Finantele Institiulor Publice P 3

FINANŢELE INSTITUŢIILOR PUBLICE
CAPITOLUL V
METODICA DESFĂŞURĂRII ACTIVITĂŢII DIDACTICE

PRIVIND TEMA „FINANŢELE INSTITUŢIILOR PUBLICE”
PARTEA I
5.1. Procesul de învăţământ ca proces de predare, învăţare

şi evaluare
Procesul de invatamant este o necesitate sociala, care are obiective de natura a asigura
“bagajul” de cunostinte pentru tineri – si nu numai - util pentru societate si individ.
In cadrul procesului de invatamant se intrepătrund trei componente esenţiale:
predarea, invatarea si evaluarea.
Predarea „inteleasa in sens traditional ca o activitate specifica a profesorului, prin
care acesta le „transmite” elevilor un anumit sistem de cunostinte din diverse domenii ale
cunoasterii umane, are astazi o acceptiune mult mai larga”1.
Pe langa prelucrarea si sistematizarea informatiilor necesare pentru “subiecti”, sarcina
profesorului este :
- de a preciza obiectivele activitatii instructiv-educative, in vederea realizarii unei invatari
constiente si motivate;
- de a crea situatii de invatare adecvate, prin care sa se asigure conditii cat mai prielnice
pentru insusirea anumitor cunostinte si formarea unor deprinderi intelectuale si motorii, inca
din clasa;
- de motivare a elevilor pentru activitatea de invatare si dirijarea invatarii;
- de indrumare a elevilor catre alte surse de informatii (manuale, tratate, dictionare, filme
didactice, programe de calculator realizate in scop didactic) si familiarizarea lor cu metode de
munca intelectuala independenta.
Dupa opinia lui H.Morine si G.Morine2 ar exista 6 roluri didactice principale ale
profesorilor:
 furnizor de informatii;
 model de comportament;
 creator de situatii de invatare
 consilier si orientator;
1
Ioan Jinga, Elena Istrate – Manual de pedagogie, Editura All Educational, Bucuresti 2001
2
Ioan Jinga, Elena Istrate – Manual de pedagogie, Editura All Educational, Bucuresti 2001
114
 evaluator si terapeut
 organizator şi conducător
Din analiza concluziilor desprinse din diverse investigaţii ştiintifice rezultă că in cadrul
predării profesorului:
 le comunică elevilor anumite informaţii potrivit programei scolare;
 dirijează invăţarea elevilor pentru asimilarea acestor informatii ca si pentru formarea unor
capacitate si compentente, in conformitate cu anumite obiective pedagogice (in acest
context, profesorul orienteaza elevii, ii ajuta, ii evalueaza si ii incurajeaza);
 formuleaza concluzii si generalizari in legatura cu subiectele predate;
 favorizeaza participarea elevilor la activitatea instructiv-educativa si le impune anumite
standarde de performanta;
 stimuleaza creativitatea individuala si de grup.
In lucrarile cercetatorilor sunt mentionate mai multe "strategii de predare” si “stiluri
didactice” si se ofera anumite “metode de analiza a predarii”.
Important de retinut este faptul ca predarea apare ca o activitate complexa si dinamica,
pe care profesorii au obligatia sa o stapaneasca deplin si sa o perfectioneze continuu.
Invatarea este adesea ignorata de profesori in timpul lectiilor, cei mai multi dintre ei
consinderand ca elevii trebuie sa invete acasa. “Fara a minimaliza importanta invataturii
acasa, suntem datori sa mentionam ca bazele invatarii scolare se pun in clasa, sub indrumarea
profesorilor, deoarece acestia ii cunosc mecanismele si ii pot ajuta pe elevi sa invete
eficient”3.
Invatarea scolara, reusita acesteia, depinde de factori interni cum ar fi: capacitatea de
invatare si nivelul de motivatie al elevilor, precum si factori externi, cum ar fi: calitatea
predarii, climatul din clasa si logistica didactica.
Invatarea va fi eficace atunci cand, valorificand optim factorii de mai sus, va parcurge
in mod corespunzator un “sir de evenimente” specifice: receptarea, intelegerea, memorarea,
pastrarea si actualizarea.
Aceste “evenimente” se coreleaza strans cu cele ale fiecarei lectii, deoarece:
 pentru o buna receptare a “mesajelor didactice”, profesorul se preocupa de
“captarea atentiei” si interesul elevilor pentru ceea ce urmeaza sa predea;
 ca sa asigure intelegerea noilor continuturi, el asigura accesibilizarea acestora,
in sensul prezentarii lor “pe intelesul elevilor”;
3
Ioan Jinga, Elena Istrate – Manual de pedagogie, Ed. All Educational, Bucuresti 2001
115
 actualizarea cunostintelor (atunci cand elevii vor avea nevoie de ele) va fi mult
usurata de obisnuirea elevilor de a utilize cunostintele accumulate in clasa si in
scoala in contexte cat mai variate.
Profesorul poate contribui la optimizarea invataturii la fiecare dintre elevii sai, prin:
 dezvoltarea capacitatii de invatare;
 dezvoltarea motivatiei invataturii;
 imbunatatirea predarii;
 crearea unor situatii de invatare adecvata.
Evaluarea apare in cadrul procesului de invatamant ca o activitate complexa de
apreciere a modului comun de lucru al profesorului si elevilor sai, in efortul de realizare a
obiectivelor didactice proiectate la un nivel de performanta cat mai ridicat.
5.1.1 Proiectarea activităţii instructive-educative
Un moment de mare insemnatate si cu ample implicatii in proiectarea unui obiectiv

nou, din orice domeniu de activitate, il reprezinta determinarea cerintelor de perfectionare a
eficentei fiecarei activitati sau unitati componente, precum si a ansamblului.
Prin proiectarea activitatii didactice se intelege:
- clasificarea si stabilirea obiectivelor urmarite printr-un anumit continut;
- stabilirea strategiei didactice, stabilirea mijloacelor de invatamant capabile sa
sprijine intelegerea acestora;
- alegerea modalitatilor prin care vor fi evaluate rezultatele obtinute.
Procesul de invatamant nu se poate desfasura eficient fara cunoasterea obiectivelor
propuse. Se observa ca stabilirea unor obiective constituie stadiul initial al procesului de
invatamant.
Se deosebesc trei tipuri de obiective:
- finalitatile sau scopurile generale (obiective generale)
- obiective intermediare (specifice)
- obiective operationale (concrete)
1. Obiectivele generale – sunt obiective globale, fixate prin decizii sociale. Scopurile
generale sunt indreptate catre formarea unor personalitati cu pregatire deosebita.
116
2. Obiectivele intermediare (specifice) – prin ele se realizeaza scopurile generale ale

educatiei si ele cuprind:
- obiective specifice invatamantului intr-o etapa data;
- obiective specifice fiecarei trepte de invatamant;
- obiective specifice fiecarei discipline;
- obiective specifice fiecarei teme;
- obiective specifice fiecarei actiuni, experiment.
Particularizand scopurile generale la nivelul si profilul disciplinei de invatamant,
obiectivele specifice precizeaza contributia pe care trebuie sa o aduca la fiecare obiect
realizarea finalizarii educatiei.
Se deosebesc urmatoarele obiective specifice:
- intelegerea disciplinei ca proces stiintific;
- intelegerea disciplinei ca process al stiintei;
- acumularea de cunostinte teoretice specifice disciplinei;
- formarea si dezvoltarea unei gandiri specifice disciplinei;
- dezvoltarea capacitatii de operare si operare in sens creator cu cunostintele
dobandite la disciplina respective;
- formarea atitudinii positive fata de munca;
- formnarea capacitatii de autoevaluare;
3. Obiectivele operationale
Operationalizarea obiectivelor se face pentru a realize mai usor progresul elevilor pe
parcursul unei etape de instructie si consta in specificarea performantelor la care trebuie sa
ajunga elevii la sfarsitul etapei de instruire.
Aceste aspecte sunt uneori greu de evaluat (intervine subiectivitatea). Din aceasta
cauza pentru a caracteriza atingerea acestor obiective se prefera termenul de performanta (in
loc de comportament).
Performanta arata ce trebuie sa faca elevul pentru a dovedi atingerea obiectivelor
propuse.
Modificarile ce apar la elevi in procesul instructiv sunt din domeniile: cognitiv, afectiv,
psihomotor.
Domeniul cognitiv se refera la fondul de informatii si cunostinte, la deprinderile
intelectuale si strategiile cognitive. Deprinderile dau posibilitatea legaturii dintre individ si
mediu. Rezolvarea unor probleme implica gandirea, dovedeste si insusirea anumitor reguli.
117
Strategiile cognitive sunt deprinderi cu ajutorul carora elevul isi organizeaza propriul sau
mod de gandire.
Domeniul afectiv se refera la faptul ca obiectivele urmaresc formarea unor anumite
atitudini de elevi. Atitudinea elevului fata de scoala, preferinta pentru un obiect de studiu
caracterizeaza un anumit sistem de educatie si se exprima prin optiunea elevului pentru o
anumita actiune.
Obiectivele domeniului afectiv necesita pentru realizarea lor perioade mari de timp si
se evalueaza mai greu.
Domeniul psihomotor propune obiective prin care se urmareste formarea unor
deprinderi a caror rezultate se apreciaza prin rapiditatea, forta, si supletea miscarilor
corporale. Deprinderile se insusesc prin repetarea unor anumite actiuni. Performanta se
traduce printr-o actiune psihomotorie.
Proiectarea instruirii trebuie intreprinsa acordand atentia cuvenita conditiilor in care are
loc invatarea. In cazul elevului factorii invatarii pot fi interni si externi.
Dupa R.Gagne4 factori externi sunt incorporate in principiile continuitatii, repetari si
intariri, iar interni vizeaza starile interne care devin posibile prin reactualizarea in memoria
elevului a materialului invatat anterior.
Obiectivele lectiei trebuie sa fie clare si pentru elevi, nu doar pentru professor. Can
elevii stiu nu numai ce sa faca, ci isi stabilesc clar si in ce scop sa invete, sa efectueze o
operatie sau o activitate, munca lor devine din ce in ce mai constienta.
Cand sunt cunoscute obiectivele este posibil sa stim ce capacitate vor fi formate si apoi
ce conditii interne si externe sunt necesare pentru a realiza invatarea cu mare eficienta.
Deducand conditiile invatarii este posibile planificarea secventelor instruirii si se poate
face planificarea detaliata a instruirii in termenii lectiei individuale.
Pentru ca proiectarea instruirii sa fie completa este necesar si un set de procedee pentru
a stabili ceea ce a fost invatat de catre elev. Acest lucru rezulta in mod firesc din definitiile
obiectivelor instructionale.
Sarcina planificarii instruirii, este esentiala, dar poate fi mult simplificata prin
incadrarea obiectivelor in cele cinci categorii ale capacitatii umane:
- capacitatea de asimilare si utilizare a informatiilor;
- strategiile cognitive;
- deprinderile intelectuale;
- deprinderile motrice;
4
118
- atitudinile;
Acestea pot fi stabilite deoarece fiecare duce la o clasa diferita de performante, fiecare
necesita anumite conditii ale instruirii pentru a realiza o invatare eficienta. In fiecare
categorie de capacitate se aplica aceleasi conditii indifferent de obiectivul de studiu.
5.1.2 Lecţia şi rolul acesteia în procesul de învăţământ
Lectia este considerata ca forma de baza a desfasurarii procesului instructiv-educativ,

forma stiintifica de organizare a acestui process in scoala.
Lectia reprezinta o succesiune de teme dintr-un obiectiv de invatamant, relativ egale,
care se predau una dupa alta dupa un anumit orar si intr-un anumit timp limitat. Inteleasa in
stilul clasic de organizare: verificare – predare – fixare, lectia a constituit si constituie
subiectul multor critici. Acestea se refera mai ales la rolul preponderant al profesorului si la
rolul subordonat al elevului in timpul predarii.
Datorita obiectivelor specifice si operationale ale lectiilor, lectia continua si va
continua sa ramana forma principala de organizare de procesului didactic.
Ea ofera posibilitatea folosirii unui sistem corespunzator de activitati didactice,
desfasurat sub indrumarea unei personae competente si cu o pregatire corespunzatoare.
Pentru a se adapta noilor cerinte, lectia clasica a fost si va fi obiectul unor modificari, a unor
imbunatatiri metodice care sa contribuie la inlaturarea neajunsurilor observate de-a lungul
timpului.
Ea va continua sa adaoge la avantajele recunoscute:
- cadrul organizat de munca si de insusire a cunostintelor;
- emulatia reciproca intre elevi;
- transmiterea sistematica a informatiei;
si unele atribute noi, adica schimbarea punctului de vedere in legatura cu urmatoarele
aspecte:
- raportul professor elev in cadrul lectiei;
- diferentierea procesului didactic;
- forma de organizare a lectiilor;
- cadrul de desfasurare a acestora;
- lectia mixta.
119
Fiecare din tipul mentionat se poate realize printr-o serie de variante al caror numar
este nelimitat si depinde de priceperea, interesul si talentul profesorului.
Pe langa obiectivul fundamental care determina tipul de lectie si factorii variabili
care apar in permanenta intr-o combinatie diversa, isi pun amprenta, cu o coloratura
specifica fiecarei lectii.
Dintre variabilele care apar intr-o lectie si de care trebuie sa se tina seama in
conceperea ei mai frecvente sunt :
- obiectul de studiu;
- complexitatea si gradul dificultatii cunostintelor ce trebuie insusitede catre elevi;
- obiectivele operationale ale lectiei;
- strategiile didactice de care dispune profesorul pentru organizarea si
desfasurarea lectiei (exemplificarea, descoperirea, problematizarea,
demonstrarea, etc);
- metodele si mijloacele folosite;
- mijloacele de invatamant folosite, surse de transmitere a informatiei: profesor,
carte, masina.
- nivelul dezvoltarii psihice a elevilor;
- nivelul de pregatire a acestora;
- existenta unor dominante individuale;
- locul lectiei in ansamblu unitar al continutului obiectivului;
- cadrul material, locul si climatul in care se desfasoara lectia;
- rolul profesorului (organizatoric, indrumator, transmitator);
- personalitatea cadrului didactic, considerate nu numai din perspective pregatirii
profesionale, ci cu insistenta asupra formarii sale psihologice si pedagogice,
asupra unor trasaturi ce-si spun cuvantul in relatiile interpersonale, in special cu
elevii.
In functie de acestea, structura lectiei se modifica cunoscand o multime de variante.
VARIABILA DE BAZA CAREIA A

DENUMIREA VARIANTEI
FOST STABILITA
Lectia prelegere Sursa si maniera de transmitere a
informatiei
Lectia pentru introducerea elevilor in studiul Tema de lucru
individual al manualului sau altor surse de
informatie
Lectia cu ajutorul mijloacelor tehnice de Mijloace de invatare
120
instruire
Lectia prin activitati practice pe teren, in Locul de desfasurare a muncii
atelier, muzeu, biblioteca
Lectia pe baza de experiente de laborator Locul de desfasurare, mijloacele folosite
Lectia in care munca profesorului se imbina Forma de organizare, gradul de dificultate
cu forme de munca inde-pendenta a elevului al informatiilor
Lectia desfasurata in cabinetele de specialitate Obiectul de studiu si locul de desfasurare
a muncii
Lectia seminar Particularitatile de varsta, nivelul de
pregatire al elevilor, strategie didactica
Lectia introductive Locul lectiei in ansamblu unitar al
continuitatii
Lectia cu ajutorul materialului programat Manierea de asimilare a
cunostintelor, formare a
observatiilor
Transmiterea cunostintelor cu Sursa de trasmitere a
ajutorul masinilor de invatat Informatiilor, strategia didactica
Lectia organizata cu grupe de nivel Gradul de pregatire al elevilor
Analiza observatiilor facute cu Obiectul optional, metode
Prilejul unei excursii sau vizite folosite
Lectia bazata pe material Strategia didactica
Demonstrative
Lectia in care se folosesc modelele Obiectul de invatare, nivelul
Dezvoltarii psihice
Lectia cu pondere de Strategia didactica, complexitatea
Problematizare informatiei.
Lecţia de verificare-evaluare-notare
Conceptul de feedback a fost elaborate in cadrul ciberneticii. El este un proces de reglare

a oricarei activitati, inclusive a celei didactice si este in stransa legatura cu procesul de
control feedback-ul este indispensabil in orice activitate care are unul sau mai multe obiective
apropiate sau mai indepartate. Acest process se afla in stransa operatiune cu alta marime
cibernetica – informatia. Este o incercare de a gasi un corespondent a doua marimi
cibernetice care se transfera usor si in procesul de instructie si educatie. Din aceasta
corespondenta se poate extrage constatarea ca informatia, respective procesul de comunicare,
de transmitere a ei si controlul, respective procesul de verificare a cello insusite in timpul
transmiterii, sunt momente cu o legatura organica indisolubila.
Daca feedback-ul apare in orice activitate care are unul sau mai multe obiective el
apare si in procesul de invatamant implicit in lectie care poate fi definite cu un proces, o
succesiune a ciclurilor informational-operative, in fiecare moment gasindu-se componentele
121
informatie-decizie-actiune. Aceasta ordine nu este intamplatoare: ea reface drumul parcurs in

procesul de insusire al cunostintelor. Procesul didactic se caracterizeaza printr-un
determinism statistic ceea ce inseamna ca unei influiente nu-i corespunde un effect unic ci o
pluritate de defecte. Aceasta se observa in procesul de cunoastere a modului cum si-au insusit
elevii cunostintele.
Viteza de receptie a informatiei fiind diferita, profesorul trebuie sa cunoasca
particularitatile elevului.
Problema care se pune este perfectionarea lectiei prin crearea unui feedback elastic,
suplu, permanent. Acesta poate fi realizat in toate etapele procesului didactic: predare-fixare-
consolidare, verificare-evaluare-notare prezentate in structura lectiei.
In etapa verificarii, evaluarii si notarii pot fi initiate o multitudine de demersuri prin
care profesorul sa cunoasca modul de insusire al cunostintelor de catre elevi. Au valoare
predicativa:
- examinarea frontala sau individuala;
- alcatuirea de catre elevi si folosirea unor planuri de raspuns;
- aplicarea cunostintelor in practica cu randament sporit si lipsa cunostintelor
formale;
- convorbirile orientative;
- transferul cunostintelor si abilitatilor la situatii noi si complexe;
- examinarea orala sau scrisa;
- verificarea temelor pentru acasa;
- calitatea raspunsurilor;
- usurinta cu care elevii raspund la intrebari;
- spontaneitatea raspunsurilor;
Lectia de verificare, evaluare si notare poate fi scrisa, orala, prin activitati practice si
cu ajutorul masinilor.
Evaluarea prin teste sau alte forme are ca scop formarea elevului, oferindu-i un
feedback asupra performantelor, diagnosticandu-i capacitatile si lipsurile, oferind informatii
care permit sa se ia decizii asupra actiunilor viitoare.
Este productiva acea lectie care contribuie la “cresterea” cunostintelor, priceperilor si
deprinderilor tuturor elevilor si perfectionarea celor insusite anterior. Cresterea si
perfectionarea trebuie sa nu fie sesizate numai de professor ci si de elevi.
Lectia eficienta este aceea care concura la dezvoltarea intelectuala a elevilor la
formarea si consolidarea deprinderilor de munca intelectuala, la imbogatirea sferei
122
emotionale, la dezvoltarea interesului pentru invatatura si munca angajandu-i in forme

positive de comportament.
O alta caracteristica a lectiei eficiente este economia de timp. Folosind rational
timpul, creste productivitatea si aceasta permite sa se mute centrul de greutate de pe munca
de acasa a elevilor pe munca in clasa.
Structura adecvata a lectiei, respective cea care dezvaluie unitatea logica didactica si
psihologica a acestuia si care permite respectarea exigentelor mentionate este un alt atribut al
lectiei eficiente.
Ceea ce trebuie invatat prin cercetarea asupra invataturii se poate formula astfel: s-a
descoperit ca este destul de greu sa aplici principiile invataturii in laborator la cresterea
eficientei sarcinilor cu obiect clar si relativ simplu. De aici se poate itera ca va fi si mai greu
sa se aplice principiile invatarii derivate din laborator in vederea inbunatatirii eficientei in
invatarea sarcinilor sau obiective mai complexe. Aceasta concluzie pregateste emiterea unor
idei incurajatoare, in legatura cu ceea ce, inca de atunci, denumirea de tehnologie a instruirii.
La acea data conceptul de nota cu prioritate axiliarele instruirii – metode, mijloace si
materiale de invatamant.
Gagne afirma in 1953 adevarul simplu ca fiintele umane invata daca sunt puse “in
situatii de invatare”. Acestea indeplinesc doua categorii de conditii: pe de o parte, conditiile
interne” (predispozitiile,
aptitudinile, mecanismele de invatare), adica tot ceea ce depinde de cel care invata si
“conditiile externe” (metode, materiale, stimuli exteriori), adica tot ceea ce este independent
de cel care invata.
Astfel incat organizand conditiile externe in mod adecvat, educatorul se poate astepta sa
declanseze si chiar sa dirijeze in sensuri dorite, conditiile externe ale invataturii, realizand in
acest fel instruirea.
Pornind de la aceasta ipoteza, Gagne si Briggs (in 1977) au analizat posibilitatea
abordarii procesului instructiv – educativ, in ansamblul sau, postuland teza “instruirea
planificata este superioara celei intamplatoare”.
Deci proiectarea instruirii constituie conditia esentiala a eficientei procesului instructiv –
educativ si componenta principala a oricarei tehnologii educationale.
Jinga si Negret desemneaza instruirea ca: “invatarea dirijata in clasa, procesul mintal de
insusire a cunostintelor si formare a capacitatilor intelectuale, conduita profesorului,
autoinstruirea prin studiul individual s.a.”.
123
Eficacitatea generala a instruirii (E.G.I.) se defineste ca nivel de depasire de catre toti elevii
care participa la instruirea nivelului minimal acceptabil de performanta scolara, proportional
cu posibilitatile individuale de invatare in conditii de conform psihic si cu economie de efort
si de timp.
Performanta elevilor care au beneficiat de o instruire eficienta se inscriu pe o curba de
formare de “J” (vezi figura de mai jos).
Elevi
Determinarea E.G.I.
-----------------------------
si curba ineficacitatii scolare
---------------------------------
Note
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Determinarea E.G.I. cel putin in conditiile invatamantului obligatoriu implica depasirea

prealabila a cel putin catorva intelegeri gresite, care marcheaza etosul pedagogic actual si
cateva modificari al unor practici didactice lipsite de eficacitate:
- necesitatea eliberarii conform careia instruirea eficace este rezultatul exclusiv al
sanctiunii negative, care nu poate genera o eficacitate remarcabila decat de scurta durata,
deoarece, fiind asociata cu insatisfactii puternice, antreneaza mecanismele afective de
eliminare, studiate de psihanaliza; cu alte cuvinte, produsa in conditii de disconfort psihic,
invatarea se transforma dintr-un comportament firesc, natural, intr-un resimt pe plan
subiectiv, ca anormal, generator continuu de insatisfactii fiind incalcata astfel una din legile
fundamentale ale invatarii eficiente;
- necesitatea de a trece la o instruire bazata pe motivatie intrinseca si satisfactia invatarii,
din trei motive.
Mai intai, chiar insusite unele sfaturi generale ce indeamna la duiosie si dragostea fata de
copii, transpunerea lor in practica de catre educatori, ramane o chestiune de intuitie generala
personala, fara rigori circuscrise stiintific. In al doilea rand pentru ca insusi adeptii unei
pedagogii a sanctiunii pozitive (educatul care devine educator), sfarsesc de regula, prin a
adopta manierele specifice pedagogiei sanctiunii negative, atata vreme cat acestia, incat elevi
sau studenti fiind, au resimtit efectele neplacute ale unui proces instructiv – educativ, ce
promoveaza sanctiunea negativa. In al treilea rand se ridica problema modificarii de optica
pedagogica a educatorilor cu cariera mai indelungata si cu anumite trairi specifice
comportamentului autoritar (narcisism, imagine de sine supraevaluata, tendinte paranoide
124
chiar) educatorii ce renunta greu la autoritatea lor, in favoarea unor relatii democratice cu
educatul, mai ales cand ea tine locul competentei pedagogice insasi.
Dar asemenea aspecte se ridica si in legatura cu reprezentarile si conceptiile educative ale
cadrelor de conducere din invatamant, care recepteaza problematica psihopedagogica a
invatamantului in continuarea unor structuri mentale preconstituite. Intrucat societatea
democratica va avea nevoie de toti membri sau pentru a progresa, se ridica problema
responsabilitatii morale si sociale al educatorului de astazi fata de viitorul insului si al
societatii din care el insusi face parte.
Modelul educativ descris in cele ce urmeaza reprezinta rezultatul unor decantari succesive,
care au presupun atat examenul atent al unor fenomene pedagogice studiate nemijlocit, cat si
acela al cautarilor ilustrate in literatura pedagogica.
Investitiile desfasurate de catre autorii acestui model, prof. univ. dr. I.Jinga si I.Negret
in perioada 1983-1987 au fost de natura sa evidentieze cu precizie mecanismul pedagogic al
ramanerii in urma la invatatura. S-a concluzionat in baza numeroaselor date ca, “in ciuda
multor pretentii teoretice, in scoala se practica cu precadere un model instructional deficitar,
centrat pe invatarea individuala acasa, adica acelasi care se practica in scoala selectiva –
elitista in urma cu o jumatate de secol5.
Prin urmare, in principiu, la scolala elevii nu invata decat sporalnic – ei asculta si
sunt ascultati; De asemenea profesorul sau invatatorul nu dirijeaza invatarea – el vorbeste
sau asculta, transmite sau verifica achizitia unor informatii.
Modelul propus reprezinta o incercare de a valorifica sistematic inovatiile, realizari si
descoperiri noi ale cercetarii psihopedagogice, tinand seama de conditiile specifice ale
sistemului romanesc de invatamant (finalitati, cadru organizatoric, resurse, etc) si de
necesitatea de a nu propune inovatiile respective decat armonizate intr-o conceptie coerenta
de gandire si de actiune pedagogica apta sa elimine confuziile, dezordinea.
Structura si functionalitatea modelului educativ propus sunt asigurate de trei categorii
fundamentale de activitati:
 diagnosticul instruirii – pentru stabilirea starii initiale a instruirii;
 instruirea diferentiata – pentru dirijarea riguroasa a invataturii in directia
obiectivelor instructionale;
 evaluarea rezultatelor – pentru controlul continuu al procesului prin prisma
rezultatelor;
5
Joita, E.Pedagogia-Stiinta integrative a educatiei, Editura Polirom Iaşi 1999
125
Modelul presupune o conceptie specifica despre instruire care admite ca, utilizand o anumita
tehnologie de proiectare si realizare a instruirii, in conditiile unui diagnostic riguros al starii
initiale a acesteia, este posibila “acoperirea” lacunelor grave, in programe speciale de
recuperare, la care sa participe toti elevii cu ramaneri in urma la invatatura, stimularea
elevilor cu ritm rapid de invatare si tratarea diferentiata prin dirijarea nemijlocita a invataturii
cunostintelor esentiale in clasa.
Conceperea sau proiectarea stiintifica a instruirii este, in fond o activitate de pregatire
riguroasa a activitatii didactice, este astfel incat sa devina posibila dirijarea sigura a
mecanismelor de invatare si controlul progreselor in instruire la fiecare elev in parte.
Pentru a desfasura o astfel de activitate in modul cel mai adecvat cu putinta sunt
necesare instrumente cat mai eficace pentru planificarea si proiectarea instruirii prin prisma
unor obiective pedagogice cat mai riguros determinate.
Totodata, trebuie facuta o diagnosticare a instruirii. Diagnosticul instruirii trebuie
aplicat la inceputul fiecarui nou ciclu de instruire, precum si ori de cate ori profesorul preia
un nou colectiv de elevi, cu ajutorul testelor docimologice cu functie predicativa. Scopul
evaluarii – diagnostic (predicative) este acela de a identifica lacunele intervenite in pregatirea
fiecarui elev in ciclul de instruire anterior parcurs. Elaborarea testelor predicative implica
definirea retroactiva a obiectelor pedagogice terminale ale ciclului/anului scolar precedent
(capitol, grup de lectii, materia unui semestru) in vederea gasirii capacitatilor esentiale, pe
care toti elevi ar trebui sa le posede, cel putin pana la nivelul performantei scolare minimale
– acceptabile. Orice obiect nerealizat, cel putin pana la un nivel minimal acceptabil, de
performanta scolara marcheaza o lacuna instructionala, care se va rasfrange negativ asupra
capacitatii de intelegere a materiei in continuare si deci obliga la organizarea unui proces de
instruire recuperatorie.In mod analog, depasirea substantiala a nivelului standard de
performanta face posibila organizarea programelor de imbogatire.Programele de recuperare
vor avea drept finalitate esentiala anularea lacunelor instructionale aparute in instruire.
5.1.3 Proiectarea didactica
Esential in proiectarea didactica este ca profesorul sa gandeasca, sa anticipeze asupra

oricarei activitati ce trebuie sa fie realizata in conditii cat mai bune (lectie, ora de laborator,
activitate in atelier sau productie, vizita, excursie, etc.), integrand-o mai deplin in cerintele
126
planului de invatamant, programe scolare si evident in orientarile generale ale invatamantului

romanesc, ale reformei curriculare. Politica scolara, planul de invatamant, programa scolara,
stau la baza proiectarii pe care o realizeaza direct fiecare cadru didactic: proiectarea
calendaristica, proiect de capitol, proiect de lectie. Termenul de proiect exprima un continut
mai amplu decat cel de plan si anume, presupune cel putin o prealabila conceptie, o teorie
stiintifica bine insusita de catre profesor si chiar exprimata intr-o terminologie adecvata, in
redactarea proiectului.
Proiectarea calendaristica - vizeaza esalonarea judicioasa a continutului, pentru a
realiza obiectivele unui anumit obiect de invatamant. In gandirea celui ce o elaboreaza
trebuie bine insusita conceptia de inter – si intradisciplinaritate si obiectele respectivului
obiect de invatamant sunt corelate si exprimate clar, in legatura cu obiectele de la celelalte
discipline scolare, care nu pot fi rupte de obiectele generale ale invatamantului, ale gradului
de invatamant si profilul unitatii scolare respective.
Proiectul pe capitol – desi in esenta vizeaza tot organizarea judicioasa a continutului,
acesta trebuie sa anticipeze articulatiile logice dintre categoriile, legile, regulile, notiunile,
aplicatiile, etc. cerute de intelegerea si insusirea operanta a capitolului (mintal, teoretic, si
practic – aplicativ).
Proiectul temei – este mai detaliat si, in afara continutului el pretinde si precizarea
unor strategii, metode, materiale necesare infaptuirii ei.
Proiectul de lectie, desi reprezinta un act de “creatie” al fiecarui cadru didactic (deci
poate fi conceput in forme variate), el presupune cel putin patru operatii. Autorii modelului
instructional (Jinga şi Negreţ, 1987) propun urmatorul model de proiect si de lectie:
Derivarea obiectivelor operationale din obiectivele mai

generale (prevazute in planificare)
Ce voi face?
Asigurarea resurselor educationale – continuturi esentiale si
Cu ce voi face? analiza restrictiilor – capacitati de invatare existente in clasa,
timp disponibil, spatiu.
Elaborarea de strategii didactice focalizate pe obiective

Cum voi face?
operationale (sarcini si situatii de invatare adecvate).
127
Elaborarea unui sistem de evaluare (control) a eficienţei realizate

Ce voi face?
După cum se ştie, intr-un sistem organizat de invăţământ, obiectivele pedagogice sunt
structurate după trei nivele de complexitate:
 Obiectivele generale – sunt ţeluri, finalităţi ce urmează a fi realizate de către toţi
educatorii ce actioneaza in cadrul sistemului, intr-un timp indelungat.
 Obiectivele de generalitate medie – (specifice unor forme, structuri, discipline de
invatamant) – sunt incluse intr-un sistem educational mai vast. Aceste obiecte sunt oarecum
semioperationale intrucat realizarea lor apare ca o rezultanta a actiunii directe a tuturor
educatorilor ce actioneaza sub sistemul educational dat. Aceste obiective vizeaza intregul
proces educativ desfasurat in acel subsistem, deci dau fiecarui profesor in parte “directia de
mers”, il orienteaza intr-o perspectiva mai apropiata. Detaliate pe capitole sau unitati
instructionale, ele capata calitatea de a putea face posibile masurari sumative ale
cunostintelor si capacitatilor.
 Obiectivele operaţionale – pot fi considerate tinte concrete, apropiate ale fiecarei
activitati didactice; Practic numai acestea sunt realizabile de catre educatori intr-o singura
activitate didactica intre actiunile proiectate si consecintele lor pe planul personalitatii nu se
stabilesc relatii liniare si univoce.
Asimilarea cunostintelor dintr-un domeniu oarecare nu inseamna numai imbogatirea
volumului de informatii, ci contribuie si la dezvoltarea capacitatii intelectuale, la formarea
convingerilor si mobilurilor invatarii, la conturarea unor trasaturi morale etc. unele dintre
aceste consecinte nu se exprima printr-un comportament – manifest observabil sau se
manifesta dupa mai mult timp. Rezultatele invatarii redate in termen de comportament
observabil nu sunt suficiente pentru intelegerea si aprecierea procesului de invatamant. Deci
in activitatea de proiectare se pot formula doua categorii de obiective: “obiective
comportamentale si obiective necomportamentale”.
Daca primele au avantajul sa se preteze mai usor la evaluare, nu inseamna ca se sustrag
oarecarei aprecieri. Pentru fiecare categorie trebuie insa stabilite instrumente adecvate de
evaluare, care sa surprinda atat rezultatul cat si procesul, atat performantele imediate cat si
128
cele de perspective, atat comportamentul – manifest cat si cel lent, atat produsele cantitative
cat si cele calitative. Intre obiective si rezultate se interpune procesul care mijloceste
metamorfozarea celei dintai in produse ale instruirii. Din aceasta cauza proiecatarea este o
strategie probabilistica ce trebuie reluata continuu, in functie de factorii variabili care
determina, ca orice secventa a instruirii sa nu fie identical cu cea anterioara sau cu cele ce
vor urma.
Obiectivele activitati didactice pot fi definite intr-o forma operationala, daca se vor
folosi cel putin trei instrumente stiintifice:
- o taxonomie de obiective preconstruite;
- o procedura standard de operationalizare;
- inventarul verbelor ce definesc comportamentele observabile si masurabile;
Pentru instruirea dirijata stiintific, o chestiune fundamentala a proiectarii didactice o
constituie alegerea continuturilor esentiale, fiind considerate drept sursa esentiala a
invataturii. Pentru practica se ridica problema sensibila a selectarii concrete a continutului
strict necesar realizari fiecarui obiectiv operational urmarit. Acest lucru nu este usor, mai
ales in conditiile in care educatorul trebuie sa respecte programele de invatamant construite
fara un apel prealabil la ceea ce spacialistii denumesc planificarea curriculum-ului. In
formularea unui obiectiv operational verbul (comportamentul) este urmat, grammatical
vorbind, de un complement direct (performanta); aceasta sugereaza, de regula, tocmai
continutul essential necesar realizarii obiectivului. Deci, utilizand cu grija si ingeniozitate
instrumentele de definire operationala a obiectivelor pedagogice ale activitati, cel ce
proiecteaza activitatea didactica va realiza inca de la acest nivel si o selectie relative
convenabila a continuturilor adecvate.
Extragerea esentialului dintr-un capitol (lectie) este doar prima operatie dintr-un lant
intreg de activitati care conduc subordonarea logicii pe discipline, logicii pedagogice a
invataturii. Criteriile de alegere a continuturilor esentiale sunt, de fapt doua – unul impus de
logica stiintifica (orice continut care conditioneaza achizitia altor continuturi mai complexe
din domeniul respective), altul impus de logica pedagogica (orice continut ce nu poate fi
asimilat de elevi prin efort pripriu, pe baza altor achizitii realizate sub indrumarea
profesorului).
Inca din faza de proiectare a instruirii, strategiile didactice de realizare a obiectivelor
operationale trebuie astfel concepute, incat sa permita invatarea continuturilor esentiale in
clasa. Autori modelului instructional au convenit ca strategia didactica este cuplul dintre
sarcina de invatare data elevilor spre a realize prin invatare obiectivul urmarit si situatia de
129
invatare in care elevul trebuie pus pentru a putea rezolva respective sarcina, cu economie de
timp si de efort si cu castig in planul satisfactiei invatari.
Sarcina de invatare este un enunt, de regula construit in exclusivitate prin prisma
obiectivului operational urmarit: elevul este solicitat sa indeplineasca exact actiunea precizata
in obiectiv. Astfel spus, natura sarcini de invatare trebuie sa fie identica cu natura obiectivului
urmarit, ambele fiind predeterminate de verbul de actiune cu care se defineste capacitatea
mentala (comportamentul) ce trebuie produsa prin invatare. Tuturor elevilor trebuie sa li se
solicite in acelasi timp, sa realizeze aceeasi sarcina de lucru, dar la niveluri de performanta
diferite, in functie de potentialul de invatare diferit al elevilor.
Sarcinile de invatare vor fi unice sub raportul naturilor, dar diferentiate sub raportul
nivelului performantei scontate. Diferentierea grupurilor de lucru in clasa se bazeaza fie pe
rezultatele testului predicativ, fie pe baza ultimului test de progres administrat clasei.
Situatia de invatare poate fi definita in termenii conditiilor de eficienta; practic orice
invatare este conditionata pe plan intern si extern.
Conditiile interne (mecanisme de invatare, motive, interese, aptitudini pentru obiectul de
studiu), constituie categoria fundamentala de conditii care asigura eficienta invataturii.
Asupra lor nu se poate actiona nemijlocit, direct, ci numai prin intermediul conditiilor
externe (combinatii de metode, materiale, mijloace, procedee de invatamant).
Orice obiectiv de aplicare, analiza, sinteza sau evaluare, constituie o ocazie pentru
profesor de a-i face pe elevi constienti de faptul ca poseda si pot folosi mecanismele invatarii
de reguli, rezolvarii de probleme si invatari prin descoperire, ajutandu-I astfel sa-si formeze
un stil propriu de studiu eficient.
Evaluarile practicate in sistemul proiectarii activitatilor didactice pot contribui in mod
substantial la eficacitatea generala a acestora.
Evaluarea continua sau formativa presupune masurarea rezultatelor fiecarei activitati
proiectate, prin prisma obiectivelor ei operationale.
Aceasta presupune elaborarea unor teste de control al nivelului de realizare a obiectivelor de
catre fiecare elev in parte. Un test formativ va pune fiecare elev, in situatia de a dovedi ca
poate sa rezolve inca o data fara nici un ajutor din partea educatorului sau a colegilor,
sarcinile minime acceptabile.
Evaluarea periodica este cumulativa sau formativa; ea intervine fie la incheierea unor
capitole sau unitati instructionale definite, fie in finalul unor perioade de pregatire. Testele de
evaluare sumativa urmaresc verificarea nivelului de realizare al unor obiective terminale (si
nu al unor obiective operationale). In plus evaluarile sumative nu masoara doar nivelul
130
performantei minimale, ci nivelul optim al acestuia. In timp ce evaluarea formativa este

nivelatoare, cea sumativa este diferentiatoare.
O transpunere in practica pedagogica este eficienta numai in masura in care se
adecveaza concret fenomenelor educationale date. Acestea din urma conditioneaza pur si
simplu eficacitatea realizarii unei activitatii didactice.
Majoritatea cercetarilor converg in admiterea faptului ca fenomenele educationale ce
constituie mai pregnant terenul actiunii pedagogice si planul instruirii, sunt fenomene de
natura motivationala in ceea ce il priveste pe elev si aptitudinal-vocationala in ceea ce il
priveste pe educator.
Motivatia invatarii conditioneaza, fara indoiala, eficacitatea realizarii unui proiect
pedagogic. In 1977 Austbel si Robinson, luand in considerare mai multe teorii ale invatarii,
ajungeau la concluzia generala ca orice fiinta umana aflata intr-o activitate oarecare
traverseaza o serie de “evenimente motivationale”, care se desfasoara cronologic in
succesiunea urmatoare:
Impuls initial determinat exterior  comportament de cautare a scopului si clarificare a
obiectivelor  atingerea scopului  reducerea impulsului consecinte ale reducerii
impulsului.
O clasa de elevi aflata intr-o activitate de invatare trece prin aceleasi evenimente
motivationale. A lua in considerare atat aspectele pozitive ale fiecarui eveniment motivational
in procesul invatarii constituie, fara indoiala “cea mai rationala solutie pentru a implementa
eficace un proiect pedagogic”6.
Orice activitate didactica trebuie sa se desfasoare sub forma a zece “evenimente
instructionale”, care nu trebuie confundate cu “momentele lectiei” traditionale. Astfel spus
cele zece evenimente instructionale nu sunt zece parti de lectie, ci mai degraba fenomene
motivationale, care odata declansate de catre educator, trebuie sa-si pastreze efctul cel pun
pana la sfarsitul lectiei si chiar sa realizeze o accelerare generala a ritmurilor de invatare.
Cele zece evenimente instructionale sunt:
1) Captarea atentiei – declansarea principalelor elemente motivationale (atentia,
interesul fata de ceea ce se intampla, dorinta de activitate, activismul propriu zis) la fiecare
elev in parte;
2) Enuntul obiectivelor urmarite, pe intelesul elevilor – pentru a se asigura un caracter
constient al invatarii si produce mobilizarea elevilor pentru activitatea de invatare;
6
131
3) Actualizarea ”ancorelor invatarii” – intrucat fiecare obiectiv operational trebuie

inteles ca fiind “ancorat” prin una sau mai multe legaturi de invatare de obiective anterior
realizate;
4) Prezentarea sarcinilor de lucru – enunt imperativ adresat elevilor diferentiat pentru a
analiza prin actiuni obiectivul (expresii care desemneaza natura sarcinii si nivelul de
performanta scontat)
5) Prezentarea situatiilor de invatare – cumul de conditii interne (mecanisme de
invatare, aptitudini, motivatii, etc.) si de conditii externe (metode materiale, mijloace,
instructiuni, indrumari astfel organizate incat sa declanseze si sa intretina conditiile interne
ale invatarii eficiente), pentru a putea realiza sarcina conexa in minimum de timp si cu
maximul de satisfactie a invatarii.
6) Dirijarea (conducerea invatarii)
7) Obtinerea performantelor
8) Asigurarea conexiunii inverse
9) Evaluarea formativa a progresului realizat – aplicarea si corectarea in clasa cu
elevii, sub forma autocorectarii testelor formative derivate din sistemul de obiective prevazut
in proiect.
10) Stabilirea sarcinilor de studiu individual (temele pentru acasa) – care trebuie astfel
formulate incat sa intensifice retentia celor invatate si sa asigure transferul lor pregatind
instruirea ulterioara. Evident, sarcinile de studiu individual pot fi diferentiate sau chiar
individualizate.
“Educatia omului modern este considerata intr-un numar de tari ca o problema de
exceptionala dificultate si in toate, fara exceptie ca o sarcina de mare importanta. O parte a
tineretului se revolta contra modelelor pedagogice si a tipurilor institutionale care ii sunt
impuse fara a fi usor de delimitat rolul exact care ii revine acestei probleme in nelinistile
difuzate si izbucnirile sale de revolta” (Edgar Faure).
Imbunatatirea calitatii pregatirii elevilor pentru profesiune este dependenta in mare
masura de calitatea instruirii in scoala.
Invatarea in clasa departe de a fi identificata cu invatarea deplina; ea trebuie privita nu
numai ca o modalitate de actiune, ci si ca un rezultat al actiunii de invatare. Dupa cum s-a
vazut invatarea in clasa apare ca o
componenta a unei strategii complexe, a unui sistem de forme si modalitati prin care se
realizeaza procesul de predare-invatare, proiectat in lumina unor obiective educationale bine
determinate.
132
Una dintre marile primejdii ale invatamantului consta in resemnarea profesorilor in ceea
ce priveste rezultatele instruirii. Este limpede ca astazi in societatea romaneasca, aflata intr-
un proces sinuos de trecere la economia de tip concurential, toti cei aflati pe bancile scolii
trebuie sa fie cat mai bine pregatiti.
De aceea, scopul strategiei este stabilirea unor relatii optime intre activitatea de predare
si cea de invatare, prin care se doreste declansarea mecanismelor invatarii, potrivit
particularitatilor de varsta si individuale ale elevilor si ale conditiilor concrete in care are loc
aceasta invatare. Misiunea strategiei didactice este asadar, de a asigura adaptarea
continuturilor la aceste particularitatisi de a determina totodata miscarea interioara a acestora
pe o traiectorie ascendenta.
Cum orice strategie impune imbinarea activitatii profesorului cu cea a elevului, rolul
profesorului se poate deplasa, de la polul in care acesta este doar o sursa de informatie, la
polul in care conduce activitatea interdependenta a elevilor, in timp ce activitatea lor se poate
deplasa de la cea de simpla reproducere la cea creatoare.
Considerand ca eficenta strategiei (si a instruirii in general) poate fi apreciata prin
aceasta prisma, tocmai acest lucru s-a incercat prin activitatea experimentala desfasurata si
descrisa detaliat in lucrarea de fata. S-a avut in vedere ca, una este sa dirijezi activitatea
intelectuala prin procedee euristice, prin analiza alternativelor si ipotezelor si prin cautari
succesive (deci folosind strategii de tip euristic, concentrate asupra activitatii elevilor) si alta
este sa dirijezi activitate prin procedee standardizate, date de-a gata (deci folosind strategii
didactice de tip expozitiv)
Asa cum aratau si I.Jinga si I.Negret „un numar mare de educatori par sa ignore
absurditatea implicata de solicitarea excesiva a elevului sa studieze acasa7
Din acest motiv elevii sunt siliti sa acumuleze lacune instructionale, ori de cate ori
nivelul solicitarilor va depasi capacitatea proprie de rezistenta la efort.
O alta dificultate care se resimte tot timpul (si la toate clasele) este aceea ca volumul
mare de informatii pe care elevii trebuie sa si le insuseasca (conform programelor analitice),
zilnic, conduce la o ineficinta organizare a timpului pe care elevii il au la dispozitie pentru
indeplinirea cu succes al sarcinilor ce le revin (teme pentru acasa, invatare efectiva,
consultarea literaturii de specialitate).
Elevii invata superficial si discontinuu acumulandu-se astfel o serie de lacune in
bagajul lor de cunostinte, care de multe ori fac anevoioasa dobandirea de cunostinte noi, ca sa
nu mai vorbim de realizarea interdisciplinaritatii (mai sunt elevi de liceu, care nu stapanesc
7
133
calculul procentual, fac greseli de ortografie, au un vocabular redus), rezultatul fiind un

numar mare de elevi cu ramaneri in urma la invatatura, aspect reflectat in rezultatele slabe
obtinute la testele predictive.
Datoria educatorului este sa previna sau sa depisteze la timp si sa indrepte in timp util
aceasta situatie. Caracterul benefic al acestei atitudinii s-a evidentiat si la clasa experimentala
prin progresul realizat in urma programelor compensatorii.
Formarea personalitatii elevului activ, investigator, participant, constient si activ la
propria sa formare, constituie nu numai un principiu, ci si o orientare a educatiei
contemporane. In actul cognitiv, invatarea influienteaza asupra intelectului, in general si al
gandirii, in special. Prin antrenarea mecanismelor actiunilor mintale (operatii, structuri
cognitive) se produc modificari in structura de ansamblu a intelectului.
Asa cum afirma Jean Piaget, asimilarea reala a cunostintelor presupune activitatea
elevului, iar izvorul si mediul inteligentei il constituie actiunea adevarata, concreta. In cadrul
procesului de organizare, indrumare, sustinere si evaluare a activitatii de invatare, trebuie
puse in actiune toate mecanismele instruirii si invatarii in prim plan, fiind obiectivele
proiectate prin continutul informational, insa elevul este cel care decide asupra rezultatelor,
prin efortul direct pe care il depune – cu randamentul scontat – prin gradul de angajare,
participare la activitatea de invatare.
Premisa majora a eficentei invatarii in clasa o constituie intelegerea de catre elevi ai
scopului si inportantei activitatii desfasurate, pozitia elevilor fiind acea de participanti
constienti si activi la lectie, pe fondul motivelor interne ale invatarii, al unor interese tot mai
inalte pentruaceasta activitate. De acea motivatia invatarii se poate ridica la rang de
principiu.
O deosebita importanta pentru invatamantul romanesc o constituie integrarea in sistem a
tuturor formelor pe care le imbraca educatia, sarcina ce revine tuturor cadrelor didactice. Ca
modaliatti de integrare, pe langa aceea de completare a invatarii in clasa cu cea individuala,
se impun si alte metode (reflectate de astfel si in reforma curriculara):
- lectii in echipe de profesori de diferite specialitati sau de specialitati inrudite;
- introducerea de discipline optionale actule, in planul de invatamant;
- deschiderea manualelor catre informatii suplimentare;
- includerea in evaluare si a raportarii critice la influentele rextrascolare;
- abordarea interdisciplinara;
- atragerea comunitatii in parteneriatul ecuational; s.a.
134
Din moment ce societatea este in continua schimbare, generand solicitari noi fata de
educatie, caracterul ei permanent este impus de factorii sociali (uzura morala a cunostintelor
ca urmare a exploziei informationale, progresul neintrerupt al tehnicii) si de factorii
individuali (necesitatea integrarii dinamice in societate, sentimentul demnitatii umane etc.)
Cel mai utilizat mod de organizare a procesului de invatamant institutionalizat este
sistemul de invatamant pe clase si lectii.
Lectia este forma organizatorica principala in care se desfasoara activitatea de predare
– invatare, variantele structural-functionale ale acesteia fiind impuse de obiectivele
instruirii, continuturile (cognitive, afectiv-volitionale, psihomotrice, trasaturile de
personalitate si de caracter) prin intermediul carora se vor atinge obiectivele, resursele
umane si materiale disponibile8.
Dupa sarcina didactica principala, tipurile de lectii sunt:
- lectia de comunicare si de dobandire a cunostintelor;
- lectia de formare a priceperilor si deprinderilor
- lectia de consolidare si sistematizare a cunostintelor si deprinderilor formate
- lectia de recapitulare
- lectia de evaluare (verificare si apreciere) a performantelor scolare;
- lectia mixta.
Fiecare dintre acestea are, la randul sau, mai multe variante.
Variabilele ce intervin in alegerea variantei de lectie al carei algoritm de derulare
raspunde cel mai bine atingerii optimului motivational sunt: continutul instruirii, gama
obiectivelor operationale, analiza diagnostico-preliminara a resurselor umane (elevilor) si
materiale, strategiile si metodologia proiectate, caracteristicile grupului de elevi
(marimea, omogenitatea colectivului), locul de desfasurare, stilul de predare etc.
Evenimentele secventei de instruire sunt:
1. captarea atentiei;
2. enuntarea obiectivelor operationale;
3. reactualizarea cunostintelor anterioare- care constituie baza
experientiala pentru acumularea noilor cunostinte;
4. transmiterea noului continut;
5. dirijarea invatarii;
6. obtinerea performantelor;
7. realizarea conexiunii inverse (feedback-ul corectiv);
8
135
8. evaluarea performantei;
9. transferul cunostintelor-aplicatii, legaturi inter-, intra- si transdisciplinare.
In functie de obiectivele respectivei secvente didactice si de continuturile de
instruit, aceste evenimente (algoritmul succesiunii lor sau chiar scurtcircuitarea unora
dintre acestea) pot fi regajndite, variantele lor de aplicare, ponderea lor si secventa da
instruire reflectand tipul de lectie.
Spre exemplu, in cazul lectiei mixte sau combinate, care urmareste realizarea
aproximativ in aceeasi masura a mai multor sarcini didactice – comunicare, sistematizare,
fixare, verificare etc.- principalele evenimente sau sectiuni sunt:
 actualizarea elementelor de continut care constituie baza pentru intelegerea noilor
continuturi;
 pregatirea elevilor pentru asimilarea noilor cunostinte – se realizeaza prin
intermediul activitati frontale;
 comunicarea/ asimilarea noilor cunostinte – este pusa sub semnul preponderentei
activitatilor formative activ-participative, in care se antreneaza intreaga
personalitate a celui ce invata, se valorifica in scopul dezvoltarii intreaga sa
experienta congnitiv-aplicativa.
 sistematizarea si fixarea cunostintelor si/sau priceperilor dobindite;
 conexiunea inversa – se realizeaza prin evaluarea continua, formativa, prin
intrebari care sa stimuleze si intretina intelegerea si posibilitatea transferului.
Cateva dintre variantele unui astfel de tip de lectie avand drept criteriu de selectie
tehnologia transmiterii cunostintelor sunt:
a. după varianta de metoda de transmitere, avem:
a.1. lectii de descoperire pe cale deductiva / inductivă / transductiva a cunostintelor;
a.2. lectii - prelegere;
a.3. lectii - seminar;
a.4. lectii - problematizare;
a.5. lectii de comunicare de noi cunostinte pe baza instruirii programate;
b. după ponderea activitatii uneia dintre categorii de agenti – profesori sau elevii – si
modul de grupare si interactiunie a acestora :
b.1.lectii in care profesorul expune sau explica aproape tot materialul ;
b.2. lectii in care profesorul expune doar problemele de baza, restul urmand sa fie
intregit de elevi prin munca intelectuala;
136
b.3. lectii in care profesorul face doar o introducere in continutul acestora;

b.4. lectii care incep cu anumite expuneri ale elevilor etc.
Pentru a alege in cunostinta de cauza varianta optima de lectie la o secventa de
instruire, este necesara cunoasterea a cat mai multe coordonate ale acesteia, de la resursele
disponibile, la performantele asteptate.
Acestea trebuie foarte bine precizate inca din faza de proiectare.
5.1.4 Alte forme de organizare a procesului de invatamint
Lectia nu poate si trebuie sa fie considerata forma exclusiva de instruire si educare.

Complexitatea procesului de invatamint multitudinea obiectivelor pe care le vizeaza,
varietatea aptitudinilor si intereselor elevilor fac necesara utilizarea si a altor forme de
organizare a activitatii instructiv - educative, precum cele prezentate in tabelul alaturat:
Activitati desfasurate in scoala, in Activitati desfasurate in afara scolii
afara clasei (extrascolare)
Activitati desfasurate de colectivul didactic Activitati desfasurate de colectivul
al scolii: didactic al scolii:
consultatii excursii si vizite didactice
meditatii activitati cultural-distractive
cercuri pe materii vizionari de filme tematice, etc.
jocuri si concursuri scolare
serbari scolare
intalniri cu personalitati, etc.
Activitati organizate de institutii in afara Activitati organizate de institutii in afara
scolii: scolii:
actiuni de prezentare tabere nationale, judetene
vizionari de spectacole, etc. manifestari cultural – educative in
biblioteci, muzee, case ale tineretului
emisiuni radio si TV, etc.
Instruirea asistată de calculator
Invatamintul asistat de calculator prezinta urmatoarele caracteristici calitative:

 Capacitatea de a furniza rapid si corect un volum mare de informatii/ cunostinte
bine sistematizate.
 Posibilitatea de a difuza catre un mare numar de educati (elevi, studenti, adulti in
perfectionare), oferindu-le o asistenta pedagogica de buna calitate, cunostinte –
aprecierea raspunsurilor- corectarea acestora.
137
 individualizare autentica a procesului de invatare, “asistenta pedagogica” oferita

de calculator adaptindu-se ritmului fiecarui educat, furnizand solutii ajutatoare in
functie de natura greselilor, intretinand practic un dialog cu utilizatorul.
Instruirea asistata de calculator ofera sanse sporite ca profesorul sa devina cu adevarat
educator, ghid si animator, evaluator si – indeosebi – formator preocupat de cultivarea
aptitudinilor superioare si a capacitatilor intelectuale9.
Calculatorul poate indeplini un sir de operatii didactice importante:
 oferirea de informatii organizate conform programelor sau in functie de cererile celui
asistat;
 chestionarea celui ce invata si indentificarea lacunelor;
 corectarea greselilor si eliminarea lacunelor prin furnizarea de informatii pertinente;
 controlul sistematic al cunostintelor;
 sprijinirea eforturilor de autoevaluare ale celui care invata;
 realizarea unor actiuni de recapitulare a unor teme, a unor module sau a unor
discipline; exercitii de stimulare a creativitatii;
Invatarea asistata de calculator indeplineste doua functii importante:
1. Asigurarea atingeri unor performante scolare superioare;
2. Furnizarea unei pregatiri elementare in domeniul informaticii.
Ideile fundamentale care stau la baza instruirii programate sunt:
 fragmentarea pe unitati mici a cunostintelor si dificultatilor, in scopul oferirii
unui numar mare de confirmari pentru raspunsurile corecte;
 participarea activa, la fiecare pas cel instruit aflindu-se in fata unei sarcini –
didactice-de rezolvare;
 retroactiune- la fiecare pas, elevul are posibilitatea sa-si compare rezolvarea cu
raspunsul corect;
 respectarea particularitatilor individuale; parcurgerea programului de instruire
fara bariere de timp.
Pasii instruirii programate cuprind: informatia (explicatia), tema (problema), de
rezolvat, locul pentru raspuns la problema data. La pasul (itemul) urmator se da confirmarea
raspunsului- astfel invatarea are loc prin trecerea de la o dificultate la alta si verificarea
imediata daca s-a depasit ori nu dificultatea.
Pe linga o serie de avantaje, aceasta moderna forma de invatare are si anumite limite:
9
138
 individualizarea excesiva a invatarii duce la peturbarea si chiar negarea dialogului

elev - profesor si la izolarea actului de invatare in contextul psiho- social;
 segmenteaza si atomizeaza material de invatat, putand induce o rutina neproductiva;
 impedica creativitatea, dirijand excesiv activitatea mentala a subiectului;
Metodologia predării unităţii de învăţare,,Impozite directe’’
Cercetarea pedagogică în specialitate este utilă atât în învăţământ la explicaţiile

practice, la cercuri cu elevii, precum şi în desfăşurarea activităţii în clasă. Profesorul trebuie
să urmărească perfecţionarea continuă a procesului de învăţământ astfel încât lecţiile sale să
atingă eficient obiectivele propuse.
In desfăşurarea activităţii didactice profesorul poate utiliza toate tipurile de lecţii, cu
variantele lor.
Lecţia de asimilare de noi cunoştinţe – varianta introductivă
Se realizează la începutul capitolului ,,Impozitele directe’’.

Obiectivul urmărit este de a forma elevilor o privire de asamblu asupra
problematicii capitolului respectiv.
Prima lecţie a capitolului va avea următoarea structura:
Momentul organizatoric constă in verificarea prezentei elevilor, asigurarea
condiţiilor didactice materiale, scurte discuţii de acomodare pentru participarea elevilor la
lecţie.
Fiind o lecţie introductivă, se prezintă structura capitolului:
Titlul capitolului – “ Impozitele directe”
Subcapitole:
Impozitul pe profit
Impozitul pe venituri din salarii
Impozitul pe veniturile microintreprinderilor
Impozitul pe dividende
Impozitul pe alte venituri
Se transmite titlul lecţiei “ Impozitul pe profit”.

Transmiterea noilor cunostinte este insotita de prezentarea pe tabla sau la
videoproiector a schemei detaliate a lecţiei, pe care elevii o vor nota în caiete:
IMPOZITUL PE PROFIT
139
Impozitul funciar
Impozitul pe cladiri
Impozite reale Impozitul pe activitati industriale, comerciale
si profesii libere
Impozitul pe capitalul mobiliar sau banesc
Impozite pe veniturile
persoanelor fizice
Impozite pe venit
IMPOZITE Impozite pe veniturile
DIRECTE societatilor de capital
Impozite pe averea
Impoziteperson propriu-zisa
ale
Impozite Impozite pe circulatia
pe avere averii
Impozitul pe sporul de
avere
Determinarea profitului impozabil se face astfel:

Profit impozabil = venituri – cheltuieli – venituri + cheltuieli
totale totale neimpozabile nedeductibile
Veniturile neimpozabile sunt: dividendele, diferenţele favorabile de titluri de participare,

venituri din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din
reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din
recuperarea cheltuielilor nedeductibile.
Cheltuielile nedeductibile sunt:
 cheltuieli cu impozitul pe profit;
 dobânzile, majorările de întârziere, amenzile, confiscările datorate către autorităţile
române;
 cheltuieli privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate
lipsă din gestiune ori degradate.
140
 cheltuieli de protocol care depăşesc limita de 2% aplicată diferenţei rezultate dintre

totalul veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile,
mai puţin cheltuielile cu impozitul pe profit şi cheltuielile de protocol;
 cheltuieli cu deplasarea care depăşesc de 2,5 ori nivelul legal stabilit;
 cheltuieli cu TVA aferentă bunurilor acordate salariaţilor sub forma unor avantaje în
natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată la sursă;
 cheltuieli înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ;
 cheltuieli cu primele de asigurare plătite de angajator în numele angajatului;
 sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limita legală, cu
excepţia celor create de bănci;
 cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat şi cheltuielile privind bursele private,
acordate potrivit legii;
 cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de
servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării.
Plata impozitului pe profit

Plătitor Plata Scadenţa
Agenţii economici (cazul general) Trimestrial Data de 25 inclusiv a primei luni din
trimestrul următor
Băncile comerciale române şi sucursalele Lunar Data de 25 inclusiv a lunii următoare
din România ale băncilor, persoane juridice cele pentru care se calculează impozit
străine
Organizaţii nonprofit Anual Data de 15 februarie, inclusiv a anului
următor
Contribuabilii care obţin venituri din cultura Anual Data de 15 februarie, inclusiv a anului
cerealelor şi a plantelor tehnice, pomicultură următor
şi viticultură.
Sunt obligaţi la plata impozitului pe profit contribuabilii din următoarele categorii:

 persoane juridice române;
 persoane juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu
permanent în România.
Cota generală de impozitare este de 16%. În cazul în care un contribuabil desfăşoară

activităţi de natura barurilor de noapte, a cluburilor de noapte, a discotecilor, a
cazinourilor sau a pariurilor sportive, impozitul pe profit nu poate fi mai mic de 5% din
141
veniturile aferente acestor activităţi. În acest caz impozitul va fi 5% din veniturile aferente
activităţii.
Operaţionalizarea - fixarea cunostintelor:

A) Pentru intreaga clasa:
1. O societate comercială dispune la sfârşitul trimestrului I al anului 2007 de
următoarele date:
 venituri totale ale perioadei 30.000 lei din care
 dividende încasate de la o altă societate comercială în valoare de
3.000 lei
 cheltuieli totale ale perioadei 14.000 lei din care:
 dobânzi şi penalităţi de întârziere 1.000 lei
 cheltuieli aferente trimestrului următor 1.000 lei
Determinaţi profitul brut(profitul contabil), profitul impozabil şi impozitul pe profit.
Urmeaza munca independenta a elevilor, iar profesorul stabileste rezultatele si
concluzioneaza.
Se da tema pentru acasa, in vederea stimularii activitatii independente, urmatoarea
problema:
Se cunosc următoarele date referitoare la situaţia SC Elina S.R.L. la sfârşitul lunii
mai:
Total venituri 20.000 lei
Total cheltuieli 12.000 lei
Dividende de la alte societăţi 2.000 lei
Amenzi 1.000 lei
Impozitul pe profit datorat la buget datorat
pâna la sfârşitul lunii aprilie 320 lei
Sa se determine: 1. profitul contabil
2. profitul impozabil
3. impozitul pe profit datorat la buget la sfârşitul lunii mai
4. impozitul pe profit datorat pentru luna mai.
Rezolvarea problemei din clasa

Profit contabil = Venituri totale – Cheltuieli totale
= 30.000 - 14.000
= 16.000
Profit impozabil = Profit contabil - Veniturile neimpozabile + Cheltuielile nedeductibile
= 16.000 – 3.000 + 1.000
= 14.000
Impozit pe profit = 14.000x 16% = 2.240 lei
Observaţie: cheltuielile trimestrului nu se iau în calcul pentru determinarea impozitului pe
profit.
Lectia de asimilare de noi cunostinte

varianta intensiv- participativa
142
In conditiile desfasurari lectiei in varianta intensiv – participativă, după momentul

organizatoric se prezintă conţinutul capitolului.
IMPOZITUL PE VENITURI DIN SALARII

Se enunta titlul lectiei se prezinta succint schema lectiei astfel:
Prin legea nr. 53/2003 – Codul Muncii se prevede:
„Art. 154 – (1) Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza
contractului individual de muncă.
(2) Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare

salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Decontarile cu personalul apar in cadrul raporturilor de munca ale angajatilor, ele fiind
in stransa corelatie pentru ca exprima:
- Salariile datorate de unitate angajatilor sai pentru munca depusa

- Contributiile unitatii si angajatilor datorate bugetului asigurarilor sociale, calculate
in raport cu salariile.
Salariile reprezinta pentru firma cheltuieli si datorii salariale iar asigurarile sociale ale
personalului datorii sociale si retineri din salarii respective cele ale unitatii cheltuieli si
datorii sociale.
Documente privind evidenta decontarilor cu personalul si cu asigurarile sociale
- Pentru timpul lucrat - fişa de pontaj

- condica de prezenţă
- bonul de lucru
- foaia colectivă de lucru
- Pentru evidenţa salariilor - lista de avans chenzinal
- stat de salarii
- Pentru decontarile cu asigurarile sociale – stat de plata pentru ajutoare material
- ordin de plată
- dispoziţia de plată/incasare pentru CAS
Forme de salarizare
- In regie: dupa timpul lucrat

- In acord: dupa normele de munca
- In cote procentuale: dupa volumul vanzarilor
143
- Mixta
Venitul salarial brut (salariul brut=SB) al unui angajat este format din urmatoarele
elemente:
a) Salariul de baza negociat prevazut in contractual individual de munca ;

b) Adaosurile si sporurile la salariu: indemnizatia de conducere, indemnizatia
de zbor, spor de vechime, spor de coapte, spor de stress, spor pentru
munca in subteran, spor de periculozitate, spor de tozicitate. Acestea se
calculeaza fie in cote procentuale, fie in sume fixe.
c) Indexarile
d) Indemnizatiile pentru concediu de odihna
e) Indemnizatiile pentru incapacitate temporala platita din fondul de salarii
f) Avantaje in natura
Retinerile din salariul realizat sunt:
1) Contributia angajatilor la asigurarile sociale (CAS)

 CAS = 10,5% x SB
 Se vireaza la Casa Teritoriala de Pensii si Alte Drepturi de
Asigurari Sociale (CTPADAS)
2) Contributia angajatilor la fondul de somaj ( CFS)
 CFS=0,5% x SB
 Se vireaza la Agentia Judeteana de Ocupare si Formare a Muncii
(AJOFM)
3) Contributia angajatilorla asigurarile sociale de sanatate (CASS)
 CASS=5,5 x SB
 Se vireaza la Casa de Asigurari de Sanatate (CAS)
4) Impozitul pe veniturile din salarii – se calculeaza prin aplicarea cotei de
impozit 16% asupra unui venit de baza de calcul = venit net – deducerea
personala. Venit net= Salariul Brut – (CASp + CASSp+ CFSp). Se vireaza
la Administratia Fiananciara;
5) Avansul platit chenzinal;
6) Alte retineri: rate, chirii, pensii de intretinere, imputatii, etc. Se vireaza pe
destinatii.
144
ART. 56 Deducere personala din Codul Fiscal 2008-2009/TITLUL III Impozitul pe

venit/CAP. III Venituri din salarii
(1) Persoanele fizice prevazute la art. 40 alin. (1) lit. a) si alin. (2) au dreptul la deducerea din
venitul net lunar din salarii a unei sume sub forma de deducere personala, acordata pentru
fiecare luna a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se afla
functia de baza.
(2) Deducerea personala se acorda pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de
pana la 1.000 lei inclusiv, astfel:
- pentru contribuabilii care nu au persoane in intretinere - 250 lei;
- pentru contribuabilii care au o persoana in intretinere - 350 lei;
- pentru contribuabilii care au doua persoane in intretinere - 450 lei;
- pentru contribuabilii care au trei persoane in intretinere - 550 lei;
- pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane in intretinere - 650 lei.
Pentru contribuabilii care realizeaza venituri brute lunare din salarii cuprinse intre 1.001 lei si
3.000 lei, inclusiv, deducerile personale sunt degresive fata de cele de mai sus si se stabilesc
prin ordin al ministrului finantelor publice.
Pentru contribuabilii care realizeaza venituri brute lunare din salarii de peste 3.000 lei nu se
acorda deducerea personala.
(3) Persoana in intretinere poate fi sotia/sotul, copiii sau alti membri de familie, rudele
contribuabilului sau ale sotului/sotiei acestuia pana la gradul al doilea inclusiv, ale carei
venituri, impozabile si neimpozabile, nu depasesc 250 lei lunar.
(4) In cazul in care o persoana este intretinuta de mai multi contribuabili, suma reprezentand
deducerea personala se atribuie unui singur contribuabil, conform intelegerii intre parti.
(5) Copiii minori, in varsta de pana la 18 ani impliniti, ai contribuabilului sunt considerati
intretinuti.
(6) Suma reprezentand deducerea personala se acorda pentru persoanele aflate in intretinerea
contribuabilului, pentru acea perioada impozabila din anul fiscal in care acestea au fost
intretinute. Perioada se rotunjeste la luni intregi in favoarea contribuabilului.
(7) Nu sunt considerate persoane aflate in intretinere:
a) persoanele fizice care detin terenuri agricole si silvice in suprafata de peste 10.000 mp in
zonele colinare si de ses si de peste 20.000 mp in zonele montane;
b) persoanele fizice care obtin venituri din cultivarea si din valorificarea florilor, legumelor si
zarzavaturilor in sere, in solarii special destinate acestor scopuri si/sau in sistem irigat, din
cultivarea si din valorificarea arbustilor, plantelor decorative si ciupercilor, precum si din
145
exploatarea pepinierelor viticole si pomicole, indiferent de suprafata.

(8) Deducerea personala determinata potrivit prezentului articol nu se acorda personalului
trimis in misiune permanenta in strainatate, potrivit legii.
CALCULUL SALARIULUI
Venitul Brut(SB) = salariul de baza + adaosuri si sporuri + indemnizatii pt.

concediul de odihna+ indemnizatii pt. incapacitate temporara de muncă + avantaje
in natura
Retineri din salarii:
contributia angajatilor la asigurarile sociale (CAS):
CAS = 10,5% x SB
contributia angajatilor la fondul de somaj (CFS) :
CFS = 0,5% x SB
contributia angajatilor la asigurarile sociale de sanatate (CASS):
CASS = 5,5% x SB
impozitul pe venituri din salarii:
Impozit = 16% x Salariul impozabil
Salariul impozabil = SB – CAS – CASS –CFS – Deducerea personala
alte retineri datorate tertilor: rate ,chirii, imputatii, amenzi, pensii alimentare
REST DE PLATĂ = SB – REŢINERI
Fiecare elev citeste in gand intreaga lectie, dupa care se citeste fiecare paragraf, se
scot ideile principale si se insusesc.
1. Pentru operationalizare se da tema:
Salariul brut al uni angajat cu contract de munca este de 1 200 lei. Angajatul a primit un
avans de 400 lei. La chenzina a 2-a i se retine o rata lunara de 50 lei. Salariatul are un copil in
intretinere. Calculati reţinerile din salariul angajatului.
Pentru elevii care termină mai repede se cere determinarea salariul net al angajatului.
Pentru a se cunoaste dacă elevii au noţiunile necesare pentru rezolvarea temei, se pun
intrebări de genul:
Care sunt reţinerile din salariul angajatului?
Care este deducerea utilizată în acet caz?
Care este formula de calcul a salariului impozabil?
Unde se încadrează rata lunară ce se reţine din salariul angajatului?
146
Rezolvarea problemei din clasa:

Calcule:
1) CAS unitate = 1 200 × 19,775% = 264 lei
2) CUFS unitate 3% = 1 200 × 2,5% = 36 lei
3) CASS unitate = 1 200 × 7% = 84 lei
4) Comision ITM = 1200 × -0,75% = 9 lei
5) CAS salariat = 9,5% × 1 200 = 114 lei
6) CFS salariat 1200 × 1% = 12 lei
7) CASS salariat = 1 200 × 6,5% = 78lei
8) Deducerea personala lunara cf calculatorului pentru o singura persoana in intretinere
incadrata in marja ( 1 171,4286 – 1 228,5714 ) = 320 lei
9) Salariu impozabil = 1 200 – 114 78 12 320 = 676 lei
10) Salariul net = Salariul brut – Retineri obligatorii – impozit Avans = 1 200 – 312,16 –
400 = 487,84 lei
Rest de plata ( ch 2 ) 487,84 – 50 = 437,84 lei
Elevii lucreaza independent, profesorul stabileste rezultatul si concluzioneaza.

In vederea stimularii muncii independente a elevilor, se da tema pentru acasa, dupa cum
urmeaza:
1. La SC Alpha, in luna martie a.c., salariile brute ale celor doi angajati cu contract de munca
au fost in suma de 1.200lei (fiecare obtinand acelasi venit).
a. Stabiliti care a fost valoarea retinerilor din salarii conform “Statului de salarii”(CAS,
CASS, fond de somaj, impozit pe salarii, cota de impozit – 16%, iar deducerea
personala 250lei) pentru fiecare salariat;
b. Determinaţi salariile nete ale celor doi angajati.
2. Extrageţi ideile principale din lectia “ Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor”.
Elevilor li se transmite extrasul din codul fiscal conform următoarelor:
Impozitul pe veniturile microintreprinderilor

Extras din Codul Fiscal
ART. 103 - Definitia microintreprinderii
in sensul prezentului titlu, o microintreprindere este o persoana juridica romana care
indeplineste cumulativ urmatoarele conditii, la data de 31 decembrie a anului fiscal
precedent:
a) realizeaza venituri, altele decat cele din consultanta si management, in proportie de peste
50% din veniturile totale;
147
b) are de la 1 pana la 9 salariati inclusiv;

c) a realizat venituri care nu au depasit echivalentul in lei a 100.000 euro;
d) capitalul social al persoanei juridice este detinut de persoane, altele decat statul, autoritatile
locale si institutiile publice.
ART. 104 - Optiunea de a plati impozit pe veniturile microintreprinderii
(1) Impozitul reglementat de prezentul titlu este optional.
(2) Microintreprinderile platitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului
reglementat de prezentul titlu incepand cu anul fiscal urmator, daca indeplinesc conditiile
prevazute la art. 103 si daca nu au mai fost platitoare de impozit pe veniturile
microintreprinderilor.
(3) O persoana juridica romana care este nou-infiintata poate opta sa plateasca impozit pe
venitul microintreprinderilor, incepand cu primul an fiscal, daca conditiile prevazute la art.
103 lit. a) si d) sunt indeplinite la data inregistrarii la registrul comertului si conditia
prevazuta la art. 103 lit. b) este indeplinita in termen de 60 de zile inclusiv de la data
inregistrarii.
(4) Microintreprinderile platitoare de impozit pe venitul microintreprinderilor nu mai aplica
acest sistem de impunere incepand cu anul fiscal urmator anului in care nu mai indeplinesc
una dintre conditiile prevazute la art. 103.
(5) Nu pot opta pentru sistemul de impunere reglementat de prezentul titlu persoanele juridice
romane care:
a) desfasoara activitati in domeniul bancar;
b) desfasoara activitati in domeniile asigurarilor si reasigurarilor, al pietei de capital, cu
exceptia persoanelor juridice care desfasoara activitati de intermediere in aceste domenii;
c) desfasoara activitati in domeniile jocurilor de noroc, pariurilor sportive, cazinourilor;
d) au capitalul social detinut de un actionar sau asociat persoana juridica cu peste 250 de
angajati.
(6) Microintreprinderile platitoare de impozit pe veniturile microintreprinderilor pot opta
pentru plata impozitului pe profit incepand cu anul fiscal urmator. Optiunea se exercita pana
la data de 31 ianuarie a anului fiscal urmator celui pentru care s-a datorat impozit pe
veniturile microintreprinderilor.
ART. 105 - Aria de cuprindere a impozitului
Impozitul stabilit prin prezentul titlu, denumit impozit pe veniturile microintreprinderilor, se
aplica asupra veniturilor obtinute de microintreprinderi din orice sursa, cu exceptia celor
prevazute la art. 108.
148
ART. 107 - Cota de impozitare

Cota de impozitare pe veniturile microintreprinderilor este: 2% in anul 2007; 2,5% in anul
2008; 3% in anul 2009.
Impunerea microintreprinderilor care realizeaza venituri mai mari de 100.000 euro
Prin exceptie de la prevederile art. 109 alin. (2) si (3), daca, in cursul unui an fiscal, o
microintreprindere realizeaza venituri mai mari de 100.000 euro, aceasta va plati impozit pe
profit luand in calcul veniturile si cheltuielile realizate de la inceputul anului fiscal. Calculul
si plata impozitului pe profit se efectueaza incepand cu trimestrul in care s-a depasit limita
prevazuta in acest articol, fara a se datora majorari de intarziere. La determinarea impozitului
pe profit datorat se scad platile reprezentand impozitul pe veniturile microintreprinderilor
efectuate in cursul anului fiscal.
ART. 108 - Baza impozabila
(1) Baza impozabila a impozitului pe veniturile microintreprinderilor o constituie veniturile
din orice sursa, din care se scad:
a) veniturile din variatia stocurilor;
b) veniturile din productia de imobilizari corporale si necorporale;
c) veniturile din exploatare, reprezentand cota-parte a subventiilor guvernamentale si a altor
resurse pentru finantarea investitiilor;
d) veniturile din provizioane;
e) veniturile rezultate din anularea datoriilor si a majorarilor datorate bugetului statului, care
nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementarilor
legale;
f) veniturile realizate din despagubiri, de la societatile de asigurare, pentru pagubele produse
la activele corporale proprii.
(2) in cazul in care o microintreprindere achizitioneaza case de marcat, valoarea de achizitie a
acestora se deduce din baza impozabila, in conformitate cu documentul justificativ, in
trimestrul in care au fost puse in functiune, potrivit legii.

ART. 109 - Procedura de declarare a optiunii
(1) Persoanele juridice platitoare de impozit pe profit comunica optiunea organelor fiscale
teritoriale la inceputul anului fiscal, prin depunerea declaratiei de mentiuni pentru persoanele
juridice, asociatiile familiale si asociatiile fara personalitate juridica, pana la data de 31
ianuarie inclusiv.
149
(2) Persoanele juridice care se infiinteaza in cursul unui an fiscal inscriu optiunea in cererea
de inregistrare la registrul comertului. Optiunea este definitiva pentru anul fiscal respectiv.
(3) in cazul in care, in cursul anului fiscal, una dintre conditiile impuse nu mai este
indeplinita, microintreprinderea are obligatia de a pastra pentru anul fiscal respectiv regimul
de impozitare pentru care a optat, fara posibilitatea de a beneficia pentru perioada urmatoare
de prevederile prezentului titlu, chiar daca ulterior indeplineste conditiile prevazute la art.
103.
(4) Pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu si microintreprinderile
care desfasoara activitati in zonele libere si/sau in zonele defavorizate.
ART. 110 - Plata impozitului si depunerea declaratiilor fiscale
(1) Calculul si plata impozitului pe venitul microintreprinderilor se efectueaza trimestrial,
pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare trimestrului pentru care se calculeaza impozitul.
(2) Microintreprinderile au obligatia de a depune, pana la termenul de plata a impozitului,
declaratia de impozit pe venit.
Lecţia de asimilare de noi cunoştinţe – varianta lecţiei dezbatere.
Lectia incepe cu momentul organizatoric, care consta in verificarea prezentei, crearea

conditiilor material – didactice.
Se verifica modul in care elevii s-au pregatit pentru dezbatere, cu evidentierea ideilor
principale consemnate pe caiete. Pe baza conversatiei se alcătuieşte schema lectiei pe tablă
sau se prezintă la videoproiector prin prezentarea power point:
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

Microîntreprinderea-condiţii
Plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor
Baza impozabilă
Cota de impozitare
Termenele de plată
Aplicaţii
150
MICROINTREPRINDEREA este persoana juridica romana ce indeplineste cumulativ

următoarele condiţii, la 31 decembrie a anului fiscal precedent:
 venituri din diverse surse, mai putin consultanta si management, în

proporţie de peste 50% din veniturile totale;
 are de la 1 până la 9 salariaţi inclusiv;
 realizeaza venituri de pana la 100.000 euro;
 capitalul social privat
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor se vireaza la Bugetul Statului trimestrial pana la

25 ale lunii urmatoare trimestrului.
Baza de impozitare este reprezentată de veniturile din orice sursă, din care se scad:
 veniturile din variaţia stocurilor;
 veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;
 veniturile din subventii de exploatare;
 veniturile din provizioane;
 veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare.
Plătitori:
 persoane juridice ce indeplinesc conditiile microîntreprinderilor si nu au mai
platit pana acum impozit
 persoane juridice nou-înfiinţate daca indeplinesc conditiile de la

microintreprinderi
Persoanele ce nu pot opta pentru impozitul pe veniturile microintreprinderilor

P. j. române care:
 desfăşoară activităţi în domeniile jocurilor de noroc, pariurilor
sportive, cazinourilor;
 desfăşoară activităţi în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor
 desfăşoară activităţi în domeniul bancar;
 au capitalul social deţinut de un acţionar sau asociat persoană juridică
cu peste 250 de angajaţi.
ANUL COTA DE IMPOZITARE

2007 2%
2008 2,5%
2009 3%
151
Impreuna cu elevii, profesorul schematizeaza pentru inceput structura lectiei,

conform celor de mai sus.
Pe baza participarii elevilor la discutii, profesorul urmareste ca aceştia să cunoască
care sunt condiţiile pentru a fi considerată microîntreprindere o entitate economică, cotele de
impozitare, plătitorii de impozit pe veniturile microîntreprinderilor , baza impozabilă. Dacă
este cazul, intervine pentru a lămuri, de exemplu care sunt plătitorii de impozit pe veniturile
microîntreprinderilor şi care sunt plătitorii de impozit pe profit.
Pe tot parcursul lectiei, profesorul va apela la cunostintele elevilor acumulate din
capitolele anterioare, canalizand discutiile in aceasta directie.
Lecţia se putea desfaşura şi ca o lectie de asimilare si insusire de noi cunoştinţe - varianta

mixtă .
Lecţia de asimilare şi însuşire de noi cunoştinţe - varianta mixtă

IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTREPRINDERII
După momentul organizatoric se anunta modul de desfăşurare a lectiei, se prezintă

notiunile ce vor fi studiate in lectie, captându-se astfel atenţia elevilor.
Se verifica cunostintele pe care elevii le-au dobindit in lectiile anterioare despre impozite
în special din lecţia anterioară privind impozitul pe salarii . Se scrie pe tabla titlul lectiei , se
scriu competentele, se impart elevii in patru grupe fiecare grupa numindu-si raportor-ul si
timer-ul .
Fiecare grupă primeste fisa cu extrasul din Codul Fiscal . În urma studierii informaţiilor
profesorul, cu ajutorul elevilor defineşte microîntreprinderea, identifica platitorii de impozit ,
identifică cota de impozitare şi termenele de plată a impozitului ,iar apoi prezintă succint
modul de calcul al impozitului.
Elevii răspund cerintei din fisa de lucru scriind pe foile flipchart observatiile lor pe care le
afiseaza la tabla realizand cele patru cadrane desfaşurate la tablă. (Se utilizează metoda
,,Cadranelor’’- conform schemei de mai jos).
Metoda cadranelor
CADRANUL I CADRANUL II
I. MICROÎNTREPRINDEREA II. PLĂTITORI
152
Persoana juridica romana ce indeplineste - Persoane juridice ce indeplinesc conditiile

cumulativ următoarele condiţii, la 31 decembrie a microîntreprinderilor si nu au mai platit
anului fiscal precedent: pana acum impozit
a) venituri din diverse surse, mai putin consultanta
si management, în proporţie de peste 50% din - Persoane juridice nou-înfiinţate daca
veniturile indeplinesc conditiile de la
totale; microintreprinderi (9 salariati-60 de zile)
b) are de la 1 până la 9 salariaţi inclusiv;
c) realizeaza venituri de pana la 100.000 euro;
d) capitalul social privat .
CADRANUL III CADRANUL IV
III. BAZA DE IMPOZITARE IV. TERMENE DE PLATA/ COTA DE
IMPOZITARE
Veniturile din orice sursă, din care se scad: Trimestrial pâna la 25 inclusiv a lunii următoare
a) veniturile din variaţia stocurilor; trimestrului pentru care se calculează impozitul.
b) veniturile din producţia de imobilizări
corporale şi necorporale; 2%------- 2007
c) veniturile din subventii de exploatare; 2,5%----- 2008
d) veniturile din provizioane; 3%------- 2009
e) veniturile realizate din despăgubiri, de la
societăţile de asigurare.
Pentru operationalizare se da tema:

O societate comercială cu capital integral privat, cu 8 angajaţi şi cifra de afaceri de
80.000 euro prezintă la sfârşitul trimestrului I următoarea situaţie:
• venituri totale 80.000 lei, din care:venituri din variaţia stocurilor 10.000 lei
venituri din producţia de imobilizări corporale
5.000 lei
• cheltuieli totale 60.000 lei, din care: amenzi plătite 1.000 lei
penalităţi 3.000 lei.
Determinaţi impozitul pe veniturile microîntreprinderii.
Rezolvarea aplicaţiei din clasă:
Baza impozabilă = venituri totale – venituri din variaţia stocurilor - venituri din producţia de
imobilizări corporale
= 80.000 - 10.000 - 5.000
= 65.000
Impozit = 2,5% x 65.000 = 1625 lei
După rezolvarea aplicaţiei şi lămurirea neclarităţilor dacă există se aplică ghidul de

anticipaţie prin care se realizeză şi fixarea cunoştinţelor şi evaluarea.
Raspuns Intrebarea Raspuns
corect Asteptat
153
1. Persoana juridica romana care a realizat venituri care

NU au depasit echivalentul in lei a 100.000 euro este
considerata microîntreprindere.
2. În anul fiscal 2008 cota de impunere a impozitului pe
DA veniturile microîntreprinderilor este de 2,5% din
veniturile entităţii economice.
3. Pot opta pentru impozit pe veniturile
NU microîntreprinderilor persoanele juridice romane care
desfasoara activitati in domeniul bancar.
DA 4. Impozitul reglementat de prezentul titlu este optional.
5. Plata impozitului pe venitul microintreprinderilor se
DA efectueaza trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a
lunii urmatoare trimestrului.
6. Microintreprinderile au obligatia de a depune, pana la
DA termenul de plata a impozitului, declaratia de impozit
pe venit.
DA 7. Impozitul pe veniturile microintreprinderilor face parte
din categoria impozitelor directe.
Ghid de aticipatie
In vederea stimularii muncii independente a elevilor, se da tema pentru acasa, dupa cum
urmeaza:
O societate comercială cu capital integral privat, cu 10 angajaţi şi cifra de afaceri de
90.000 euro prezintă la sfârşitul trimestrului I următoarea situaţie:
• venituri totale 80.000 lei, din care: venituri din variaţia stocurilor 10.000 lei
154
venituri din producţia de imobilizări corporale

5.000
venituri din dividende 4.000 lei
• cheltuieli totale 60.000 lei, din care: amenzi plătite 1.000 lei
penalităţi 3.000 lei.
Determinaţi impozitul pe veniturile entităţii economice.
Rezolvarea aplicaţiei:
Entitatea economica nu in deplineşte una din condiţii pentru a fi considerată

microîntreprindere şi în acest caz se calculeaza impozit pe profitul societăţii.
Pb= VT –CT = 80.000-60.000 = 20.000
Pimp. =VT –CT –Deduceri fiscale + Elemente nedeductibile fiscal
Pimp. = 20.000 – 4.000 + 1.000 + 3.000 = 20.000
Imp. = 16%x20.000 = 3.200
Lecţia de asimilare de noi cunoştinţe – varianta lecţiei vizită în forma clasică

Impozitul pe salarii
Lectia se desfasoara in cadrul unei vizite organizata la S.C. DELIA-UNI S.R.L. si are
ca subiect evidenţa impozitelor directe la o entitate economică.
Momentul organizatoric, consta in verificarea prezentei, rezolvarea eventualelor
probleme de disciplina, pregatirea vizitei. Anterior vizitei, se recomanda elevilor parcurgerea
lectiei din manual.
Se instruiesc elevii cu privire la normele de sanatate si securitate in munca si PSI,
precum si in ceea ce priveste normele legate in domeniul informatiilor de interes public si
privat.
Profesorul prezinta in linii mari intreprinderea, obiectul de activitate si structura
compartimentului financiar-contabil.
In cadrul compartimentului financiar-contabil, elevii sunt repartizati pe grupuri mici
pe langa personalul care se ocupa cu inregistrarea impozitelor directe calculate de entitate.
S.C. DELIA-UNI S.R.L. GALATI detine un program de contabilitate corespunzator
compus din mai multe module, care determina automat rezultatele impozitele directe ale
societăţii.
Elevii vor realiza in urma vizitei:
 care este circuitul documentelor in cadrul unei entităţi economice.

 care sunt documentele in baza carora se inregistreaza impozitele
directe
155
Documente privind evidenta decontarilor cu personalul si cu asigurarile

sociale
 Pentru timpul lucrat :

o condica de prezenta
o bonul de lucreu
o foaia colectiva de lucru
o fisa de pontaj
 Pentru evidenţa salariilor :

o stat de salarii
o lista de avans chenzinal
 Pentru decontarile cu asigurarile sociale

o stat de plata pentru ajutoare materiale
o ordin de plata
o dispozitia de plata/incasare pentru
CAS
Forme de salarizare
o în regie: dupa timpul lucrat

o în acord: dupa normele de munca
o în cote procentuale: dupa volumul
vanzarilor
o mixtă
 modul de cal a impozitului pe profit:

o determinarea veniturilor;
o determinarea cheltuielilor deductibile
fiscal;
o stabilirea rezultatului impozabil;
o stabilirea impozitului pe profit.
La finalizarea vizitei, profesorul concluzionează cu elevii asupra metodologiei contabile si

documentelor utilizate.
Elevii primesc tema pentru acasa săcompleteze fişa de observaţie.
FISA DE OBSERVATIE
Clasa a XI – a Servicii
Nr. Problematica urmarită Răspuns elev

Crt.
1 Documente justificative pentru inregistrarea salariilor
2 Documente justificative pentru inregistrarea impozitului pe profit
156
3 Modul de calcul al impozitului pe profit

4 Modul de circulatie a documentelor financiar-contabile in intreprindere
Lectia de asimilare de noi cunostinte – varianta lectiei vizata in forma intensiv –

participativă
Momentul organizatoric, consta in verificarea prezentei, rezolvarea eventualelor

probleme de disciplina, pregatirea vizitei.
Se instruiesc elevii cu privire la normele de sanatate si securitate in munca si PSI,
precum si in ceea ce priveste normele de conduita in cadrul firmei.
Se verifica modul in care elevii s-au pregatit pentru vizita, prin scoaterea din lectie a
ideilor principale.
Profesorul prezinta intreprinderea, structura generala a acesteia, precum si cea a
compartimentului de specialitate.
Specialistul firmei desemnat ca însoţitor impreună cu profesorul, conduce grupul de
elevi si intr-un mod interactiv – prin observatiile, intrebarile si sugestiile elevilor, parcurge cu
acestia problematica financiară a impozitelor directe din cadrul S.C. DELIA-UNI S.R.L.
GALAŢI.
Elevii primesc tema pentru acasa sa intocmeasca fişa de observaţii:
FIŞA DE OBSERVAŢII
Clasa a XI – a Servicii
Nr. Problematica urmarita Raspuns elev
Crt.
1 Documente justificative pentru inregistrarea salariilor
2 Documente justificative pentru inregistrarea impozitului pe profit
3 Modul de calcul al impozitului pe profit
4 Modul de circulatie a documentelor financiar-contabile in intreprindere
Lectia de asimilare, de dobandire si de insusire de noi

cunostinte – varianta lectiei mixta sau combinata
IMPOZITUL PE DIVIDENDE
Acest tip de lectie are un caracter flexibil si se poate desfasura in varianta clasica sau
in varianta intensiv – participativa.
157
In varianta clasica, dupa momentul organizatoric, in care se face verificarea prezentei,

se creaza conditiile material-didactice, lectia debuteaza printr-o verificare orala.
Se enunţă intrebările frontale:
Care sunt impozitele directe?
Care sunt principalele documente utilizate pentru inregistrarea impozitelor directe ?
Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o entitate economică pentr a fi
incadrată la microîntreprinderi?
Care este baza de impozitare la care se calculează impozit pe veniturile
microîntreprinderilor?
Care sunt cotele de impozitare la impozitul pe venitul microîntreprinderii?
Care sunt plătitorii de impozit pe veniturile microîntreprinderilor?
Care sunt persoanele care nu pot plăti impozit pe veniturile microîntreprinderilor?
Se noteaza doi – trei elevi. Cu acelasi intrebari adresate frontal pot fi acordate note
pentru intreaga clasa in cazul in care elevii raspund la intrebari in scris, profesorul verificand
lucrarile acasa.
Cunostintele mai pot fi verificate cu ajutorul planselor cu intrebari, care vor avea pe
verso plansa cu raspunsuri, ca in exemplul de mai jos:
PLANSA CU INTREBARI
Nr. Intrebari
Crt.
1 Care sunt impozitele directe?
2 Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o entitate economică pentr a fi
incadrată la microîntreprinderi?
3 Ce cuprinde baza de impozitare la impozitul pe veniturile microîntreprinderilor?
4 Care sunt plătitorii de impozit pe veniturile microîntreprinderilor?
5 Care sunt cotele de impozitare ale impozitului pe veniturile microîntreprinderilor?
Se enunta timpul de lucru de 20 minute. Dupa expirarea timpului de lucru se prezinta

verso-ul planşei, unde sunt prezentate raspunsurile si punctajul pentru fiecare raspuns corect.
Planşa cu raspunsuri, care constituie verso-ul pentru plansa cu intrebari, este prezentat
mai jos:
PLANŞA CU RĂSPUNSURI
Nr. Raspunsuri Punctaj

Crt.
1. Impozite directe, suportate direct de cei care le plătesc:
o impozitul pe profit,
o impozitul pe venituri de natura salariilor
o impozitul pe veniturile microîntreprinderilor 2
o impozitul pe dividende
o fondurile speciale:fondul special al drumurilor publice,
fondul pentru mediu, fondul pentru turism, fondul de
sănătate
o impozitele şi taxe locale: impozitul pe terenuri, impozitul
158
pe clădiri, impozitul pe venitul agricol, taxa pentru

mijloacele de transport, taxa pentru folosirea mijloacelor
de publicitate, afisaj şi reclamă
2. Persoana juridica romana ce indeplineste cumulativ următoarele

condiţii, la 31 decembrie a anului fiscal precedent:
a) venituri din diverse surse, mai putin consultanta si management, în 2
proporţie de peste 50% din veniturile totale;
d) capitalul social privat .
3. Veniturile din orice sursă, din care se scad: 2
a) veniturile din variaţia stocurilor;
b) veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;
c) veniturile din subventii de exploatare;
e) veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare.
4. a) Persoane juridice ce indeplinesc conditiile microîntreprinderilor si nu 2
au mai platit pana acum impozit
b) Persoane juridice nou-înfiinţate daca indeplinesc conditiile de la
microintreprinderi
5. 2%------- 2007 / 2,5%----- 2008 / 3%------- 2009 1
Oficiu 1
TOTAL 10
Verificarea se poate face si pe baza de fise cu aplicatii, ca mai jos:
FISA CU APLICATII
Nr. Intrebari
Crt.
1. Asociati categoria de impozit cu formele pe care le poate imbraca:
Categoria de impozit Felul impozitului

a. accize
b. taxe vamale
1. impozite directe c. impozitul pe dividende din unitate
d. impozitul pe dividende din participatii
e. impozitul pe salar
2. impozite indirect f. impozitul pe profit
g.impozitul pe veniturile IMM
h. impozitul pe teren
i. impozitul pe cladiri.
2. Alegeti varianta adevarat sau fals(A sau F)pentru raspunsurile la intrebarile
date:
1. Impozitul pe veniturile IMM este un impozit direct;
159
2. Impozitul pe veniturile IMM se plateste in cota de 10%;

3. P. j. române care desfăşoară activităţi în domeniile jocurilor de noroc,
pariurilor sportive, cazinourilor plătesc impozit pe veniturile IMM.
4. Veniturile din variaţia stocurilor şi veniturile din producţia de imobilizări
corporale şi necorporale se scad din totalul veniturilor la calculul
impozitului pe veniturile IMM;
3. Completati spatiile libere cu expresiile sau cuvintele corespunzatoare
contextului dat:
a) Principalele impozite directe sunt :..(1)..,..(2)..,..(3)..,..(4)..,..(5)...
b) Condiţiile de încadrare a unei entităţi economice ca microîntreprindere
sunt:
.....(1)......(2).......(3)......(4)....
4. O societate comercială cu capital integral privat, cu 8 angajaţi şi cifra de
afaceri de 80.000 euro prezintă la sfârşitul trimestrului I al anului 2007
următoarea situaţie:
venituri totale 70.000 lei, din care:venituri din variaţia stocurilor 10.000 lei
venituri din producţia de imobilizări corporale 10.000 lei şi cheltuieli totale
40.000 lei, din care: amenzi plătite 1.000 lei. Determinaţi impozitul pe
veniturile microîntreprinderii.
FISA CU RASPUNSURI
Nr. Raspunsuri Punctaj

Crt.
1. 1- cefghi
2- a, b 2
2. 1- A
2- F
3- F 2
4- A
3. a)1. impozitul pe profit,
2. impozitul pe veniturile microîntreprinderilor
3. impozitul pe dividende 3
4. fondurile speciale
5. impozitele şi taxe locale
b) 1. venituri din diverse surse, mai putin consultanta si
management, în proporţie de peste 50% din veniturile totale;
2. are de la 1 până la 9 salariaţi inclusiv;
3. realizeaza venituri de pana la 100.000 euro;
4. capitalul social privat .
4. Baza impozabilă = venituri totale – venituri din variaţia stocurilor -
venituri din producţia de imobilizări corporale = 70.000 - 10.000 -
10.000 = 50.000 2
Impozit = 2% x 50.000 = 1.000 lei
OFICIU 1
TOTAL 10
Dupa expirarea timpului afectat pentru raspunsuri, se da cea de-a doua fisa, cu
raspunsuri, elevii corectandu-si raspunsurile cu creionul si calculandu-si punctajul.
160
Se trece apoi la prezentarea noii lectii:
IMPOZITUL PE DIVIDENDE
Schema lectiei este expusa pe tabla de catre profesor, pe baza intrebarilor frontale si
facandu-se legatura cu cunostintele acumulate anterior, inclusiv printr-o paralela intre
impozitul pe veniturile microîntreprinderilor şi impozitul pe dividende inscriindu-se astfel
detaliile:
Impozitul pe veniturile Impozitul pe dividende

microîntreprinderilor
Tipul Impozit direct Impozit direct
impozitului
Baza de Veniturile din orice sursă, din care se Valoarea brută a dividendelor
impozitare scad: repartizate din profitul net stabilit pe
a) veniturile din variaţia stocurilor; baza situaţiilor financiare anuale.
b) veniturile din producţia de
imobilizări corporale şi necorporale;
c) veniturile din subventii de
exploatare;
e) veniturile realizate din despăgubiri,
de la societăţile de asigurare.
Cota de 2-3% - 10% pt. dividendele obtinute de o
impozitare persoana juridica română
- 16% pt. dividendele obtinute de o
persoana fizica romana, dividendele
obtinute de persoanele juridice
rezidente intr-un alt stat membru al
Uniunii Europene
- scutit daca se reinvestesc în vederea
creării de noi locuri de muncă sau daca
beneficiarul dividendelor detine
minimum 10% din titlurile de
participare la intreprinderea persoana
juridica romana, pe o perioada
neintrerupta de cel putin 2 ani, care se
incheie la data platii dividendului
Plătitori Persoane juridice ce indeplinesc conditiile Persoanelor juridice care calculează
microîntreprinderilor si nu au mai platit reţin şi virează la bugetul statului
161
pana acum impozit impozitul.

Persoane juridice nou-înfiinţate daca
indeplinesc conditiile de la
microintreprinderi
Termen de Trimestrial pâna la 25 inclusiv a lunii Până la data de 25 inclusiv a lunii
plată următoare trimestrului pentru care se următoare celei în care se face plata.
calculează impozitul. În cazul dividendelor distribuite, dar
care nu au fost plătite acţionarilor sau
asociaţilor până la sfârşitul anului în
care s-au aprobat situaţiile financiare
anuale, impozitul pe dividende se
plăteşte până la data de 31 decembrie a
anului respectiv.
Schema de mai sus, in cazul in care fondul de timp o impune, se poate prezenta si cu
ajutorul videoproiectorului.
Operationalizarea – fixarea se realizeaza prin rezolvarea unei teme:
S.C. Arin S.R.L. are asociat în persoana domnului Ionescu, căruia îi sunt repartizate la
sfârşitul anului 2007 următoarele sume:
dividende brute repartizate asociatului 10.000 lei
dividende brute platite la 1.09.2007 7.000 lei
dividende neridicate la 31.12.2007 1.000 lei
Calculati impozitul pe dividende.
Pentru acasă se dă urmatoarea temă:
S.C. JENZ S.R.L. obţine la sfârşitul anului 2007 dividende în valoare de 82.000 lei, ce
urmează a fi repartizate între cei doi asociaţi ai firmei. Unul din asociaţi deţine 65% din
capitalul social al firmei, iar celălalt asociat restul de 35%. Primul asociat îşi ridică
dividendele pe data de 14 aprilie 2007, iar celălalt nu-şi ridică dividendele până la sfârşitul
anului . Determinaţi impozitul pe dividende datorat de societatea comercială.pe fiecare
asociat.
Rezolvarea temei din clasă se desfaşoară prin munca independentă, supravegheată si

indrumată de profesor.
Profesorul concluzioneaza – prin tema din clasa, ca si prin tema pentru acasa se
urmăreşte ca elevii să cunoască modul de calcul al impozitului pe dividende, cotele de
impozitare .
162
In varianata intensiv – participativa, lectia incepe cu:
Momentul organizatoric – se face verificarea prezentei, se crează condiţiile material-

didactice.
Se verifica tema pentru acasa si se fac aprecieri asupra modului de rezolvare a
temei.
Prima parte a lectiei, constand in verificarea cunostintelor – din lectiile anterioare si
anunta, se efectueaza in baza chestionarului de autocontrol, profesorul distribuind
chestionarul de mai jos:
CHESTIONAR DE AUTOCONTROL
Nr. Itemi Răspuns Raspunsuri Puncte

Crt elevi corecte
.
Acor Reali
date zate
1 Alegeti varianta corecta din variantele de raspuns date:
1. Care din urmatoarele impozite sunt indirecte:
a) impozit pe profit; 1-c 0,40
b) impozit pe salarii;
c) accizele;
d) impozitul pe dividende
2. Baza de impozitare pentru impozitul pe profit:
a) profitul brut;
b) profitul brut – deduceri fiscal; 2-d 0,40
c) rezultatul curent;
d) profitul impozabil
3. Impozitul pe dividende este o obligatie de plata a:
a) actionarului; 3-c 0,40
b) asociatului;
c) unitatii economice care le acorda;
d) a + b
4. Salariul impozabil se calculeaza conform relatiei:
a) Salariul impozabil =SB - CAS - CASS
4-c 0,40
-CFS;
b) Salariul impozabil = SB – CAS - CASS
–
CFS - deduceri de baza - ch profesionale;
c) Salariul impozabil = SB - CAS -CASS
-CFS
– deducerea personala lunara;
d) Salariul impozabil = SB- impozit pe 5-b 0,40
salariu.
163
5. Profiul impozabil se calculeaza conform relatiei:

a) Profit brut contabil- ch totale;
b) Profit brut contabil - deduceri fiscale +
ch
nedeductibile fiscal;
c) Profit brut contabil - ch nedeductibil
fiscal;
d) Venituri totale - ch totale.
2 Alegeti varianta adevarat sau fals(A sau F)pentru

raspunsurile la intrebarile date:
1. Cota legala pentru impozitul pe salarii si profit este 16%; 1-A
2. Impozitul pe profit este un impozit indirect; 2-F
3. Impozitul pe dividende se plateste in cota de 10%; 3-A 2
4. Intarzierea la plata a datoriilor fiscal se 4-A
penalizeaza,acestea constituind ch nedeductibile fiscal;
3 Calculati impozitul pe salariu valorificand informatiile: CASp =
- SB - 1 500 lei; - S negociat - 1 000 lei; 157,50 3
- CASp,CASSp,CFSj conform cotelor legale cunoscute; CASSp =
- deducerea personala lunara a contribuabilului 340 lei 82,50
CFSj = 7,50
Simp. =
912,50
Imp. = 146
4 Beneficiati de urmatoarele informatii: Pb =
venituri totale 40 000 lei, cheltuieli totale 28 000 lei, 12.000 2
amenzi si penalitati platite 1 000 lei, cheltuieli de protocol Pimp.=
depăşite 300 lei, rezerve legale constituite 700 lei. 12.345
Calculati impozitul pe profit. Ch. Prot.
nededuct. =
54
Imp. =
1977
OFICIU 1
TOTAL 10
Elevii vor completa răspunsurile în coloana “Răspuns elevi”, împreună cu clasa

profesorul stabileşte răspunsurile corecte şi apoi elevii completeaza coloana “Puncte
realizate”.
Pe baza rezultatelor obtinute de elevi, profesorul completează Fişa de progres şcolar, ca
mai jos:
FIŞA DE PROGRES ŞCOLAR
Clasa aXI-a F
Nr. Numele si prenumele Situatia notelor obtinute la chestionare

Crt. (verificari)
164
Tema 1 Tema 2 Tema 3

1 LUNGEANU ALEXANDRA 9 8 9
2 BURSUCANU ANDREEA 8 8 9
3 BICHINEŢ ANDREEA 9 9 8
4 BUIA ANCA 7 7 9
5 MARCU ALEXANDRA 10 9 8
6 BRĂTULEANU GINA 8 7 9
7 SAVIN ALINA 9 8 9
8 BOLOZAN MIHAELA 9 9 9
9 BUESCU DEVY DUMITRU 6 7 8
10 BUTE DRAGOŞ 8 8 8
11 ANDON SILVIANA 8 8 10
12 BUTE ALEXANDRU 8 9 9
13 BUTE COSMIN 8 8 9
14 DUDU MIRCEA 9 9 10
15 NEDELCU MĂDĂLIN 8 9 9
16 SEREA DANIEL 8 9 9
17 BOCĂNIALĂ MIRELA 8 9 10
18 FUICĂ DRAGOŞ 9 8 9
19 TELEAGĂ CIPRIAN 8 9 9
20 GIAGU BOGDAN 8 8 8
21 GOGONEŢOANA 8 9 9
22 TECUŢĂ MIHAI 9 10 9
23 RACOVIŢĂ CLAUDIU 9 10 9
24 POPA OVIDIU 9 9 10
25 SAVA FLORIN 9 9 9
26 SAVIN ALEXANDRU 7 7 8
27 ŞORCARU CIPRIAN 6 8 7
TOTAL 223 230 242
MEDIA PE CLASA 8,26 8,52 8,97
Pe baza punctajului obtinut, profesorul concluzioneaza.

Se trece in continuare la prezentarea noii lectii.
Urmeaza insusirea cunostintelor in clasa. Fiecare elev studiaza lectia prin citirea in
intregime, apoi pe paragrafe, se scot ideile principale, care se consemneaza pe caiet.
165
Profesorul urmareste atent activitatea elevilor, sprijinindu-i pe cei care intampina

greutati.
Operationalizarea – fixarea: se realizeaza printr-o tema:
Societatea comerciala “Arădeana” S.A. a înregistrat la 31 martie 2008 următoarea situaţie:
- Cheltuieli cu materii prime şi materiale consumabile 10.000 lei;
- Cheltuieli cu dobânzile 3.000 lei;
- Cheltuieli cu amenzile 1.000 lei;
- Cheltuieli cu pierderile din calamităţi 1.000 lei;
- Cheltuieli cu servicii prestate de terţi 10.000 lei;
- Cheltuieli cu salariile 15.000 lei;
- Cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor 1.500 lei;
- Cheltuieli cu mărfurile 38.000 lei;
- Venituri din vânzarea produselor finite 100.000 lei;
- Venituri din dividende 4.000 lei;
- Venituri din vânzarea mărfurilor 50.000 lei;
- Venituri din sconturi obţinute 1.000 lei;
- Venituri din cedarea activelor imobilizate 8.000 lei;
- Impozit pe veniturile din salarii datorat 2.000 lei;
- TVA colectată 22.800 lei;
- TVA deductibilă 3.800 lei;
Unitatea este plătitoare de impozit pe profit 16%.
Cerinţe:
a) calculaţi rezultatul exerciţiului la 31 martie 2008, pe total şi în structură;
b) calculaţi Impozitul pe profit datorat la 31 martie 2008;
c) stabiliţi suma datorată de unitate bugetului de stat cu titlu de impozite şi taxe;
Urmeaza munca independenta a elevilor, supravegheata de profesor.

Dupa expirarea timpului prestabilit se determina rezultatele corecte cu clasa.
a) 1. Rezultatul exploatării = Venituri din exploatare - cheltuieli de exploatare =
=(100.000 +50.000+8.000) –(10.000+1.000+10.000+15.000+1.500+38.000)=
= 158.000-75.500 = 82.500 lei
2. Rezultatul financiar= Venituri financiare- Cheltuieli financiare=
= (4.000+1.000)-(3.000)=2.000 lei
3. Rezultatul curent= Rezultatul exploatării + Rezultatul financiar =
166
= 82.500+2.000 = 84.500 lei

4. Rezultatul extraordinar= Venituri extraordinare- cheltuieli extraordinare=
= 0 – 1.000 = - 1.000 lei
5. a) Rezultatul exerciţiului = Rezultatul exploatării+ Rezultatul financiar+ Rezultatul
extraordinar =82.500+2.000 +( -1.000)=83.500 lei
b) Rezultatul exerciţiului = Venituri totale – Cheltuieli totale =
=163.000-79.500 = 83.500 lei
b) 1. Profit impozabil =Profit brut + cheltuieli nedeductibile – venituri neimpozabile

= 83.500 + 1.000 - 4.000 = 80.500 lei
2. Impozit pe profit = Profit impozabil x 16% = 80.500 x 16% =12.880 lei
c) 1. TVA de plată = TVA colectată - TVA deductibilă = 22.800 - 3.800 = 19.000 lei
2. Suma datorată = Impozit pe profit + Impozit pe salarii + TVA de plată =
= 12.880 + 2.000 + 19.000 = 33.880 lei
Apoi se da tema pentru acasa:

Se cunosc următoarele date referitoare la situaţia societăţii comerciale” DIANA S.R.L.” la
sfârşitul lunii martie :
 · total venituri....................................................................................20.000 lei
 · total cheltuieli..................................................................................15.000 lei
 · dividende de la alte societăţi.......................................................... ..1.200 lei
 · amenzi...............................................................................................1.000 lei
 · impozit pe profit datorat la buget până la sfârşitul lunii februarie.........320 lei
 · cota impozitului pe profit.........................................................................16 %
Scrieţi formula de calcul şi determinaţi:
1. profitul contabil;
2. profitul impozabil;
3. impozitul pe profit datorat la sfârşitul lunii martie;
4. impozitul pe profit datorat pentru luna martie.
Rezolvarea temei de casă:

1. a) profitul contabil = total venituri - total cheltuieli
167
b) profitul contabil = 20.000 – 15.000 = 5.000 lei
2. a) profitul impozabil = total venituri – total cheltuieli – venituri neimpozabile +

cheltuieli nedeductibile
b) profitul impozabil = 20.000 – 15.000 – 1.200 + 1.000 + 320 = 5.120 lei

SAU
a) profitul impozabil = profitul contabil – elemente deductibile fiscale + elemente
nedeductibile fiscale
b) profitul impozabil = 5.000 – 1.200 + 1.000 + 320 = 5.120 lei
3. a) impozitul pe profit datorat la sfârşitul lunii martie = profitul impozabil * cota

impozitului pe profit
b) impozitul pe profit datorat la sfârşitul lunii martie = 5.120 * 16% = 819,2 lei
4. a) impozitul pe profit datorat pentru luna martie = impozitul pe profit datorat la

sfârşitul lunii martie – impozitul pe profit datorat la buget până la sfârşitul lunii februarie
b) impozitul pe profit datorat pentru luna martie = 819,2 – 320 = 499,2 lei
Lectia de formare de priceperi si deprinderi – varianta lectiei de lucrari curente
Momentul organizatoric: se face verificarea prezentei, se creeaza conditiile material

didactice, prin distribuirea catre elevi a documentelor contabile necesare rezolvarii problemelor
aplicative.
Se dă tema aplicaţiei:
Să se intocmească în format electronic statul de salarii şi declaraţia privind impozitul pe
profit(declaraţia 101) cunoscând următoarele date:
Nr Nume şi prenume Salariu de Sporuri Avans Rate Persoane

crt încadrare permanente de plată Reţinute întreţinute
1. CĂLIN MARIA 900 100 400 200 soţ
2. PRALEA ION 800 - 300 100 2 copii
3. SĂVESCU ANA 600 - 200 - -
Societatea comerciala “Arana” S.R.L. a înregistrat în anul 2008 următoarea situaţie:
- Cheltuieli cu materii prime şi materiale consumabile 10.000 lei;
- Cheltuieli cu dobânzile 3.000 lei;
- Cheltuieli cu amenzile 1.000 lei;
- Cheltuieli cu pierderile din calamităţi 1.000 lei;
- Cheltuieli cu servicii prestate de terţi 10.000 lei;
- Cheltuieli cu salariile 15.000 lei;
- Cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor 1.500 lei;
168
- Cheltuieli cu mărfurile 38.000 lei;

- Venituri din vânzarea produselor finite 100.000 lei;
- Venituri din dividende 4.000 lei;
- Venituri din vânzarea mărfurilor 50.000 lei;
- Venituri din sconturi obţinute 1.000 lei;
- Venituri din cedarea activelor imobilizate 8.000 lei;
Verificarea cunoştintelor necesare pentru rezolvarea temei se efectuează prin

chestionare orală:
Care sunt reţinerile din salariul angajatului?
Care este formula de calcul a impozitului pe salarii?
Cum determinaţi restul de plată?
Care este formula de calcul a impozitului pe profit?
Care sunt elementele deductibile fiscal?
Care sunt elementele nedeductibile fiscal?
Cât este cota impozitului pe salarii?
Cât este cota impozitului pe profit?
Ce deducere personală are un salariat cu un salariu brut de 1.000 lei şi cu 2 persoane în
întreţinere?
Urmeaza munca independenta a elevilor, supravegheata si indrumata de profesor.
Se stabilesc cu clasa rezultatele corecte, se verifica documentele alcatuite, in timp ce
clasa le confrunta cu cele realizate si le corecteaza – daca este cazul.
Tema pentru acasă:
Un agent economic a obţinut cumulat în anul 2008 venituri impozabile în sumă de 1.450.000
lei, din care suma de 655.000 lei provine din vânzarea mărfurilor pe piaţa internă, iar restul din
activitatea unui bar de noapte.
Cheltuielile deductibile aferente obţinerii acestor venituri sunt în sumă de 762.000 lei, din care
472.000 lei reprezintă cheltuieli deductibile aferente barului de noapte.
Se cere:
a) Să se determine impozitul pe profit aferent profitului realizat din activitatea
barului de noapte
b) Să se explice modalitatea de stabilire a impozitului pe profitul realizat din activitatea
barului de noapte.
169
Rezolvarea aplicaţiei din clasă:
STAT DE SALARII
pe luna FEBRUARIE anul 2009
Nr Nume şi prenume Salariu de Sporuri Salariu CAS Fond CASS Venit Deduceri Salariu Impozit Avans Alte Rest Semnătura
crt încadrare Brut 10,5% şomaj 5,5% net personale impozabil reţineri de
SB 0,5% plată
1. CĂLIN MARIA 900 100 1.000 105 5 55 835 350 485 78 400 200 157
2. PRALEA ION 800 - 800 84 4 44 668 450 218 35 300 100 233
3. SĂVESCU ANA 600 - 600 63 3 33 501 250 251 40 200 - 261
TOTAL 2.300 100 2.400 252 12 132 2004 1050 954 153 900 300 651
170
114
115
Rezolvarea temei de casă:

a. Profitul impozabil al societăţii=1.450.000 -762 .000=688.000
Din care:
Profitul impozabil aferent comercializării mărfurilor (Pm )
Pm =655.000 – (762.000 - 472.000) =365.000 lei
Profitul impozabil aferent activităţii barului de noapte ( P bar)
Pbar =(1.450.000- 655.000) - 472.000 =323.000 lei 4 puncte
Impozitul pe profit aferent profitului realizat din activitatea barului de noapte
Ip= P bar x 16 %
Ip= 323 000 x 16 % =51 680 lei
Ip = Venitul impozabil x 5%
Ip= (1.450.000 -655.000) x 5% = 795.000 x 5 % =39.750 lei
b. Deoarece impozitul obţinut prin aplicarea cotei de impozitare de 16 % este mai
mare decât 5 % din veniturile aferente barului de noapte, impozitul pe profit va fi de 51.680
lei.
5.1.6 Metode de învăţare
La predarea disciplinei “Finanţe şi fiscalitate”, profesorul foloseşte metode de

învăţare diverse, în funcţie de obiectivele urmărite, specificul şi continutul fiecărei lecţii,
nivelul de pregatire si intelegere al elevilor si particularitatile de varsta ale acestora.
Astfel, frecvent este utilizată explicaţia – o metodă complexă de transmitere a
cunoştinţelor, care în functie de conţinutul lecţiilor, se prezintă sub diferite forme.
In predarea capitolului “Impozite directe”, această metodă se poate aplica, printre
altele şi la lecţia “Impozitul pe salarii”, la lecţia, “ Impozitul pe profit”.
Explicaţia – este o formă de expunere orală în care predomină argumentarea
raţională a informaţiilor furnizate. Constă în dezvăluirea relaţiilor cauzale, a conexiunilor
interne dintre elementele cunoaşterii, înţelegerea esenţei lucrurilor şi a descoperirii
cursului firesc al fenomenelor. Explicaţia este o formă a expunerii aplicată în toate
strategiile de predare. Explicaţia se îmbină perfect cu demonstraţia şi cu conversaţia.
116
Combinarea acestora îl va ajuta pe profesor să verifice dacă ideile expuse au fost corect
preluate şi înţelese de elevi. În explicaţia didactică, profesorul urmăreşte să pună în
evidenţă – pe cale deductivă/inductivă
ceea ce face ca ceva anume să fie ceea ce este şi cum este. Kant afirmă că:
„a explica înseamnă a deduce dintr-un principiu pe care trebuie să-l recunoaştem şi să-l
putem indica cu precizie”, în timp ce J. S. Mill observă că: „un fapt particular poate fi
explicat inducându-se legea care îl guvernează”. Discursul didactic bazat pe explicare
foloseşte identificarea, recunoaşterea, definirea, descrierea, clasificarea – toate acestea
fiind apelate la momentul combinării explicaţiei cu demonstraţia şi conversaţia.
Explicaţia se bazează pe operaţii ale gândirii, cum ar fi: analiza, sinteza, comparaţia,
generalizarea, abstractizarea. De
multe ori, pentru a înţelege un concept, fenomen, o lege, un principiu etc. Este necesar ca
profesorul pe măsură ce explică să procedeze şi la reformularea/reexprimarea unor
cunoştinţe, potrivit nivelului cognitiv al elevului, ceea ce comportă dezvoltări, substituiri,
ilustrări, descrieri, comparaţii absolut indispensabile determinării a ceea ce este încă
necunoscut elevului.10 Astfel profesorul explică modul de calcul al salariului impozabil ,
evidenţiind importanţa cunoaşterii cotelor contibuţiilor la asigurările sociale, a celor de
sănătate şi la fondul de şomaj pentru corectitudinea calcului. De asemenea se evidenţiază
influenţa pe care o are deducerea personală -care depinde de numărul de persoane pe cale
îl are în întreţinere salariatul – asupra calculului salariului impozabil. La lecţia “
Impozitul pe profit’’ se utilizează metoda îndeosebi la prezentarea cheltuielilor
nedeductibile precum şi a elementelor deductibile fiscal.
La lecţia de asimilare, dobândire şi de însuşire de noi cunoştinţe – varianta lecţiei mixtă
sau combinată ,,Impozitul pe dividende’’ se utilizează această metodă la prezentarea
cotelor de impozit ţinând cont de situaţiile concrete şi anume:
- 10% pt. dividendele obtinute de o persoana juridica română
- 16% pt. dividendele obtinute de o persoana fizica romana, dividendele obtinute de
persoanele juridice rezidente intr-un alt stat membru al Uniunii Europene
- scutit dacă se reinvestesc în vederea creării de noi locuri de muncă sau dacă
beneficiarul dividendelor deţine minimum 10% din titlurile de participare la
10
117
întreprinderea persoana juridică română, pe o perioada neîntreruptă de cel putin 2 ani,

care se incheie la data plăţii dividendului.
La lecţia ,,Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor’’ se explică detaliat tipurile de
venituri care nu fac parte din baza de impozitare pentru calculul impozitului astfel:
Veniturile din orice sursă, din care se scad:
a) veniturile din variaţia stocurilor;
b) veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;
c) veniturile din subvenţii de exploatare;
e) veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare.
De asemenea se acordă o importanţă deosebită expunerii condiţiilor ce trebuie indeplinite
cumulativ pentru ca o entitate economică să fie încadrată ca microîntreprindere asfel:
Persoana juridica romana ce indeplineste cumulativ următoarele condiţii, la 31 decembrie a
anului fiscal precedent:
a) venituri din diverse surse, mai putin consultanta si management, în proporţie de peste
50%
din veniturile totale;
d) capitalul social privat.
În cazul în care una din condiţii nu este îndeplinită entitatea economică va calcula
impozit pe venit aplicând 16% la profitul impozabil calculat astfel:
Profit impozabil = Profit contabil - Veniturile neimpozabile + Cheltuielile nedeductibile
Instructajul
Este o formă a expunerii care are loc inaintea unei aplicaţii sau a unei activităţi practice.
Intrucit disciplina “Finanţe şi fiscalitate” are caracter aplicativ, această metodă este
utilizată frecvent atit la orele de curs, dar mai ales la orele de instruire practică.
De asemenea, instructajul se mai utilizează inaintea unei lecţii-vizită în cadrul
unei societăţi comercialei, S.C. DELIA-UNI S.R.L...
118
Astfel, la lectia de asimilare de noi cunostinte - varianta lectie - vizita cu tema

,,Impozitul pe salarii’’, profesorul precizează elevilor reguli de disciplină si sănătate şi
securitate în muncă, fluxul înregistrării operaţiunilor economice la compartimentul
financiar- contabil ce trebuie urmărit, orientări privind comportamentul acestora faţă de
salariaţii entităţii economice ce urmează a fi vizitată.
Conversaţia
Conversaţia didactică prezintă următoarele forme (în consonanţă cu momentele

principale ale lecţiei):
 conversaţia euristică destinată însuşirii unor cunoştinţe noi;
 conversaţia de reactualizare folosită pentru a împrospăta memoria elevilor
şi
pentru a facilita trecerea la predarea noilor cunoştinţe;
 conversaţia de fixare pentru consolidarea cunoştinţelor şi sistematizarea
acestora;
 conversaţia de verificare utilizată în momentul verificării orale a
cunoştinţelor.
Dacă se ia drept criteriu funcţia didactică pe care o poate îndeplini conversaţia, atunci
distingem următoarele variante:
 conversaţia de comunicare;
 conversaţia de repetare şi sistematizare;
 conversaţia de fixare şi consolidare;
 conversaţia de verificare şi apreciere;
 conversaţia introductivă;
 conversaţia finală.
119
Desigur, conversaţia poate lua forma discuţiilor individuale sau a discuţiilor colective
(dezbaterile). În orice situaţie, însă, importante sunt relaţia profesor-elev şi elev-elev.
Pentru a fi autentic, dialogul didactic (asta este, de fapt, conversaţia) trebuie:
 să ofere elevilor libertate de iniţiativă şi de exprimare;
 să solicite inteligenţa productivă, spontaneitatea şi curiozitatea elevilor;
 să asigure participarea efectivă a elevilor la toate fazele elaborării
cunoştinţelor;
 să solicite operaţiile mintale de bază (analiza, sinteza, comparaţia,
generalizarea,
abstractizarea etc.);
 să ofere elevilor posibilitatea de a efectua ei înşişi raţionamente;
 să permită elevilor să pună, la rândul lor, întrebări profesorului sau
colegilor lor.
Toate aceste cerinţe derivă din scopurile metodelor conversative (dialogate), respectiv:
1. stimularea gândirii elevilor, astfel încât aceştia să poată descoperi şi singuri adevărul,
să motiveze răspunsurile date, să sesizeze legăturile cauzale dintre cunoştinţe / fenomene;
2. aprofundarea cunoştinţelor, a problemelor supuse discuţiei şi chiar, avansarea de noi
explicaţii / soluţii de rezolvare;
3. formarea gândirii logice a elevilor astfel încât ei să poată sesiza care este esenţa
problemei, precum şi logica internă a unei discipline;
4. deprinderea elevilor de a rezolva şi singuri o problemă de învăţare (să poată aplica
singuri o regulă, o definiţie, o teoremă).
Cea mai solicitată metodă este conversaţia euristică. Metoda constă în
formularea cu abilitate a unor întrebări, în alternanţă cu răspunsuri de la elevi, destinate
descoperirii de noi date, informaţii. Practic, călăuzit de întrebări şi bazat pe cunoştinţele
anterioare la care se
adaugă experienţa sa de învăţare, elevul va putea să sesizeze singur relaţiile cauzale,
caracteristicile şi esenţa lucrurilor, fenomenelor, evenimentelor şi, pe această bază, în
final, va putea să formuleze logic o regulă, să elaboreze o definiţie, sau să formuleze
concluzii logice; pe această cale elevul redescoperă adevăruri cunoscute deja de ştiinţă.
120
Conversaţia euristică – ca metodă didactică – se pregăteşte atent de către profesor, astfel

încât elevul să descopere informaţii cu totul noi, adoptând o strategie euristică, se
adresează elevilor întrebări a căror succesiune trebuie atent stabilită, respectându-se
logica ştiinţei, procedând de la simplu la complex, de la particular la general, de la uşor la
greu. Este, aşadar, importantă natura întrebărilor.
Întrebările sunt productive dacă solicită gândirea, dacă incită la acţiune şi la descoperirea
adevărului împreună cu profesorul.
Conversaţia euristică (de descoperire) presupune schimburi verbale între parteneri,
numite „episoade”. Fiecare episod este iniţiat printr-o operaţie verbală, în general o
întrebare cu rol diferit de la caz la caz. În didactica modernă se vorbeşte despre diverse
tipuri de întrebări, care canalizează comunicarea profesor-elev, elev-elev în direcţia
căutării şi explorării astfel încât să se ajungă la rezultatul scontat: descoperirea de noi
cunoştinţe.
Întrebările pot fi spontane sau premeditate, determinându-l pe elev să învingă dificultăţile
inerente cunoaşterii. Pentru ca un astfel de tip de învăţare să fie posibilă, elevii trebuie să
activeze propriile cunoştinţe apelând la memorie şi reflecţie, realizând conexiuni care să
faciliteze descoperirea de noi cunoştinţe.11
Este o metodă des utilizata de profesor în predarea disciplinei “Finanţe şi
fiscalitate ” şi are la baza dialogul dintre profesor şi elev ce determină pe acesta din
urma să participe activ la însuşirea unor noi cunoştinte.
După scopul sau, conversatia imbracă două forme:
Conversaţia euristică (socratică) - realizată în scopul însuşirii de noi cunoştinţe;
Conversaţia catehetică (examinatoare)- realizata in scopul evaluarii procesului de
învaţare.
Folosind conversatia euristică , profesorul, ţinând seama de nivelul de pregătire
al elevilor, printr-un lanţ de întrebări va dirija gândirea elevilor, intr-un anumit sens,
obţinând răspunsurile dorite.
Profesorul adreseaza intrebări intregii clasei, intrebări la început mai simple,
concise, stimulind gandirea elevilor, care să conducă treptat la un răspuns final.
11
121
Astfel, în cadrul lectiei de asimilare de noi cunoştiinţe – varianta introductivă

“Impozitul pe profit”, pentru a afla impozitele directe utilizate la noi in tara, profesorul
adreseaza elevilor următoarele întrebări:
a. Ce reprezintă impozitele?
Răspuns aşteptat: Impozitele reprezintă preluarea unei părţi din veniturile şi /sau averea
persoanelor fizice sau juridice la dispoziţia statului.
b. Care este scopul instituirii impozitelor?
Răspuns aşteptat: Instituirea impozitelor are drept scop constituirea resurselor financiare
publice necesareacoperirii cheltuielilor publice.
c. Clasificaţi impozitele după trăsăturile de formă şi fond.
Răspuns aşteptat: După trăsăturile de formă şi fond impozitele sunt impozite directe şi
impozite indirecte.
d. Daţi exemple de impozite directe.
Răspuns aşteptat: Impozite directe, suportate direct de cei care le plătesc:
o impozitul pe profit,
o impozitul pe veniturile microîntreprinderilor
o impozitul pe dividende
o fondurile speciale:fondul special al drumurilor publice, fondul pentru
mediu, fondul pentru turism, fondul de sănătate
o impozitele şi taxe locale: impozitul pe terenuri, impozitul pe clădiri,
impozitul pe venitul agricol, taxa pentru mijloacele de transport, taxa
pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afişaj şi reclamă
Conversaţia catehetică – se utilizeaza după ce elevii şi-au însuşit cunoştinţele,

spre a constata cât de bine le stăpânesc.
Aceasta metoda poate fi utilizata mai ales la lectiile de recapitulare, dar şi la
lecţiile curente.
Dezbaterea
Este o forma elevata a conversatiei prin care se realizeaza schimbul de idei,

opinii, concepte, intre profesor si elevi, precum si intre elevii insisi.
122
Aceasta metoda se poate organiza in cadrul fiecărui capitol, în cadrul lecţiilor de

asimilare,dobindire, insusire de noi cunostinte, cat si prin efectuarea unei paralele intre
anumite capitole.
Astfel, se poate organiza o dezbatere pe tema:”Impozitul pe dividende”. Pe baza
conversatiei pe mai multe planuri: profesor – elevi, elevi – elevi; profesorul va urmari
permanent concentrarea temei la cunostintele dobindite de elevi in lectiile anterioare.
Profesorul coordoneaza directia, punctind problemele de baza ale temei.
Exerciţiul didactic
Este considerat ca actiune motrica sau intelectuala ce se repeta relativ indentic,

cu scopul automatizari si interiorizarii unor modalitati sau tehnici de lucru de natura
motrica, manuala - sau mintala, la dezvoltarea aptitudinilor.
A efectua un exercitiu inseamna a duce la indeplinire o actiune in mod repetat si
constient, a face un lucru de mai multe ori, in vederea dobindirii unei indemnari, a unei
deprinderi.
Este o metoda utilizata pe scara larga in scopul de a forma priceperi si deprinderi,
cit si pentru a dezvolta capacitatea creatoare a elevilor.
Exerciţiul este mai mult un procedeu care constă în efectuarea unor operaţii şi
acţiuni mintale sau motorii în scopul consolidării unor cunoştinţe şi al dezvoltării unor
abilităţi;
Metoda are caracter algoritmic deoarece presupune parcurgerea conştientă a anumitor
secvenţe riguroase ce se repetă întocmai (adică, o suită de acţiuni care se reiau aproape
identic), determinând apariţia unor comportamente acţionale, automatizate, ale şcolarilor.
Scopurile exerciţiului:
 aprofundarea unor noţiuni, reguli, teorii, principii deja asimilate;
 dezvoltarea operaţiilor mintale şi constituirea lor în structuri operaţionale;
 prevenirea uitării sau evitarea confuziilor;
 formarea şi consolidarea unor deprinderi, abilităţi;
 dezvoltarea unor trăsături morale, de voinţă şi caracter.
123
Tipuri de exerciţii:
 exerciţii introductive (pentru familiarizarea cu receptarea şi aplicarea
cunoştinţelor);
 exerciţii curente (pentru a forma deprinderi);
 exerciţii de consolidare (pentru restructurarea şi fixarea materiei);
 exerciţii de verificare (pentru evaluare);
 exerciţii individuale sau de echipă;
 exerciţii dirijate, semidirijate, libere;
 exerciţii reproductive / creative (pentru a solicita gândirea, imaginaţia,
creativitatea);
 exerciţiul didactic stimulează activitatea, solicitându-i elevului efort
intelectual
şi / sau fizic.12
Primele exerciţii pe care le fac elevii pentru a se familiariza cu operaţia
demonstrată de profesor sunt exerciţiile introductive, cum ar fi: calculul profitului brut,
calculul salariului brut, intocmirea documentelor justificate; calculul contribuţiilor –CAS,
CASS, CFŞ in care elevii repetă de câteva ori activitatea desfăşurată de profesor – ca
model, reuşind să efectueze cu o anumita rapiditate o activitate practică, pe baza
principiilor, regulilor si teoriilor invatate.
Se poate folosi exercitiul curent, la determinarea salariului impozabil şi al
profitului impozabil pentru consolidarea cunoştinţelor dobândite în cadrul lecţiei.
Astfel, la lectia „Impozitul pe profit”, elevii vor efectua exercitii- privind calculul
veniturilor totale şi a cheltuielilor totale pe baza contului ,,Profit şi pierdere’’ din
situaţiile financiare .
Exercitiul recapitulativ – se prezintă sub forma unor succesiuni de calcule – care
cuprinde operatii economice cu grad inalt de complexitate, cind elevii, sub indrumarea
profesorului, rezolva operaţiile cu date corelate pe documente de evidenţă (la întocmirea
statului de salarii).
Astfel, elevii sunt antrenati in rezolvarea lor, demonstrandu-si capacitatea
creatoare, rapiditatea si deprinderea de a corela notiunile teoretice dobindite cu
12
124
priceperile practice – care la final se concretizeaza in satisfactia de a obtine rezultate

corecte .
Exercitiul paralel – se utilizeaza pentru consolidarea cunostintelor, priceperilor si
deprinderilor, in vederea formarii de priceperi si abilitati.
Astfel , in cadrul lectiei „Impozitul pe venituri din salarii”, elevii- prin exercitiul
paralel isi vor forma priceperi, deprinderi si abilitati in legatura cu etapele ce vor fi
respectate pentru calculul salariului net.
Profesorul scrie pe tabla etapele ce vor fi respectate:
1. Determinarea venitului brut (salariului brut-SB);
2. Determinarea contribuţiilor;
3. Calculul deducerii personale-Dp;
4. Calculul salariului impozabil-Simp;
5. Calculul impozitului pe salariu;
6. Determinarea salariului net.
Elevii vor scrie pe caiete etapele, dupa care profesorul va da o temă cu cifre, prin
care elevii vor aplica in ordine cronologica etapele de mai sus.
Exemplu:
Salariul brut al unui angajat este de 1300 lei, iar cel negociat de 800 lei. Salariatul are
două persoane în întreţinere beneficiind de o deducere persoanală de 390 lei. Salariul
se acordă în două tranşe cu avans 400 lei. Reţinerile personale sunt: rate- 80 lei şi
chirii datorate terţilor – 180 lei. Determinaţi restul de plată şi completati în format
electonic statul de salarii.
Rezultatele obtinute in urma exercitiilor rezolvate sunt analizate mai intâi de
profesor. Profesorul va purta discuţii cu elevii, va analiza impreuna cu acestia rezultatele
bune si rezultatele incorecte, urmarind cauzele care au determinat inregistrarea erorilor si
mijloacele potrivite pentru corectarea lor.
125

Finantele Institiulor Publice P 3

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Finantele Institiulor Publice P 3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FINANŢELE INSTITUŢIILOR PUBLICE

METODICA DESFĂŞURĂRII ACTIVITĂŢII DIDACTICE

5.1. Procesul de învăţământ ca proces de predare, învăţare

5.1.1 Proiectarea activităţii instructive-educative

Un moment de mare insemnatate si cu ample implicatii in proiectarea unui obiectiv

2. Obiectivele intermediare (specifice) – prin ele se realizeaza scopurile generale ale

5.1.2 Lecţia şi rolul acesteia în procesul de învăţământ

Lectia este considerata ca forma de baza a desfasurarii procesului instructiv-educativ,

VARIABILA DE BAZA CAREIA A

Conceptul de feedback a fost elaborate in cadrul ciberneticii. El este un proces de reglare

informatie-decizie-actiune. Aceasta ordine nu este intamplatoare: ea reface drumul parcurs in

emotionale, la dezvoltarea interesului pentru invatatura si munca angajandu-i in forme

Determinarea E.G.I. cel putin in conditiile invatamantului obligatoriu implica depasirea

5.1.3 Proiectarea didactica

Esential in proiectarea didactica este ca profesorul sa gandeasca, sa anticipeze asupra

planului de invatamant, programe scolare si evident in orientarile generale ale invatamantului

Derivarea obiectivelor operationale din obiectivele mai

Elaborarea de strategii didactice focalizate pe obiective

Elaborarea unui sistem de evaluare (control) a eficienţei realizate

performantei minimale, ci nivelul optim al acestuia. In timp ce evaluarea formativa este

3) Actualizarea ”ancorelor invatarii” – intrucat fiecare obiectiv operational trebuie

calculul procentual, fac greseli de ortografie, au un vocabular redus), rezultatul fiind un

b.3. lectii in care profesorul face doar o introducere in continutul acestora;

5.1.4 Alte forme de organizare a procesului de invatamint

Lectia nu poate si trebuie sa fie considerata forma exclusiva de instruire si educare.

Instruirea asistată de calculator

Invatamintul asistat de calculator prezinta urmatoarele caracteristici calitative:

 individualizare autentica a procesului de invatare, “asistenta pedagogica” oferita

 individualizarea excesiva a invatarii duce la peturbarea si chiar negarea dialogului

Metodologia predării unităţii de învăţare,,Impozite directe’’

Cercetarea pedagogică în specialitate este utilă atât în învăţământ la explicaţiile

Lecţia de asimilare de noi cunoştinţe – varianta introductivă

Se realizează la începutul capitolului ,,Impozitele directe’’.

Titlul capitolului – “ Impozitele directe”

Se transmite titlul lecţiei “ Impozitul pe profit”.

Determinarea profitului impozabil se face astfel:

Veniturile neimpozabile sunt: dividendele, diferenţele favorabile de titluri de participare,

 cheltuieli de protocol care depăşesc limita de 2% aplicată diferenţei rezultate dintre

Plata impozitului pe profit

Sunt obligaţi la plata impozitului pe profit contribuabilii din următoarele categorii:

Cota generală de impozitare este de 16%. În cazul în care un contribuabil desfăşoară

Operaţionalizarea - fixarea cunostintelor:

Rezolvarea problemei din clasa

Lectia de asimilare de noi cunostinte

In conditiile desfasurari lectiei in varianta intensiv – participativă, după momentul

IMPOZITUL PE VENITURI DIN SALARII

(2) Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare

- Salariile datorate de unitate angajatilor sai pentru munca depusa

- Pentru timpul lucrat - fişa de pontaj

- In regie: dupa timpul lucrat

a) Salariul de baza negociat prevazut in contractual individual de munca ;

Retinerile din salariul realizat sunt:

1) Contributia angajatilor la asigurarile sociale (CAS)

ART. 56 Deducere personala din Codul Fiscal 2008-2009/TITLUL III Impozitul pe

exploatarea pepinierelor viticole si pomicole, indiferent de suprafata.

Venitul Brut(SB) = salariul de baza + adaosuri si sporuri + indemnizatii pt.

Rezolvarea problemei din clasa:

Elevii lucreaza independent, profesorul stabileste rezultatul si concluzioneaza.

Impozitul pe veniturile microintreprinderilor

b) are de la 1 pana la 9 salariati inclusiv;

ART. 107 - Cota de impozitare

Lecţia de asimilare de noi cunoştinţe – varianta lecţiei dezbatere.

Lectia incepe cu momentul organizatoric, care consta in verificarea prezentei, crearea