Reflecție asupra următoarei unități de învățare pe care o voi parcurge cu elevii la o clasă.

Sunt modificări din perspectiva accentului pe competențe care ar trebui făcute?

            În  termeni  pedagogici  competenţa  este  capacitatea  elevului  de  a  mobiliza  un  ansamblu integrat
de cunoștinţe, deprinderi, atitudini și valori pentru a realiza  familii de sarcini de  învăţare. Competenţa este
un potenţial care  trebuie probat, demonstrat de elev  în situaţii concrete. Învăţarea centrată pe dezvoltarea
competenţelor nu este o metodă de predare ci o abordare de predare extinsă. Poate presupune o gamă largă
de metode iar unele  dintre acestea  pot îmbrăca forma predării tradiţionale. Apectul definitoriu este că pune
accentul în principal pe satisfacerea  nevoilor elevului, având următoarele caracteristici:

Ø    Instruire centrată pe elev;

Ø    Schimb de informaţii;

Ø    Conţinuturile devin instrumente de  exersare, de formare a unor competenţe elevii având capacităţi 
superioare de operare cu acestea;

Ø    Gândire critică, luare de decizii bine informată abordare în funcţie de nevoi;

Ø    Elevii pun întrebări și rezolvă probleme aranjamente flexibile cu  ajutorul mobilierului modular  ;

Ø    Învăţare activă, de plăcere, provenită din  bucuria de a învăța prin explorare, bazată pe cercetare;

Ø    Acţiune interactivă, planificată ;

Ø    Multimedia;

Ø    Muncă în colaborare; 

Ø    Diversitate de  evaluări(evaluarea continuă);

           Pentru a realiza unitatea de învățare am parcurs mai mulți paşi:

 1. Am selectat din curriculum competenţa specifică formatului şi am evaluat nivelul iniţial de competenţă
al elevilor la capitolul respectiv în vederea stabilirii punctului de pornire în demersul de formare.

2.Am proiectat anticipativ rezultatul şcolar de evaluat în cadrul unităţii de învăţare, cu previzionarea
nivelurilor de performanţă posibil de atins.

3.Am identificat ansamblul de cunoştinţe, capacităţi şi atitudini necesare pentru achiziţionarea

competenţei date şi organizarea acestora într-o unitate de învăţare.

4. Am stabilit produsul - rezultat necesar a fi realizat de către elevi, la sfârşitul unităţii date de învăţare, şi
respectiv, a fi măsurat - apreciat de către propunător.
5. Am anunţat criteriile de evaluare a produsului, cu precizarea indicatorilor de performanţă care trebuie să
apară în produsul-rezultat.

 6. Am proiectat demersul de formare-evaluare a competenţei avute în vedere (am selectat conţinuturile
adecvate, am stabilit numărul de ore necesar, am analizat resursele etc.).

7. Am realizat printr-un sistem de lecţii demersul de formare-evaluare integrată, bazat pe metode

interactive de predare-învăţare-evaluare.

8. Verificarea se va face pe tot parcursul perioadei de formare a nivelului de competenţă, prin instrumente
de evaluare formativă, fără note, şi raportarea la criteriile anunţate.

 9. Am prevăzut reglarea imediată/ permanentă (retroactivă, proactivă) a activităţii de formare în vederea
ameliorării performanţelor şcolare.

10. Evaluarea finală a nivelului de competenţă atins, prin măsurarea şi aprecierea produsului realizat, în
baza criteriilor anunţate, analiza rezultatelor şcolare obţinute şi luarea unei decizii pedagogice care se
impune.

          Consider că educaţia bazată pe competenţe îşi dovedeşte eficienţa şi eficacitatea în contexte
combinate (formal, nonformal, informal) şi dacă îndeplineşte cumulativ, mai multe condiţii:

Ø  Sunt clar definite competenţele pe care elevul trebuie să le dovedească la sfârşitul fiecărui an şcolar, la
sfârşitul unui ciclu şcolar, precum şi la sfârşitul şcolarităţii obligatorii. Astfel, activitatea mea, în calitate de
cadru didactic, trebuie să se concentreze mai puţin asupra proiectării şi mai mult asupra organizării şi
coordonării învăţării, precum şi asupra oferirii de feedback, iar în ceea ce-l priveşte pe elev, acesta trebuie
să dovedească că ştie să utilizeze, să aplice, ceea ce învaţă.

Ø  Pedagogia prin competenţe trebuie să dea sens învăţării, facilitând contexte reale de învăţare, prin care
elevul să fie motivat că tot ceea ce învaţă îi este util. Pentru aceasta însă, nu mai sunt suficiente liste de
conţinuturi monodisciplinare, fiind necesare şi obligatorii abordări interdisciplinare, creative şi inovative.

Ø  Competenţele nu trebuie privite ca o sumă de cunoştinţe, abilităţi şi alte achiziţii, ci ca rezultatul

aplicării combinate a acestora pentru rezolvarea de situaţii concrete.

La nivelul şcolii, unele dintre recomandările europene pentru abordarea acestor probleme includ predarea
matematicii şi a ştiinţelor în context şi consolidarea de parteneriate cu centrele ştiinţifice unde
profesioniştii din domeniul matematicii şi ştiinţelor ar putea oferi informaţii referitoare la carieră şi pot
acţiona ca modele pozitive. Elevii ar putea beneficia, de asemenea, de oportunitatea de a aplica
cunoştinţele dobândite în şcoală în situaţii reale de muncă sau în activităţi de cercetare.