Demersul metodic al organizarii, desfasurarii si conducerii lectiei

Demersul metodic al organizarii, desfasurarii si conducerii lectiei ar putea include

urmatoarele etape metodice, care nu sunt absolut obligatorii, numarul si succesiunea lor fiind
variabile:
- trezirea interesului elevilor pentru studiul temei si sensibilizarea lor pentru lectie;
- comunicarea obiectivelor operationale urmarite intr-o maniera accesibila elevilor si care sa
contribuie la stimularea si implicarea lor intelectuala, fizica si afectiv-volitiva in activitatea
didactica;
- prezentarea materialului faptic intr-un mod cat mai atractiv pentru elevi si comunicarea
sarcinilor de invatare corespunzatoare;
- dirijarea invatarii, respectiv acordarea de puncte de sprijin, oferirea de sugestii, completari,
comentarii etc.
- generalizarea, formarea notiunilor/operatiilor, adica obtinerea performantelor prefigurate
in obiective, etapa care se realizeaza, de asemenea, sub indrumarea profesorului;
- fixarea si stabilizarea performantei este o etapa care presupune purtarea de discutii elevi-elevi
si elevi-profesor, in scopul insusirii corecte si clarificarii noilor notiuni si operatii;
- aplicarea in practica, etapa ce presupune efectuarea de exercitii si probleme, de analize si
evaluari si identificarea posibilitatilor aplicative - teoretice sau practice, ale noilor achizitii;
- asigurarea feed-backului, presupune utilizarea unor modalitati de cunoastere a efectelor actiunii
didactice atat din perspectiva profesorului, cat si din cea a elevilor.

1 . Sistemul elementelor care contribuie la eficientizarea demersurilor instructive

Ca forme de activitate educationala organizate si realizate la nivel micro, lectiile
urmaresc realizarea tuturor obiectivelor instructiv-educative ale procesului de invatamant. De
altfel, ele nu constituie unitati de instruire izolate, care se succed in mod liniar, ci componente ale
unui sistem, care se integreaza organic in unitati didactice mai ample si mai complexe din punct
de vedere metodic.
Adoptarea viziunii sistemice asupra lectiei, presupune ca in demersurile lor teoretice
(proiectarea didactica a lectiilor) si practic-aplicative (organizarea, desfasurarea si conducerea
lectiilor), cadrele didactice sa tina seama de un sistem de elemente care contribuie la asigurarea
eficientei acestor demersuri:
-calitatea transpunerii didactice a continutului stiintific
-corectitudinea stabilirii obiectivului fundamental si a obiectivelor operationale
-luarea in considerare a restrictiilor existente (gasirea raspunsurilor la intrebarile: Ce ?; Unde ?;
Cat ?; in cat timp?; Cu cine ?; Pentru cine ?')
-stabilirea unor resurse metodologice eficiente si activizante pentru elevi (gasirea raspunsului la
intrebarea Cum ?)
-stabilirea unor resurse materiale eficiente si accesibile(gasirea raspunsului la intrebarea Cu ce ?)
-elaborarea unei tehnologii a instruirii coerente

2. Obiectivul fundamental si obiectivele operationale ale lectiei

Activitatea de transpunere didactica este urmata de stabilirea obiectivului fundamental si
a obiectivele operationale. Cele doua tipuri de obiective se afla intr-o relatie dinamica cu
subiectul lectiei - titlul care, intr-o formulare concisa, arata cu ce se vor ocupa cadrul didactic si
elevii in lectia respectiva.
 Obiectivul fundamental al lectiei evidentiaza sensul in care va fi valorificat continutul
ideatic (comunicare, sistematizare, consolidare, recapitulare, aplicare, verificare, evaluare etc.).
El determina categoria/tipul din care face parte lectia si, totodata, conditioneaza modul de
organizare si desfasurare a lectiilor.
Obiectivele operationale reprezinta axul principal al unei lectii, din doua puncte de
vedere:
- reprezinta ideea centrala, careia i se subordoneaza celelalte idei, respectiv intregul continut al
lectiei
- asigura orientarea lectiei in ceea ce priveste legatura dintre asimilarea informatiei si dezvoltarea
psihica a elevilor.
Ele sunt obiective definite concret, cu ajutorul unor verbe de actiune, care vizeaza
comportamente observabile si masurabile, ce permit realizarea strategiilor instruirii, pe de o parte
si ofera achizitiile corecte ce vor trebui evaluate, pe de alta parte.
Operationalizarea reprezinta activitatea de transpunere a scopurilor procesului de
invatamant in obiective specifice si a acestora in obiective concrete, prin precizarea unor
comportamente cognitive si/sau psihomotorii observabile si masurabile.
In legatura cu obiectivele lectiei, in literatura de specialitate se folosesc mai multi termeni
pentru a dezvalui si preciza mai bine ceea ce se urmareste prin fiecare secventa a demersului
didactic.
Exemple:
- termenul de „obiectiv comportamental” (consacrat de Bloom), prin care se
precizeaza formele de comportament pe care elevii trebuie sa le dovedeasca la finele unei
secvente de instruire si educare;
- termenul de „obiectiv performativ” (consacrat de Gagne), prin care se precizeaza
performantele pe care elevii trebuie sa Ie dovedeasca la finele unei secvente de instruire si
educare;
- termenul de „obiectiv de evaluare”, prin care se precizeaza achizitiile care vor fi verificate si
evaluate la finele unei secvente de instruire si educare.
Avand in vedere semnificatiile conceptului de „operationalizare a obiectivelor” si
implicatiile acestei operatii, consideram ca formularea cea mai adecvata pentru a releva
finalitatea/finalitatile unei secvente de instruire si educare este cea de „obiectiv operational”.
 DESFĂŞURAREA METODICĂ A LECŢIEI

Alcătuirea proiectului didactic ţine atât de pregătirea ştiinţifică a profesorului, cât şi de

măiestria lui didactică. Deşi nu există modele general-valabile (actul didactic fiind un act de
creaţie), se poate propune urmărirea unui „film" general al evenimentelor unei lecţii.
Evenimentele instruirii sunt o succesiune temporală a evenimentelor motivaţionale din
orice activitate, declanşată de un „impuls iniţial" şi orientată către atingerea unui „scop final".
Simbioza dintre participarea motivată a elevilor Ia lecţie şi dirijarea ştiinţifică a procesului de
instruire - de către profesor - asigură reuşita unei activităţi didactice.
Scenariul didactic (desfăşurarea lecţiei) va fi mai dezvoltat sau mai schematic, în
funcţie de:
- experienţa didactică a profesorului;
- conţinutul şi complexitatea temei respective;
- alcătuirea colectivului de elevi;
- creativitatea profesorului şi tipul lecţiei respective.
Evenimentele instruirii sunt, în mare:
- organizarea clasei;
- captarea atenţiei;
- verificarea şi reactualizarea cunoştinţelor anterioare (necesare noii învăţări);
- enunţarea scopului şi obiectivelor lecţiei;
- prezentarea noului conţinut;
- dirijarea învăţării şi obţinerea performanţei;
- realizarea feed-back-ului şi evaluarea performanţei;
- intensificarea retenţiei şi asigurarea transferului;
- stabilirea temei pentru acasă.
1. Organizarea clasei se referă la stabilirea ordinii şi disciplinei, la pregătirea pentru
oră şi rugăciune.
2. Captarea atenţiei nu se face prin observaţii, prin anunţarea directă a titlului
lecţiei sau prin verificare imediată. Captarea atenţiei se face printr-un element-surpriză, cum ar
fi:
- sublinierea importanţei temei respective pentru om sau pentru colectivitatea umană în
general;
- prezentarea unui caz real din domeniul respectiv;
- prezentarea unei situaţii-problemă.

Acestea stârnesc interesul elevilor pentru lecţie şi mobilizează atenţia lor la începutul şi pe
parcursul desfăşurării activităţii didactice.
3. Enunţarea scopului şi a obiectivelor lecţiei asigură perspectiva activităţii,
conştientizarea finalităţilor lecţiei şi jalonează drumul spre aceste finalităţi. Obiectivele didactice
se formulează succint şi clar, pe înţelesul elevilor.
4. Verificarea şi reactualizarea cunoştinţelor anterioare.
Verificarea cunoştinţelor din orele anterioare se face pentru a observa cum şi-au însuşit
elevii aceste cunoştinţe şi cât reţin încă din ele.
Reactualizarea cunoştinţelor învăţate anterior, necesare pentru achiziţionarea noilor
cunoştinţe, se numesc „idei-an-coră" (cunoştinţe, deprinderi, capacităţi, abilităţi). Fără aceste
cunoştinţe, învăţarea nu poate continua sau are loc cu un consum mare de timp.
 5. Prezentarea noului conţinut şi a sarcinilor de în văţare depinde de modul în care
profesorul şi le-a imaginat în proiectul didactic. Profesorul:
- ştie CE le va spune elevilor;
- ştie CUM va proceda în fiecare secvenţă didactică;
- ştie CE VOR FACE elevii în acest timp, deci cum se va desfăşura activitatea lor comună.
6. Dirijarea învăţării (conducerea învăţării) înseamnă a-i conduce pe elevi în situaţii
cât mai favorabile însuşirii noilor cunoştinţe, deprinderi etc. Dirijarea învăţării se face
concomitent cu prezentarea conţinutului şi a sarcinilor de învăţare.
Obţinerea performanţei echivalează cu achiziţionarea efectivă a noilor cunoştinţe, deprinderi, şi
dobândirea comportamentului dorit.
7. Realizarea feed-back-ului indică dacă învăţarea s-a produs, dacă obiectivul a
fost atins.
8. Feed-back-ul se realizează prin diverse modalităţi:
- confirmarea unor răspunsuri bune;
- amendarea unor răspunsuri (dacă nu sunt corespunzătoare);
- verificarea orală a câtorva elevi;
- aplicarea unor teste sau chestionare.

Evaluarea performanţelor înseamnă aprecierea gradului de realizare a obiectivelor

stabilite. Evaluarea poate fi:
- formativă (pe întreg parcursul activităţii de predare-învăţare);
- sumativă (în finalul activităţii de predare-învăţare);
- prin realizarea feed-back-ului se realizează şi fixarea cunoştinţelor elevilor.
9. Intensificarea retenţiei şi a transferului se face în funcţie de concluziile desprinse
prin evaluare, care îl vor determina pe profesor să stabilească în ce fel se poate in tensifica
retenţia şi asigura transferul cunoştinţelor (adică posibilitatea de a le aplica în situaţii cât mai
diverse). În acest moment al lecţiei se stabilesc şi temele, sarcinile de muncă independentă
pentru acasă.
Esenţial este ca proiectul didactic să nu devină un act formal, ci un instrument necesar,
care să-i ajute pe profesori să realizeze o activitate didactică de calitate, eficientă.

Categorii, tipuri şi variante de lecţii

Principalele tipuri de lecţii sunt:

1. Lecţia de transmitere şi asimilare a informaţiilor, cu variantele:
a) varianta introductivă, utilizată la început de an şcolar;
b) varianta lecţiei de comunicare şi însuşire de cunoştinţe, folosită mai ales la
liceu, unde profesorul comunică obiectivele, transmite apoi informaţiile cerute de programă,
urmate de dezbateri şi de stabilirea unor concluzii pentru fixarea ideilor de bază;
c) varianta în care domină organizarea predării şi învăţării prin problematizare,
dialog euristic şi descoperire, în care se aplică, de obicei, strategia deschis-inductivă;
d) varianta mixtă, sau combinată, cea mai răspândită variantă în învăţământul
preuniversitar. în această lecţie domină strategia explicativ-reproductivă;
e) varianta învăţării depline, ce se foloseşte de obicei la clasele cu nivel de
cunoştinţe mai scăzut, unde predarea şi învăţarea se face diferenţiat;
 f) varianta instruirii programate.
- cu manualul - când se dau elevului, la început, in strucţiunile necesare folosirii
manualului, după care urmează învăţarea individuală, în ritm propriu - sub supravegherea
profesorului -, urmată de concluziile acestuia.
2. Lecţia destinată formării de priceperi şi deprinderi:
a) de muncă intelectuală (deprinderi de a învăţa inteligibil, de a efectua anumite
operaţii ş.a.);
b) de a mânui anumite obiecte, instrumente etc.
3. Lecţia destinată consolidării şi sistematizării cunoştinţelor, cu variantele:
- lecţia de consolidare curentă, ce urmează unei lecţii de transmitere şi asimilare, şi prin
care se face o mai bună fixare (prin chestionare orală, aplicaţii practice etc.);
- lecţia de consolidare a cunoştinţelor după predarea unui capitol;
- lecţia de recapitulare şi sistematizare finală, pe baza unui plan cuprinzând întrebări-
problemă, cu fişe de muncă independentă.
4. Lecţia care are ca scop verificarea şi evaluarea cunoştinţelor, cu variantele:
- verificarea şi evaluarea prin chestionarea orală;
- verificarea şi evaluarea sub formă scrisă, folosind diferite tipuri de lucrări de
control;
- verificarea şi evaluarea prin teste şi alte instrumente de verificare.
Aceste forme de verificare vor fi anunţate din timp elevilor, pentru ca aceştia să se poată
pregăti.