Sunteți pe pagina 1din 30

PROIECT

MECANISME DE RIDICAT

ING. SOVA TEOFIL

1
CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I. GENERALITATI

1.1.MECANISME DE RIDICAT

1.2.DOMENII DE UTILIZARE

CAPITOLUL II. MASINI DE RIDICAT.MACARALE

2.1.SISTEME DE ACTIONARE

2.3.MECANISME DE RIDICAT COMPLEXE

2.1.1 MACARALE

NORME SSM

BIBLIOGRAFIE

2
ARGUMENT

Revolutia industriala de la sfirsitul sec.-XVIII- si inceputulsecolului –XIX- a


stimulat si fabricarea otelului pudlat,mult mai indicat pentru executarea
constructiilor decat fonta,folosita pana atunci in diferite constructii dintre care
mentionam podul cu arcedin fonta peste raul Severn din Anglia(1779).
Podurile suspendate construite incepand din anii 1796 in S.U.A.si din 1824 In
Franta,Anglia si Germania(podul de la Freiburg cu o deschidere de 256
m,1834).Viaductul de la Garabit din Franta(1880-1884),precum si uriasa Galerie a
masinilor de la Expozitia Universala din Paris ,au demonstrat posibilitati aproape
nelimitate ale utilizarii otelului inconstructii.Inginerul francez Gustave
Eiffel(1832-1923) si profesorul rus N.A. Beleliubski (1845-1922) sunt cei care au
introdus otelul moale(turnat) in constructia podurilor , fapt care a avut ca urmare o
mare dezvoltare a constructiilor metalice. Pentru constructorii romani este
remarcabil faptul ca , numai dupa citiva ani de la aplicarea acestui material ,
inginerul Anghel Saligny a realizat in 1897 podul peste Dunare la Cernavoda ,
celmai mare din Europa acelor timpuri ,constructie executata integral din otel
moale.In 1989 se inaugureaza Turnul Eiffel din Paris proiectat siexecutat din otel
de G.Eiffel , cu o inaltime initiala de 300,60 m.Toate aceste constructii si cele
contemporane nu se puteau realize fara folosirea utilajelor de ridicat folosite in
constructii.Instalatiile de ridicat fac parte din categoria mare a instalatiilor de
ridicat si transportat si cuprind totalitatea mecanismelor,masinilor si instalatiilor
care servesc la deplasarea sarcinilor pe directie verticala si transportarea lor pe
orizontala, prin rotatie sau translatie, pe un spatiu restrins .
Mecanizarea operatiilor de transport si ridicare ,respective descarcare, depozitare
propriuzisa au un rol important inconstructiile metalice, deoarece contribuie in cel
mai inalt grad la marirea productivitatii muncii , micsorarea consumului si
pierderilor de materiale auxiliare ,securitatii muncii si subansamblurilor , precum
si la scurtarea termenelor de dare in exploatare a lucrarilor respective La
depozitarea , manevrarea si montarea subansamblurilor care alcatuiesc constructia
metalica se folosesc utilaje numeroase si variate de la cele mai simple
dispozitive pentru prindere si suspendare pana la macaralele cele mai puternice.
3
Masinile de ridicat si transportat sunt utilizate pentru manipularea sarcinilor între
limitele unei încaperi sau ale unui teren liber.
Spre deosebire de transportul îndepartat (feroviar, rutier,aerian) care transporta
sarcini la distante mari, dispozitivele de ridicat si transportat, deplaseaza sarcinile
pe distante relativ scurte si numai în anumite cazuri ele pot atinge distante mari
(asigurarea unei comunicatii permanente între doua sau mai multe puncte legate
prin procesul de productie)

4
CAPITOLUL I
GENERALITATI

În incinta societaţilor comerciale şi şatierelor de montaj pentru


deplasarea materialelor sau ansamblurilor tehnologice se folosesc
diferite mijloace de transport
Utilajele de ridicat fac parte din categoria mare a mijloacelor de
transport şi cuprind totalitatea mecanismelor, maşinilor şi instalaţiilor
care servesc la deplasarea sarcinilor pe direcţia verticală şi la
transportarea lor pe orizontală, prin rotaţie sau translaţie, pe un spaţiu
restrîns.
Mecanizarea operaţiilor de transport şi ridicare respectiv descărcare,
depozitare şi montarea propriu+zisă au un rol important în construcţiile
metalice, deoarece contribuie în cel mai înalt grad la mărirea
productivitaţii muncii, micşorarea consumului şi pierderilor de materiale
auxiliare, securitatea muncilor şi subansamblurilor, precum şi la
scurtarea termenelor de dare în exploatare a lucrarilor respective.
La depozitarea, manevrarea şi montarea subansamblurilor care
alcătuiesc construcţia metalică se foloseşte un utilaj numeros şi
variat:începând de la cele mai simple dispoyitive pentru ridicat şi
transportat până la macaralele cele mai puternice şi mai mobile.
La alegerea dispozitivelor şi utilajelor pntru ridicat şi transportat se vor
avea în vedere următoarele criterii:
- utilajele să aibă greutate mică, randament mare şi siguranţă în
funcţionare;
- capacitatea de transport şi ridicat a utilajelor să corespundă volumului
de lucrări şi sarcini maxime de ridicat şi să asigure lucrul neîntrerupt pe
şantier sau în societatea cemercială;
- investiţia şi cheltuielile de regie să fie mici (costul şi consumul de forţă
5
de muncă raportat la cantitatea de materiale sau produse transportate să
fie redus).
Pe lângă criteriile generale care stau la baza alegerii sistemului de
mecanizare, la alegera utilajelor trebuie să se ţină seama şi de
posibilităţile energetice ale locului de montare.În cazul când există sursă
de energie electrică, vor fi preferate utilajele cu acţionare alectrică, iar
atunci când nu există reţea de energie electrică motoarele termice vor fi
obligatoriu elese ca mijloace de acţionare.
1.1.MECANISME DE RIDICAT
Mecanismele de ridicat sunt instalaţii de ridicat de complexitate redusă,
cu acţiune periodică şi care în general au un singur mecanism, cel de
ridicare, dintre care se pot aminti:cricuri cu cremalieră, cu şurub,
hidraulice; palane manuale şi electropalane; platforme ridicătoare
manuale; vinciuri.
Deplasează sarcini între două puncte în spaţiu, pe verticală sau combinat
pe orizontală şi pe verticală, cu ajutorul unei instalaţii prevăzută cu un
mecanism special de ridicare.
Mecanismele de ridicat sunt caracterizate prin greutate proprie şi gabarit
redus, ceea ce permite o deplasare uşoară de la un loc de muncă la altul.
A.CLASIFICAREA MAŞINILOR DE RIDICAT
a). După ciclul de lucru se împart în:
- maşini cu acţiune sau funcţionare continuă;
- maşini cu acţiune sau funcţionare discontinuă.
b). După modul de acţionare se împart în:
- maşini cu acţiune mecanică asupra produsului;
- maşini cu acţiune hidraulică
- maşini cu acţiune pneumatică
- maşini cu acţiune electrică
c) După gradul de automatizare se împart în:

6
- maşini fără elemente de automatizare
- maşini şi utilaje semiautomate
- maşini şi utilaje automate
d) După numărul de operaţiuni executate se împart în:
- maşini individuale (care execută o singură operaţiune);
- maşini complexe (care execută operaţiuni complexe).
B.TIPURI DE MAŞINI DE RIDICAT
-palane(scripeţi)
-poduri rulante
-macarale
-ascensoare
-cricuri
-troli
1.2.DOMENII DE UTILIZARE

Maşinile de ridicat şi transport joacă un rol foarte important în diferitele


ramuri de producţie. Actualmente, la aceste maşini, este folosită aproape
exclusiv acţionarea electrică.
Acţionarea electrică a contribuit în mare măsură la perfecţionarea
instalaţiilor de ridicat şi transport din punctul de vedere al siguranţei în
funcţionare şi al productivităţii.
Ca exemplu pentru unele din utilizările mai importante ale
maşinilor de ridicat şi transport se poate aminti:

în siderurgie: poduri de transbordare pentru cocs, minereuri şi adausuri,
macarale pentru încărcarea cuptoarelor Simens Martin, ascensoare
pentru furnale înalte, şi diferite tipuri de poduri rulante;

în metalurgia prelucrătoare: macarale rotitoare şi poduri rulante;

în domeniul construcţiilor: macarale turn şi escavatoare;

7
în centralele electrice: poduri rulante în sălile de maşini, instalaţii pentru
descărcarea combustibilului din vagoane de cale ferată sau din şlepuri şi
pentru repartizarea în depozit şi instalaţii pentru ridicarea
combustibilului în silozurile înalte; în acest scop se folosesc poduri de
transbordare, screpere, benzi de transport, elevatoare cu cupe, jgheaburi
cu racleţi, melci de transport, monorailuri şi ascensoare;

în porturi: instalaţii de transbordare foarte mari, unde greutăţile ridicate
ating sute de tone;

în clădiri înalte: ascensoare pentru persoane
Proiectarea unei acţionări electrice, incluzând şi comanda automată,
cuprinde două probleme de bază:
a) alegerea sistemului de acţionare şi a schemei electrice;
b) dimensionarea elementelor care intervin în schema electrică.
Pentru rezolvarea acestor probleme trebuie sǎ se aibă în vedere că
procesul tehnologic realizat de maşina de lucru impune condiţiile de
bază pentru alegerea şi dimensionarea acţionării electrice.
La rândul lor, perfecţionarea utilajului electric şi a sistemelor de
acţionare determină modificări atât în construcţia maşinilor de lucru, cât
şi în realizarea proceselor tehnologice în condiţii cât mai optime.
La proiectarea unei acţionări se disting următoarele etape principale:

Etapa I.

Pentru alegerea sistemului de acţionare şi a tipurilor de motoare electrice


trebuie să se stabilească dacă sunt necesare: modificarea turaţiei;reglarea
turaţiei are o valoare precisă, independent de sarcină sau de alţi factori;
inversarea sensului de mişcare; porniri şi frânări frecvente.
De asemenea, mai este necesar sa se cunoască: condiţiile în care trebuie
realizate aceste cerinţe:cum ar fi spre exemplu limitele de modificare a
turaţiei, frecvenţa inversărilor, pornire grea sau uşoară etc.;
ordinul de mărime al puterii necesare pentru acţionare, regimul de lucru
impus motoarelor electrice şi condiţiile impuse de mediul ambiant.

8
Ştiind că se pot aplica diferite sisteme de acţionare folosind curentul
alternativ sau continuu, soluţia finală se definitivează cu considerarea
următorilor factori: productivitatea maşinii de lucru; cheltuielile de
investiţie şi exploatare; randamentul şi factorul de putere,
respectiv consumul de energie pe unitatea de produs.

Etapa II.

Cuprinde calculul datelor tehnice ale motoarelor electrice de acţionare şi


ale sistemului de alimentare, atunci când este cazul, cum ar fi:
transformator, convertizor cumaşini rotative sau elemente statice, etc. Se
calculează puterea motoarelor pe baza limitelor impuse de încălzire, cu
respectarea condiţiilor de pornire şi suprasarcină, ţinând seama şi de
condiţiile impuse de mediul ambiant. Problema se rezolvă pe baza
diagramelor de funcţionare prin metodele indicate în literatura de
specialitate.
Turaţia motorului se alege în funcţie de diferite considerente, dintre care
se amintesc ca exemple următoarele: la acţionările cu funcţionare
intermitentă sau cu mişcare reversibilă, considerentul de bază este acela
ca energia cinetică înmagazinată în sistemul motor-maşină de lucru să
fie minimă; la acţionările cu funcţionare continuă trebuie să se ţină
seama de o seriede aspecte tehnico-economice, cum ar fi valoarea
raportului de transmisie, construcţia transmisiei, gabaritul şi costul
transmisiei şi motorului de turaţie mai mare sau mai mică.
În cazul acţionării maşinilor de lucru cu sarcină sub formǎ de şocuri
(laminoare, prese, etc.) determinarea datelor tehnice ale motorului
electric este legată de calculul momentului de inerţie al volanului.
Odată cu determinarea puterii motorului se stabileşte şi forma
constructivă. pe cât posibil se folosesc motoare de construcţie normală,
evitându-se cele de construcţie specială.
Stabilirea datelor tehnice şi tipului motorului de acţionare se fac în
funcţie de factorii amintiţi la etapa I.

9
Etapa III.

Se stabileşte schema de principiu a acţionării electrice şi apoi se aleg


aparatele de comandă şi protecţie. Se analizează problemele de comandă
automată privind pornirea, frânarea, inversarea, modificarea şi reglarea
turaţiei şi stabilitatea acţionării. Se examinează aspectele de protecţie a
utilajului electromecanic faţă de posibilitatea funcţionării anormale şi
faţă de avarii, cât şi realizarea cerinţelor de protecţia muncii. După
definitivarea schemei de acţionare se calculează valorile mărimilor
necesare alegerii aparatului.

Etapa IV.

Se face aprecierea acţionării din punct de vedere tehnic şi economic şi se


compară soluţiile pentru acţionarea in cazul că s-au calculat mai multe
variante, alegând-o pe cea optimă.

Etapa V.

Se proiectează construcţia acţionării. Se amplasează motoarele,


aparatajul şi conductoarele de legătură şi se întocmeşte schema de
montaj.
Evident că aceste etape de proiectare nu trebuie considerate izolat ci în
dependenţă reciprocă.

10
CAPITOLUL II

MASINI DE RIDICAT.MACARALE

2.1.SISTEME DE ACTIONARE

In timpul funcţionării, o maşină de ridicat poate avea mişcări de


translaţie în plan vertical (ridicare şi coborîre), mişcări de translaţie în
plan orizontal şi mişcări derotaţie. Mecanismele care realizează aceste
mişcări pot fi acţionate manual sau mecanic.

Acţionarea manuală

se utilizează de obicei pentru mecanisme de ridicat cu capacităţi de


ridicare mici şi pe distanţe scurte. Dispozitivele pentru acţionare
manuală pot fi, funcţie de tipul mecanismului de ridicat, manivele
simple, manivele de siguranţă,roţi de manevră pentru lanţ, cabluri sau
lanţuri legate direct de elementele maşinii.
Sarcina maximă la care poate fi folosită acţionarea manuală este
200 k N, aceasta datorită forţei limitate a omului.

Acţionarea mecanică

este astăzi foarte răspîndită şi utilizează maşini cu abur saumotoare cu


ardere internă, instalaţii cu acţionare hidraulică sau pneumatică şi
motoare electrice.

Acţionarea cu abur

se foloseşte în special la macaralele de cale ferată şi la macaralele


plutitoare. Ea se caracterizează printr-o manipulare simplă, întreţinere şi

11
reparare uşoară, siguranţă mare în exploatare. Dezavantajele acţionării
cu maşini cu abur sînt: durata de punere în funcţiune relativ mare
(40—50 min), consum neproductiv de combustibil în perioada întreruperii
lucrului, dimensiuni de gabarit mari, pericol de incendiu în locurile cu
material inflamabil, randamentul instalaţiei cazan-maşină scăzut.

Acţionarea cu motoare cu ardere internă

este utilizată la macaralele deplasabile pe căi fără şine (automacarale,


macarale pe şenile, macarale pe tractoare) şi la macaralele de cale ferată
(macarale montate pe vagon).
Avantajele acţionării cu motoare cu ardere internă sînt: punerea rapidă
în funcţiune,gabarit relativ mic, înlăturarea pericolului de incendii,
randament mai bun comparativ cu acţionarea cu abur. Dintre
dezavantajele acţionării cu motoare cu ardere internă se menţionează:
motoarele nu pot porni sub sarcină, ceea ce impune montarea unui
ambreiaj cu fricţiune între motor şi mecanism, precum şi necesitatea
unui personal cu calificare superioară pentru deservirea maşinii.
Pentruacţionare se pot folosi motoare cu benzină sau motoare diesel.

Acţionarea hidraulică

este caracteristică mecanismelor de ridicat cu capacitate de ridicare


mare, la înălţimi reduse (cricuri hidraulice). Ele au o mişcare liniştită,
fără şocuri şi prezintă siguranţă mare în exploatare. Instalaţiile de
acţionare hidraulică au însă randament scăzut, costul instalaţiei este
ridicat şi necesită cheltuieli mari pentru întreţinere şi reparaţii.

Acţionarea pneumatică

se foloseşte de obicei numai la maşinile de ridicat carefuncţionează în


încăperi cu materiale explozive. Caracteristica acestui tip deacţionare
constă în posibilitatea obţinerii unui număr mare de conectări pe oră,
maimare chiar decît la acţionarea electrică. Dezavantajele instalaţiilor de
acţionarepneumatică sînt: construcţia complicată a distribuitoarelor de

12
aer —deci cost ridicat şi distanţa relativ mică pe care se poate deplasa
sarcina.

Acţionarea electrică

este cea mai răspîndită, deoarece oferă o serie de avantaje faţă de


mijloacele de acţionare prezentate anterior. Instalaţiile electrice de
acţionareprezintă deplină siguranţă în exploatare, sînt economice, au co
mandă uşoară şi comoda (comanda se poate realiza la distanţă) şi permit
reglarea vitezei sub sarcină înlimite largi. Fiecare mecanism al maşinii
poate fi acţionat cu motor separat.
In cazul acţionării electrice se poate folosi atît curent continuu cît şi
curent alternativ.

2.2.. MECANISME Şl INSTALAŢII DE RIDICAT

Mecanismele şi instalaţiile de ridicat utilizate în mod frecvent


in întreprinderile constructoare de maşini şi în atelierele de întreţinere şi
reparaţie pot fi grupate în: mecanisme de ridicat simple , ascensoare
şi macarale.

2.2.1.MECANISME DE RIDICAT SIMPLE

Din categoria acestor mecanisme fac parte: cricurile, vinciurile, electro-


palanele, troliile, cărucioarele pentru căi suspendate etc.

Cricuri şi vinciuri.

Cricurile şi vinciurile sînt mecanisme de ridicat cu cursă redusă,


destinate ridicării sarcinilor mari. Se utilizează la lucrări de montaj şi
reparaţii,fiind uşor de transportat datorită masei proprii şi gabaritelor mici.
Uneori sînt folosite ca mecanisme de împingere sau cu destinaţie specială.

Cricurile,

13
după construcţia lor, pot fi: mecanice şi hidraulice. Cele mecanice se
execută în mai multe variante, folosindu-se ca element de ridicare
cremaliera.

Cricul cu cremaliera

se pretează la ridicări de sarcini de 5 pînă la 200 kN, avînd înălţimi de


ridicare de circa 300—400 mm.

Sarcina se sprijină pe capul rotitor 4 situat la extremitatea superioară a


cremalierei 2 care alunecă pe ghidajele 3 ,în carcasa I, fiind acţionată de
roţiledinţate 7,8, 9,10 şi11.
Cricul este acţionat manual prin intermediul manivelei 6.
Pentru siguranţa funcţionării şi suspendării sarcinii, cricul se prevede cu
opritorul cu clichet 12.
Raportul de multiplicare a roţilor dinţate se calculeazăastfel încît efortul
la manivelăforţa să nu depăşească 45 daN.
Corpul cricului se execută din tablă de oţel, iar cremaliera, din oţel
carbon de calitate, fiind solicitată atît la compresiune de sarcina de
ridicat cît şi la încovoiere decomponenta radială a forţei de angrenare.
Cricurile cu cremaliera au un randament mediu η≈0,75)
şi o înălţime de ridicare de circa 400 mm.
Dacă distanţa între sol şi sarcină este prea mică şi nu încape cricul,
sarcina se ridică introducînd talpa 5 a cremalierei sub sarcină.
Pentru evitarea accidentelor care pot avea loc la coborîrea sarcinii, prin
scăparea manivelei,
se recomandă ca cricurile să fie prevăzute cu manivele de siguranţă

14
Vinciurile

se utilizează la ridicarea sarcinilor mari şi au o stabilitate mai mare


decît cricurile. Ele pot fi acţionate manual, electric, hidraulic sau
pneumatic.
Din categoria vinciurilor cu acţionare manuală se disting vinciurile cu
şurub şi vinciurile hidraulice

Vinciurile cu şurub

15
servesc pentru ridicarea maşinilor, a utilajelor şi a altorsarcini în vederea
operaţiilor de montaj sau reparaţii.
Vinci cu surub Sarcinile nominale sînt de 500—40 000 daN, însă viteza
de ridicare cît şi randamentul sînt mai mici decît la cricurile cu
cremaliera.
Datorită simplităţii lor constructive sînt însă mai ieftine decît acestea.
Şuruburile1 şi 4 sînt prevăzute cu un filet de profil dreptunghiular sau
trapezoidal,fiind acţionate cu o pîrghie cu clichet 2şi respectiv 5.
Piuliţa şurubului poate fi prelucrată direct în carcasă sau poate fi
executată separat.Pentru siguranţă în exploatare, filetul se execută cu
autofrînare.
Tija filetului se calculează la solicitări compuse: compresiune datorită
sarcinii deridicat şi răsucire (torsiune), făcîndu -se şi o verificare la
flambaj.
Datorită faptului că şurubul este cu autofrînare, acest tip de vinci nu
necesită organ de frînare. Pentru a se putea deplasa şi longitudinal,
vinciurile se montează pe glisiere.

16
Vinciul hidraulic

se întrebuinţează la lucrări de montaj pentru ridicarea sarcinilor foarte


mari (cu masa pînă la 5 000 kN), precum şi ca utilaj tehnologic
laoperaţiile care necesită forţe foarte mari (îndreptarea construcţiilor
metalice, presarea roţilor etc).
Vinciul hidraulic se compune din cilindrul 1,în care se poate deplasa
pistonul deridicare 2, sub acţiunea unui lichid (ulei mineral, apă cu
glicerina, alcool etc.) pompat cu o pompă acţionată manual sau mecanic.
Pompa se compune din pistonul 3,cilindrul 1,supapa de aspiraţie 5, supapa
de refulare 6, rezervorul 7 şi pîrghia de comandă 8.
Lichidul din cilindrul de ridicare se întoarce în rezervor prin robinetul 9.
Cînd pîrghia 8 capătă o mişcare de oscilaţie (înainte-înapoi), lichidul de
lucru este absorbit prin supapa de aspiraţie şi trecut prinsupapa de
refulare in cilindrul 1, provocînd ridicarea pistonului cu sarcina de
ridicat care reazemă . Corpul cilindrului 1 este prevăzut la partea
superioară cu o garniturădin piele, pentru asigurarea etanşeităţii.
La capătul de sus al cursei pistonului 2 se deschide o supapă de
siguranţă, astfel încît această poziţie superioară nu poate fi depăşită,
lichidul refulat în cilindru revenind în rezervor. Pentru coborîrea sarcinii
se deschide robinetul 9 şi lichidul este evacuat dincilindrul1, in
rezervorul 7.
In timpul funcţionării, presiunea în cilindri atinge valori pînă la
400 daN/cm, ceeace necesită asigurarea unei etanşeităţi deosebite atît a
cilindrului de ridicare cît şi acelui de acţionare.Pentru accelerarea
operaţiei de ridicare şi coborîre a sarcinilor grele,se foloseşte vinciul
hidraulic cu acţiune dublă (perpetuum) . El are o înălţime deridicare
mare, limitată doar de posibilitatea de sprijinire la partea inferioară a
vinciului. Se ridică întîi cilindrul prin introducerea uleiului prin supapa4,
uleiul de sub piston ieşind prin supapa 5 se introduc sub cilindru
elementele de rezemare 2 după care se introduce ulei în spaţiul de sub
17
pistonul 3 prin supapa 5. După deplasarea pistonului, spre partea
superioară a cilindrului, sub piston se introduce adaosul 6,şi operaţia se
repetă
.

18
Electropalanele

Sînt mecanisme de ridicat independente alcătuite dintr-un motorelectric, o


frînă, un reductor cu roţi dinţate cilindrice, o tobă, un palan factorial cu
organ flexibil pentru ridicare, un cîrlig pentru suspendarea
sarcinii..ElectropalanElectropalanele pot fi fixe sau mobile.
Electropalanele fixe sînt atîrnate fie de grinzile sau planşeele atelierelor,
fie pe capre speciale. Electropalanele fixe se pot monta şi pe sol; în acest
caz ele înlocuiesc troliile. Electropalanele mobile se fixeazăpe un
cărucior care se poate deplasa pe o cale suspendată, astfel că electro-
palanul poate realiza pe lîngă mişcarea de ridicare şi coborîre a sarcinii
şi deplasarea sarcinii in lungul caii.

Troliile

Sînt mecanisme de ridicat care se utilizează la deplasarea diverselor


sarcini pe şantierele de construcţii, la lucrări de prospecţiuni sau sunt
înglobate în construcţia diverselor tipuri de ascensoare sau macarale. Se
deosebesc trolii cu acţionare manuală, trolii cu acţionare mecanică şi
trolii cu acţionare electrică.

19
20
2.3.MECANISME DE RIDICAT COMPLEXE

2.1.1 MACARALE

Macaralele sunt instalatii de ridicat utilizate la manipularea sarcinilor


prin ridicarea neghidata pe verticala si deplasarea pe orizontala a
acestora. Gradul decomplexitate al unei macarale depinde de numarul
miscarilor si de mijloacele cu care se realizeaza aceste miscari, adaptate
în general la necesitatile tehnologice ale fluxul-ui de lucru în care este
integrata macaraua. Dintre acestea putem aminti:a) Macarale rotitoare
stationare:cu contrafixa; de perete cu tirant; cu coloana rotitoare; cu
coloana fixa; cu placa turnata.b) Macarale cu deplasare pe sina de
ghidare: macarale consola; macarale de ta-van; macarale velociped;
macarale turn; macarale portal.c) Macarale cu deplasare pe cai fara sina:
macarale montate pe carucioare manuale sau mecanice; macarale
montate pe autocamioane macarale montate petractoare; macarale
autopropulsate.d) Macarale de cale ferata sau pe senile:e) Macarale cu
platforme rulante; cu grinda suspendata; poduri rulante cu osingura
grinda principala; poduri rulante cu doua grinzi principale; macarale
capra sisemicapra.. Macara pe senile .Automacara

21
Macaralele sunt masini de ridicat folosite pentru ridicarea diverselor
sarcini în întreprinderi, santiere de constructii, exploatari miniere, gari,
porturi, fiind caracterizate prin faptul ca sunt fixate permanent pe o
fundatie, o cale de rulare sau un vehicul.
Din punct de vedere al modului de întrebuintare si al locului de
exploatare, macaralele
pot fi:
- macarale rotitoare stationare;
- macarale rotitoare mobile;
- macarale cu platforme rulante.

A. Macarale rotitoare stationare

Aceste macarale se caracterizeaza prin faptul ca sunt fixate pe fundatie,


având posibilitatea de a se roti în jurul axei lor. Macaralele rotitoare
stationare sunt utilizate pentru a ridica sarcini în depozite, în gari, în
poduri, pe santierele de constructie sau în atelierele de prelucrari
mecanice pentru deservirea unor masini unelte.
Se deosebesc urmatoarele tipuri constructive de macarale rotitoare
stationare :
- macarale cu coloana rotitoare ;
- macarale rotitoare cu coloana fixa ;
- macarale cu placa turnanta.

1. Macara cu coloana rotitoare – cu deschidere fixa se folosesc pentru


ridicarea sarcinilor în magazii, depozite si ateliere mecanice
Actionarea macaralei se face fie manual, fie mai frecvent electric.

22
1. scheletul mecanic
2. lagar radial
3. lagar axial
4. mecanism de ridicare

Macara cu coloana rotitoare cu deschidere variabila


Aceste macarale pot fi actionate manual sau mecanic

1. coloana
2. lagar radial axial
3. lagar radial
4. carucior
5. mufa
6. mecanism de deplasare a caruciorului
7. mecanism de ridicare

2.Macara Derrik – sunt prevazute cu troliu pentru ridicarea sarcinii,


troliu pentru ridicarea bratului si mecanism pentru rotirea coloanei.
Acestea se monteaza frecvent acolo unde este necesar sa se instaleze
utilaje cu înaltime mare, ca, de exemplu : coloane de distilare, cosuri de
fum metalice etc.

23
1. brat oscilant
2. coloana rotitoare
3. tirant sau cabluri
4. palanuri pentru ridicarea bratului
5. palanuri pentru ridicarea sarcinilor
6. troliu
7. role de ghidaj
8. role de ghidaj
9. lagar inferior radial
10. disc pentru rotire
11. lagar superior radial

3. Macarale cu coloana fixa


Macaralele cu coloana fixa se întrebuinteaza pentru ridicarea sarcinilor
în întreprinderi, în gari în porturi, caracterizându-se prin faptul ca se pot
roti complet în jurul axei lor, asigurând deservirea unei suprafete inelare.
Se construiesc cu deschidere fixa sau cu deschidere variabila.

Macarale cu coloana fixa cu deschidere fixa

24
1. coloana
2. constructia metalica
3. mecanism de ridicare
4. contragreutati

4. Macarale cu placa turnanta


Aceste macarale se folosesc pentru ridicarea sarcinii în porturi, în gari,
în depozite de materiale, fiind caracterizate printr-o mare înaltime de
ridicare si prin deschiderea mare a bratului de ridicare. Macaralele se
construiesc cu brat cu deschidere fixa sau cu brat cu deschidere
variabila.

1. brat
2. casa mecanismelor
3. platforma
4. cabina
5. contragreutate
25
6. role
7. fus central
8. sina circular

5.Macarale pe sine

6.Macarale plutitoare

26
NORME SSM

Atunci cand un echipament tehnic pentru ridicarea sarcinilor este instalat


in mod permanent, rezistenta si stabilitatea in timpul utilizarii trebuie
asigurata tinand seama, in particular, de sarcinile care se vor ridica si de
solicitarile produse in locurile de suspendare sau de fixare pe structuri.
Echipamentele tehnice pentru ridicarea sarcinilor trebuie sa fie marcate
vizibil cu sarcina nominala si atunci cand este necesar, cu sarcina
nominala pentru fiecare configuratie a echipamentului.
Dispozitivele de legare sau de prindere a sarcinii trebuie marcate astfel
incat sa fie posibila identificarea caracteristicilor esentiale pentru
utilizarea in conditii de securitate.
Echipamentul tehnic care n-a fost destinat pentru ridicarea persoanelor
dar care ar putea fi utilizat in acest scop datorita unei posibile confuzii,
trebuie marcat in mod adecvat si vizibil pentru evitarea unei astfel de
erori.

Echipamentul tehnic care se instaleaza permanent trebuie instalat astfel


incat sa fie reduse riscurile ca sarcinile:

a) sa loveasca angajatii;

b) sa se deplaseze periculos sau sa cada liber;

c) sa se desprinda neintentionat.

Echipamentul tehnic pentru ridicarea sau deplasarea angajatilor trebuie


sa fie astfel incat:
a) sa previna riscul de cadere al habitaclului, atunci cand acesta exista,
cu ajutorul unor dispozitive adecvate;
b) sa previna riscul de cadere a utilizatorului din habitaclu, atunci cand
acesta exista;
c) sa previna riscul de strivire, de prindere sau de lovire a utilizatorului,

27
in particular, printr-un contact intamplator cu obiecte;
d) sa asigure ca persoanele blocate in habitaclu, in eventualitatea unui
incident, nu sunt expuse la pericol si pot fi deblocate.

Echipamentul tehnic care este mobil sau care poate fi demontat si care
este destinat pentru ridicarea sarcinilor, trebuie utilizat astfel incat sa fie
asigurata stabilitatea sa in toate conditiile previzibile, tinand seama de
natura solului.
Persoanele pot fi ridicate numai prin intermediul echipamentului tehnic
si a accesoriilor prevazute in acest scop.
Atat timp cat pe echipamentul tehnic destinat pentru ridicarea sarcinilor
se afla angajati, trebuie asigurata prezenta permanenta in postul de
comanda. Persoanele ridicate trebuie sa dispuna de mijloace de
comunicare fiabile. In eventualitatea aparitiei unui pericol trebuie sa
existe mijloace pentru evacuarea acestora in siguranta.

Trebuie luate masuri pentru a se asigura ca sub sarcinile suspendate nu


sunt prezenti angajati, cu exceptia cazului in care acest lucru este
necesar pentru realizarea efectiva a sarcinii de munca.
Sarcinile nu trebuie sa fie deplasate pe deasupra locurilor de munca
neprotejate in care angajatii sunt prezenti in mod curent.
Daca procesul de munca nu se poate desfasura in alt mod, trebuie
stabilite si aplicate metode si procedee adecvate, atunci cand este cazul.

Dispozitivele de legare sau de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie


alese in functie de sarcinile care se manipuleaza, de locurile de legare
sau de prindere si de conditiile atmosferice, tinandu-se seama de modul
si configuratia legarii. Ansamblul dispozitivului de legare sau de
prindere trebuie marcat vizibil, astfel incat utilizatorii sa fie avertizati
asupra caracteristicilor sale, atunci cand ansamblul nu se demonteaza
dupa utilizare.

Atunci cand se utilizeaza un echipament tehnic mobil pentru ridicarea


sarcinilor neghidate, trebuie luate masuri pentru a se preveni bascularea,

28
rasturnarea sau, atunci cand este necesar, deplasarea ori alunecarea
echipamentului. Trebuie efectuate verificari pentru a avea certitudinea ca
aceste masuri au fost corect executate.

Procesul de munca trebuie organizat astfel incat atunci cand un legator


de sarcina leaga sau elibereaza sarcina, aceste operatii sa fie efectuate in
conditii de securitate, in particular prin existenta la angajat a comenzilor
directe sau indirecte ale echipamentului tehnic.
Toate operatiile de ridicare trebuie stabilite corect, supravegheate si
efectuate corespunzator pentru a asigura securitatea angajatilor.
Daca echipamentul tehnic destinat pentru ridicarea sarcinilor neghidate
nu poate retine sarcina, in cazul unei defectari totale sau partiale, trebuie
luate masuri adecvate pentru a se evita expunerea angajatilor la orice risc
rezultant.
Sarcinile suspendate nu trebuie lasate fara supraveghere in afara cazului
in care patrunderea in zona periculoasa este prevenita iar legarea,
prinderea si retinerea sarcinii confera o securitate deplina.

Utilizarea in aer liber a echipamentelor tehnice destinate pentru ridicarea


sarcinilor neghidate trebuie interzisa atunci cand conditiile
meteorologice se deterioreaza pana la punctul in care se pericliteaza
utilizarea in conditii de securitate a echipamentului, expunandu-se
angajatii la riscuri. Se vor lua masuri de protectie adecvate pentru a se
preveni orice risc pentru angajati, in particular, pentru a se preveni
rasturnarea echipamentului tehnic.

29
BIBLIOGRAFIE

Mircea Romanita, Stefan Dogarescu, Mihai Stanescu; Masini si utilaje


industriale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975.

I. Gheorghe, M. Voicu, I. Paraschiv, N. Huzu, G. Rantz, Masini si utilaje


industriale, manual pentru licee industriale cu profil mecanic, Editura
Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980.

I. Gheorghe, I. Paraschiv, N. Huzu, Utilajul si tehnologia meseriei


Mecanic montator Întretinere si reparatii în constructii de masini,
manual pentru clasele a XI-a si a XII-a, licee industriale si scoli
profesionale , Editura Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti, 1996.

Mihailescu, A. E. Luputiu, I. Banateanu, Exploatarea si întretinerea


utilajelor si instalatiilor din industria chimica, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1995.

C. Stan, I. Craciun, Z. Hosei, Exploatarea si întretinerea utilajelor si


instalatiilor din industria chimica, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1992.

I. Bucsa, N. Cristofor, Îndrumatorul tehnicianului proiectant de masini si


utilaje, Editura Tehnica, Bucuresti, 1971.

Fl. Tanasescu, A. Badescu, V. Stanciu, Agenda tehnica, Editura Tehnica,


Bucuresti, 1981.

30