Avantajele proiectării demersului didactic pe baza unitătilor de învățare

Recunoaştem, în mod comun, că problema proiectării de lungă durată a actului

educaţional se află în epicentrul preocupărilor cadrelor didactice . Acestea realizează un
demers didactic personalizat., care să se plieze foarte bine pe necesitătile elevilor săi.
Competenţa de proiectare se prezintă ca ansamblu de cunoştinţe, capacităţi şi atitudini
pedagogice, mobilizate pentru anticiparea demersului didactic în toată complexitatea sa,
pentru asigurarea calităţii educaţiei. Acţiunea de proiectare este componenta esenţială a
competenţei proiective.
A şti, a putea şi a fi motivat să planifici, să anticipezi acţiunea educaţională, în mod ordonat şi
optimist, cu orientare pozitivă şi mobilizatoare, la nivel de micro-, mezo- şi macrostructură
educaţională, devin finalităţi educaţionale.
Elementul central al proiectării didactice îl constituie programa școlară, ce vizează
construirea  profilului absolventului de gimnaziu și prin care se stabilesc competențele ce
urmează să fie formate prin intermediul activității didactice. Proiectarea actuală a demersului
didactic se raportează la unitatea de învățare, spre deosebire de proiectarea tradițională,
centrată pe lecție.
Proiectarea demersului didactic pe unități de învățare creează un mediu de învăţare coerent,
în care așteptările elevului devin clare pe termen mediu sau lung, implică elevii în proiecte de
învăţare personale cu accent pe explorare şi reflecție, implică profesorul într-un proiect
didactic pe termen mediu şi lung, cu accent pe ritmul de învăţare al elevilor și dă perspectivă
lecțiilor, conferind acestora o structură specifică.
Avantaje ale proiectării pe unităti de învatare;
- profesorul are libertatatea de a grupa conținuturile pe teme in funcție dorințele sale;
- concepe, organizează situațiile de învătare, utilizează diferite metode și strategii astfel încat
elevii să poată înțelege ceea ce li se predă;
- cu ajutorul creativității , profesorul urmărește să-și atingă niște scopuri ale activitătii sale,
anume prin diversificarea exercițiilor, prin formele de organizare și evaluare;
Pe de altă parte, în procesul de predare-învățare, evaluarea vizează măsurarea şi aprecierea
competențelor (ce poate să facă elevul cu ceea ce știe), și nu a cunoștințelor (ce știe elevul),
punând accent pe elementele de ordin calitativ (valori, atitudini), nu pe aspectul cantitativ
(cât deține elevul) și vizând progresul în învățare pentru fiecare elev. Responsabilitățile
profesorului sunt sporite, el devenind organizator al experiențelor de învățare ale elevilor,
moderator al actelor de învățare ale acestora, ghid și supraveghetor al activităților pe care
elevii le desfășoară în scopul descoperirii noilor cunoștințe. Altfel formulat, tipul de
proiectare didactică pe baza unităților de învățare are o flexibilitate ce îi permite profesorului
posibilitatea de a adapta demersul pedagogic la caracteristicile situației educaționale, la
condițiile concrete de instruire.
În concluzie, consider că acest tip de proiectare didactică permite profesorului
promovarea unui demers educativ de tip integrat și interdisciplinar (de ex. prin problematica
abordată Cunoașterea, Omul, Creația), tratarea individuală a elevului în funcție de
aptitudinile lui, utilizarea tehnicilor moderne de învățământ și promovarea învățării asistate de
calculator, iar elevului posibilitatea de a comunica și relaționa, de a exprima emoții, de a
învăța prin descoperire și reflecție personală, de a explora texte prin valorizarea exemplelor
personale, de a aprecia elemente de interculturalitate și de a integra cunoștințe din diferite
discipline din perspectiva unei teme de interes.