Clasa: I-A, AMG Autori: Dulce Mariana Alina; Mihai Stefana; Visan Elena Nicoleta; Voinea Victoria; Oprea

Nicoleta;Boitan Alina; Craciun Cristina; Botea Carmen; Baldovin Carmen; Vlad Corina;Slobozeanu Catalin; Tudosa Iulian;Trusca Ionel

Comunicarea
Ce este comunicarea (definiie) Din punct de vedere cronologic, comunicarea este primul instrument spiritual al omului n procesul socializarii sale. Comunicarea umana se ocup de sensul informaiei verbale, prezentat n forma oral sau scris i de cel al informaiei non verbale, reprezentat de paralimbaj, micrile corpului i folosirea spaiului. Tipuri de comunicare Comunicarea poate fi verbala i non verbala. La rndul su comunicarea verbal poate fi oral i scris.

TRIUNGHIUL COMUNICRII

10%

Ce spui Cum spui verbal

Verbal

40%
Non verbal

50%

n asistena medical, comunicarea este o nevoie fundamental i trebuie s fie o art pe care slujitorii tiinei medicale o nnobileaz n relaia cu omul bolnav i familia acestuia. n cazul bolnavilor cu boli incurabile, aa cum sunt bolile neoplazice, dar i alte boli degenerative, neurologice, cardio-vasculare, de nutriie, demenele, SIDA, s.a., comunicarea, care reprezint o nevoie stringent a acestora, presupune unele abiliti relaionale, care constau n abordarea unor strategii menite s stabileasc relaii interpersonale, empatice. Demersul paliativ, care se afl n complementaritatea celor preventive, terapeutice i de recuperare, vizeaz satisfacerea tuturor nevoilor fundamentale i cuprinde pe lng tratamentele medico-chirurgicale, toate ngrijirile " nursing" i toate susinerile psihologice i spirituale, destinate s aline suferinele somato-psihice, s amelioreze calitatea vieii i s asigure respectarea demnitii condiiei umane. Rolul comunicrii n practica medical Procesul comunicrii reprezint transmiterea, recepionarea, stocarea, prelucrarea i utilizarea informaiilor, fiind caracteristic individului i societii n toate etapele dezvoltrii. n cercetrile asupra comunicrii au fost emise i apte anxiome ale acestui proces: 1. Comunicarea este inevitabil att timp ct ntre doi interlocutori comunicarea nu se limiteaz la componenta verbal, ci include procesul complex al micrii corporale voluntare sau involuntare. 2. Comunicarea se desfoar la dou niveluri: informaional i relaional. 3. Comunicarea este un proces continuu, care nu poate fi tratat n termeni de cauz efect sau stimul rspuns. 4. Comunicarea mbrac fie o form digital, fie o form analogic. 5. Comunicarea este ireversibil. 6. Comunicarea presupune raporturi de for i ea implic tranzacii simetrice sau complementare. 7. Comunicarea presupune procese de ajustare i acordare.

Procesul de comunicarea presupune i existena unor scopuri: - s fim recepionai (auzii sau citii); - s fim nelei - s fim acceptai - s provocm o reacie (o schimbare de comportament sau de atitudine) Proces cheie n medicin, comunicarea mbrac mai multe forme i poate fi ntlnit n diverse situaii, cea mai important dintre ele fiind fr ndoial cea ntre aistent i pacient, care furnizeaz o mare parte din datele necesare stabilirii diagnosticului. ntlnirile dintre pacient i personalul medical sunt prilejuri pentru schimburi de informaii, pentru luarea deciziilor i pentru meninerea sau creterea motivaiei de a continua ngrijirea bolii, mai ales atunci cnd aceasta este cronic. Aceste ntlniri pot fi ntr-un sistem regulat, sau sporadice, pot fi n regim intensiv sau ocazional i pot include doar medicul de familie sau o ntreag echip de medici specialiti, asistente etc. Abilitatea cadrelor medicale de a se angaja ntr-o comunicare eficient cu pacienii influeneaz hotrtor deciziile i comportamentele ulterioare ale acestora. Prin modul n care comunicm unii cu ceilali putem ncuraja sau descuraja hotrrile sau aciunile intreprinse, ori pe care intenionm s le facem. Statusul social al asistentului medical este perceput de ctre masa larg de persoane n asociere cu valori precum : putere, cunoatere, devotament,eroism i putere de sacrificiu.Intervenind n situaiile de criz, asistentul apare ntr-o tripl ipostaz, de om care: alin suferina vindec boala salveaz viaa pacientului.

Rolul social al asistentului medical este asociat statusului su i este caracterizat de cinci trsturi principale: 1. competena tehnic determinat de coninutul tehnic al tiinei medicale i prioritar n nfptuirea eficient a actului medical. 2. universalismul care presupune existena nei relaii cu pacientu bazate pe reguli formale i nu legturi personale, neputnd face nici un fel de discriminare n acest sens. 3. specificitatea funcional privind ngrijirea sntii i rezolvarea cazurilor de boal care presupune aciunea cu mijloace i tehnici specifice, i fr a interveni n alte aspecte ale vieii pacientului. 4. neutralizarea afectiv care impune existena unei relaii obiective i fr implicare emoional. 5. orientarea spre colectivitate este obiectivul ideologiei medicale, care pune accent pe devotamentul faa de colectivitate i mai puin pe urmrirea unor profituri materiale. Rolul social al pacientului implic cinci trsturi caracteristice : situaia marginal a pacientului din care rezult instabilitatea emoional i stri conflictuale pericolul care apare asupra pacientului i care l determin s apeleze la mijloace i tehnici de protecie, rezultnd i aici stri euforice ori sugestibilitate amplificat restrngerea orizontului egocentrism anxietate i exagerarea aciunii factorilor de mai sus ca urmare a unei perspective temporare de lung durat a bolii.

Pentru realizarea unei comunicri eficiente, sunt necesare: - acordarea de timp suficient pentru stabilirea unei relaii cu bolnavul, bazat pe ncredere reciproc; - ascultarea activ a bolnavului, cu respectarea opiniilor i credinelor sale, ntrun climat de confidentialitate, n virtutea faptului c fiecare persoan are dreptul la propriile credine i convingeri religioase, care trebuiesc acceptate i respectate, chiar dac difer de ale celui (celor) din echipa multidisciplinar de ngrijire; - abordarea cu empatie a comunicrii, pentru a ncuraja bolnavul i apropiaii acestuia s se exprime deschis i nengrdit; - ncredere i nelegere prin oferirea de rspunsuri empatice bolnavului; - informarea corect, fr ambiguiti, a membrilor familiei n legtur cu orice aspect relevant, referitor la ngrijirile acordate.

Se accept c o comunicare eficient cu echipa medical poate uura acceptarea bolii de ctre pacient, poate mbunti calitatea autoingrijirii, precum i starea de sntate fizic i psihic n general. Cu toate acestea, nu exista nc un consens n privina a ceea ce nseamn i n ce const aceast comunicare eficient i cum se deosebete de o comunicare ineficient. Amabilitatea se refer la atitudinea general a personalului medical, adic modul n care se fac programrile la consultaii, cuvintele i tonul cu care se vorbete cu pacienii, reamintirea numelor pacienilor aflai n eviden, sentimentul pacientului de a fi binevenit n spital sau n cabinet. Respectul se refer la relaia direct dintre pacient i personalul medical n timpul consultaiei. Pacienii apreciaz n special recunoaterea capacitii lor de a inelege informaiile medicale (a fi recunoscui drept consumatori inteligeni de informaie), precum i cunoaterea unor aspecte ale vieii lor personale, pe lng cele legate de boala cronic. Pacienii consider c personalul medical se implic n ingrijirea lor dac sunt ajutati s rezolve unele probleme concrete (de exemplu, cum s reueasc s mearg pe jos o or n fiecare zi sau cum s renune la fumat), nu doar s le recomande aceste schimbri de comportament.

Cum se ascult activ? 1. Creem mediul ambiant - intimitate :ne prezentm, strngem mna, nti pacientului, apoi familiei, pentru a sublinia prioritatea bolnavului; ne aezm la acelai nivel cu pacientul (sau eventual mai jos, dac acesta este agitat); vom avea o atitudine relaxat, cu umerii coborti, minile eventual pe genunchi (nu cu braele ncruciate); vom sta la 50-90 cm de pacient, cu corpul uor aplecat nainte, eventual cuprindem mna pacientului.

2. Tehnici de facilitare a dialogului -se oprete orice aparat audiovizual (radio, TV); se las pacientul s vorbeasc, fr a fi ntrerupt n mijlocul frazei; se menine contactul vizual; recurgerea la comunicarea non-verbala prin nclinri afirmative de cap, repetarea ultimei afirmaii a pacientului; se pun ntrebri deschise ("Cum s-a ntmplat?", "De cnd?"); evitm utilizarea jargonului medical; repetm i interpretm ceea ce ne spune bolnavul; folosirea adecvat a tcerii, permind pacientului s-i pun n linite ordine n gnduri, sentimente; abilitile relaionale se concretizeaz prin transmiterea de simpatie ctre bolnav; reaciile vor fi adecvate, dovedind c sunt inelese natura suferinei pacientului, impactul bolii asupra vieii sale i modul n care pacientul i percepe propria problem. Strategii n sprijinul adaptrii pacienilor - sprijinirea i respectarea mecanismelor proprii de adaptare a pacientului; - consiliere de specialitate i ajutor n exprimarea i nelegerea emoiilor; - ajutor n meninerea, ntrirea relaiilor cu persoanele apropriate; - furnizarea de informaii corecte i implicarea n tratament i ngrijire; - permisiunea de a alege i a deine controlul asupra strii lui; - ajutor n meninerea normalitatii; - s fie ajutai n meninerea unui nivel ridicat al funcionrii fizice i mentale; - s-i pstreze obiceiurile.

Dificulti de comunicare:
- Datorit ngrijitorului: limbaj caracterizat de o terminologie medical specific; neabordarea complet a suferinei pacientului; ignorarea afectrii relaiilor sociale ale acestuia.

- Datorit pacientului: pacient prea guraliv, introvertit,

depresiv, agresiv (furios), alintat, aparinnd unor confesiuni particulare, necunoscute; pacient cu probleme sociale deosebite; pacient cu handicap; pacient copil, prea tnr.

Comunicarea cu familia bolnavului Familiei i revine un rol important n cadrul ngrijirilor paliative, fiind adesea component a echipei de ngrijire. Calitatea comunicrii este considerat unul dintre factorii cei mai importani pentru asigurarea unei bune autongrijiri, a unui bun autocontrol i a unei caliti ridicate a vieii persoanelor cu boli cronice. n boala cronic, o comunicare optim cu echipa medical mbuntete capacitatea persoanelor de a solicita informaiile i asistena medical necesar, crete ncrederea n calitatea serviciilor i recomandrilor medicale, precum i n importana i succesul comportamentelor de autongnjire. Pentru persoanele cu boli cronice, respectul manifestat de personalul medical este esenial. n definiia dat de Virginia Hendreson, asistenta medical va fi ochiul pentru ce-l care i-a pierdut vederea de curnd. Pornind de la acest enun, am ncercat s punem pacientul n centrul preocuprilor noastre, ale echipei de ngrijire, implicarea pacientului n luarea deciziilor privind propria sntate, ceea ce nseamn o nelegere i o cunoatere a omului i mai ales a modului n care se pot iniia i ntreine relaii interpersonale cooperante, bazate pe respect reciproc. Asistentul medical trebuie s se aproprie i s-i cunoasc mai bine pe beneficiarii ngrijirilor, s ofere ngrijiri mai bune, individualizate, complete i continue. Boala este ruperea echilibrului armoniei, care se traduce prin suferin fizic, psihic, o dificultate sau o inadaptare la o situaie nou, provizorie sau definitiv. Relaia asistent medical pacient va fi de acceptare reciproc, o atitudine de respect, caldur i ntelegere empatic fa de pacient.

Efectele comunicarii adecvate in practica medicala: 1. Controlul durerii postoperatorii fenomen fiziologic identic la toti indivizii, durerea presupune, pe langa senzatia de durere cu raspunsurile ei imediate si o serie de stari afective asociate in experienta durerii. Comunicarea cu pacientii inainte de actul operator reduce atat nervozitatea acestora, care este legata de durere, cat si durerile postoperatorii, contribuind la imbunatatirea starii lor fizice. 2. Reducerea anxietatii si stresului preoperator nelinistea dinaintea interventiei chirurgicale influenteaza starea pacientului, uneori fiind necesara marirea dozei de anestezic. O buna comunicare cu pacientul inainte de actul operator contribuie la optimizarea starii fiziologice generale a pacientului, la reducerea stresului si la scaderea complicatiilor somatice care survin dupa operatie. 3. Respectarea indicatiilor medicale multi pacienti nu respecta intru totul recomandarile medicului privind tratamentul pe care trebuie sa il urmeze. La originea acestei atitudini se gasesc doi factori principali, calitatea consultatiei si durata tratamentului, dar si lipsa de comunicare dintre medic si pacient. Nerespectarea indicatiilor medicale creste astfel atunci cand medicul nu ofera explicatii privind natura si cauzele bolii ori cand manifesta dezinteres in implicare pacientului intr-o relatie de colaborare avand drept scop ameliorarea starii de sanatate. S-a realizat astfel un model de coparticipare la decizia privind tratamentul adecvat: medicul si pacientul sunt participanti in luarea deciziilor medicale ei trebuie sa isi transmita reciproc informatiile pe care le detin ei trebuie sa faca pasi in directia consensului necesar pentru aplicarea metodei de tratament adecvata ei trebuie sa ajunga la un acord asupra tratamentului aplicat. Satisfactia pacientului fata de ingrijirea medicala primita pacientii au tendinta de a pune accent pe calitatile personale ale medicului, in defavoarea abilitatilor tehnice, profesionale. Buna comunicare medic pacient va conduce la scaderea nemultumirii celui din urma in ceea ce priveste calitatea serviciilor medicale primite si a acuzelor de neglijenta profesionala.

Studiu Caz (Ingrijirea unui pacient cu bronsita)

O pesoana in varsta de 44 de ani de sex masculin se prezinta la Spitalul Judetean Oradea.De cum intra pe poarta Unitatii sanitare este intampinat intr-un mod foarte politicos de catre portaturl unitatii: -Buna ziua, imi spuneti va rog cu ce v-as putea fi de ajutor? -Da, as dorii sa ma indrumati catre camera de garda. -Desigur, urmati-ma va rog. Ajunsi in fata camerei de garda portarul ii ofera domnului un loc si il roaga sa astepte pana ce va iesii un cadru medical si-l va prelua. Dupa un timp o asistenta iese pe sala si vazandu-i chipul suferind il pofteste inauntru. -Buna ziua cu ce va pot fi de folos? -Buna ziua. Ma simt cam rau de cateva zile si m-am decis sa vin la dumneavoastra. -Am sa va rog sa va dati camasa jos pentru a va face un scurt consult. Pacientul se conformeaza isi da camasa jos si ii permite asistentei sa-l consulte. Intre timp asistenta poarta o conversatie cu el. -Imi puteti spune va rog de cate zile aveti aceasta tuse si starea febrila? -Da, asta ar fi cam de doua zile.

Dupa acest scurt dialog asistenta ii spune pacientului ca acestea ar fi simptomele unei bronsite.Pentru a nu pune imediat un diagnostic imediat asistenta il mai intreaba odata pe pacient simptomenele boli incercand in acest fel sa il faca pe pacient sa poata comunica relaxat si pentru ai oferi o stare de calm dar fara sa-l ingrijoreze sau sa-l sperie.. Avand in vedere simtomele observate la examinarea primara constata o insuficinta respiratorie, dureri toracice, dispnee , inapetenta., probleme la deglutitie, unde constata o deformare a toracelui. Asistenta decide ca pacientul sa fie internat si trimis pe sectia chirurgie pentru mai multe investigatii. Dupa ample si amanuntite investigatii pacinetul este diagnosticat cu un chist hidatic pulmonar. Pe tot parcursul internarii pacinetul este informat cu absolut tot ce i se intamplaincepand de la tratament pana la investigatiile paraclinice care i se vor face. Odata ajuns in sectia de chirurgie, asistenta are in vedere nevoile principale ale pacinetului. Acestea fiind: Nevoia de respira si a avea o buna circulatie Nevoia de a comunica La nevoia de a respira si a avea o buna circulatie: Diagnosticul dat de catre asistenta si echipa medicala in timpul cusultatie este : senzatie de sufocare datorita bronsitei acute manifestate prin anxietate , discomfort. Obiectivul nostru este aceala de a creea conditii ca pacinetul sa respire corespunzator . Ca si interverntie:- rugam pacientul sa se aseze intr-o pozitie care sa ii favorizeze circulatia(decubic lateral sezand) si o buna respiratie Ii creez un microclimat adevcat , evitand umezeala si temperaturile scazute Ajut pacientul si in acelas timp il invat sa faca exercitii ursoare de inspiratie- exipratie care ii vor fii de folos nu numai pe tot parcursul internarii ci si in viata de zi cu zi Invat pacientul in cazul in care este cunsumator de tutun sa se lase pentru ca tutunul ajuta la defavorizarea lui ca om. Facand o evaluare la sfarsitul aceste nevoi avand in vedere starea pacientului cand a fost internat,constat ca in urma ingrijirilor pacientul prezinta o respiratie corespunzatoare.

Nevoia de a comunica -Datorita starii generale alterate a pacientului manifestata prin : anxietate, inhibare de sine, stare depresiva, neliniste, comunicare cu pacinetul este ineficienta la nivel afectiv datorita mediului spitalicesc si starii sale. -Obiectivul nostru este acela de a-l face pe pacient sa comunice eficient la nivel afectiv. - Ca si interventii pentru binele pacientului recurg la metode clasice de familiarizare a pacientului cu mine ca asistent si cu echipa de interventie. In primul rand familiarizez pacientul cu mediul spitalicesc - Incerc si fac tot posibilul sa ii tranzmit pacientului o stare de bine, de liniste purtan cu el diferite conversatii, spunandu-i ca totul este doar o stare trecatoare -cercetez mai multe posibilitati, mijloace de a putea comunica verbal si nonverbal cu el - pe tot parcursul discutiei mele cu pacientul trebuie sa am in vedere starea lui de bine , pe care el insusi o poate dobandi in timpul discutiei mele cu el si in acest fel il pot face sa aibe incredere in mine. La sfarsitul ingrijirilor acordate pacientul trebuie sa comunice in mod efectiv la nivel afectiv. Ingrijirea bolnavului reprezinta o mare raspundere fata de viata si de sanatatea bolnavului, fata de colectivitate dar si in special fata de constiinta noastra profesionala. Din acest motiv avem datoria de a consacra toata silinta si energia noastra pentru ingrijirea oricarui bolnav. Conditia principala pentru a putea practica frumoasa meserie de asistent medical este aceea de a iubi viata, oamenii dragostea fata de profesiune si de munca. Ca asistenti medicali trebuie sa ne pastram intotdeauna calmul, iar pentru a avea o buna comunicare cu pacientul trebuie sa ne apropiem cu bunatate si intelegere fata de suferinzi, fara sa dam dovada de slabiciune sau de ezitare.