Activitate 2.2.c.

Următoarea unitate de învățare

Reflecție asupra următoarei unități de învățare pe care o voi parcurge cu elevii la o clasă.
Sunt modificări din perspectiva accentului pe competențe care ar trebui făcute?

  În termeni pedagogici competenţa este capacitatea elevului de a mobiliza un ansamblu
integrat de cunoștinţe, deprinderi, atitudini și valori pentru a realiza familii de sarcini
de învăţare. Competenţa este un potenţial care trebuie probat, demonstrat de elev în situaţii
concrete. Învăţarea centrată pe dezvoltarea competenţelor nu este o metodă de predare ci o
abordare de predare extinsă. Poate presupune o gamă largă de metode iar unele dintre
acestea pot îmbrăca forma predării tradiţionale. Apectul definitoriu este că pune accentul în
principal pe satisfacerea nevoilor elevului, având următoarele caracteristici:
 Instruire centrată pe elev;
 Schimb de informaţii;
 Conţinuturile devin instrumente de exersare, de formare a unor competenţe elevii
având capacităţi superioare de operare cu acestea;
 Gândire critică, luare de decizii bine informată abordare în funcţie de nevoi;
 Învăţare activă, de plăcere, provenită din bucuria de a învăța prin explorare, bazată pe
cercetare;
 Acţiune interactivă, planificată ;
 Diversitate de evaluări(evaluarea continuă);
Pentru a realiza unitatea de învățare am parcurs mai mulți paşi:
1. Am selectat din curriculum competenţa specifică formatului şi am evaluat nivelul iniţial de
competenţă al elevilor la capitolul respectiv în vederea stabilirii punctului de pornire în
demersul de formare.
2.Am proiectat anticipativ rezultatul şcolar de evaluat în cadrul unităţii de învăţare, cu
previzionarea nivelurilor de performanţă posibil de atins.
3.Am identificat ansamblul de cunoştinţe, capacităţi şi atitudini necesare pentru achiziţionarea
competenţei date şi organizarea acestora într-o unitate de învăţare.
4. Am stabilit produsul - rezultat necesar a fi realizat de către elevi, la sfârşitul unităţii date de
învăţare, şi respectiv, a fi măsurat - apreciat de către propunător.
5. Am anunţat criteriile de evaluare a produsului, cu precizarea indicatorilor de performanţă
care trebuie să apară în produsul-rezultat.
6. Am proiectat demersul de formare-evaluare a competenţei avute în vedere (am selectat
conţinuturile adecvate, am stabilit numărul de ore necesar, am analizat resursele etc.).
7. Am realizat printr-un sistem de lecţii demersul de formare-evaluare integrată, bazat pe
metode interactive de predare-învăţare-evaluare.
8. Verificarea se va face pe tot parcursul perioadei de formare a nivelului de competenţă, prin
instrumente de evaluare formativă, fără note, şi raportarea la criteriile anunţate.
9. Am prevăzut reglarea imediată/ permanentă (retroactivă, proactivă) a activităţii de formare
în vederea ameliorării performanţelor şcolare.
10. Evaluarea finală a nivelului de competenţă atins, prin măsurarea şi aprecierea produsului
realizat, în baza criteriilor anunţate, analiza rezultatelor şcolare obţinute şi luarea unei decizii
pedagogice care se impune.
 Consider că educaţia bazată pe competenţe îşi dovedeşte eficienţa şi eficacitatea în
contexte combinate (formal, nonformal, informal) şi dacă îndeplineşte cumulativ, mai multe
condiţii:
 Sunt clar definite competenţele pe care elevul trebuie să le dovedească la sfârşitul
fiecărui an şcolar, la sfârşitul unui ciclu şcolar, precum şi la sfârşitul şcolarităţii
obligatorii. Astfel, activitatea mea, în calitate de cadru didactic, trebuie să se
concentreze mai puţin asupra proiectării şi mai mult asupra organizării şi coordonării
învăţării, precum şi asupra oferirii de feedback, iar în ceea ce-l priveşte pe elev, acesta
trebuie să dovedească că ştie să utilizeze, să aplice, ceea ce învaţă.
 Pedagogia prin competenţe trebuie să dea sens învăţării, facilitând contexte reale de
învăţare, prin care elevul să fie motivat că tot ceea ce învaţă îi este util. Pentru aceasta
însă, nu mai sunt suficiente liste de conţinuturi monodisciplinare, fiind necesare şi
obligatorii abordări interdisciplinare, creative şi inovative.
 Competenţele nu trebuie privite ca o sumă de cunoştinţe, abilităţi şi alte achiziţii, ci ca
rezultatul aplicării combinate a acestora pentru rezolvarea de situaţii concrete.
La nivelul şcolii, unele dintre recomandările europene pentru abordarea acestor probleme
includ predarea matematicii şi a ştiinţelor în context şi consolidarea de parteneriate cu centrele
ştiinţifice unde profesioniştii din domeniul matematicii şi ştiinţelor ar putea oferi informaţii
referitoare la carieră şi pot acţiona ca modele pozitive. Elevii ar putea beneficia, de asemenea,
de oportunitatea de a aplica cunoştinţele dobândite în şcoală în situaţii reale de muncă sau în
activităţi de cercetare.