesului de producţie din construcţii în sensul
apropierii lui de caracteristicile fundamentale ale proceselor de producţie din ramurile
industriale cele mai avansate din punct de vedere tehnic.
Prefabricarea reprezintă cel mai semnificativ mod de industrializare a lucrărilor
de construcţie întrucât permite mutarea de pe şantier în fabrici sau ateliere de
producţie, a proceselor umede şi cu ciclu lung de realizare.
Şantierele se transformă radical, devenind şantiere de montaj, productivitatea
muncii creşte spectaculos, ca şi viteza de execuţie.
Totuşi, pentru a stabili eficienţa economică a prefabricării, trebuie luate în
considerare cheltuielile totale (fabrică şi şantier), precum şi cele de manipulare şi
transport (deoarece se transportă şi manipulează atât materialele cât şi produsele).
Reducerea cheltuielilor de fabricaţie implică mecanizarea avansată şi
complexă a procesului de producţie, sau chiar automatizarea lui.
Mecanizarea complexă sau automatizarea procesului de fabricaţie nu se
poate realiza însă în condiţii de folosire intensivă a mijloacelor utilizate decât dacă
produsele sunt omogene, chiar uniforme, atât din punct de vedere al tehnologiei de
execuţie, cât şi al formei şi dimensiunilor de care aceasta depinde. Este necesară
deci producţia în serie mare a unor elemente cât mai asemanatoare, dacă nu chiar
identice.
Prin prefabricarea pe şantier (preturnare sau prefabricarea în baze proprii de
producţie), cu tehnologii asemănătoare betonului monolit, manopera pe şantier – şi
în acelaşi timp totală – se reduce în medie, cu circa 20%.
Prin prefabricarea în fabrici a elementelor de construcţii, manopera pe şantier
se reduce pentru aceste elemente, faţă de soluţia din beton monolit, cu circa 80%, iar
manopera totală (fabricaţie, transport, montare), în medie cu circa 30%.
În general, preturnarea se recomandă doar pentru elemente lungi (stâlpi),
dacă nu există mijloace de transport corespunzătoare (dacă de atinge limita tehnică).
Pentru toate celelalte cazuri se recomandă executarea elementelor prefabricate în
fabrici.

XIV.2. AVANTAJE, DEZAVANTAJE ŞI OPERAŢII DE LUCRU

XIV.2.1. Avantajele principale:

1. Asigurarea continuităţii lucrului în tot timpul anului;

2. Utilizarea în cea mai mare parte a muncitorilor calificaţi şi specializaţi în
anumite operaţii;
3. Introducerea mecanizării şi automatizării proceselor tehnologice;
4. Realizarea unei mari economii de cofraj şi uneori de oţel şi beton folosind
precomprimarea;
5. Realizarea unei calităţi sporite datorate materialelor de calitate superioară,
specializării muncitorilor, posibilităţii unui control permanent al tuturor
operaţiilor şi gradul ridicat de mecanizare;
6. Utilizarea unor metode de accelerare a întăririi betonului;
7. Reducerea manoperii pe şantier şi utilizarea muncitorilor calificaţi;
8. Reducere timpului de execuţie al construcţiei;
9. Mărirea distanţei între rosturile de dilataţie;
10. Demontarea şi utilizarea construcţiei;
11. Posibilitatea încercării elementelor şi verificarea astfel a calculelor;

XIV.2.2. Dezavantajele majore:

1. Pierderea continuităţii datorate monolitismului;

2. Sporirea înălţimii construcţiei datorită suprapunerii prefabricatelor;
3. Apariţia unor rigidizări suplimentare datorate lipsei monolitismului;
4. Necesitatea unor utilaje puternice de ridicat în vederea montării
prefabricatelor;
5. Sporirea uneori a consumului de oţel şi beton, datorită solicitărilor
suplimentare pentru fazele de manipulare, transport şi montaj;
6. Posibilitatea apariţiei unor defecte (fisuri, crăpături, ciobiri, etc.) în timpul
depozitării, transportului sau montajului;
7. Folosirea prefabricării nu e posibilă în toate cazurile, ea având anumite limite:
i. Limită tehnică, determinată de posibilităţile de confecţionare a
prefabricatelor, de transportul şi manipularea lor;
ii. Limită de eficienţă economică;
iii. Limită de ordin estetic.

XIV.2.3. Operaţii de lucru principale (comune):

1. Curăţirea şi ungerea tiparelor;

2. Asamblarea tiparelor;
3. Montarea armaturilor;
4. Punerea in opera a betonului si compactarea lui;
5. Tratarea termica;
6. Decofrarea;
7. Controlul de calitate;
8. Marcarea elementelor;
9. Depozitarea;

XIV.2.4. Operaţii de lucru specifice:

1. Pozitonarea de piese inglobate ca rame;

2. Tensionarea armaturilor de inalta rezistenta;
3. Transferul fortei de precomprimare;
4. Lucrari de finisaje;
5. Lucrari de termoizolatie;
6. Lucrari de instalatii;
7. Sablare;
 XIV.3. TEHNOLOGII DE BAZĂ

Sunt cele de realizare a prefabricatelor din beton armat şi beton

precomprimat, deşi au multe particularităţi în funcţie de tipul elementului pe care îl
realizează şi a mijloacelor folosite, se pot grupa în 3 tehnologii de bază:
-TEHNOLOGIA STAND
-TEHNOLOGIA CONVEIER
-TEHNOLOGIA IN FLUX DE AGREGATE

XIV.3.1. Tehnologia stand

Tehnologia stand se caracterizează prin aceea că, în cadrul fluxului de

fabricaţie, utilajele de formare — tiparele — sunt fixate pe un amplasament, anume
stabilit, iar muncitorii şi utilajele tehnologice cu care se realizează diferitele operaţii se
deplasează de la un tipar la altul, de la un post de lucru la altul.
Tiparele se amplasează în general (fig. XIV.1) pe o platformă — exterioară
sau acoperită — în unul sau mai multe şiruri (1).
Linia tehnologică stand este deservită de utilaje proprii (2) de ridicat şi
transportat materialele şi semifabricatele (poduri rulante, macarale portal, macarale
turn), ce se deplasează pe căi, de rulare (3) în lungul pistelor. Sunt prevăzute de
asemenea cu instalaţii electrice de forţă, racorduri de apă, canal şi de energie
termică (abur, apă caldă etc), toate având prize de alimentare (4) la distanţe
convenabile pentru tiparele amplasate.
Transportul semifabricatelor (beton, armătură, materiale înglobate) se face cu
dumpere pitice sau electrocare (5) până în raza de acţiune a mijlocului de ridicare de
pe stand, care efectuează şi transportul transversal; betonul se transportă în bene cu
deschidere la partea inferioară, pentru descărcare.

Fig. XIV.1: Tehnologia STAND

1-şir de prefabricate; 2- pod rulant; 3-cale de rulare; 4-prize de alimentare pentru instalaţii;
5-utilaj transport semiprefabricate; 6-depozit prefabricate.

Compactarea betonului se face cu vibratoare de cofraj, reazeme vibrante,

pervibratoare.
Tratamentul termic se face în tipare (cofraje) încălzitoare, în masa lui, sau, în
mod excepţional, în camere de aburire.
Într-un post de lucru se poate instala un singur tipar sau mai multe,
mecanizate sau nu, pe un singur rând sau suprapuse, individuale sau în baterii de
tipare verticale, care pot fi prevăzute eventual cu cortine încălzitoare şi vibrante etc.
 Când se folosesc baterii de tipare se poate realiza şi o maşină de turnare
alcătuită dintr-un buncăr distribuitor în care se descarcă betonul şi care se
deplasează deasupra tiparelor.
În cazul liniilor tehnologice interioare de tip stand trebuie rezervate la capete
spaţii pentru a doua fază de răcire — de la temperatura la care s-a făcut decofrarea,
la temperatura mediului. De aici prefabricatele se transportă pe orizontală în depozit
(6), folosind mijloacele de ridicare (2) sau mijloace speciale.
Pentru realizarea elementelor de beton precomprimat se folosesc tipare
purtătoare a forţei de precomprimare sau standuri lungi, cu culei la capete, între care
se întinde armătura pentru toate elementele ce se pot realiza între cele două culei.
În tehnologia stand se pot realiza orice elemente, neplafonate nici ca serie,
nici ca gabarite sau greutate decât de capacitatea utilajelor de ridicare.
Consumul de manoperă pe 1m3 de beton poate varia însă în limite foarte largi
(20...40h/m3) în funcţie de înzestrarea tehnică cu mijloace şi în special în funcţie de
tiparele utilizate — de la cele mai simple, până la tipare mecanizate, vibratoare,
încălzitoare, purtătoare ale forţei de precomprimare etc, adevărate maşini de
formare, recomandabile în special pentru elementele de construcţie foarte mari.

XIV.3.2. Tehnologia în lanţ de agregate (sau de utilaje)

Tehnologia în lanţ de agregate se caracterizează prin aceea că în cadrul

fluxului de fabricaţie tiparele sunt mobile şi sunt transportate succesiv pe la diferite
posturi de lucru, care formează lanţul tehnologic.
Pe o asemenea linie tehnologică (fig. XIV.2) sunt stabilite spaţii speciale în
care se face fiecare operaţie sau un grup de operaţii.

Fig. XIV.2. Tehnologia în lanţ de agregate:

1-atelier de tipare; 2-atelier de armături; 3-depozit de armături; 4-montarea armăturilor;
5-prepararea betonului; 6-distribuitor de beton; 7-post de formare (turnare, vibrare);
8-aşteptare pentru tratament termic; 9-tratament termic; 10-decofrare; 11-control calitate;
12-depozit; 13-stand de încărcare; 14-curăţire tipare; 15-depozit tipare.
Fiecare post este dotat cu utilaje şi instalaţii care, fiind fixe, pot avea gabarite
şi dimensiuni mari şi, în consecinţă, un nivel tehnic foarte ridicat.
Tiparele trebuie să fie foarte rigide pentru ca să nu se deformeze în timpul
transportului şi să provoace fisuri în betonul proaspăt, vibrat, dar neîntărit.
Linia tehnologică trebuie să fie dotată cu utilaje de ridicat (poduri rulante,
macarale portal), corespunzătoare pentru manevrarea elementelor prefabricate,
inclusiv a tiparelor şi înzestrate cu micro-viteze.
 Existenţa unui punct fix de betonare face posibil transportul betonului cu benzi
transportoare sau prin pompare şi folosirea, pentru compactare, a unor mese sau
reazeme vibrante, foarte puternice.
Tratamentul termic se face în camere de aburire, la presiune atmosferică
normală, cu control automatizat al temperaturii. Pentru perioada de aşteptare,
tiparele se aşează în stive, în faţa camerei, ceea ce permite umplerea rapidă a
acestora.
Elementele de beton precomprimat nu se execută în general cu tehnologia în
lanţ de agregate, sau se execută numai în tipare purtătoare.
Pentru tehnologia în lanţ de agregate, greutatea elementelor prefabricate este
plafonată la circa 50% din sarcina utilă a podurilor rulante sau macaralelor, din cauza
greutăţii mari a tiparelor, care trebuie să fie foarte rigide. Pentru poduri rulante uzuale
de 50kN rezultă piese de maximum 1 m3 de beton, iar pentru podurile de 100kN,
care pot fi considerate mari, piese prefabricate de maximum 2m3.
Şi dimensiunile pieselor prefabricate sunt limitate de dimensiunile meselor
vibrante şi ale camerelor de aburire. Concomitent, numărul mare de operaţii
înseamnă şi ciclu lung de fabricaţie. Consumul de manoperă variază între 20 şi
30h/m3 beton,
Tehnologia în lanţ de agregate se foloseşte pentru piese relativ mici, existând
tendinţa de înlocuire a ei cu cea în conveier.

VII.3.3. Tehnologia conveier

Tehnologia conveier constă în principiu în trecerea succesivă şi continuă a

unor tipare (T) prin faţa unor posturi tehnologice fixe, unde se efectuează diversele
operaţii, inclusiv tratamentul termic şi finisajul, astfel încît atunci când piesa
părăseşte linia tehnologică este complet terminată (fig. XIV.3).
Tiparele (T) nu se mai deplasează cu poduri, macarale etc., ci pe trenuri de
roţi (R) care circulă pe linii de cale ferată, antrenate cu ajutorul unui lanţ fără sfârşit
ce se deplasează între linii, sau printr-un alt sistem de deplasare mecanică. Procesul
de fabricaţie se desfăşoară în flux continuu, ritmic. Tratamentul termic se efectuează
în mers în cadrul unor tunele sau turnuri, cu acţiune continuă.
La unul din capetele liniei se montează armătura (1), în tiparele care trec apoi
prin faţa maşinilor de formare unde se toarnă (2) şi se vibrează (3) betonul. După ce
parcurg o zonă „de aşteptare" (4) tiparele intră în tunelul de tratare termică (5); la
ieşire elementele sunt decofrate (6) iar tiparele curăţate şi unse (7) pentru o nouă
folosire. În cazul folosirii de tunele de tratare termică spaţiul de deasupra acestora
poate fi folosit pentru depozitare temporară în vederea răcirii (8), depozitarea propriu-
zisă făcîndu-se în exterior (9).
Manipularea elementelor prefabricate se face, după decofrare, cu utilaje de
ridicat.
Pentru vagonete (cărucioare) şi tipare este necesară o linie de întoarcere.
Pentru o mai bună folosire a spaţiului se pot combina două conveiere paralele şi de
sens contrar (fig. XIV.3, b); este necesar ca cel puţin tratarea termică să fie
amplasată într-o zonă comună, întrucât încrucişarea fluxurilor de alimentare cu
armături (A) şi cu beton (B) a celor două conveiere nu poate fi evitată. Conveierele
paralele şi de sens contrar se pot dispune alăturat, ca în fig. XIV.3, b, sau suprapus.
Tehnologia conveier permite o specializare totală a maşinilor şi oamenilor ce
le deservesc şi asigură o folosire maximă a suprafeţelor de producţie.
O linie de fabricaţie poate fi alcătuită din mai multe conveiere.
 Fig. XIV.3. Tehnologia conveier:
a-conveier simplu, secţiune longitudinală; b-conveier dublu, vedere în plan.
1-montarea armăturii; 2-turnarea betonului; 3-vibrarea betonului; 4-zonă „de aşteptare”, 5-zonă de
tratare termică (tunel); 6-decofrarea; 7-curăţire tipare şi ungere; 8-zonă de răcire; 9-depozit de
prefabricate.

Tehnologia în conveier are indici tehnico-economici mult superiori celei în lanţ

de agregate. Aplicarea ei este limitată la piese de mare serie, dar nu în ceea ce
priveşte gabaritul. Se poate schimba relativ uşor sortimentul.
 XV. CONSTRUCŢII DIN ELEMENTE PREFABRICATE DIN BETON

XV.1. CONSIDERAŢII GENERALE

XV.1.1. Definiţii:

Prefabricatele sunt elemente de construcţie executate, în general, în unităţi

industriale de profil. După caz, producţia acestora se poate organiza şi in zone sau
poligoane special amenajate, transportate la obiect şi montate la poziţie, în
conformitate cu detaliile de execuţie. Aceste elemente se solidarizează între ele prin
îmbinări umede (betonarea monolitizărilor) sau uscate (suduri, şuruburi etc).

XV.1.2. Caracteristici ale lucrărilor de montare a elementelor prefabricate

din beton

În comparaţie cu construcţiile executate din beton armat monolit, cele

executate din elemente de beton prefabricat se caracterizează prin:
— caracterul lor industrial, operaţiile executate pe şantier reducându-se la simple
operaţii de montare şi îmbinare;
— volumul redus de manoperă, determinat de creşterea gradului de mecanizare
şi, implicit, prin productivitatea ridicată a lucrărilor;
— necesitatea amenajării unor spaţii corespunzătoare pentru depozitarea
elementelor prefabricate şi existenţei şi utilizării permanente a unor mijloace de
ridicat şi transport la obiect;
— sporirea eficienţei economice ca urmare a scurtării duratei de execuţie a
lucrărilor, respectiv a termenului de intrare in funcţiune;
— eliminarea lucrărilor de cofrare-decofrare, precum şi a unui important volum
de operaţii de susţinere (eşafodaje şi schele), cu efecte foarte importante asupra
consumului de materiale deficitare şi a manoperei;
— asigurarea unei calităţi superioare a lucrărilor, determinată de caracterul
industrial al operaţiilor de prefabricare şi de posibilităţile sporite de control al
execuţiei.

XV.1.3. Clasificarea elementelor prefabricate din beton

Prefabricatele pot fi clasificate pe criterii de: funcţionalitate, alcătuire, fabricaţie

şi formă.

XV.1.4. Criterii esenţiale în alegerea variantei optime de montaj

Pentru a deveni eficientă, acţiunea de prefabricare nu se poate produce

oricum, ci în strânsă legătură cu condiţiile concrete in care trebuie realizată fiecare
construcţie şi în funcţie de unitatea de execuţie. Din momentul în care soluţia
constructivă este stabilită, alegerea variantei de execuţie depinde în cea mai mare
măsură de posibilităţile reale de realizare ale unităţii de execuţie respective. În
elaborarea fişei tehnologice trebuie să se ţină seama cel puţin de următoarele
elemente: dotarea cu mijloace de transport, de manipulare şi dispozitive de ridicare
ale şantierului; numărul de personal muncitor calificat de care se dispune; drumurile
de acces la obiect (cele existente sau cele care urmează să devină definitive);
posibilitatea de execuţie a prefabricatelor în bazele de producţie sau la şantier;
distanţele de transport ale prefabricatelor de la locul de betonare la locul de montaj.
 Din analiza acestor elemente, strâns legate între ele, va trebui să rezulte varianta
tehnologică optimă. Aplicarea acesteia trebuie să conducă la costuri minime, la
mărirea productivităţii muncii şi la reducerea timpului de execuţie, respectiv la
apropierea termenului de punere în funcţiune.

XV.1.5. Organizarea fabricaţiei, transportului şi manipulării

prefabricatelor

XV.1.5.1. Organizarea fabricaţiei în poligoane de prefabricate

Pe poligoanele de prefabricate amenajate în cadrul unităţilor de construcţii se
execută, de regulă, elemente transportabile. Rezultă de aici că aceste elemente
trebuie să aibă gabaritele care să se înscrie în gabaritele mijloacelor de transport cu
care sunt dotate unităţile de construcţii şi să aibă greutăţi limitate la capacitatea
acestor mijloace de transport, precum şi a mijloacelor de încărcare-descărcare.
De asemenea, la alegerea soluţiei de executare a prefabricatelor în bazele
proprii de producţie stau criterii legate de distanţa de transport (poate deveni o
condiţie prohibitivă), starea căilor de acces la obiectele care se execută, capacitatea
de realizare la termen a numărului necesar de prefabricate.
În vederea realizării producţiei, un poligon de prefabricate se caracterizează prin
următoarele:
— se amplasează în imediata apropiere a unei staţii de betoane;
— se realizează in cadrul unor baze de producţie mai complexe, care conţin:
atelier de fasonare a armăturilor cu spaţii de depozitare, atelier de confecţii metalice
cu spaţii de depozitare, utilităţi formate din instalaţii de forţă, apă etc;
— sunt dotate cu elemente de cofraje de tip universal (interşanjabile) şi se
asigură cu tipare unicat pentru elemente de forme şi dimensiuni deosebite;
— sunt dotate cu utilaje de manipulare şi transport (de obicei, macarale-turn pe
căi de rulare şi macarale independente, pe pneuri), cu caracteristici şi performanţe
tehnice corelate cu dimensiunile şi tonajul maxim al elementelor prefabricate
prevăzute a se executa;
— se prevăd spaţii de depozitare pentru prefabricatele executate;
— drumurile de incintă trebuie să asigure manevrele mai dificile ale mijloacelor
de transport de mare capacitate.
Fabricaţia se organizează într-o formă industrializată, permiţând utilizarea cu
maximă eficienţă a materialelor puse în operă (oţel-beton şi confecţii metalice cu
precădere), obţinerea unei bune calităţi a betonului turnat, realizarea dimensiunilor
corecte ale fiecărui element, utilizarea cu rentabilitate crescută a cofrajelor,
micşorarea cantităţii de manoperă pe unitatea de produs.
Un poligon de prefabricate este prezentat în fig. XV.1. Acest gen de poligon se
execută pentru deservirea unei antreprize şi este calculat la o capacitate de 7500 m3
de prefabricate anual. Acesta este un modul care poate fi utilizat ca atare, dublat
(15000 m3/an) sau triplat (22500 m3/an).
 Fig. XV.1: Alcătuirea unui poligon de prefabricate cu capacitatea de 7.500m3/an

Un alt tip de poligon este poligonul mobil, special proiectat pentru realizarea
prefabricatelor relativ uşoare şi de serie. Poligonul se montează lângă zona de
construcţie şi aici se prefabrică toate elementele necesare investiţiei: fundaţii, panouri
de închidere, canale de ventilaţie etc.
Caracteristicile poligonului mobil sunt următoarele:
— este dimensionat astfel încât ciclul de fabricaţie să fie egal cu ciclul de montaj,
zona de depozitare asigurând o rezervă de numai 10 zile;
— este dotat cu tipare mobile, translatabile, basculante, care asigură fabricarea
unui element în 24h;
— toate componentele sunt containerizabile, ceea ce permite mutarea şi
instalarea uşoară de la un şantier complex de creşterea iepurilor, la altul.

XV.1.5.2. Organizarea preturnării unor prefabricate lângă locul de montaj

În situaţii speciale, de regulă când sunt necesare prefabricate agabaritice sau cu

greutăţi foarte mari, pentru realizarea acestora se creează, chiar la locul de montaj
sau în apropierea acestuia, o pistă de prefabricate.
Pentru buna funcţionare, o asemenea pistă necesită fie betonarea pe zona de
preturnare, fie, de preferinţă, chiar executarea parţială a pardoselii brute a viitorului
obiect. Nu sunt necesare instalaţii deosebite faţă de acelea existente în mod curent
pe orice şantier.
În vederea reducerii la minimum a suprafeţei pistelor de beton astfel amenajate,
se recomandă la elementele prefabricate de aceleaşi tipodimensiuni, sau de
tipodimensiuni adaptabile, să se toarne suprapus (lucru exemplificat în mai multe
figuri, condiţionat ca elementele suprapuse să poată fi montate din aceeaşi poziţie a
macaralei de montaj).
Ca avantaj, preturnarea prefabricatelor pe şantier elimină transportul acestora de
la poligonul de prefabricate la obiect, precum şi o serie de manipulări intermediare.
 Ca dezavantaj, preturnarea se execută totuşi cu mijloace de şantier, nereuşind
să ajungă la nivelul de eficienţă obţinut în poligoanele de prefabricate. Prin graficul
de eşalonare a lucrărilor şi prin analiza competentă a planului de situaţie trebuie
foarte atent fixată perioada de preturnare a prefabricatelor, precum şi zona afectată
acestora (în procesul de turnare şi în perioada depozitării), pentru ca să asigure
existenţa prefabricatelor la termenele de montaj şi condiţiile tehnologice pentru
acesta.
Toate aceste caracteristici duc la necesitatea imperioasă ca preturnarea
elementelor prefabricate pe şantier să se facă numai pe baza unei fişe tehno-logice
elaborată în toate detaliile.
XV.1.5.3. Organizarea transportului

Transportul se organizează în urma analizei atente a mai multor elemente:

— forma, dimensiunile şi greutatea elementului prefabricat;
— tipul şi capacitatea mijlocului de transport aflat în dotare;
— poziţia concretă a obiectului la care se transportă prefabricatul, drumurile de
acces şi poziţia platformei de depozitare.
Pentru elementele prefabricate de tip curent (grinzi, stâlpi, elemente de planşeu,
elemente de acoperiş, elemente de închidere şi compartimentare), există în dotarea
unităţilor de construcţii mijloace care pot asigura integritatea acestor elemente pe
timpul transportului.

Fig. XV.2: Mijloace de transport a prefabricatelor

În rândul acestor mijloace de transport se află: treilere de 8—20 tf, semiremorci
de 18—20 tf, remorci speciale tractate de autocamioane sau tractoare.
Câteva tipuri de mijloace de transport utilizate în mod curent pentru transportarea
prefabricatelor uzuale se prezintă în fig. XV.2.
 Pentru elementele care nu au o formă simplă (prefabricate spaţiale, elemente cu
dimensiuni agabaritice etc.), se adaptează pornind de la tipurile curente, dispozitive
speciale utilizate la transport, pentru asigurarea stabilităţii şi integrităţii elementului pe
traseu.
Pentru bunul mers al activităţii de transport, prin proiectul de organizare de
şantier şi prin fişa tehnologică a obiectului sunt stabilite traseele mijloacelor de
transport, obligatorii în fiecare fază a execuţiei. Nerespectarea acestor prevederi
poate conduce la blocaje de circulaţie si chiar la accidente. De asemenea, prin
proiectul tehnologic şi de organizare se stabileşte tipul mijlocului de transport,
dispozitivele necesare (dispozitive tip sau adaptate, în cazuri speciale).

XV.1.5.4. Organizarea manipulării. Dispozitive de ridicare

Pe traseul de transport al elementelor prefabricate de la locul de turnare la locul

de punere în operă au loc mai multe manipulări ale acestuia, care trebuie executate
cu maximă responsabilitate, de echipe special instruite, altfel putând să apară
defecţiuni în prefabricat, uneori neremediabile.
În vederea realizării unei manipulări corecte se impun o serie de măsuri:
— prevederea pentru fiecare tip de prefabricat a unui dispozitiv special necesar
manipulării (dispozitiv ce poate fi diferit de cel necesar pentru montaj);
— stabilirea unei echipe bine instruite pentru efectuarea manipulărilor;
— verificarea, la fiecare prefabricat, a eventualelor defecţiuni provenite în urma
unei manipulări precedente greşite.
Pentru elementele tip şi curente există în dotarea unităţilor de construcţii
dispozitive de manipulare tipizate, omologate.
Pentru elementele cu forme sau gabarite deosebite se prevăd prin proiectul de
organizare de şantier dispozitive speciale.
Dispozitivele de ridicare fiind foarte importante în procesul de montare a
prefabricatelor, trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe:
— să asigure integritatea prefabricatului;
— să fie sigure şi să nu permită mişcări necontrolate (alunecări, rotiri etc.);
— să fie uşor de manevrat la sol şi la poziţie (dată fiind poziţia, deseori precară,
din care se desprinde prefabricatul din dispozitivul de ridicare după montare, se cere
ca sistemul de prindere să fie cât mai uşor de manevrat);
— să aibă o greutate cât mai redusă (în caz contrar, se poate ajunge la creşterea
artificială a capacităţii necesare a macaralei);
— să fie rigid, astfel încât să poată asigura montarea unui număr mare de
prefabricate, fără să sufere deformaţii periculoase;
— să fie uşor de depistat eventualele defecţiuni survenite după o utilizare
îndelungată;
— să fie capabil să acopere o gamă largă de elemente prefabricate de acelaşi tip
(ex.: un singur tip de dispozitiv pentru toate grinzile, un singur tip de dispozitiv pentru
toţi stâlpii normali etc.).
Ca urmare a acestor deziderate, adoptarea unui anumit tip de dispozitiv pentru
un anumit tip de prefabricat se face numai prin proiectul tehnologic şi de organizare.
Este cu desăvârşire interzisă folosirea unor dispozitive improvizate, din materiale
neatestate sau cu defecţiuni.
Pentru prefabricatele cu gabarite sau greutăţi deosebite se proiectează şi se
utilizează dispozitive speciale. Pe fiecare dispozitiv în parte se marchează clar
destinaţia şi capacitatea de ridicare, fiind interzisă utilizarea unui dispozitiv pentru
ridicarea altui element decât cel pentru care a fost destinat, fără avizul proiectantului
de specialitate.
Câteva din dispozitivele tip utilizate pentru manipularea elementelor prefabricate,
se prezintă în fig. XV.3.

Fig. XV.3: Dispozitive pentru manipularea elementelor prefabricate:

DISPOZITIVE PENTRU DEPOZITARE:
1 . Dispozitiv U 277 pentru depozitarea grinzilor prefabricate - proiect IPC 7207/1980
2. Dispozitiv U 192 pentru depozitarea grinzilor prefabricate - proiect IPC 7207/1980
3. Dispozitiv U 275 pentru depozitarea elementelor de suprafaţă - proiect IPC 7207/1980
DISPOZITIVE DE MANIPULAT GRINZI:
1. Dispozitiv de manipulat şi montat grinzi - proiect IPC 7025/11
2. Dispozitiv de manipulat şi montat grinzi - proiect IPC 7025/11
DISPOZI TIVE PENTRU MANIPULAT CHESOANE ŞI ECP :
1. Dispozitiv de manipulat chesoane U 160 - proiect IPC 7207/1980 - poate fi adaptat şi pentru
manipularea şi montarea fundaţiilor prefabricate.
2. Dispozitiv pentru manipulat elemente de suprafaţă tip ECP - proiect IPC 7025/11