Tema 2.4.

a Sinteza pentru activități metodice

Metode ca mijloace de dezvoltare a competențelor elevilor

”O metodă nu este bună sau rea în sine, ci prin raportarea ei la situația didactică respectivă,
criteriul oportunității la o anumită realitate fiind cel care o poate face mai mult sau mai puțin eficientă..”
(Cucoș , 2002) .
Un profesor de religie va ține cont, întotdeauna , ca religia să fie o modalitate prin care un copil
se poate apropia de Dumnezeu, dacă ora este proiectată în așa fel încât atât metodele tradiționale cât și
cele moderne să nu fie rivale ci prietene.
Una dintre metodele interactive, moderne, preferate de elevii mei este Cubul deoarece îi
moblizează, îi ajută să coopereze, să-și distribuie eficient sarcinile de lucru și să-și personalizeze cubul,
exprimând astfel personalitatea lor.
Strategie de predare –învățare, descoperită în 1980  urmărește un algoritm ce vizează
descrierea, comparația, asocierea, analizarea, aplicarea, argumentarea atunci când se dorește
explorarea unui subiect nou sau unul cunoscut pentru a fi îmbogățit cu noi cunoștințe sau a unei situații
privite din mai multe perspective.
Astfel la lecția Iisus Hristos, Mântuitorul lumii de la clasa a VI-a, o aplic, astfel:
1. Descrie ce a făcut Mântuitorul la Cina cea de Taină
2. Compară reacția oamenilor cu a fariseilor la intrarea Domnului în Ierusalim
3. Asociază evenimentele petrecute în Săptămâna Patimilor cu zilele din săptămână în care au
avut loc
4.Analizează procesul condamnării Domnului Iisus Hristos
5.Aplică cunoștințele referitoare la Duminica Învierii în explicarea venirii Sfintei Lumini la
Ierusalim
6.Argumentează:” Importanța Învierii Domnului pentru creștini ”
Copiii rezolvă sarcina într-un timp dat, prezintă pe rând răspunsul formulat. Toți copiii din grup
analizează răspunsul. Au loc comentarii care conduc la selectarea sau reformularea răspunsului corect
prin combinarea ideilor individuale.
Strategia dă rezultate foarte bune la activități de observare desfășurate frontal, cadrul didactic
găsind pentru fiecare participant câte o sarcină care să motiveze învățarea.
Dintre metodele tradiționle cele mai folosite în cadrul orelor mele este conversația, care are
următoarele forme:
- conversaţia de verificare, în care întrebările sunt de tip reproductiv, vizând cunoştinţe predate şi
învăţate şi solicitând cu prioritate memoria;
- conversaţia euristică, în care întrebările sunt de tip productiv, solicitând cu prioritate gândirea în
prelucrarea şi sistematizarea datelor cunoscute în vederea unor comparări, interpretări sau exprimări de
opinii personale.
- Conversaţia de consolidare, prin care se urmăreşte repetarea şi sistematizarea cunoştinţelor.
Formularea întrebărilor presupune respectarea următoarelor cerinţe:
o să fie formulate corect, simplu, accesibil;
o să fie adresate întregii clase;
o să nu sugereze răspunsul;
o să fie gradate şi variate;
o să stimuleze operaţiile gândirii, să declanşeze, pentru găsirea răspunsului, o activitate
intelectuală cât mai intensă;
o să fie urmate de o pauză suficientă pentru construirea răspunsului.
 Elevii trebuie solicitaţi şi îndrumaţi să adreseze şi ei întrebări cadrului didactic sau colegilor.
O altă categorie de cerinţe vizează răspunsurile.
Acestea vor fi: corect formulate, din punct de vedere ştiinţific, stilistic şi gramatical; complete;
argumentate; sancţionate (confirmate) de cadrul didactic sau colegi.

Să nu uităm niciodată că o oră nu trebuie să fie acitvă, astfel religia va fi mereu pe placul copiilor.