PROCESUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT, CA PROCES

DE CORELARE A PREDĂRII, ÎNVĂȚĂRII

ȘI EVALUĂRII

1
 ARGUMENT

Deși activitatea de predare-învățare – evaluare se structurează în trei elemente

(laturi, momente), ea trebuie proiectată și abordată în unitatea sa didactică,
procesul – instructiv – educativ presupunând corelarea funcțională a acestor
momente.
I. PREDAREA
I.1. ASPECTE DE ORDIN GENERAL
• Sens restrictiv, impus de contexte temporale anterioare:

activitate exclusivă a profesorului, concretizată în transmiterea către elevi /

studenți a cunoștințelor validate științific, din diverse domenii ale cunoașterii
2
DEFINITIE RESTRÂNSĂ
Predarea reprezintă componenta intenționată, programată, organizată
și conștientă a procesului de învățământ, prin care profesorul comunică
(transmite) elevilor / studenților cunoștințe teoretice și practice, care
stau la baza învățării.

accepțiunile mai largi date predării, ea rămânând, însă, în

Sens extins, actual
esență, activitate de generare a informațiilor selectate și
prelucrate din perspectivă pedagogică de către profesor, spre a
le adapta la particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor
/ studenților

În cadrul predării, profesorul realizează

și alte activități, sfera ei devenind,
astfel, mai extinsă. 3
 DEFINIȚIE EXTINSĂ

Predarea reprezintă acea latura fundamentală a procesului de învățământ care

subsumează toate activitățile instructiv-educative conduse de profesor, activități
circumscrise formării individuale, prin transmitere culturală și integrare socială.
NOTĂ

- acțiuni concretizate în transmiterea cunoștințelor (instrucția)

Predarea include: - acțiuni orientate spre formarea și dezvoltarea structurilor cognitive

- acțiuni orientate spre formarea și dezvoltarea proceselor afective și volitive
- acțiuni orientate spre modelarea caracterului

4
 transmitere cunoștințe
precizează obiectivele activității instructiv - educaționale
în vederea realizării unei învățări conștientizate și
motivate a elevilor
Activitatea crează strategii de învățare adecvate, prin care
profesorului asigură condiții cât mai prielnice pentru învățarea
(acțiuni orientate) anumitor cunoștințe și formarea deprinderilor
intelectuale și motorii încă din clasă

motivează elevii pentru activitatea de învățare și

dirijarea învățării
îndrumă elevii către surse alternative și complementare
de informații (tratate, manuale, dicționare, ghiduri,
emisiuni TV, programe de calculator realizate în scop
didactic etc.) și acomodarea lor cu metodele și
deprinderile de muncă intelectuală independentă
5
 Literatura de specialitate, pe baza setului de activități desfășurate, fixează
următoarele roluri didactice esențiale ale profesorului:
furnizor de informație;
model de comportament;
 creator de situații de învățare;
consilier și orientator;
evaluator și terapeut;
organizator și conducător.

6
I.2. CARACTERISTICILE ESENȚIALE

• Întrucât are cea mai mare importanță în cadrul activităților prestate de

profesor în procesul de învățământ, predarea face atât obiectul cercetării
pedagogice, cât și obiectul preocupărilor celor ce exercită funcții de
conducere, îndrumare și control în învățământ. De aceea, este necesară
cunoașterea în profunzime a ei.

7
 PREDAREA
Însușiri esențiale Semnificație în procesul de învățământ

 planificarea, proiectarea,  pentru introducerea noului este necesară anticiparea

pregătirea introducerii schimbărilor și consecințelor acestora, pregătind „terenul”
schimbărilor
pentru o joncțiune optimă între precedent și subsecvent;

 conturarea fizionomiei  fixarea finalităților, prin raportare la idealul educațional,

schimbărilor răspunzând – în termeni de anticipare – la întrebări de genul:
Ce fel de om dorim?; Care sunt tipurile de comportament
dezirabil?; Ce fel de conduite ne dorim de la discipoli?; Spre ce
interese se canalizează atitudinile pe care le cultivăm?; Cum
formăm deprinderile de apreciere și autoapreciere obiectivă?
etc.

8
 Însușiri esențiale Semnificație în procesul de învățământ

identificarea  selectarea riguroasă a conținuturilor esențiale, prin

conținuturilor ce pot genera desprinderea relevantului nesenzațional de senzaționalul
„forma” proiectată prin
finalități
irelevant; raportarea la standardele și criteriile prin care
finalitățile prind contur și pot fi atinse, cu resursele disponibile;

dirijarea și pregătirea  ordonarea programată, intenționată a demersului didactic, în

conștientă a situațiilor așa mod încât să se creeze mediul propice învățării, elevul fiind
generatoare de pus față în față cu situații inedite, care-i stârnesc curiozitatea
cunoștințe, de epistemică, îl motivează în aprecieri și atitudini, îi dezvoltă
„înstructurare” de noi înclinațiile spre autoevaluarea propriului sistem de valori, îl
atitudini și valori „îndeamnă” la autodepășire prin dezvoltarea nevoii de
cunoaștere și încrederii în valorile unificatoare;

9
 Însușiri esențiale Semnificație în procesul de învățământ

activarea unor metode și  elaborarea unor strategii didactice în care metodele activ-
cadre strategice care participative să fie primordiale (atât ca pondere, cât și ca
facilitează asimilarea
cunoștințelor sau generarea
frecvență) comparativ cu alte metode – pasive – care fac apel la
acestora de către elevi memorarea – de multe ori mecanică – punând elevii în situații
monotone; activarea metodelor și cadrelor strategice prielnice
învățării active, prin coparticiparea la descoperirea
cunoștințelor noi;
întărirea, fixarea și validarea  căutarea căilor ce conduc la „optimul pedagogic” prin apel
acelor parcursuri care conduc repetat la feedbackul didactic: raportarea strategiilor la
la noi competențe în a
achiziționa (eventual
rezultatele predării, obiectivele având statutul de martori de
autonom) viitoare cunoștințe control în privința eficacității predării.
și dobândirea de noi
capacități

10
 I.3. ACȚIUNI ȘI ROLURI ALE PROFESORULUI ÎN PREDARE

Fiind o activitate orientată spre un scop bine definit (formarea

individuală, prin transmitere culturală și integrare socială), predarea
solicită din partea celui ce o realizează un sistem de activități ce-i pun în
valoare competențele științifice și didactice în continuă dinamică
(autoperfecționare și adaptare la contextul pedagogic creat).

11
 Acțiuni / roluri ale profesorului Fundamentarea didactică

 comunică elevilor / studenților seturi de cunoștințe pe baza unei

selecții riguroase (respectând principiile relevanței, accesibilității,  programa școlară / fișa disciplinei
sistematizării etc.)

 dirijează (îndrumă, coordonează) învățarea elevilor pentru

structurarea corectă a informațiilor și asimilarea lor, insistând pe
formarea unor capacități, deprinderi și cunoștințe dinamice;  obiectivele pedagogice, subordonate
profesorul orientează învățarea, îi sprijină în înțelegerea finalităților proiectate
secvențelor de conținut ce intră în „câmpul” învățării, îi
evaluează și îi încurajează în depășirea eventualelor obstacole

 formulează concluzii și generalizări în privința conținuturilor

predate (chiar și pe momente distincte din structura  fundamentele științifice ale disciplinei de
conținuturilor) insistând pe cauzalități, condiționări, comparații învățământ predată; obiectivele
argumentative, demonstrații edificatoare, exemplificări pedagogice ale disciplinei
12
problematizate etc.
 Acțiuni / roluri ale profesorului Fundamentarea didactică

 favorizează (sprijină) participarea activă a elevilor

la activitatea instructiv-educativă, fixându-le  finalitățile instrucției și educației
standarde pe grade de performanță

 principiile procesului de
 stimulează creativitatea individuală și de grup
învățământ (principiile didactice)

13
 APLICAȚII; pg. 65 din Teoria procesului de învățământ (Didactica),
Editura Universitaria Craiova, 2019; coord. Adrian Gorun, Horațiu Tiberiu
Gorun

14
II. ÎNVAȚAREA SCOLARĂ

Concepția privind învățarea este încă unilaterală, mulți profesori

considerând că aceasta trebuie realizată de către elevi acasă,
ignorând-o în timpul orelor de curs.
Această optică este incorectă pentru că bazele învățării școlare se
pun în activitatea la clasă, sub îndrumarea profesorilor.

De ce?
Pentru că profesorii cunosc mecanismele procesului, având
capacitatea de a-i sprijini pe elevi să învețe eficient și eficace.
Învățarea „acasă” este foarte importantă, ea asigurând
consolidarea celor învățate în timpul orelor de curs, fără a se
substitui învățării din clasă.
15
II. 1. CONCEPTUALIZĂRI.

Termenul învățare acoperă o semantică variată:

- învățarea ca proces al evoluției lumii;
- învățarea umană;
- învățarea societală ;
- învățarea școlară (internă și externă) etc.

 Dicționarul de Psihologie: învățarea este „o activitate de însemnătate

fundamentală pentru adaptarea la mediu și dezvoltarea
psihocomportamentală”; ea constă, în principal, în „asimilarea activă de
informații însoțită de achiziționarea de noi operații și deprinderi”.
16
 De reținut:

a) Învățarea nu este un proces în sine, monoton și rememorativ, ci un proces

organizat în așa mod încât produce efecte pe termen lung la nivelul subiectului
care învață, efecte concretizate în schimbări de durată a comportamentului
acestuia, a modului de a gândi, a aprecia, a percepe și a acționa.
b) Învățarea școlară este o latură – un subproces – a (al) procesului de
învățământ, alături de predare și evaluare.

Definiție
Învățarea școlară este procesul intenționat, organizat și conștient de
dobândire și asimilare a cunoștințelor teoretice și practice de către elev
/student pe baza predării și studiului independent.
17
 II. 2. PERSPECTIVE ASUPRA ÎNVĂȚĂRII; SEMANTICI.
a) învățarea ca proces al
evoluției lumii vii
b) învățarea umană
procesul general de modificări succesive, având ca
rezultat adaptarea prin care se asigură
continuitatea lumii vii (în ansamblul ei)
procesul complex al dezvoltării personalității în
ansamblu (dezvoltarea celor 3 instanțe
fundamentale: proces caracterizat prin modificări
structurale și informaționale profunde, selective și
stabile, obiectivate în seturi de achiziții (cognitive,
afective, acțional-comportamentale), ca răspunsuri
(finalități) ale omului la solicitările variate,
intenționate, active și conștiente ale mediului
socio-cultural și educațional. 18
 procesul de achiziții cognitive, atitudinale, afective,
c) învățarea societală comportamentale, acționale ale unui grup social,
comunități, societăți

formă particulară a învățării umane, realizată printr-

un proces de evoluție a ființei umane într-un cadru
d) învățarea școlară
instituțional (școala, universitatea); învățarea școlară
se desfășoară sub îndrumarea unor specialiști
(educatoare, învățători, institutori, profesori,
psihologi, consilieri etc.)

19
 Particularități
 prezintă două laturi ce interacționează continuu:
- învățarea internă (mentală, psihică), respectiv latura intimă a procesului de
învățământ;
percepție;
înțelegere;
Prin intermediul ei se realizează actele de: abstractizare;
sistematizare;
generalizare;
fixare și reproducere a informațiilor.

- învățarea externă (comportamentală), respectiv latura exterioară cu caracter acțional,

de aplicare a cunoștințelor, de formare a priceperilor și deprinderilor practice.

20
 în corelație cu predarea, învățarea școlară cuprinde toate acțiunile orientate spre
formarea personalității, inclusiv cele de formare a calităților afective, volitive,
caracteriale;
 reușita învățării școlare depinde de:
 capacitatea de învățare a elevilor; nivelul de
- factori interni:
motivație al acestora;

 calitatea mediului școlar, calitatea predării, climatul

- factori externi: clasei, logistica didactică, relevanța conținuturilor,
corespondența dintre conținuturi și solicitările
(comenzile) sociale etc.

21
 eficacitatea învățării școlare depinde de abilitatea îmbinării factorilor interni și
externi, dar și de gradul de implicare pentru parcurgerea corespunzătoare a unor
momente succesive specifice, precum:
- receptarea,
- înțelegerea,
- memorarea selectivă,
- păstrarea și actualizarea informațiilor.

 momentele succesive specifice se corelează cu momentele fiecărei lecții.

De ce?
Pentru că:
 pentru o bună receptare a „mesajelor didactice”, profesorul se preocupă de
captarea și activarea atenției și interesului elevilor / studenților pentru ceea ce
urmează să predea;
22
- în scopul înțelegerii noilor conținuturi, profesorul asigură sistematizarea și
accesibilizarea acestora, căutând să le decodifice „pe înțelesul elevilor”, dar
(ATENȚIE )fără a le diminua valoarea științifică;

- pentru memorarea logică și păstrarea cunoștințelor învățate în timp cât

mai îndelungat, profesorul trebuie să-i îndrume cât mai de timpuriu să
utilizeze: reguli mnemotehnice;
metode și tehnici de învățare activă;
metode și tehnici de muncă intelectuală independentă;

metode și tehnici de utilizare a cunoștințelor noi în contexte diverse.

23
- pe parcursul predării trebuie să țină cont de faptul că, la anumite vârste, elevii rețin
mai profund și pentru mai mult timp „ceea ce aud, văd și fac în același timp, aceasta
echivalează cu utilizarea unor metode active de predare și învățare, precum și a
unor complexe multimedia, cu accent pe noile tehnologii de informare (fără, însă, a
abuza de apelul la ele).
- actualizarea cunoștințelor se face prin intervenția profesorului, facilitându-le astfel
elevilor – ca urmare a obișnuințelor sedimentate – utilizarea informațiilor asimilate
în clasă în contexte cât mai variate.

24
 folosirea mijloacelor adecvate în procesul de învățământ contribuie substanțial la
creșterea randamentului școlar (cercetările psihopedagogice și sociopedagogice
demonstrează că 85-90% dintre elevi pot obține rezultate foarte bune dacă se aplică
diferențierea și individualizarea instruirii și se recurge la strategii didactice moderne).

contribuția profesorului la optimizarea învățării școlare este

determinantă realizându-se prin:
 dezvoltarea capacității de învățare a elevilor;
 dezvoltarea motivației învățării;
 optimizarea predării;
 crearea unor situații de învățare adecvate.
25
 APLICAȚII: pp. 70-74; 77; din Teoria procesului de învățământ
(Didactica), Editura Universitaria Craiova, 2019; coord. Adrian Gorun,
Horațiu Tiberiu Gorun.

26