Metode de dezvoltare a gândirii critice

utilizate în lecțiile de limba și literatura română în învățământul primar

Abstract
The aim of this article is to emphasise the ways of developing critical thinking during the
Roumanian Language classes with primary school students and the ERR climate.
These stimulating methods of critical thinking make students use their imagination, the ability
to anticipate and to memorise, to find information in group or individualy the knowledge they are
about to study and acquire. Using these creative methods such as: The Cluster, The Cube, K.L.W., The
Tree of Ideas during the Roumanian Language and Literature classes we offer the students a nice and
modern climate; a climate that makes learning easier.

Şcoala este o componentă a vieţii sociale cu o influenţă determinantă asupra celorlalte

dimensiuni şi forme ale activităţii umane. Ca urmare, orice reformă socială nu poate ocoli schimbarea,
modernizarea, adecvarea şi eficientizarea obiectivelor, conţinuturilor, finalităţilor proceselor
educaţionale desfăşurate în şcoală.
În faţa tuturor provocărilor societăţii moderne, învăţământul trebuie să depăşească tendinţa de
reproducere a unor informaţii memorate şi să tranziteze spre un învăţământ centrat pe participare şi pe
dezvoltarea funcţiilor cognitive cu scopul amelionării rezultatelor.
În condiţiile în care se constată tot mai frecvent nevoia de diversificare şi diferenţierea
obiectivelor, conţinuturilor, metodelor, tehnicilor şi instrumentelor procesului de învăţământ, apariţia
şi promovarea alternativelor educaţionale devine o necesitate. Din această perspectivă, afirmarea
gândirii critice reprezintă o modalitate de promovare a unui alt mod de a învăţa, a unui demers centrat
pe stimularea curiozităţii, pe formularea unor păreri proprii, pe rezolvarea de probleme, dar mai ales
pe dezbaterea responsabilă a ideilor, pe acceptarea democratică a părerilor fiecăruia, pe implicarea
activă şi motivată a tuturor participanţilor la acţiunea de învăţare, pe dezvoltarea individuală în context
colectiv.
Cercetări în domeniul educaţiei relevă faptul că învăţarea devine superior calitativă când elevii
utilizează în mod repetat strategii diversificate de gândire, când sunt valorificate cunoştinţele şi
experienţele anterioare, când elevii sunt stimulaţi să gândească, sunt deschişi la noutate, creativitate,
implicare.
”A gândi critic înseamnă a fi curios, a pune întrebări, a căuta răspunsuri, a cauta cauze și
implicații, a găsi alternative la atitudini deja fixate, a analiza logic argumentele celorlalți. Este un
proces activ care îl face pe cel care învață să dețină controlul asupra informației, interogând-o,
reconfigurând-o, adaptând-o sau respingând-o.” O asemenea capacitate trebuie exersată și încurajată
într-un mediu de învățare propice. Gândirea critică nu se deprinde eficient când este separată de
contextul general al programei școlare sau al vieții cotidiene, nu este ceva ce se poate preda în afara
unui context. Învățarea deprinderilor de gândire critică se realizează eficient când se abordeaza în
acest fel cunostințele noi.
Proiectarea activităților didactice în spiritul gândirii critice urmează cadrul Evocare/Realizarea
sensului/Reflecția. Modelul de predare-învățare are la bază  următoarele principii:
- învățarea înseamnă căutarea înțelesului și trebuie să pornească de la lucrurile în jurul cărora
elevii încearcă să construiască semnificații;
- semnificația necesită înțelegerea întregului, ca și a părților care intră în componența
întregului; astfel, procesul de învățare se focalizează pe conceptele primare, nu pe date izolate;
- în predare trebuie să înțelegem modelele mentale pe care elevii le folosesc pentru a percepe
lumea și premisele de la care pornesc pentru a sprijini aceste modele;
- scopul învățării este ca individul să-și construiască propriile semnificații nu să memoreze
răspunsurile date de alții.
Proiectarea demersului didactic cuprinde activități distribuite în trei etape: înainte de începerea
lecției, în timpul lecției și după lecție.
Înainte de începerea lecției trebuie căutate modalitățile prin care
conținutul lecției poate sprijini învățrea activă și gândirea critică. Cele mai
importante aspecte ale proiectării desfășurării lecției în această etapă sunt:
-motivația predării lecției - „De ce este valoroasă lecția respectivă?”, „Cum se leagă lecția
de ceea ce s-a predat deja sau de ceea ce se va preda în viitor?”. O lecție este valoroasă, utilă prin
conținutul de idei, dar mai ales prin procesele intelectuale pe care le solicită elevilor. Se urmărește ca
lecția să ofere elevilor oportunități de investigare de rezolvare de probleme, dezbatere de extindere a
cunoștințelor dobândite.
-obiectivele lecției presupun răspunsuri la întrebri de genul: „Ce cunoștințe și semnificații
vor fi asimilate de elevi?”, „Ce comportamente observabile vor demonstra elevii și ce produse vor fi
capabili să creeze ca urmare a lecției?”. Pentru a stimula dezvoltarea gândirii critice este important ca
obiectivele unei lecții să descrie comportamente observabile și să antreneze diverse procese de gândire
superioare.
-condiții prealabile ce pot lua forma unor cunoștințe necesare însușirii conținutului lecției, a
unor capacități sau deprinderi, profesorul trebuie să se asigure că elevii știu să coopereze.
- evaluare prin care se află răspunsul la întrebările:„În ce fel s-a îmbogățit cunoașterea
elevilor?”, „Ce vor ști să facă elevii la sfârșitul lecției?”
- resursele și managementul timpului - metodele de dezvoltare a gândirii critice sunt
mari consumatoare de timp, de aceea profesorul trebuie să aibă în vedere alocarea corespunzătoare a
resurselor materiale și de timp.
Proiectarea lecției propriu-zise se elaborează pe cele trei momente: evocare, realizarea sensului
și reflecție.
În etapa de evocare se are în vedere modul în care se poate realiza implicarea
motivațională a elevilor în învățare, prin captarea atenției și stimularea curiozității, elevii sunt
implicaţi activ în încercarea de a-şi aminti ce ştiu despre un anumit subiect. Aceasta îi obligă să-şi
examineze propriile cunoştinţe şi să stabilească un punct de plecare bazat pe cunoştinţele proprii, la
care se pot adăuga altele noi.
Etapa de realizare a sensului vizează aspecte referitoare la
conținutul ce va fi explorat, la modalitățile de investigare și la activitățile realizate de
elevi pentru a înțelege conținutul lecției. Este etapa în care cel care învaţă vine în contact cu noile
informaţii sau idei. Sarcina esenţială a acestei etape este în primul rând de a menţine implicarea şi
interesul stabilite în faza de evocare. Există strategii de predare-învăţare care pot fi folosite pentru a-
i ajuta pe elevi să rămână implicaţi. Cei care învaţă în mod eficient îşi monitorizează înţelegerea
când întâlnesc informaţii noi. Ei corelează noul cu ceea ce le este cunoscut pentru a ajunge la o
înţelegere.
Reflecția vizează proiectarea unor activități prin care elevii folosesc ceea ce au învățat, dezbat
idei, își exprimă atitudini. În această etapă elevii îşi consolidează cunoştinţele noi, exprimând în
propriile lor cuvinte ideile şi informaţiile întâlnite.
După lecție pot fi avute în vedere activități de extindere a învățării, prin care elevii își pot
dezvolta ideile sau pot exersa aplicațiile propuse în timpul acesteia.
Pentru realizarea obiectivelor menționate, în cele trei etape se utilizează metode și tehnici
specifice cum sunt: Ciorchinele, Gândii/Lucrați în perechi/Comunicați, Predicția, Știu/Vreau să
știu/Am învățat, Jurnalul dublu, Metoda cadranelor, Linia valorilor, Eseul, Scrierea liberă, Turul
galeriei, Ciorchinele, Cubul, Cvintetul, Lasă-mi mie ultimul cuvânt, Explozia stelară,Diagrama Venn,
etc.
Brainstormingul ("Furtuna în creier"; "asaltul de idei") este cea mai simplă, eficientă și cea
mai utilizată tehnică de stimulare a creativității și de generare de idei noi în cadrul unui grup. Se
fundamentează pe două principii: asigurarea calității prin cantitate și amânarea judecării ideilor, a
criticii și autocriticii. Regulile brainstormingului care derivă din aceste principii sunt: stimularea unei
cantiăți cât mai mare de idei; preluarea ideilor emise de alții și fructificarea lor prin ajustări succesive
si asociații libere; suspendarea oricărui gen de critică; manifestarea liberă a imaginației.
Brainstormingul se poate realiza în perechi sau în grup. Toate ideile propuse se notează. În
faza emiterii/producerii de idei trebuie încurajată participarea tuturor membrilor grupului chiar dacă
uneori se desemnează un conducător de grup. Brainstorming-ul implică mai multe etape:
 - Alegerea temei şi comunicarea sarcinii de lucru.
- Comunicarea regulilor
- Emiterea și înregistrarea ideilor
- Se lasă o pauză de câteva minute pentru „aşezarea” ideilor emise şi recepţionate.
- Prezentarea ideilor, frontal.
- Evaluarea ideilor produse În această etapă are loc analiza critică, evaluarea ,argumentarea şi
contraargumentarea ideilor emise anterior.Se selectează ideile originale sau cele mai aproape de soluţii
pentru problema pusă în discuţie. Se discută liber, spontan, riscurile şi contradicţiile care apar.
Învăţătorul trebuie să încurajeze exprimarea ideilor, să nu permită intervenţii inhibante şi să stimuleze
explozia de idei.
Avantajele utilizării metodei brainstorming: obţinerea rapidă şi uşoară a ideilor noi şi a
soluţiilor rezolvatoare, costurile reduse necesare folosirii metodei, aplicabilitate largă, aproape în toate
domeniile, dezvoltă creativitatea, spontaneitatea, încrederea în sine prin procesul evaluării amânate,
dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă.
Limitele brainstormingului: nu suplineşte cercetarea de durată, clasică, depinde de calităţile
moderatorului de a anima şi dirija, oferă doar soluţii posibile nu şi realizarea efectivă, uneori poate fi
prea obositor sau solicitant pentru unii participanţi.
Ciorchinele este un organizator grafic, prin care se evidenţiază conexiunile dintre ideile despre
un subiect. Tehnica vizează găsirea căilor de actualizare a cunoştinţelor elevului evidenţiind modul
specific al acestuia de a înţelege un anumit conţinut, încurajează gândirea liberă asupra unui subiect,
stimulând conexiunea între idei, ajută la găsirea a noi sensuri ideilor însuşite anterior. Elaborarea unui
ciorchine se face în mai multe etape:
a) comunicarea sarcinii de lucru - se cere elevilor să scrie la mijlocul paginii cuvântul-cheie, de
exemplu strămoşii şi timp de trei minute să scrie toate cuvintele care le vin în minte despre acest
cuvânt, să le încercuiască şi să le lege prin linii de cuvântul cheie sau de cuvintele scrise ulterior
pentru a evidenţia legăturile care există între ele.
b) activitate individuală - elevii lucrează sarcina primită
c) activitate în perechi - se cere elevilor să prezinte colegului de bancă ciorchinele realizat şi
să-l completeze cu informaţii primite de la el.
d) activitate pe grupe - se cere prezentarea ciorchinelui elaborat în perechi unei alte perechi şi
completarea cu alte informaţii.
e) activitate frontală - pe tablă va fi scris cuvântul cheie şi se va completa cu câte o informaţie
de la fiecare grup.
Se cere apoi citirea textului din manual, confruntarea ideilor proprii cu cele din text şi
completarea ciorchinelui cu informaţii noi scrise cu altă culoare.
Tehnica ciorchinelui se aplică atât în faza de evocare, realizarea sensului cât şi în cea de
reflecţie. În evocare se poate realiza un ciorchine înaintea scrierii unei compuneri (planul), se pot
valorifica toate cunostintele copiilor, avand drept bază experiența lor cu tema ce urmează să fie
redactată, în verificarea semnelor de punctuație sau a ortogramelor, în recapitularea părților de vorbire.
În realizarea sensului după citirea textului se pot trece toate informațiile într-un ciorchine: loc,
timp, personaje, informații, mesaje, idei despre care ar vrea lămuriri sau ar vrea să discute.
În reflecție această metodă ar putea fi folosită pentru scrierea ideilor principale, în
sistematizarea cunoștințelor din lecție, care poate deveni un suport mai ușor de reținut, consolidarea
semnelor de punctuație, grupurilor de litere, părților de vorbire etc
Avantajele metodei: se încurajează participarea întregii clase, poate fi folosită cu succes la
evaluarea unei unităţi de conţinut, dar şi pe parcursul predării, făcându-se apel la cunoştinţele
dobândite de elevi, stimulează conexiunile dintre idei, pune în evidenţă modul propriu de a înţelege o
temă anume, realizează asociaţii noi de idei sau relevă noi sensuri ale ideilor, caută căi de acces spre
propriile cunoştinţe.
Cubul este o tehnică prin care un subiect este studiat şi prezentat din mai multe perspective.
Aplicarea acestei tehnici în lecţie, în diferite etape ale învăţării, necesită prezentarea uni cub şi a
sarcinilor de rezolvat scrise pe feţele acestuia. Este important ca elevii să rezolve corect toate
sarcinile. Scrierea se face individual, apoi se lucrează în perechi şi frontal. Pe fiecare faţă a cubului
este scrisă câte una din următoarele instrucţiuni:Descrie! (Cum arată?), Compară! (Cu cine/ cu ce se
aseamănă? De cine / de ce diferă?), Asociază! (Cu ce anume poate fi legat?), Analizează! (Ce părţi
are? Ce caracteristici au aceste părţi?), Aplică!, Argumentează! (De ce e bun ? De ce nu e bun?). În
aplicarea tehnicii se parcurg mai multe etape: se anunţă tema pusă în discuţie, se împarte colectivul în
şase grupuri, fiecare grup având de rezolvat una dintre cerinţele scrise pe feţele cubului, se comunică
întregului grup forma finală a scrierii care se poate scrie şi pe tablă. Utilizarea acestei tehnici
determină implicarea maximă a elevilor în rezolvarea sarcinilor, permite diferenţierea sarcinilor de
învăţare, formează deprinderi de muncă intelectuală, dezvoltă abilităţi de comunicare.
Avantaje ale metodei: dezvoltarea capacităţilor de analiză, sinteză, aplicare, transfer,
argumentare ale elevilor; formarea unei imagini globale asupra problemei abordate; o mai bună
înţelegere a problemei abordate, având în vedere cele şase perspective luate în calcul; motivarea
elevilor pentru participarea la activitate; activizarea elevilor; dezvoltarea capacităţilor
comunicaţionale.
Limite: având în vedere faptul că fiecare grupă are de abordat o altă perspectivă, este posibilă
tratarea superficială a celorlalte perspective propuse; consum mare de timp; posibilitatea apariţiei
dezordinii în timpul activităţii; neimplicarea tuturor elevilor în rezolvarea sarcinilor din cadrul fiecărui
grup.
Jurnalul cu dublă intrare se poate folosi atât în etapa de realizarea sensului cât şi în reflecţie
şi are ca scop formarea şi dezvoltarea capacităţii de a învăţa prin reflectarea în scris asupra
conţinutului unui text.
Se prezintă elevilor un text scris. Aceştia vor avea ca sarcină să împartă pagina de caiet în două
pe verticală. În partea stângă vor nota un citat sau un fragment din text, care i-a impresionat mai mult,
iar in partea dreaptă să noteze un scurt comentariu asupra pasajului ales sau o idee principală. Se cere
elevilor să împărtăşească ideile lor , să motiveze alegerea făcută. Se vor face comentarii asupra ideilor
emise din perspectiva motivaţiei şi trăirilor variate induse de acelaşi text.
Utilizarea jurnalului dublu susţine relecţia şi încurajează exprimarea ideilor proprii, facilitează
formarea unui stil de învăţare activă şi conştientă. Această metodă se poate aplica atât la textele în
proză, cât şi la cele în versuri pentru că dă posibilitatea elevilor să exprime prin cuvintele lor tot ceea
ce cred, simt, ştiu gândesc şi înţeleg despre text. Benzile desenate din jurnalul dublu ajută elevii la
delimitarea fragmentelor, la înţelegerea folosirii aliniatelor, uşurează deprinderile de a extrage ideile
principale, permit decodificarea textelor.
Cvintetul este o poezie de cinci versuri prin care se poate face sinteza unei lecţii,
caracterizarea unui personaj, descrierea unui obiect, a unui anotimp, a unui eveniment.
Termenul vine de la cuvântul din limba franceză cinquieme unde are semnificaţia de al cincilea.
La început se realizează cu clasa întreagă, apoi se poate cere elevilor să lucreze în perechi sau
individual. La clasele mici de obicei, învăţătorul este cel care sugerează elevilor despre ce trebuie să
scrie. Se anunţă subiectul temei şi algoritmul de realizare a cvintetului:
- primul vers constă într-un singur cuvânt care exprimă tema sau subiectul
- al doilea vers este format din două cuvinte care descriu subiectul (două însuşiri)
- al treilea vers e format din trei cuvinte care exprimă acţiuni (verbe la gerunziu)
- al patrulea vers este format din patru cuvinte care exprimă sentimente faţă de subiect, o
impresie sau o trăire personală
- ultimul vers este format dintr-un cuvânt care exprimă esenţa subiectului.
Încercările de a scrie astfel de poezii îi pun pe elevi în situaţia de a căuta, analiza, le stimulează
gândirea creativă şi procesul de esenţializare a unui subiect, exprimarea scrisă, abilităţile
interdisciplinare.
Turul galeriei este o metodă ce stimulează gândirea, creativitatea şi învăţarea eficientă. Elevii
elaborează în grup un produs care exprimă opinia tuturor, îşi împart sarcinile, caută soluţii de
rezolvare. Poate fi utilizată la finalul unei activităţi şi parcurge următoarele etape:
a) comunicarea sarcinii de lucru
b) activitate în grupuri - în timp ce lucrează elevii sunt monitorizaţi şi sprijiniţi;
c) expunerea produselor - fiecare grup afişează produsul în faţa clasei, iar lângă fiecare produs
va fi ataşată o foaie goală;
 d) turul galeriei - se solicită grupurilor să se oprească în faţa fiecărui produs, să discute şi să
noteze pe foaie sugestiile şi întrebările lor;
e) activitate în grupuri - fiecare grup compară produsul lor cu celelalte, citesc comentariile
făcute de colegii lor şi poate continua cu răspunsul la sugestiile şi întrebările din anexe. Prin Turul
galeriei elevii oferă şi primesc feed-back referitor la munca lor, discută despre produsul lor cu ceilalţi
în mod organizat şi productiv, fac comparaţii.
La limba română metoda se poate folosi la studierea textului de informare și funcțional.
Avantajele metodei "Turul galeriei": formarea şi consolidarea deprinderii de ascultare activă;
stimularea creativităţii; cultivarea respectului faţă de ceilalţi şi a toleranţei; formarea şi dezvoltarea
capacităţii de cooperare, a spiritului de echipă; dezvoltarea capacităţii argumentative; formarea şi
dezvoltarea competenţelor de evaluare şi autoevaluare.
Limitele acestei metode pot fi următoarele: tendinţa de conformare la opinia grupului;
dezvoltarea unei posibile dependenţe de grup în rezolvarea sarcinilor.
Cadranele - un organizator grafic al informaţiilor dintr-o sursă literară pe baza a patru criterii,
câte un criteriu pentru fiecare cadran. Tehnica are mai multe etape:
a) comunicarea sarcinii de lucru - se cere elevilor să traseze două drepte perpendiculare pe o
foaie şi în fiecare cadran obţinut să scrie pe scurt ideile esenţiale referitoare la subiectul propus -
b) activitatea individuală (sau în perechi sau pe grupe) - elevii rezolvă sarcinile propuse.
c)activitatea frontală/ evaluarea muncii în echipe sau pe grupe - se trasează pe tablă cadranele
şi se solicită de la fiecare grup / echipă câte o idee pentru completarea acestora. Dacă volumul de
informaţii este mare şi timpul disponibil redus, se formulează subiecte pentru fiecare grupă apoi ideile
esenţiale se scriu pe tablă şi fiecare elev îşi completează răspunsul. Cadranele se pot utiliza în cadrul
conexiunii inverse, evaluării, retenţiei.
Avantaje: stimulează atenţia şi gândirea; scoate în evidenţă modul propriu de înţelegere;
conduce la sintetizare/esenţializare elevii îşi stabilesc sarcini trans şi croscurriculare, diversificate şi de
complexitate crescută.
Dezavantaje: dialogul consumă mult timp şi uneori se dovedeşte ineficient; uneori se poate
instaura pasivitatea, tendinţa de dominare şi superficialitatea în asimilarea cunoştinţelor.
Avantajele acestor metode sunt acelea că stimulează atenţia şi gândirea, oferă posibilitatea
elevilor de a-şi dezvolta competenţele necesare unei abordări complexe şi integratoare, lucrul
individual, în echipe sau participarea întregii clase la realizarea cerinţelor cubului si palariilor
ganditoare este o provocare şi determină o întrecere în a demonstra asimilarea corectă şi completă a
cunoştinţelor.
Metodele activ-participative au însă şi dezavantaje: necesită o pregătire mai riguroasă şi mai
îndelungată, nu pot fi folosite în cadrul oricărei lecţii, bagajul informaţional este mai mic, necesită
atenţia sporită a elevilor dar şi capacitatea lor de a face conexiuni şi de a descoperi singuri
răspunsurile.
Învăţarea creativă presupune existenţa unui potenţial creativ al elevului, manifestat în
receptivitatea faţă de nou, curiozitatea ştiinţifică, nonconformism, originalitate, capacitate de
elaborare, fluenţă şi divergenţa gândirii, imaginaţie creatoare, inventivitate.
Metodele de stimulare a gândirii critice mobilizează elevii, îi fac să urmărească cu interes şi
curiozitate lecţia, îi determină să-şi folosească imaginaţia, puterea de anticipare, memoria, îi ajută să
caute, să cerceteze, să găsească singuri sau în grup cunoştinţele ce urmează să şi le însuşească, să
sistematizeze cunoştinţele. Utilizând aceste metode - ciorchinele, cadranele, cubul, ştiu/ vreau să ştiu/
am învăţat, copacul ideilor - în lecţiile de limba și literature română, oferim elevilor un demers
didactic plăcut, modern, cu valenţe formative ce le stimulează gândirea , iar timpul necesar
familiarizării elevilor cu aceste demersuri didactice este compensat în planul dezvoltării lor psihice.
Desfășurând activitatea de predare prin cadrul ERR, profesorii facilitează învățarea autentică
de cunoștințe contextualizate pe care elevii le pot pune în practică și în alte situații.
Anexe:
BIBLIOGRAFIE:
1. Hussar, Elena, Safciuc, Tatiana - „Colaborare şi incluziune în sala de clasă”, Bacău, Editura Casei
Corpului Didactic”, 2008;
2.Leonte, Rodica; Stanciu, Mihai – ”Strategii activ - participative de predare - învăţare în ciclul
primar”, Bacău, Editura Casei Corpului Didactic, 2004.
3. Dumitru Ion Alexandru – „Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă”, Timişoara, Editura
de Vest, 2000
 4. Steele, J. L., Meredith, K. S., Temple, Ch.,  ”Promovarea gândirii critice”, Ghidul II, Proiectul
Lectura si scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice 1998