ACCENTELE DEMERSULUI DIDACTIC

     Proiectarea demersului didactic reprezintă acea activitate a

profesorului care constă în anticiparea etapelor și a acțiunilor concrete în
vederea realizării procesului de predare-învățare-evaluare.

 Proiectarea activității didactice se referă la:

 - lectura integrală şi personalizată a programei școlare;

- elaborarea planificării calendaristice;

- proiectarea unităților de învățare.

Potrivit noii abordari didactice, proiectarea este centrată pe

unitatea de învățare, și nu pe lecție, așa cum se realiza în varianta
tradițională.

Unitatea de învăţare este acea structură didactică deschisă şi

flexibilă, care prezintă următoarele caracteristici:

-  are ca scop formarea la elevi a unui comportament specific, realizat

prin integrarea unor obiective de referinţă;

- este unitară, tematic vorbind;

- se desfăşoară în mod sistematic şi continuu pe o perioadă de timp;

- se finalizează prin evaluare.

 Proiectarea unei unităţi de învăţare în noua sa viziune are
urmatoarele avantaje:

- activităţile de învăţare pot fi cele din programa şcolară, dar în același

timp, acestea pot fi completate, modificate, uneori chiar înlocuite cu
altele, considerate oportune pe un anumit segment de timp și de nivel;

- resursele se referă la specificări de timp, de loc, la forme de organizare

a clasei etc.;

- evaluarea are în vedere instrumentele ce vor fi aplicate la clasă în

această etapă;

- creează un mediu de învăţare coerent în care aşteptările educabilului

devin clare pe termen mediu sau lung;

- elevii sunt implicați în proiecte de învăţare personale, punându-se

accentul pe explorare şi pe reflecţie.

O unitate de învăţare bine construită înseamnă nedetalierea

proiectului de lecţie. Bineînțeles, se urmărește alocarea unui interval de
timp mai mare pentru o temă majoră, profesorul are posibilitatea
realizării unei abordări diferențiate, procesul de predare-învățare-
evaluare poate fi realizat în raport cu ritmul de învăţare al elevilor; iar la
nivelul acestora, învăţarea va avea un plus de coerenţă prin felul în care
este proiectată învăţarea pe termen mediu şi lung.
 Așadar, conceptul central al proiectării didactice este demersul
didactic personalizat, care exprimă dreptul profesorului de a lua decizii
asupra modalităţilor pe care le consideră optime cu scopul de a creşte
calitatea procesului de învăţământ, cât și răspunderea personală, toate
acestea pentru a le asigura elevilor un parcurs şcolar individualizat.

Competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale şi

reprezintă achiziții dobândite pe durata unui an şcolar. Pentru realizarea
competenţelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activităţi
de învăţare care valorifică experienţa concretă a elevului şi care
integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învăţare variate.

În învăţământul bazat pe competenţe, instruirea este orientată către

rezultatele finale elevii fiind implicaţi în activitatea de învăţare continuă
şi de autoevaluare a competenţelor. Astfel elevii au reprezentarea
achiziţiilor finale şi a demersului (teoretic şi practic) de dobândire a
acestora.

Pornind de la definiția acceptată a competențelor – ansambluri

de cunoștințe, abilități și atitudini dobândite prin învățare consider
că, în lecțiile de predare – învățare, accentul cade aproape exclusiv pe
conținut, pentru a fixa în mod corect mecanismul de bază, condiție
esențială pentru realizarea ulterioară cu succes a unor structuri și
abilitatea aplicării în contexte diferite.
 În demersul didactic derulat până la apariția contextului
epidemiologic am încercat să le formez elevilor competențele specifice
clasei, la mai toate lecțiile utilizând elemente, care concură la
dezvoltarea majorității sau chiar a tuturor acestora. Poate am pus mai
puțin accent pe competența digitală, aspect care a fost schimbat radical
în ultimul timp. Desfășurarea lecțiilor în contextual fenomenului Sars-
Cov 2 a impus o abordare total diferită a conținuturilor programei
școlare de specialitate în timpul orelor de educație fizică și nu numai. În
această perioadă competenţele digitale de utilizare a tehnologiei
informaţiei ca instrument de învăţare şi cunoaştere, au rol major.