COMUNICAREA CU PACIENTUL IN CADRUL PROCESULUI DE

INGRIJIRE
Prin definiie nevoia de a comunica este o necesitate a fiintei umane de a schimba
informatii cu semenii sai. Ea pune n miscare un proces dinamic, verbal si nonverbal,
permitnd persoanelor sa se faca accesibile una alteia, sa reuseasca sa puna n comun
sentimentele, opiniile, experientele si informatiile.
Din punct de vedere a relaiei pacient personal medical, fiecare pacient are o rela ie
unic cu personalul medical, care se manifest n comportamente, iar sistemul lor de
transmisie se numete comunicare. Exista o serie de transmisii ce au loc atunci cand
individul interactioneaza cu mediul.
Scopul comunicarii este ca interactiunea cu ceilalti sa ne dea un sens al identitatii
(N.Stanton,1995). Conceptul de sine si relatia cu alt individ, cu un grup sau cu lumea au
loc datorita comunicarii. Tot astfel se stabileste relatia terapeutica, atata timp ct exist
un schimb de gnduri si sentimente intre cel care sufera si persoana de ajutor. In
procesul comunicarii sunt folosite tehnici si sunt necesare abilitati speciale pentru a ajuta
pacientul sa-si resolve problemele.
Elemente de actiune: vorbirea si miscarile corpului( miscarile automate, postura, expresia
faciala, gesturile, manierismele).
Comunicarea verbala si non verbala.
Comunicarea verbala. Limbajul este exprimarea ideilor in acord cu regulile stabilite de
societate si este specific uman. Vorbirea insasi este un complex de activitati ce includ
organe si sisteme. Defectele de structura, disfunctiile datorate bolilor, derivarea sau
supraincarcarea senzoriala si dizabilitatile de invatare pot afecta folosirea cu acuratete
sau nu a transmiterii mesajului.
Tulburari de comunicare verbala. Schizofrenul se caracterizeaza prin inabilitatea sa de
abstractizare si foloseste cuvinte simbolice pentru a reda intelesul real. Balbaitul sufera
de o intrerupere in ritmul normal al sunetelor vorbirii si este, de asemenea, deficient in
expresia relatiei sale cu mediul. Copilul retardat mintal nu poate invata limbajul si nu
poate avea un comportament social. Copilul autist nu se poate exprima simbolic prin
cuvinte. In afara de cuvinte si sunete, asistenta trebuia sa recunoasca limbajul ne-verbal,
cum ar fi : tonul vocii, calitatea ei si ritmul vorbirii, care influenteaza mesajul si este o
componenta esentiala in evaluarea comunicarii.
Caracteristicile comunicarii verbale profesionale folosesc la stabilirea unei relatii umane
pozitive si la castigarea increderii pacientului. Comunicarea terapeutica va respecta
urmatoarele reguli:

mesajul transmis sa fie scurt si clar;

vocabularul folosit sa fie scurt si clar;
debitul verbal sa fie potrivit;
tonul vocii sa fie adecvat in functie de starea pacientului;
informatia sa nu fie influentata de emotiile sau de oboseala noastra;
sa fie ales momentul potrivit;
mimica si gesturile sa accentueze cuvintele;
sa se manifeste atentie si grija fata de pacient;
ascultatorul isi mobilizeaza intreaga atentie pentru a intelege mesajul transmis de

pacient;
sa manifeste toleranta fata de pacient;
asistenta il va asculta fara sa-l intrerupa;
asistenta va raspunde, cind este cazul, doar prin mimica, aratand ca intelege
necazul pacientului (mesaje de continuare).

Comunicarea non verbala. Se realizeaza printr-o serie de comportamente aparent

disparate care alcatuiesc impreuna o imagine ce completare a mesajului verbal transmis
de client, il inlocuiesc sau il contrazic. Ele sunt urmatoarele:
Elemente vocale: zgomote, sunete (in afara vorbirii), sunete inalte, tonul vocii, calitatea
vocii, taria sau intensitatea ei, ritmul vorbirii, sunete ne-verbale(ras, oftat, geamat, tuse
nervoasa), sunete de ezitare( um,uh). Aceste sunt elemente vitale pentru emotii si
reprezinta puternice surse de informatii pentru noi.
Elemente de actiune: miscarile corpului ( miscarile automate, postura, expresia faciala,
gesturile, manierismele). Expresia faciala si postura sunt semnificative in interpretarea
dispozitiei vorbitorului.
Obiecte folosite de vorbitor intentionat sau neintentionat, imbracamintea, mobilierului,
obiecte personale. Toate acestea comunica ceva despre personalitatea vorbitorului.
Spatiul, distanta dintre interlocutori variaza si se clasifica in : timp (15-45cm); personal
(45 cm -1,20 m); social (1,20-3,60m); public (peste 3,60 m). plasarea la o anumita
distanta de cei cu care se afla in contact, concretizeaza nevoia de protectie a subiectului.
Spatiul personal este folosit in relatii apropiate si reprezinta distanta de atingere. Tot
astfel, in aprecierile noastre tinem cont de aranjarea locurilor atunci cand pacientul si
apartinatorii intra in incapere. Unii pacienti se tem de apropiere, ei nu pot sa tolereze
invadarea spatiului personal.
In practica se evalueaza toleranta spatiala observand distanta ce o mentine pacientul
fata de alti bolnavi. Marirea spatiului fata de un bolnav anxios ii atenueaza anxietatea.
Atingerea : este cel mai personal mesaj non-verbal, nu un instrument puternic de
comunicare si are multe intelesuri; poate exprima incercarea de a cunoaste alta
persoana, grija, empatie. Este prim si cea mai fundamentala intentie de comunicare.

Schizofrenii au teama de apropiere, iar atingerea se foloseste in mod judicios, caci poate
fi interpretata ca o invazie in spatiul intim sau
ca o invitatie la intimitate, pacientii avand o reactie de panica. In schimb, cei foarte
regresati pot cere sa fie stransi in brate, leganati, recreand simbioza copilariei.
Tacerea este foarte semnificativa si constituie un mijloc puternic de comunicare. Poate
avea mai multe semnificatii (pacientul se gandeste, poate insemna manie, rezistenta,
poate fi legata de o situatie stresanta care il impiedica sa gandeasca sau il ajuta sa nu se
implice). Un bun ascultator foloseste intelesul tacerii.
Este foarte important sa se evite umplerea prin cuvintele a golului creat de tacere.
Pacientul sa fie lasat singur pentru ca el nu vorbeste. Tacerea fata de un pacient depresiv
sau retras exprima suport psihologic, intelegere si acceptare. Daca limbajul non - verbal
al asistentei comunica interes si implicare, pacientul va raspunde pana la urma.
Impartasirea tacerii cu pacientul este cea mai dificila sarcina pentru asistenta, dar este
esentiala.
Comunicarea eficienta cu pacientii poate sa creasca considerabil gradul de
satisfactie la locul de munca, dar si gradul de multumire al pacientilor in legatura cu
serviciile medicale primite. Un salut prietenos, mentinerea contactului vizual in momentul
conversatiei, un scurt dialog fara scopuri medicale poate sa stabileasca o relatie stransa
asistent medical-pacient.
mbuntirea relaiei asistent medical-pacient
Deschiderea conversatia
- Deschiderea conversatia atunci cand se simpte ca pacientul are nevoie de mai multe
explicatii, de incurajari sau de sfaturi. In acest punct, este recomandat sa existe empatie
si asistenta sa priveasca din punctul de vedere al pacientului, care sufera de o afectiune,
a trecut printr-o trauma sau pur si simplu este ingrijorat in legatura cu starea sa de
sanatate.
2.Informarea despre starea de sanatate a pacientului
Increderea pacientului in personalul medical este obtinuta atunci cand pacientul vede ca
asistenta are toate informatiile despre starea sa de sanatate. sa-si construiasca
increderea in recuperare.
3. Apropierea asistentei de pacient

Este foarte important ca asistenta sa aloce cateva minute in care sa-i aratate pacientului
intelegere si apropiere. O persoana care sufera de o anumita afectiune are nevoie sa
simta si apropierea sufleteasca a oamenilor din jur, fapt care il face increzator si ca este
bine ingrijit din punct de vedere medical.
4.Oferirea de sprijin si informatii pacientului
Este recomandat ca asistenta sa ajute pacientul sa inteleaga starea prin care trece, sa-l
asigure ca este acolo pentru a-l ajuta si chiar sa vorbeasca cu membrii familiei despre
temerile sale.
5. Respectati cultura si credintele pacientului
Fiecare pacient e diferit prin personalitate, comportament si chiar prin cultura sa.
Diferentele entice si culturale pot sa creeze dificultati in comunicarea cu acesta, de
aceea este foarte important ca asistenta in rela ia sa cu pacientul sa-i inteleg si sa-i
respecte diferenele.
Toi i admirm pe cei care par sa aib o abilitate nscut de a intra ntr-o situa ie
social nefamiliar i de a-i angrena pe ceilal i n conversa ie. Ace ti oameni au ceea ce
este considerat desori charism. n timp ce unii se ntreab cu procedeaz, cei mai
muli presupun c au, probabil un talent nscut. Adevrul este c acea charism este
un talent dobndit al oamenilor cu autoritate, i ca orice talent dobndit se poate nv a,
poate fi consolidat i perfecionat, dac ai informa iile necesare i voin a de a nv a 1.

1 Allan & Barbara Pease Abiliti de comunicare