Sunteți pe pagina 1din 3

FACILITAREA UNEI COMUNICARI EFICIENTE

Comunicarea este canalul prin care impartasim cu cei din jurul nostru nevoi, dorinte,
impresii, ganduri si sentimente. Pentru ca acestea sa fie intelese este necesar ca sa folosim mesaje
adecvate.

In comunicarea eficienta, este esential ca intre cele trei registre ale comunicarii sa existe
concordanta ((verbale – prin cuvinte vorbite sau scrise; non-verbal: mimica, privire, gesturi,
proxemica, chronemica, postura; metacomunicare – tonul vocii, inflexiunile vocii, ritmul vorbirii,
pauzele, etc)Atunci cand intre mesajele transmise pe toate cele trei registre exista discordanta sau
conflict, receptorul va lua in considerare mesajul nonverbal, dar concomitent va suspecta o lipsa
de sinceritate.

Preocupările privind facilitarea şi îmbunătăţirea comunicării au existat din cele mai vechi timpuri.
Deşi regulile unei comunicări eficiente par foarte simple şi la îndemâna oricui, ele fiind rodul
unei îndelungate experienţe comunicaţionale, practica relevă faptul că aplicarea lor este frecvent
încălcată.

Exprimate sintetic, acestea sunt :

regula cantităţii – în ceea ce spun, vorbitorii trebuie să ofere informaţia necesară, nici mai mult,
nici mai puţin;

regula calităţii – ceea ce spun vorbitorii trebuie să respecte realitatea;

regula relaţiei – mesajul vehiculat de vorbitor trebuie adecvat scopului comunicării;

regula semnificaţiei – informaţia transmisă trebuie să fie semnificativă pentru contextul şi


circumstanţele în care se desfăşoară comunicarea;

regula stilului – vorbitorii trebuie să fie clari, coerenţi, comprehensivi şi concişi;

regula receptivităţii – emitenţii trebuie să-şi adapteze mesajele la caracteristicile receptorilor şi la


cunoştinţele presupuse de aceştia.

Asociaţia Americană de Management a elaborat o listă cu zece reguli privind comunicarea


eficientă, astfel:

Emitentul trebuie să îşi clarifice ideile înainte de a le comunica. El trebuie să le sistematizeze şi


să le analizeze pentru a fi corect transmise. Mulţi comunicatori uită acest lucru deoarece ei nu îşi
planifică actul comunicării.

Pentru planificarea comunicaţiilor este necesară consultarea celor din jur; fiecare contribuţie va
aduce mai multă obiectivitate mesajului transmis.

Cei ce doresc să iniţieze comunicarea trebuie să examineze adevăratul scop al comunicării pentru
a nu se pierde în detalii.
Cei ce comunică trebuie să ţină cont de ansamblul elementelor fizice şi psihice ale contextului,
deoarece înţelesul intenţionat este întotdeauna transmis mai mult decât prin simple cuvinte.

Emitentul trebuie să fie atent în timpul comunicării la nuanţe, ca şi la înţelesul de bază al


mesajului. Pe lângă înţelesul transmis de cuvinte concrete, tonul vocii, expresia feţei, gesturile au
un extraordinar impact asupra receptorului.

Emitentul trebuie să îşi dezvolte capacitatea de empatie. Când se pune problema să transmită un
mesaj, să îndrume cooperarea, să descopere interesele şi trebuinţele altor persoane, emitentul
trebuie să privească lucrurile din punctul de vedere al celorlalţi.

În timpul comunicării, participanţii trebuie să pună întrebări şi să se încurajeze reciproc în


exprimarea reacţiilor, deoarece astfel se demonstrează dacă mesajul a fost sau nu perceput.
Emitentul trebuie să urmărească primirea feed-back-ului, pentru că prin aceasta se completează
înţelegerea şi se facilitează rezultatul acţiunii întreprinse.

Emitentul şi receptorul trebuie să comunice în perspectivă, la fel de bine ca şi în prezent.


Comunicările trebuie să fie prevăzute cu scopuri şi mijloace corespunzătoare unor perspective şi
arii de cuprindere largi.

Cei ce comunică trebuie să fie siguri pe suportul comunicării. Cel mai persuasiv mod de
comunicare nu este cel spus, ci cel făcut. Comunicatorii trebuie să fie conştienţi că atunci când
acţiunile şi atitudinile sunt în contradicţie cu cuvintele, cei mai mulţi oameni tind să nu ţină cont
de ceea ce s-a spus.

Emitentul şi receptorul trebuie să înţeleagă, dar mai ales să se facă înţeleşi. De aceea, ei trebuie să
fie foarte buni ascultători.

Exprimarea sentimentelor și emoțiilor

Una dintre cele mai mari dificultați in comunicare este data de capacitatea scazuta de
identificare și exprimare a sentimentelor și emoțiilor. In general, suntem obișnuiți sa folosim o
gama restransa de cuvinte care exprima emoții: nervos, suparat, vesel. Pe de alta parte emoțiile și
sentimentele pe care le experimentam sunt extrem de diverse și le resimțim intern insa avem
dificultați in a le identifica, respectiv recunoaște, deoarece nu am fost invațați sa facem aceasta.
Pe de alta parte, exprimarea emoțiilor/ sentimentelor este blocata și de teama de autodezvaluire.
Autodezvaluirea este perceputa ca fiind o cauza pentru vulnerabilitate, de aici și aceasta teama de
a nufi raniți, acolo unde ne doare mai tare, acolo unde suntem mai sensibili. Aceasta este una din
stereotipurile sociale ale exprimarii emoționale. In fapt, a comunica eficient presupune, printre
altele și a ști sa iți exprimi emoțiile.

Modalitați de imbunatațire a exprimarii emoțiilor/ sentimentelor

a.. discutarea miturilor despre emoții: identificarea miturilor legate de emoții, evaluarea
validitații acestora, impactul lor asupra comportamentului, utilizarea unor metode de contracarare
a impactului
b. identificarea diferitelor tipuri de emoții și dezvoltarea capacitații de a le denumi adecvat:
exersarea asocierii trairii subiective a emoției cu denumirea acesteia

c. acceptarea responsabilitații propriilor emoții: in loc de m-ai jignit se poate folosi Ma simt
jignita cand

d. identificarea evenimentelor care declanșeaza emoțiile: identificarea efectelor situațiilor,


evenimentelor asupra starii emoționale, conștientizarea rolului interpretarii evenimentelor asupra
declanșarii emoțiilor

e. conștientizarea relației: gand – emoție - comportament

f. exprimarea sentimentelor intr-o maniera clara – in loc de sunt suparata, poți spune sunt
suparata cand nu iți faci temele la timp