BOLI INFECȚIOASE și NURSING

ANUL 2 AMG - CURSUL 2

SEMNE ȘI SIMPTOME ÎN BOLILE INFECȚIOASE (plf. dr)

Bolile infecțioase au o evoluție ciclică cu mai multe perioade distincte:

 Perioada de incubație – intervalul de timp din momentul pătrunderii

microbului în organism și până la apariția primelor simptome.
 Perioada de debut – apar primele semne de boală.
 Perioada de stare – desfășurarea întregii simptomatologii a bolii.
 Perioada de declin
 Perioada de convalescență – perioada de vindecare a organismului.

Semne și simptome:

Tipuri de febră (sindromul febril):

- Febră continuă – febră ridicată 39-40*C, cu mici variații între dimineața și

seara, de 0,1-1*C (în febra tifoidă, tifos exantematic, pneumonie).
- Febră remitentă – caracterizată prin oscilații febrile mai mari între 37 -
39*C, fără ca temperatura minimă să scadă sub 37*C (în: infecții supurative
cu stafilococi, streptococi),
- Febră intermitentă – cu oscilații foarte mari ale temperaturii, între 36,5 -
40*C, survenind zilnic sau cu perioade afebrile de 1 -2 zile între accesele
febrile (ex: în malarie, septicemii).
- Febră recurentă – perioade febrile cu temperatură continuă 39-40*C de 4 -
6 zile, urmate de perioade afebrile de aceeași durată.

1
 - Febră ondulată – perioade febrile în care temperatura urcă încet și se
menține în platou 38 - 39*C, timp de 7-10 zile, scade în liză și după o
perioadă afebrilă, unda febrilă se repetă (ex: în bruceloză).
- Febră de tip invers – temperatura minimă se înregistrează seara, iar
temperatura maximă dimineața (tuberculoza pulmonară).

Tipuri de exantem (sindromul eruptiv):

- exantem macro – și micropapulos (macule), exantem pustulos (pustule),

- exantem veziculos (vezicule), exantem bulos (bule),
- placarde (peteșii hemoragice).
- leziuni secundare: scuame, cruste, ulcerații, cicatrici, pigmentații, icter.
- Alte manifestări cutanate: masca Filatov (în scarlatină), facies plângăreț (în
rujeolă), mască hepatică.

Tipuri de angină:

- eritematoasă, veziculoasă, ulcero-necrotică, pseudomembranoasă.

- angine de diferite aspecte (în scarlatină, difterie),
- fenomene catarale ale căilor respiratorii superioare (în gripă, rujeolă).

Tipuri de adenopatii periferice:

- submandibulare și latero-cervicale discrete, nedureroase,

- unice – izolate (axilare, inghinale),
- occipitală.

Sindromul infecțios

- prezintă simptomele:
o febră ridicată 39 - 40*C, frisoane, cefalee,
o fotofobie, hiperestezie cutanată.

2
Sindromul meningian – se caracterizează prin:

- contractură musculară, rigiditatea cefei,

- opistotonus; atitudine de ,,cocoș de pușcă,,
- semnul Kernig (incapacitatea pacientului de a-și întinde picioarele complet;
flexia trunchiului duce la flexia reflexă a genunchilor),
- semnul Brudzinski (flectarea capului duce la flexia reflexă a genunchilor).

Sindromul encefalitic – caracterizat prin:

- semne de infecție generală: febră ridicată 39 - 40*C, frisoane, amețeli, vertij,

stare de curbatură.
- semne corticale: agitație, delir, halucinații, somnolență profundă, deseori
stări convulsive, stare semicomatoasă sau comatoasă.

Sindromul gastro-intestinal – caracterizat prin: vărsături, diaree, tenesme.

Semne din partea aparatului circulator

 Colaps periferic, prin:

- pierderi de apă (vărsături, diaree, transpirație),
- perderi masive de sânge (septicemii post-partum sau post-abortum),
- acțiunea toxică asupra sistemului nervos central a diferitelor substanțe
medicamentoase,
- acțiunea unor toxine microbiene (toxiinfecții alimentare, dizenterii),

Simptome ale colapsului periferic:

- hipotensiune, hipotermie,
- tegumente palide (galben-pământiu),
- cianoza extremităților, puls foarte accelerat.

3
 PROCESUL DE ÎNGRIJIRE

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU AFECȚIUNI

TRANSMISE PE CALE RESPIRATORIE

Transmiterea infecțiilor se face pe calea aerului și se produce prin:

 picăturile lui Pflugge (în cazul strănutului și a tusei),

 inhalarea aerului în care agenții patogeni rămân suspendați (sub forma
prafului) și astfel pot fi purtați de curenții de aer (ex: varicela, tuberculoza).

Poartă de intrare a infecțiilor respiratorii poate fi: nazofaringiană sau

bucofaringiană. Aceste infecții cuprind:

 scarlatina, anginele, rujeola, rubeola, variola (eradicată),

 varicela, mononucleoza infecțioasă, difteria, tusea convulsivă,
 pneumonia, gripa, meningita cerebrospinală,
 parotidita epidemică, tuberculoza pulmonară, poliomielita.

Culegerea datelor – La fiecare acțiune culegerea datelor va viza:

- datele epidemiologice (ancheta epidemiologică),

- receptivitatea organismului (vârsta, starea nutrițională, boli cronice,
tratament parenteral, vaccinări).

Problemele posibile ale pacientului:

 Respirația ineficientă - din cauza tusei, a edemului mucoasei bronșice cu

producere crescută de mucus.
 Izolarea socială - din cauza stigmatului asociat cu boala contagioasă.
 Stare depresivă - din cauza izolării.

4
 Disconfort - din cauza febrei, tusei și oboselii.
 Deficit de volum lichidian - din cauza ingestiei inadecvate și a pierderii
anormale prin expirație și transpirație.
 Alterarea integrității tegumentelor - prin erupție cutanată.

Obiectivele de îngrijire – vizează:

 identificarea agentului patogen (direct prin: exudat, secreții nazale,

expectorație, sânge; sau indirect, prin: reacții serologice, reacții cutanate).
 limitarea propagării infecției,
 supravegherea atentă a pacientului pentru a depista semnele de sensibilitate
la vreun medicament sau la ser.
 oprirea infecției prin administrarea tratamentului adecvat,
 supravegherea funcțiilor vitale,
 asigurarea unei hidratări adecvate,
 atenuarea febrei,
 combaterea durerii de cap, gât,
 ușurarea tusei,
 asigurarea odihnei
 reducerea anxietății,
 susținerea psihologică,
 educarea persoanelor privind importanța vaccinării, igienei personale, a
locuinței și distrugerea vectorilor.