Curs 2.

Boli infectioase

SEMNE SI SIMPTOME IN BI
Principalele semne generale
In cadrul bolilor infectioase se descriu diferite semne si simptome, unele cu caracter general,
intalnite in majoritatea bolilor infectioase (febra, astenie, inapetenta), altele caracteristice doar
unei anumite boli sau grup de boli (disfagie, tenesme, disurie etc.).
Febra (pirexia) este cresterea din cauze patologice a temperaturii corpului peste valorile
normale. Febra apare in majoritatea bolilor infectioase dar poate aparea si in boli neinfectioase
(neoplame). In functie de valorile temperaturii se disting urmatoarele grupe de febra: -
- subfebrilitate -37-38®C
- febra moderata -38-39®C
- febra ridicata -39-41®C
- hiperpirexie –peste 41®C
A.   SINDROMUL FEBRIL
a. Febra continuă - temperatura este ridicată 39°-40° C, cu mici variaţii între dimineaţă şi
seară, de 0,5°-1° C (febra tifoidă, tifos exantematic, pneumonie)
b. Febra remitentă - caracterizată prin oscilaţii febrile mai mari între 37° şi 39° C, fără ca
temperatura minimă să scadă sub 37° C (infecţii supurative - stafilococii, streptococii)
c. Febra intermitentă - cu oscilaţii foarte mari ale temperaturii 36,5°-40° C survenind zilnic sau
cu perioade afebrile de una-două zile între accesele febrile (malarie, septicemii). în acest tip
de febră, temperatura minimă atinge valorile normale.
d.Febra recurentă - avem perioade febrile cu temperatură continuă (39°-40° C) de patru-şase
zile intercalate de perioade afebrile de aceeaşi durată.
e.Febra ondulantă - perioade febrile în care temperatura urcă încet şi se menţine în platou -
38°-39° C - timp de 7-10 zile, scade în liză şi după o perioadă afebrilă, unda febrilă se repetă
(bruceloza).
f.Febra de tip invers - temperatura minimă se înregistrează seara, iar temperatura maximă
dimineaţa (tuberculoza pulmonară)
                In cadrul sindromului febril (unde febra este simptomul principal) apar şi alte
tulburări (manifestări de dependenţă):
- Astenie, inapetenţă, greaţă, cefalee, ameţeli, herpes labial, convulsii (frecvent la copii),
delir,tulburări ale metabolismului,ale aparatului cardiovascular, renal, respirator,ale funcţiilor
secretorii şi excretorii
 Curs 2. Boli infectioase

In timpul sindromulului febril se produce o creştere exagerată a proceselor de ardere cu

nevoie crescută de oxigen şi o creştere a eliminării de bioxid de carbon, ceea ce explică
polipneea.
     Perturbarea metabolismului hidroelectrolitic - duce la: deshidratare,tulburări în echilibrul
acido-bazic (acidoza metabolică)
Paralel cu creşterea temperaturii - se produce o tahicardie.
Există unele boli unde nu există această concordanţă ci se constată o bradicardie
relativă (ex. febra tifoidă).
B. SINDROMUL GASTRO-INTESTINAL:
Tulburări de tranzit intestinal:
-vărsături
-diaree (apoasă, mucoasă, muco-sanguinolentă etc.)
-tenesme
Manifestari digestive
Inapetenta – lipsa poftei de mancare
Greata – senzatia de a varsa.
Varsatura – expulzarea violenta a continutului stomacului.
Hematemeza – eliminarea prin varsatura a unei cantitati mari de sange.
Meteorismul –cresterea continutului gazos al intestinului.
Borborisme – zgomote produse in abdomen prin deplasarea gazelor in tubul digestive.
Colica intestinala – este o durere cu caracter acut, care survine intermitent, in crize, prin
distensia peretilor intestinali.
Tenesme rectale- senzatie dureroasa de defecare fara eliminare de materii fecale.
Diareea- este eliminarea frecventa de materii fecale de consistent redusa.
Manifestari renale
Oliguria – scaderea diurezei sub 800ml/24 ore.
Anuria – scaderea diurezei sau reducerea ei sub 50 ml/24 ore
Polakiuria- mictiuni frecvente si in cantitate mica.
Disuria- emisiune dificila a urinii (usturime).
Manifestari ale sistemului nervos
Obnubilarea – tulburare a constientei, afectand claritatea; perceptiile sunt ingreunate, reactiile
incet, lentoare psihomotorie.
Coma – este o pierdere de diverse grade a starii de constienta. Gradul de profunzime al comei
se poate stabili in functie de reactivitatea la stimuli durerosi, reflexe, tonus, starea aparatului
circulator si respirator.
C. SINDROMUL INFECŢIOS ŞI MENINGIAN:
 Curs 2. Boli infectioase

      -febra înaltă 39°-40° C; frisoane

      -vărsături
      -cefalee
      -hiperestezie cutanată
      -fotofobie
Caracteristic pentru sindromul meningian sunt semnele de contractură musculară:
-rigiditatea cefei (rezistenţă la încercarea de flectare a capului)
-uneori - opistotonus
-atitudine de „cocoş de puşcă" (decubit lateral, ghemuit, cu genunchii la piept și ceafa în
extensie)
-semnul Kernig (incapacitatea pacientului de a întinde picioarele complet; flexia trunchiului
duce la flexia reflexă a genunchilor)
-semnul Brudzinscki (flectarea capului duce la flexia reflexă a genunchilor)
D. Sindromul encefalitic:
-semne de infecţie generală cu: febră mare 39°-40° C, frisonete, ameţeli, vertij
-semne corticale: agitaţie, delir, halucinaţii, somnolenţă profundă, deseori stări convulsive,
stare semicomatoasă sau comatoasă     

Modificari ale tegumentelor si mucoaselor

In multe boli infectioase apar modificari de aspect si culoare la nivelul tegumentelor si
mucoaselor. Aceste modificari sunt denumite cu un termen generic- eruptii.
D. SINDROMUL ERUPTIV:
Eruptiile aparute la nivelul tegumentelor se numesc exanteme; cele aparute la nivelul
mucoaselor se numesc enanteme. Elementele constitutive ale eruptiilor sunt denumite leziuni
elementare.
Manifestări cutanate (exantem):
-   macule, papule, vezicule, pustule, bule, peteşii hemoragice, icter
Mai întâlnim leziuni secundare: scuame, cruste, ulceraţii, cicatrici, pigmentaţii.
Alte manifestări: masca Filatov (în scarlatină), facies plângăreţ (în rujeolă), masca hepatică
Modificări la nivelul mucoaselor (enantemul buco-faringian.)
Se va observa:
-modul de distribuţie a erupţiei (generalizată, dar respectând anumite regiuni)
-dinamica erupţiei (cum şi unde apare? dacă lasă urme?)
Macula (pata) este o modificare de culoare a tegumentului, fara alte schimbari (de relief sau
consistenta). Poate fi pigmentara sau vasculara.
 Curs 2. Boli infectioase

Macula pigmentara este o modificare permanenta a coloratiei pielii, datorita unei distributii
anormale a pigmentului melanic. Poate fi hiperpigmentara, datorita unui exces de melanina
(nevi pigmentari, cloasma gravidelor, efelide: pistrui), sau hipopigmentara, prin diminuarea sau
chiar lipsa pigmentului melanic (albinism, vitiligo). Macula vasculara este o modificare
tranzitorie a coloratiei pielii datorita unui aflux de sange. Pot fi hiperemice (congestive) sau
purpurice.
Purpura este rezultatul transvazarii sangelui in derm. Petele sunt de culoare rosie vie. In raport
cu dimensiunea lor distingem:
-petesii – leziuni punctiforme hemoragice
-echimoze- pete hemoragice intinse.
Papula este o mica ridicatura circumscrisa pe suprafata pielii, cu diametrul cuprins intre 1 si 5
mm, avand un continut solid.
Nodulul este o leziune cu continut solid, avand diametrul mai mare de 5 mm.
Vezicula este o mica ridicatura epidermica cu diametrul de 1-3 mm, de obicei rotunda, cu
continut lichidian (clar, tulbure, hemoragic).
Bula (flictena) este o ridicatura a epidermului, rotunda sau ovala, cu continut lichidian avand
dimensiuni mai mari decat vezicula (de la un bob de mazare la un ou); continutul poate fi clar,
tulbure sau hemoragic.
Pustula este o ridicatura a epidermului avand un continut lichidian purulent.
Eroziunea este o pierdere substantiala de substanta, interesand numai epidermul. Nu lasa
cicatrice, survine in urma evolutie veziculelor, pustulelor si bulelor.
Ulceratia – pierdere de substanta, mai profunda decat eroziunea interesand si dermul, lasa
cicatrice.
Fisura – lipsa liniara de substanta ce apare in jurul orificiilor naturale sau la nivelul pliurilor.
Ragada – lipsa liniara de substanta, adesea profunda, in jurul orificiului bucal.
Scoama – lamele cornoase care se detaseaza de pe suprafata pielii; pot fi fine (aspect de
tarate), lameloase sau sub forma de lambouri mari.
Crusta – este rezultatul uscarii unor exudate, puroi sau sange la nivelul epidermului.

Manifestari respiratorii
Rinoree – secretie nazala seroasa, mucoasa sau purulenta
Disfagie –dificultate in inghitirea lichidelor, alimentelor
Odinofagie –durere la inghitire
Disfonie (raguseala)- modificarea vocii, interesand timbrul si intensitatea.
Tirajul – contractia muschilor inspiratori, pentru a creste presiunea negative intratoracica si a
permite o patrundere mai usoara a aerului prin orificiul glotic; se obiectiveaza prin accentuarea
 Curs 2. Boli infectioase

fosei supraclaviculare, adancitea regiunii supraclaviculare, a spatiilor intercostale si a regiunii

epigastrice.
Cornajul – zgomotul produs in inspire (uneori si la expir), la trecerea aerului prin laringe al carui
lumen a fost micsorat printr-un process inflamator.
Dispneea – modificarea ritmului si amplitudinii miscarilor respiratorii; subiectiv se traduce prin
senzatia ,,lipsei de aer,, si se datoreaza scaderii oxigenarii tesuturilor si cresterii concentratiei de
CO2 in sange.
Polipneea – este accelerarea ritmului respirator.
Tusea - expulzarea violent si sonora a aerului intrapulmonar; reprezinta o reactive a
organismului pentru eliminarea secretiilor patologice din caile respiratorii (mucus, puroi,
sange).
Expectoratia – evacuarea sputei din arboreal traheobronsic; sputa este un produs patologic
constituit din secretia glandelor seroase si mucoase ale epiteliului respirator, din exudatul
provocat de inflamatia bronhiilor si alveolelor si din cele descuamate, leucocite, germeni; sputa
poate fi mucoase (culoare alburie), mucopurulenta (culoare galbena), purulenta, sanguinolenta.
Vomica - evacuarea brusca a continutului patologic (puroi, chist hidatic) de la nivelul
pulmonului.
Hemoptizia - expectoratia sangelui.
Manifestari cardiovasculare
Tahicardia –accelerarea frecventei cardiace peste limitele fiziologice.
Bradicardia – reducerea frecventei cardiac sub 60 batai/minut
Hipotensiune arteriala – scaderea tensiunii arteriale sistolice sub 100mmHg si sub 6ommHg cea
diastolica.