CURS 3

MANAGEMENTUL PRODUCTIEI

PROIECTAREA INTREPRINDERII

Continuare…

1.4. Alegerea felului cladirilor si constructiilor

La proiectarea cladirilor sau constructiilor trebuie sa se asigure ca cerinte de baza,
urmatoarele:
- adapostirea in mod economic a activitatii intreprinderii si a bunurilor acesteia, in raport cu
intemperiile si evitarea posibilitatilor de distrugere sau sustragere;
- folosirea optima a suprafetelor de productie;
- sustinerea unor utilaje ce trebuie amplasate la inaltime (poduri rulante, rezervoare);
- compartimentarea rationala a suprafetelor destinate activitatii functionale;
- asigurarea unor conditii corespunzatoare de iluminat, de conditionare a aerului, de izolatie fonica,
etc.
O prima decizie in alegerea tipului de constructie trebuie sa tina seama de faptul ca pot fi
adoptate doua tipuri de solutii constructive:
1. tipul de cladiri fara etaj;
2. tipul de cladiri cu etaj.
1. Constructiile de tipul fara etaj se adopta, de regula, la intreprinderile ce folosesc utilaje
grele si necesita fundatii rezistente (exemplu: intreprinderi siderurgice, constructii de masini grele).
Avantaje:
- au capacitate specifica, portanta, mare a suprafetelor;
- permite executarea de fundatii solide de utilaje;
- asigura o amplasare a utilajelor si un flux tehnologic optim pe suprafete;
- asigura flexibilitate in organizarea productiei, prin reamplasari operative de utilaje si extinderi cu
cheltuieli minime;
- au durata de constructie mica si cost pe m² mai redus fata de cel al constructiilor cu etaj;
- asigura conditii optime de iluminare si ventilatie naturala;
- permit o folosire mai buna a suprafetelor prin evitarea suprafetelor ocupate de coloane, pereti
laterali, scari, ascensoare.
Dezavantaje:
- necesita suprafete de teren mari;
- prelungesc fluxurile tehnologice;
1
- necesita cresterea retelei tehnico – sanitare pe teritoriul intreprinderii.
2. Cladirile cu etaj
Avantaje:
- asigura o folosire eficienta a terenurilor disponibile;
- duc la reducerea distantelor de transport si a lungimii retelelor tehnico – sanitare;
- permit amplasarea suprafetelor de productie pe verticala si proiectarea unor fluxuri tehnologice
pe verticala;
- necesita cheltuieli mai mici pentru conditionarea aerului, pentru incalzire, deoarece etajele
superioare sunt protejate impotriva frigului, prafului, zgomotului.
Dezavantaje:
- limiteaza greutatea produselor sau pieselor care se executa la nivelele superioare;
- micsoreaza sarcinile admise pe plansee;
- propaga vibratiile in unitatile de productie, ceea ce poate fi influenta negativ calitatea produselor.
Cladirile de acest tip se pot folosi pentru intreprinderile de mecanica fina, optica,
electrotehnica, tricotaje, confectii.
Alegerea formei cladirilor si a amplasamentelor trebuie adoptate, de asemenea, la elaborarea
planului general de organizare a intreprinderii.
Pot fi adoptate solutii constructive pentru cladiri sub forma pavilioanelor izolate, a
pavilioanelor reunite sau a constructiilor monobloc. Alegerea formei cladirilor se face tinandu-se
seama de fluxul general de materiale, de suprafetele necesare diferitelor unitati de productie, de
solutiile de amplasare a utilajelor si de cerintele dezvoltarii viitoare. De regula, se pot alege forme
constructive in linie, forme in U, in H, T, L, E, F sau combinatii ale acestora.
Cladirile sub forma pavilioanelor izolate prezinta avantajul unei simplitati constructive,
creandu-se conditii optime pentru aerisire, inlaturarea noxelor sau localizarea pericolului de
incendiu.
Dezavantaj: aceste constructii duc la o extindere prea mare a intreprinderii, lungesc reteaua
de instalatii, reteaua de cale ferata, de drumuri, circuitele materiale si fluxurile tehnologice, toate
acestea ducand la cresterea cheltuielilor de intretinere ale intreprinderii.
Constructiile in forma pavilioanelor reunite prezinta ca avantaje principale: reducerea
dimensiunilor teritoriului necesar intreprinderii, micsorand fluxurile de materiale si de oameni,
reducand totodata si lungimea retelelor, toate acestea ducand la reducerea cheltuielilor de investiti si
apoi de intretinere.
Dezavantaje:
- creste marimea complexitatii constructive;
- este afectata asigurarea iluminatului si aerisirea naturala;
- creste pericolul de incendiu;

2
- pot aparea dificultati de servire a productiei de baza cu alte activitati.
Forma constructiva in linie dreapta se poate folosi atunci cand fluxul tehnologic trebuie sa
aiba un caracter continuu iar circulatia materialelor sa se efectueze de la un capat la altul cu deplasari
rapide, cu posibilitati de extindere viitoare.
Forma in U – intrarea si iesirea materialelor se face prin aceeasi extremitate.
Avantaje:
- alaturarea suprafetelor de intrare si iesire;
- economisirea spatiului de incarcare – descarcare;
- economisirea spatiului pentru amenajarea drumurilor;
- reunirea suprafetelor si totodata a personalului pentru receptia materialelor si pentru expeditie;
- alaturarea depozitelor de materii prime si produse finite;
- folosirea optima a mijloacelor de ridicare, incarcare si transport.
Forma in L se recomanda atunci cand o latura a constructiei trebuie aliniata la o linie
feroviara, la locul de incarcare – descarcare. Aceasta forma permite o buna sistematizare a unitatilor
de productie sau a fabricarii diferitelor grupe de produse.
Sistemul de constructii monobloc – diferitele unitati de productie se concentreaza in cadrul
aceleiasi hale de fabricatie.
Avantaje:
- reducerea fluxului tehnologic;
- reducerea lungimii retelelor;
- folosirea rationala a mijloacelor de transport;
- folosirea rationala a suprafetelor de productie.
Intr-un astfel de sistem de constructii pot fi amenajate, in cadrul aceleiasi cladiri, cateva
fabrici, economisandu-se astfel investitiile in cladiri.
In cadrul proiectarii cladirilor, intreprinderilor, trebuie adoptate solutii cu privire la structura
constructiva propriu-zisa, in practica intalnindu-se trei tipuri:
1. cladiri din beton armat - se executa din parti prefabricate, prin turnare pe santier a
betonului armat.
Avantaje: - asigurarea unei rezistente mari la incendiu;
- reducerea zgomotului si vibratiilor;
- cost de intretinere scazut.
Dezavantaj: - necesita un cost ridicat pentru eventualele modificari.
2. cladiri din structura din otel
Avantaje:
- cheltuieli reduse de intretinere sau pentru eventualele modificari;
- se reduce la minim vibratiile.

3
 3. cladiri din caramida si lemn.
Avantaj: - costuri de intretinere relativ mici.
Pentru adoptarea unor solutii constructive optime, cladirile, sub raportul gradului de
rezistenta la foc, se impart in trei grade. In functie de periculozitatea aparitiei incendiilor se vor
adopta solutii constructive cu un grad mai mare sau mai mic de rezistenta la foc.
Cladirile de gradul 1 sunt cladiri executate din materiale neinflamabile. Cladirile de gradul 2
sunt executate din materiale partial neinflamabile. Cele de gradul 3 sunt cele executate din materiale
inflamabile (lemn).

1.5. Reteaua liniilor de comunicatii pentru transport

Proiectarea liniilor de comunicatii trebuie sa asigure adoptarea unei retele de transport, prin
care sa fie asigurata folosirea mijloacelor de transport in raport cu felul materialelor, al cantitatilor si
al punctelor de transport, astfel incat transporturile sa fie operative, economice, investitiile necesare
sa fie minime iar cheltuielile de intretinere sa fie reduse.
In cadrul intreprinderii industriale, in raport cu locul unde se efectueaza, transporturile pot fi
de doua feluri:
- transporturi interioare;
- transporturi exterioare.
Transportrile interioare, in raport cu modul de efectuare, pot fi tranporturi pe sol, feroviare
sau rutiere, transporturi aeriene, transporturi subterane sau transporturi pe apa.
In intreprindere se pot folosi patru scheme de transport pe cale ferata:

CF
a)
TRIAJ TRIAJ

CF
TRIAJ
b)

4
 c) CF TRIAJ

d)
CF TRIAJ

a. Schema cu linii continue, sau de trecere, se adopta la intreprinderile cu trafic mare de

materiale amplasate pe terenuri ce au forma alungita. Caracteristica acestui tip de schema o
constituie faptul ca transportul are un caracter continuu, vagoanele fiind introduse de la un capat al
retelei, circula de-a lungul liniilor si ies la celalalt capat al retelei. La ambele capete ale retelei exista
cate o statie de triaj.
b. Schema cu linii moarte se foloseste la intreprinderile cu trafic redus si la care terenul
limitat nu permite folosirea unor linii de cale ferata cu caracter continuu. Caracteristica acestei
scheme o constituie faptul ca liniile de cale ferata se termina prin linii moarte in anumite puncte de
pe teritoriul intreprinderii.
c. Schema cu linii in bucla, sau inelara, se foloseste la intreprinderile care dispun de un
teritoriu mare si necesita deplasarea unor cantitati mari de materiale. Se caracterizeaza prin faptul ca
liniile de cale ferata, urmand un traseu continuu de-a lungul unor unitati de productie, se inchid sub
forma unor bucle sau inele.
d. Schema mixta contine elemente caracteristice celor trei tipuri de scheme analizate anterior.
Se foloseste la intreprinderile cu un volum mare de transport si unde terenul permite asigurarea
continuitatii.
La acest tip de schema se vor prevedea linii moarte si linii continue cu inchidere in bucla, in
raport cu cerintele de transport ale unitatilor de productie.
La proiectarea retelelor de transport pe cale ferata trebuie prevazute toate instalatiile necesare
bunei functionari a acesteia: statiile de triaj, platformele rotative, macazurile, instalatiile de
incarcare-descarcare. Liniile de cale ferata, prin traseul lor, trebuie sa fie paralele sau perpendiculare

5
cu axul longitudinal al cladirilor, pentru a asigura folosirea optima a instalatiilor de incarcare-
descarcare, indeosebi a podurilor rulante.
Odata cu proiectarea retelelor de transport pe cale ferata, trebuie sa se prevada si retelele de
transport rutier.
In raport cu importanta si locul pe care il ocupa in cadrul retelei, drumurile se impart in:
- drumuri principale, de clasa I sau magistrale si drumuri principale de clasa II;
- drumuri secundare de clasa III si IV;
- drumuri speciale.

1.6. Retelele tehnice

Din cadrul retelelor tehnice fac parte retelele electrice, telefonice, radio si semnalizare,
conductele de apa, canalizare, retelele sanitare, instalatiile de incalzire, retelele de abur, gaze, aer
comprimat, petrol.
Aceste retele pot fi aeriene sau subterane, iar la proiectarea lor se folosesc normative tehnice
si tehnico – sanitare, care prevad modul de amplasare, adancimea sau inaltimea de instalare,
distantele dintre ele si conditiile de functionare.
Potrivit acestor norme, diferite feluri de retele trebuie amplasate intre cladiri si drumuri, pe
cat posibil in afara arterelor principale de transport, pentru asigurarea efectuarii de reparatii
operative, fara perturbarea transportului.
Diferite retele trebuie proiectate pe trasee drepte, paralele sau perpendiculare fata de axele
cladirilor. Exista cazuri cand retelele tehnice trebuie amplasate in tuneluri amenajate.

1.7. Amplasarea instalatiilor in aer liber

Amplasarea instalatiilor in aer liber duce la reducerea fondurilor necesare de investitii si la
scurtarea termenului constructiei. Aceste solutii de proiectare pot fi adoptate intr-o serie de ramuri
industriale, cum sunt: industria siderurgica, cea de prelucrare a titeiului, industria chimica.
Adoptarea acestor solutii de constructii duce la inlocuirea unor cladiri de dimensiuni
importante cu instalatii si utilaje amplasate in aer liber, determinand in acest mod schimbari
importante in aspectul de ansamblu al complexelor industriale.

1.8. Metode de dimensionare a suprafetelor necesare

Se folosesc urmatoarele metode:
Metoda prin calcul este cea mai exacta metoda de dimensionare a spatiilor si consta in
stabilirea necesarului de masini, utilaje si instalatii si a necesarului de suprafata pentru fiecare tip de
utilaj in parte. Pe total, pentru toate utilajele, pe baza normativelor de suprafata existente, se
determina suprafetele necesare pentru servicii de intretinere, depozitare, circulatie a materialelor, etc.

6
 Suprafata totala se obtine adaugand la suprafetele de productie, suprafetele necesare
serviciilor auxiliare, suprafetele destinate administratiei, etc.
Folosirea metodei de administrare a suprafetei de productie pe baza de calcul, necesita
stabilirea, in prealabil, al unui inventar al masinilor si utilajelor, echipamentelor necesare.
Necesarul de masini si utilaje se poate calcula prin metode adecvate, sau poate rezulta din
gradul de proiectare tehnologica, pentru instalatiile sau agregatele unitare, constituite intr-un flux
continuu de fabricatie.
Celelalte date referitoare la dimensiuni, performante, etc. se gasesc in fisele tehnice ale
acestora sau ale unor utilaje asemanatoare. Determinarea numarului necesar de masini, utilaje sau
instalatii se face utilizand relatii de calcul care tin cont de caracteristicile tehnice, de exploatare,
normele tehnico – economice, de timpul disponibil de functionare, etc.
Metoda prin transpunere consta in aceea ca se pleaca de la marimea suprafetelor afectate
diferitelor masini sau sectoare de activitate, de la un proiect similar existent, care se ajusteza tinand
cont de cerintele existente si se corecteaza cu anumiti coeficienti de multiplicare, in raport cu
cerintele ce se urmaresc pentru obiectivul proiectat.
Stabilirea suprafetei dupa un proiect sumar consta in aceea ca se elaboreaza un prim proiect
de detaliu cu caracter sumar, care sa ofere o prima orientare asupra spatiilor necesare, in raport cu
solutiile adoptate, precum si asupra proportionalitatii spatiului intre zonele de activitate si
echipamentele respective.
Metoda pe baza normativelor de utilizare a spatiilor se foloseste in mod frecvent in cazul in
care anumite tipuri de suprafete se repeta de la un proiect la altul. Pentru aceasta categorie se
stabilesc anumite normative sau standarde, care vor fi folosite la fundamentarea suprafetelor
necesare. Exemplu: normative pentru tipuri de masini, suprafete auxiliare, spatii administrative.
Metoda pe baza tendintei coeficientilor si a extrapolarii – se pot stabili o serie de coeficienti
utili pentru proiectare: raporturile dintre suprafetele ocupate de constructii si cea a terenului,
raporturile dintre suprafetele ocupate de constructii si suprafata utila sau coeficientul care exprima
raporturile dintre spatiu si functiune.
Suprafata necesara pentru o anumita activitate se poate calcula pe baza unor astfel de
coeficienti si prin extrapolare, tinand seama de tendinta valorii acestuia in viitor.