Seminar 10 - Metode de evaluare: metodologie,

avantaje, limite

Sarcini:
- Concepte cheie (10-12)
- Sarcinile de la seminarul 9 sunt complexe și solicită timp. Vă rog să-i acordați atenție și
să o realizați așa cum am precizat. De aceea seminarul 10 va fi alocat realizării sarcinilor de
la seminarul 9.

CONCEPTE CHEIE:

1. Metodele de evaluare pot fi tradiţionale sau complementare

2. Metodele tradiţionale de evaluare sunt consacrate în timp şi sunt utilizate cel mai
frecvent
3. Evaluarea orală se realizează printr-o conversaţie între cadrul didactic şi elevi care poate
fi individuală, formală sau combinată. Se urmăreşte obţinerea unor informaţii cu privire la
volumul şi calitatea instrucţiei şi se recomandă a fi utilizată mai ales în cazul disciplinelor
care au ca obiectiv formarea unor capacităţi şi abilităti greu de surprins prin utilizarea
altor metode de evaluare.
4. Evaluarea scrisă
4a. Lucrările scrise de control curent (extemporale) - se administrează la lecţia
curentă, durează 10 - 15 minute şi urmăresc modul în care elevii şi-au însuşit lecţia de zi
4b. Lucrările de control la sfârşitul unei unităţi de învăţare (testele docimologice) -
oferă informaţii privind calitatea demersului didactic şi nivelul de pregătire al elevilor şi
se aplică în cadrul evaluării formative.
5. Evaluarea practică se foloseşte pentru a evalua capacitatea elevilor de a aplica anumite
cunoştinţe teoretice în rezolvarea unor probleme practice şi reprezintă o modalitate
importantă de dezvoltare a unor competenţe generale şi specifice, aplicative.
6. Metodele complementare de evaluare s-au impus în practica şcolară în ultimii ani şi
urmăresc sa ofere elevilor posibilităţi sporite de a demonstra nu doar că au asimilat un
ansamblu de cunoştinţe dar şi că dispun de priceperi, deprinderi, abilităţi de a opera cu
respectivele cunoştinţe
7. Observarea sistematică oferă informaţii relevante asupra performanţelor elevilor din
perspectiva capacităţii lor de acţiune şi reacţionare, a comteneţelor şi abilităţilor de care
dispun, a trăsăturilor de personalitate şi implicit pentru calitatea şi eficienţa demersului
didactic.
8. Fişa de observare reprezintă instrumentul prin care cadrul didactic înregistrează date cu
privire la comportamentul sau modul de acţiune al elevului pe care apoi le prelucrează şi
le interpretează.
9. Portofoliul reprezintă „cartea de vizită a elevului”, metoda prin care cadrul didactic
urmareşte progresul realizat de elev in plan cognitiv, atitudinal, comportamental de-a
lungul unui semestru sau an şcolar
10. Autoevaluarea reprezintă metoda prin care se urmăreşte construirea imaginii de sine a
elevului care astfel nu se mai reduce la judecăţile de evaluarea emise de cadrul didactic.
Autoevaluarea ajută elevul să conştientizeze progresele şi achiziţiile, să-şi raporteze
performanţele la exigenţele şi sarcinile învăţării, să-şi elaboreze un stil propriu de muncă.
 SEMINAR 11

1. Rezumat-sinteză suport de curs

2. Concepte cheie (8-10)

3. Una dintre competențele cadrului didactic este capacitatea de autoevaluare ( implicită-cu /

pentru sine, pe parcursul activității; explicită-în situația de asistență / inspecție, când face

- Descrieți modul în care un coleg pe care l-ați văzut la clasă-lecție a realizat autoevaluarea.

- Cum apreciați modul în care (de obicei) se realizează autoevaluarea lecției ?

autoanaliza lecției.

( Vezi Standardele profesionale pentru profesia didactică, pagina 4-suport de curs,

punctul f. Capacitatea de autoevaluare şi de integrare a freedback-ului în proiectarea activităţii

profesionale, prin analiza şi autoanaliza unor activităţi instructiv-educative (strategii, evaluare, proiectare
didactică)

 să (auto)evalueze lecţia desfăşurată, pe baza unor criterii riguroase;

 să propună variante metodologice posibile, prin care lecţia susţinută poate avea o eficienţă sporită).

1. Rezumat-sinteză suport de curs

Realizata de catre director sau de catre inspector, evaluarea cadrelor didactice reprezinta
unul dintre indicatorii categoriali la nivel de scoala sau in cadrul evaluarii externe.
Profesionalizarea carierei didactice este ,, un proces controlat deductive de un model al
profesiei respective” (E. Paun, 2002).
Dimensiunile profesionalizării care pot fi desprinse din această definiţie sunt următoarele:
• profesionalizarea presupune descrierea sau elaborarea „identităţii profesionale”, astfel încât
să se contureze un set de cunoştinţe şi competenţe structurate într-un „model profesional”
(standarde profesionale), care poate fi asimilat sistematic, pe baze ştiinţifice;
• profesionalizarea solicită şi un efort corespunzător de legitimare a profesiei didactice în
câmpul activităţilor şi profesiilor sociale, cu ajutorul acestui model al profesiei didactice.
Standardele profesionale reprezinta etaloane la care raportam activitatea si pregatirea
educatorilor. Ele sunt utilizate atât pentru a descrie şi aprecia activitatea profesională a unui
educator, pentru a face, în diverse situaţii, o selecţie adecvată a personalului didactic, dar şi
pentru a ameliora programele de pregătire iniţială şi continuă pentru carierăi.
Aceste etaloane, descrieri concrete ale performanţelor cadrelor didactice, elaborate în
funcţie de un ideal social şi educativ şi de o filosofie a educaţiei explicit formulate, cuprind un
sistem de cerinţe minimale faţă de pregătirea ştiinţifică, psihologică, pedagogică, sociologică,
managerială şi culturală a educatorilor, pe diverse trepte ale sistemului de învăţământ.

Condiţia pentru utilizarea eficientă a standardelor este ca acestea să refere la competenţele

didactice, să fie măsurabile, iar utilizarea lor în procesul de evaluare să se realizeze de către
profesionişti.
Competentele generale ale profesiei didactice sunt:
1. Facilitarea unor procese inovatoare de învăţare şi predare centrate pe elev;
2. Evaluarea şi monitorizarea rezultatelor performanţei de predare şi învăţare;
3. Planificarea şi aplicarea curriculum-ului, a orarelor, materialelor de formare şi a metodelor
didactice;
4. Formarea de parteneriate în interiorul şi în afara comunităţilor şcolare;
5. Implicarea în procesul de dezvoltare profesională şi individuală.

Din perspectiva standardelor pentru profesia didactică, putem avea în vedere o serie de
competenţe generale numite şi competenţe-cheie .
Acestea sunt următoarele:
a. Cunoaşterea documentelor curriculare/şcolare pe care se fundamentează organizarea şi
conducerea procesului didactic
b. Efectuarea unor activităţi specifice procesului de învăţământ, implicate în
pregătirea (proiectarea) lecţiilor
c. Organizarea-desfăşurarea activităţilor de predare-învăţare
d. Formarea/dezvoltarea capacităţii de cunoaştere a elevilor (individual şi în grupul
şcolar), în vederea tratării diferenţiate a acestora
e. Realizarea acţiunilor evaluative în lecţie
g. Implicarea în realizarea unor activităţi complementare lecţiilor_desfăşurate în
şcoală şi în afara şcolii:
f. Capacitateade autoevaluare şi de integrare a feedback-ului în proiectarea activităţii
profesionale, prin analiza şi autoanaliza unor activităţi instructiv-educative (strategii, evaluare,
proiectare didactică).
Evaluarea profesorului priveşte trei aspecte esenţiale (note i):

- profesorul însuşi;
- procesul de predare şi activitatea de îndrumare şi organizare a activităţii de învăţare a
elevilor;
- realizările obţinute.
Rolurile specifice profesiei didactice: expert al actului de predare-învăţare, agent motivator,
lider, manager, model, profesionist reflexiv si consilier.

2. Concepte cheie (8-10)

 Competente cheie sunt fundamentale pentru fiecare persoană în cadrul unei societăți
bazate pe cunoaștere. Cele opt competențe-cheie sunt următoarele:
1.comunicarea într-o limbă maternă:
2.comunicarea într-o limbă străină:
3.competența matematică, științifică și tehnologică:
4.competența digitală
5.a învăța să înveți:
6. competențe sociale și civic
7. spirit de inițiativă și antreprenoriat
8. sensibilizare și exprimare culturală
Competente generale= competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi
dobândite prin învăţare; acestea permit identificarea şi rezolvarea în contexte diverse a unor
probleme caracteristice unui anumit domeniu. Competenţele generale se definesc pe obiect de
studiu şi se formează pe durata învăţământului preuniversitar. Ele au un grad ridicat de
generalitate şi complexitate şi au rolul de a orienta demersul didactic către achiziţiile finale ale
elevului.
Competenţele specifice se definesc pe obiect de studiu şi se formează pe parcursul unui an
şcolar. Ele sunt derivate din competenţele generale, fiind etape în dobândirea acestora.
Competenţelor specifice li se asociază prin programă unităţi de conţinut.
Consilier = este un observator sensibil al comportamentului elevilor, capabil să intervină
adecvat pentru ca elevii să depăşească situaţiile cu care se confruntă.
Documente curriculare = planul cadru, programe scolare
Evaluarea activitatii profesorului nu este un demers simplu, după cum, uneori nu este nici
agreabil, utilitatea, chiar necesitatea ei nu poate fi contestată. Ea oferă informaţii utile
evaluatorului şi autorităţilor şcolare, privind: activitatea didactică realizată de educator, modul în
care sunt transpuse în practica educaţională deciziile care au ca scop perfecţionarea procesului
didactic, gradul de realizare de către elevi a unor obiective.
Expert al actului de predare-învăţare: realizează, conduce şi ia decizii în legătură cu
desfăşurarea procesului didactic
Lider = conduce clasa de elevi, cunoaşte şi dirijează fenomenele care au loc la nivelul ei,
oferă elevilor sentimentul de securitate şi înlătură stările de anxietate.
 Manager = cunoaşte şi dirijează eficient clasa ca grup social
Profesorul este „un simbol personal nemijlocit al procesului de învăţământ, o imagine cu care
elevii se pot identifica şi compara, transmiţător de informaţie, model de competenţă şi
perfecţiune, figură cu prestigiu, identificatoare pentru viitorii cetăţeni” ( J . Bruner)
Standarde profesionale = criterii de calitate a prestaţiei cadrelor didactice accepţiunea
unor criterii de calitate şi cantitate a prestaţiei cadrelor didactice, utilizate atât pentru a descrie şi
aprecia activitatea profesională a unui educator, dar şi pentru a ameliora programele de pregătire
iniţială şi continuă pentru carieră.
3. Una dintre competențele cadrului didactic este capacitatea de autoevaluare ( implicită-
cu / pentru sine, pe parcursul activității; explicită-în situația de asistență / inspecție, când
face

- Descrieți modul în care un coleg pe care l-ați văzut la clasă-lecție a realizat autoevaluarea.
- Cum apreciați modul în care (de obicei) se realizează autoevaluarea lecției ?
autoanaliza lecției.
( Vezi Standardele profesionale pentru profesia didactică, pagina 4-suport de curs,
punctul f. Capacitatea de autoevaluare şi de integrare a freedback-ului în proiectarea
activităţii
profesionale, prin analiza şi autoanaliza unor activităţi instructiv-educative (strategii, evaluare,
proiectare didactică)
 să (auto)evalueze lecţia desfăşurată, pe baza unor criterii riguroase;
 să propună variante metodologice posibile, prin care lecţia susţinută poate avea o eficienţă
sporită).

Evaluarea „din afară” a educatorului, realizată de alte persoane, este necesar să fie
completată printr-un proces de autoevaluare, de autoanaliză critică a propriei activităţi. Astfel, in
relaţia dintre evaluarea şi autoevaluarea obiectivă, evaluatorul trebuie să dispună de calităţi
formative, stimulative şi securizante pentru imaginea de sine a profesorului.
Profesorul ,,vazut” la clasa-lectie a tinut cont in realizarea autoevaluarii de urmatoarele
aspecte esentiale:
-strategiile utilizate
Acest aspect se refera la cat de variate, oportune, originale si ,mai ales, eficiente au fost
metodele si mijloacele didactice utilizate.
 - Evaluare
Acest aspect are in vedere oportunitatea si obiectivitatea metodelor de evaluare utilizate in
cadrul lectiei, feedbackul primit de fiecare elev in parte, precum si de intregul colectiv cu privire
la modul in care s-au prezentat la lectie.
-Proiectarea didactica a fost realizata corespunzator de catre cadrul didactic asistat daca au fost
intocmite documentele corect si complet ( respectarea programei, a planificarii calendaristice si
pe unitati, intocmirea planului de lectiei, utilizarea unor fise cu itemi corect formulati etc)
Capacitatea de autoevaluare şi de integrare a feedback-ului în proiectarea activităţii
profesionale, prin analiza şi autoanaliza unor activităţi instructiv-educative (strategii, evaluare,
proiectare didactică) are in vedere competentele cheie umarite si de programele pentru acordarea
gradelor didactice
Nu trebuie omise din activitatea de autoevaluare (autoanaliza) a lectiei nici minusurile
inregistrate,
obiectivele neatinse (daca a fost cazul), ceea ce ar putea fi adaugat sau inlocuit in lectie.
Aprecierea rolului educatorului în realizarea de către elevi a obiectivelor urmărite,
subliniază necesitatea evaluării activităţii sale, pentru a putea explica nivelul rezultatelor şi pentru
a putea proiecta şi realiza ameliorarea activităţii acestuia.

Deşi evaluarea activităţii profesorului nu este un demers simplu, după cum, uneori nu
este nici agreabil, utilitatea, chiar necesitatea ei nu poate fi contestată. Ea oferă informaţii utile
evaluatorului şi autorităţilor şcolare, privind:

- activitatea didactică realizată de educator, modul în care acesta foloseşte diferite categorii
de componente: resurse, obiective, conţinuturi, metode, mijloace, strategii pentru o cât
mai deplină realizare a obiectivelor vizate;
- modul în care sunt transpuse în practica educaţională deciziile care au ca scop
perfecţionarea procesului didactic;
- gradul de realizare de către elevi a unor obiective.
Evaluarea activităţii profesorului prezintă câteva particularităţi şi dificultăţi care trebuie
depăşite:

- complexitatea aspectelor ce trebuie măsurate: în pofida aparenţei, este foarte greu să

cunoaştem în profunzime ce se petrece în fiecare clasă, pentru că o serie de procese şi de
fenomene se produc în acelaşi timp, iar înregistrarea, ca şi prezenţa evaluatorului perturbă
desfăşurarea obişnuită a activităţii;
atitudinea profesorului care, uneori, se manifestă ca factor de rezistenţă, în sensul că, este mai
permeabilă atunci când evaluarea vizează activitatea elevilor şi rezultatele şcolare şi mai reticentă
atunci când este vizată chiar persoana şi activitatea profesorului.
i