PROCESUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT

1
I. CONCEPTUALIZĂRI
1. ARGUMENTE

a) Atingerea finalităților oricărui sistem de educație se realizează într-un

cadru instituționalizat (unități școlare; instituții de învățământ superior) prin
activități speciale cu grad ridicat de complexitate, dinamicitate și
flexibilitate, denumite generic proces de învățământ.

b) Procesul de predare-învățare este – în esență – un proces de cunoaștere

contextualizat în procesul de învățământ.

Feed-back-ul predării-învățării se realizează prin evaluare.

2
c) Studiul procesului de învățământ face obiectul Didacticii (ramură a
pedagogiei)

Didactica:
didaske – didaskein = a învăța;
Limba greacă:
didaktike = știința învățării;
mathetica = știința de a învăța pe alții

Limba latină: didactica = știința învățării

Didactica fondator renumitul pedagog ceh Jan Amos Comenius –

Komensky: Didactica Magna (1657)
3
 Știință pedagogică fundamentală (alături de
Fundamentele pedagogiei și Teoria și Metodologia
curriculumului) care studiază procesul de
Didactica generală:
învățământ, ca interacțiune dinamică între predare,
învățare și evaluare în vederea conceperii și
organizării acestuia în condiții de eficacitate și
eficiență, prin raportarea continuă la scopurile
instrucției.

4
 ramură pedagogică interdisciplinară care
Didactica specială (Metodica): reprezintă aplicarea didacticii generale la
predarea unei discipline de învățământ.

metoda predării și învățării matematicii;

Exemple de didactici speciale: metoda predării și învățării științelor
despre om și societate; metoda predării și
învățării muzicii etc.

5
 2. Definiția procesului de învățământ

Procesul de învățământ sistemul activităților complexe,

intenționate, programate, organizate și conștientizate de predare
și învățare și evaluare.

Operaționalizare

organizate
 procesul de învățământ reprezintă, prin
complexitatea sa, un ansamblu de activități programate

desfășurate în cunoștință de
cauză (pe baza unor intenții
prestabilite)
6

 ca orice proces, are drept coordonate
 având caracter organizat și
programat, activitățile
desfășoară într-un cadru formal
etapizarea
creșterea în complexitate după
fiecare etapă
instituții specializate
revendică îndrumarea completă
se
necesită persoanal specializat în
domeniu, capabil să transpună în
practica pedagogică obiectivele
instructiv-educative
7
 activitatea managerială
 esența procesului de învățământ
activitățile economice și financiare
activitatea de predare-învățare-evaluare;
administrare și servicii
alături de această activitate intervin și
altele: activitățile extrașcolare

• O definiție cuprinzătoare
Procesul de învățământ reprezintă un ansamblu de elemente (obiective, conținuturi, resurse
umane – personalul didactic și de conducere, didactic auxiliar și nedidactic, elevi și studenți –
resurse materiale – infrastructură didactică și de cercetare, mijloace de învățământ–, strategii
de instruire, forme de organizare, tehnici de evaluare, relații interpersonale și de grup,
rezultate), care interacționează în cadrul unei activități complexe, desfășurate în mod
organizat și sistematic, pentru atingerea unor finalități prestabilite. 8
 De reținut

Procesul de predare-învățare este un proces de cunoaștere de o anumită

factură, factură dată de caracterul ei contextualizat (la procesul de
învățământ).
Prin urmare:
- disciplinele de învățământ nu se identifică cu științele din care se
originează;
- cunoașterea de factură didactică nu se identifică cu cea științifică

De ce ?
Pentru că sunt trăsături care le diferențiază:

9
a) În procesul de învățământ se transmit cunoștințe sistemice, cunoscute de
multă vreme omenirii, demersul didactic realizându-se într-un spațiu
epistemic cert, operându-se cu adevăruri consacrate, validate anterior
(elevilor li se prezintă adevăruri validate de comunitatea oamenilor de știință).
Omul de știință investighează – pornind de la cunoscut – necunoscutul,
căutând noi adevăruri, noi explicații.

10
b) Savantul, cercetătorul apelează la o metodă științifică de cercetare,
beneficiind de logistică adecvată. El cercetează faptele și faptele brute ajungând
la faptul științific prin eforturi personale/de echipă, generând noi cunoștințe cu
valoare de adevăr și temeinice. Elevul/studentul este îndrumat, asistat, consiliat
de cadrul didactic, în așa fel încât să coparticipe la redescoperirea unor
fragmente ale cunoașterii, fragmente la care s-a ajuns cu mult timp înainte, fiind
deja consacrate (fac parte din patrimoniul științific universal).

11
c) Căile parcurse de cercetători și de elevi/studenți în accederea la adevăruri
sunt diferite:
- cercetătorii pe căi „nedesțelenite”, prin încercări și erori, cu eforturi
pe termen mediu și lung;
- Elevii/studenții primesc direct fondurile gnoseologice decantate de
aparatul științelor (ei redescoperă ceea ce e validat, «NOUL» pentru ei,
fiind raportat la potențialul propriu de cunoaștere, nicidecum la
potențialul științelor). Elevul/studentul este pus în fața adevărurilor
științei pe cele mai scurte căi, în școală nereluându-se traseele genetice
ale științei.

12
 formarea capacităților cognitive
d) În predare-învățare se
urmărește, cu prioritate, pentru dezvoltarea gândirii critice

elevi/studenți: dezvoltarea aptitudinilor

dezvoltarea capacităților volitiv-atitudinale

 La cercetători, aceste capacități au fost dobândite cu mult timp înainte, întărite și

dezvoltate prin exersări repetate și îndelungate.

 Exercițiul didactic presupune formare prin redescoperirea fragmentelor

cunoașterii

 Exercițiul cercetării presupune exercitarea competențelor speciale, de

excepție, pentru că, prin investigație, să se descopere noi fragmente ale
cunoașterii epistemice. 13
e) Procesul de învățare presupune și o etapă de „fixare”, de consolidare a
cunoștințelor (însăși învățarea stă în transmiterea și asimilarea de
cunoaștere). Acest parcurs nu caracterizează cercetarea științifică,
revenirile asupra unor rezultate dobândite, prin investigații repetate
neavând rolul de a „fixa”, consolida descoperirile, ci doar de a le pune la
probă spre a le întări validitatea (sau, în anumite cazuri, spre a elimina
erorile).

14
 ALTE DIFERENȚIERI

CUNOAȘTERE DE TIP DIDACTIC CUNOAȘTERE ȘTIINȚIFICĂ

Rezultatele procesului de cunoaștere, Rezultatele cercetării științifice –activitate
contextualizat în procesul de învățământ de mare complexitate și dificultate – pot fi
sunt, în mod esențial, întotdeauna temeinice temeinice și adevărate, sau pot reprezenta
și adevărate, întrucât, ele nu reprezintă eșecuri, „produse sterile ale cunoașterii”
descoperiri, ci redescoperiri (cunoașterea
didactică nu urmează calea: de la fapt la
faptul brut și, de aici la faptul științific, ci
operează direct cu faptul științific – deja
consacrat – drumul invers fiind utilizat spre
a mări capacitatea de înțelegere, comparând,
exemplificând, deschizând orizonturi
intuitive etc. )

15
 CUNOAȘTERE DE TIP DIDACTIC CUNOAȘTERE ȘTIINȚIFICĂ
Cunoașterea de factură didactică este Cercetătorul vizează pătrunderea
intenționată, orientată nu spre ceea ce trebuie necunoscutului; el nu este preocupat cu
descoperit, ci spre ceea ce este deja predilecție spre a fi înțeles, ci spre a
cunoaștere și trebuie învățat prin descoperi, prin investigații, metode și tehnici
redescoperire. speciale, ceea ce încă nu a fost descoperit
Dascălul – care stăpânește adevărurile din
știință (este, prin definiție, „știutor de carte”) –
e preocupat, cu prioritate, nu să-și etaleze
erudiția, ci să găsească căile și metodele prin
care să-și pună în valoare harul pedagogic,
măiestria (arta) lui profesională spre a se face
înțeles de elevii/studenții lui în predarea
cunoștințelor (noi pentru elevi/studenți,
sedimentate pentru magistru).

16
 CUNOAȘTERE DE TIP DIDACTIC CUNOAȘTERE ȘTIINȚIFICĂ
Cunoașterea de tip didactic este Cunoașterea științifică este exprimată,
explicativă, demonstrativă, uneori îndeosebi, prin dimensiunea teoretică, fiind
narativă (demonstrează „ceea ce era de prospectivă, însă u renunță la experiență; ea
demonstrat”) operează cu euristici consacrate și pe baza
lor, solicită forme paradigmatice și
interparadigmatice de cunoaștere, propunând
modele de ordin interpretativ-axiomatic

17
3. INSTANȚE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT

CARACTERISTICA ELEMENTE DEFINITORII

(INSTANȚA FUNDAMENTALĂ) (SEMNIFICAȚII)
a) Procesul de învățământ, prin natura lui, • Transmiterea informațională este de ordin
este un proces de comunicare (transmitere cultural: se transmit concepte, idei,
informațională) postulate, axiome, îndemnuri, opinii,
comportamente etc.
• Comunicarea revendică un cod comun
(pentru elev / student - profesor), în cadrul
căruia se automatizează interacțiuni
(comunicaționale) de ordin cognitiv,
afectiv, volițional, acțional-
comportamental, modelatorii etc.

18
 CARACTERISTICA ELEMENTE DEFINITORII
(INSTANȚA FUNDAMENTALĂ) (SEMNIFICAȚII)

• Înțelegerea procesului de învățământ în

multidimensionalitatea sa, revendică
necesitatea comunicării directe; procesul
de învățământ reprezintă forma cea mai
raționalizată a exercitării influențelor
educative, el presupunând:
- un cadru formal;
- actori (aparținători acestui cadru) ce-și
asumă rolurile în mod «legal»;
- statute bine precizate la nivelul
normativității sociale al fiecărui actor

19
 CARACTERISTICA ELEMENTE DEFINITORII
(INSTANȚA FUNDAMENTALĂ) (SEMNIFICAȚII)

b) Suportă determinări socio-culturale și Nu este un proces invariabil, imuabil din

prezintă o evoluție în timp perspectiva desfășurării lui, mediul școlar
aflându-se în interdependență cu mediul
sociocultural; transformările produse în
evoluția mediului sociocultural generează –
de-a lungul timpului – mutații
semnificative la nivelul elementelor
constitutive ale procesului de învățământ
( de exemplu într-un mod se realiza
predarea-învățarea-evaluarea în secolul al
XIX-lea, altfel azi). 20
 CARACTERISTICA ELEMENTE DEFINITORII
(INSTANȚA FUNDAMENTALĂ) (SEMNIFICAȚII)

c) presupune o specializare pe dimensiuni Ca proces unitar, procesul de învățământ

instructive și educative realizează instrucția (transmiterea și
asimilarea cunoștințelor), cât și formarea
(întărește sau redimensionează contururile
personalității, educă, prin punerea în
valoare a finalităților, caracterul
elevului/studentului);

21
 CARACTERISTICA ELEMENTE DEFINITORII
(INSTANȚA FUNDAMENTALĂ) (SEMNIFICAȚII)

d) atribuie (și redistribuie) roluri bine Deci aceste roluri, în anumite momente se
precizate profesorilor și elevilor / studenților întrepătrund (în funcție de anumite secvențe
ale procesului), fiecare dintre cei doi
interlocutori își are continuu statutul și rolul
bine definit în acest proces bine definit în
acest proces bipolar

22
 CARACTERISTICA ELEMENTE DEFINITORII
(INSTANȚA FUNDAMENTALĂ) (SEMNIFICAȚII)

e) funcționează pe baza binomului profesor- Ambii parteneri se implică activ, chiar dacă
elev / student, având caracter bilateral și secvențial gradul de implicare diferă, înclinând
biunivoc balanța către unul sau altul dintre interlocutori
(De exemplu:
- profesorul implicat mai mult în predare;
- elevul / studentul implicat mai mult în învățare;
observație: mai mult nu înseamnă exclusiv,
total); fiind un proces de comunicare, procesul ar
fi lipsit de sens existențial în absența unuia dintre
cei doi;

23
 CARACTERISTICA ELEMENTE DEFINITORII
(INSTANȚA FUNDAMENTALĂ) (SEMNIFICAȚII)

f) generează cunoașterea de factură didactică, Asimilarea cunoașterii, prin transmitere

actualizând (redescoperind continuu) culturală, pune elevii/studenții în situația de a
cunoașterea umană intra în contact cu cunoștințe și valori noi
pentru ei – învățarea prin redescoperire având
menirea de a crea acel cadru al instrucţiei și
educării, în care elevii / studenții – prin
stimularea de către profesori a curiozității
epistemice – coparticipă la redescoperirea
adevărurilor din știință, ca și când ar
coparticipa la descoperirea pentru prima dată a
unor noutăți din diferite științe;
24
 CARACTERISTICA ELEMENTE DEFINITORII
(INSTANȚA FUNDAMENTALĂ) (SEMNIFICAȚII)

g) constituie un sistem autoreglator în acord cu Procesul își menține capacitatea integratoare

norme praxiologice și de eficiență acțională
prin autoreglajul imanent și antientropic, chiar
dacă, în acord cu normele praxiologice și de
eficiență acțională se modifică ( atât din
perspectiva structurii cât și a unor funcții); se
„autoconstruiește” pe măsură ce se desfășoară

25
 CARACTERISTICA ELEMENTE DEFINITORII
(INSTANȚA FUNDAMENTALĂ) (SEMNIFICAȚII)

h) este un proces unitar, „cuplând” transmiterea Deși se descriu cele trei laturi ale procesului de
de cunoștințe (predarea) cu asimilarea lor învățământ, acestea sunt abordări exclusiv
(învățarea) și cu validarea acestora (evaluarea) didactice (spre a se facilita înțelegerea
specificului și funcțiilor fiecăreia).

În esență: laturile sunt inseparabile,

dezvoltându-se într-o succesiune logică.

26
 CARACTERISTICA ELEMENTE DEFINITORII
(INSTANȚA FUNDAMENTALĂ) (SEMNIFICAȚII)

i) generează autoînvățare, motivează și Având rol formativ, procesul de învățământ

fortifică subiectul spre a continua parcursul conduce la dezvoltarea deprinderilor ce
achizitiv în mod autonom susțin învățarea intrinsecă, cristalizând
înclinații spre învățarea pe tot parcursul vieții
(nevoia de autoperfecționare).

27
4. MODELE DE INSTRUIRE

În practica pedagogică sunt consacrate 5 modele de instruire, fiecare cu

valențele și limitele lui:
a) modelul logocentric;
b) modelul empiriocentric;
c) modelul tehnocentric;
d) modelul sociocentric;
e) modelul psihocentric.
Prezentăm, în sinteză, caracteristicile, valențele și limitele fiecăruia
28
 MODELUL CARACTERISTICI DE BAZĂ / VALENȚE LIMITE (DEZAVANTAJE)
DEFINITORII (AVANTAJE)
• unul dintre cele mai • este eficient, economicos: se • generează pasivitate
răspândite modele de poate transmite un volum elevilor/studenților,
organizare și realizare a mare de cunoștințe la un solicitând prea puțin
instruirii număr considerabil de resursele lor intelectuale și
• premisa modelului: știința ar elevi/studenți; afective;
reprezenta un produs, un • permite transmiterea unor • diminuează mult aspectul
rezultat final (finit), un set de achiziții care nu ar putea fi formativ al învățământului
adevăruri concretizate într-un transmise prin alte canale de întrucât:
„corp” de cunoștințe; comunicare: achiziții - procesul de învățare este
• obiectiv fundamental al culturale, valori spirituale; redus ca durată;
a) logocentric instruirii: transmiterea - cunoștințele sunt stocate
informațiilor esențiale de doar la nivelul memoriei,
către profesor (centrat pe potențialul lor de
monopolul absolut al operaționalitate fiind redus;
dascălului); - subestimează realitatea și
• obiectul instruirii: aspectele cultivă aspectul livresc al
conceptuale, logice, îndeosebi procesului de instruire.
cantitative;
• metodele: de regulă, analitice;

29
 MODELUL CARACTERISTICI DE BAZĂ / VALENȚE LIMITE (DEZAVANTAJE)
DEFINITORII (AVANTAJE)
• abordarea euristică a situațiilor de • permite ca elevii/studenții să • consum mare de energie și
instruire; premisa modelului: se autoevalueze și, pe această timp în procesul de
știința este abordată ca proces ce bază, să conceapă noi învățare;
trebuie descoperit; probleme de învățare; • imposibilitatea acoperirii
totale a conținuturilor
• obiectiv fundamental: • favorizează latura formativă a exclusiv prin structura
familiarizarea elevilor/studenților învățării, contribuind la empiriocentrică
cu logica investigației științifice și consolidarea operațiilor și a
cu tehnicile de cercetare; proceselor intelectuale (grad
• conținutul demersului: mare de activism metodologic
elevii/studenții experimentează și intelectual al
b)empiriocentric cunoașterea, folosind în procesul elevilor/studenților);
de instrucție învățarea prin • dezvoltă gândirea creatoare și
descoperire și rezolvarea de inteligența elevilor;
probleme;
• învățarea: nu este preponderent
cognitivă, ci, în primul rând,
orientată spre experiențele
subiectului (acționale, afective,
individuale și sociale);

30
MODELUL CARACTERISTICI DE BAZĂ / VALENȚE LIMITE (DEZAVANTAJE)
DEFINITORII (AVANTAJE)
• centrat pe eficiență și • definirea operațională a • tehnicizarea excesivă a
performanță în învățământ; obiectivelor; instruirii (modelul poate fi
• ipoteza: instruirea este o • analiză temeinică a conținuturilor; asimilat unui complex de
înlănțuire de procedee și • analiza dificultăților de învățare; operații de inginerie
tehnici de lucru; • instrumentalizarea metodologiei didactică, facilitat și de
• obiectiv fundamental: didactice; dezvoltarea tehnologiilor
raționalizarea procesului de • permite recurgerea la evaluarea informaționale), poate
predare-învățare; operațională și la feedback; conduce la diminuarea
• demers: descompunerea creativității și
c) tehnocentric învățării în operațiile spontaneității
componente; elevului/studentului;
• formarea unor stereotipuri
atât în predare cât și de
învățare (șabloane care
generează monotonie).

31
MODELUL CARACTERISTICI DE BAZĂ / VALENȚE LIMITE (DEZAVANTAJE)
DEFINITORII (AVANTAJE)
• ipoteza: instruirea este mai eficientă • întărește unitatea grupului • generează uniformizare;
și eficace în condițiile în care se prin apel la dezbatere, • pune între paranteze
realizează la nivelul grupurilor de cercetare/învățare în individualitatea
elevi/studenți; echipă; elevului/studentului;
• obiectiv fundamental: organizarea • dezvoltă capacitățile de • nu ia în calcul potențialul
socială a învățării; autoconducere; diferențiat al elevului /
• Conținutul demersului: conceperea studentului
instruirii ca proces ce pornește de la
acțiunea în grup a elevilor și
d) sociometric statuează organizarea socială a
învățării

(din punct de vedere psihologic,

învățarea este individuală);
• obiectul instruirii: colectivul;
metodele sociometrice constituie
suportul cunoașterii realității
colective;

32
 MODELUL CARACTERISTICI DE BAZĂ / DEFINITORII VALENȚE LIMITE
(AVANTAJE) (DEZAVANTAJE)

• ipoteza: metodele utilizate trebuie să fie • aspirație către • minimalizarea

adecvate la dinamismul învățării și la individualizarea și rolului profesorului,
nevoile individuale ale elevilor; personalizarea instruirii; acesta fiind
• obiectiv fundamental: formarea și • stimularea capacităților considerat doar:
exploatarea nevoilor de dezvoltare intelectuale ale - un ghid al instruirii”,
spontană a elevilor; elevului/studentului (în - un manager al
• demersul procesului: orientarea teoretică funcție de potențialul clasei,
este centrată pe individualitatea fiecărui propriu); - observator neutru al
elev/student și pe cunoașterea acestuia (a procesului instruirii
etc.
d) psihocentric potențialului psiho-afectiv și cognitiv, a
• diminuarea funcției
mediului din care provine, a problemelor
de integrare socială
ce îi afectează randamentul școlar etc.); prin educație;
• metode utilizate: munca independentă, • premisă pentru
simularea, jocurile didactice, stimularea individualismul
motivației, dascălul este preocupat de excesiv, cu
cultivarea intereselor, motivelor și consecințele sale în
aspirațiilor elevului/studentului; plan axiologic și etic

33
APLICAȚIE:

Selectați elementele ce se constituie în avantaje

pentru fiecare model. Pe baza selecției, elaborați
un model posibil de aplicat, spre creșterea
eficacității procesului de învățământ.

34