Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

Rădulescu Oana- Maria

PPS, anul II, grupa 1

MODELE DE INSTRUIRE

-2018-
 Etimologia termenului instruire provine din latinescul ‘‘instruo’’ ce inseamna
aranjament, amenajare, constructie, iar prin extensie reprezinta o ‘‘constructie in spirit”, o
constructie intelectuala.

Instruirea reprezinta un proces, ca si invatarea sau evaluarea si

desemneaza comunicarea, transmiterea unui ansamblu de informatii cu scopul de a
produce modificari in planul cognitiv al unui individ si astfel se genereaza invatarea.
Tinand cont de aceasta definitie a instruirii, se poate spune ca instruirea ar fi predarea
cadrului didactic. Instruirea include ansamblul de activitati instructiv-educative
desfasurate de profesor, inclusiv cele care privesc formarea calitatilor psihice, afective,
volitive, caracteriale.

Ansamblul de caracteristici fundamentale ale instruirii nu s-ar putea realiza fara a tine
cont de aspecte importante in ceea ce priveste curriculum, evaluare si management.
Curriculum include toate activitatile educative elaborate de scoala si dirijate catre un
scop care poate avea loc fie in interiorul, fie in exteriorul scolii. Legat de activitatile
educative desfasurate de scoala este evaluarea, care va ajuta cadrul didactic sa aprecieze
functionarea interna a actiunii educationale, iar in stransa legatura cu acestea se afla
managementul care reprezinta un domeniu de cercetare in stiintele educatiei care studiaza
perspectivele de abordare al clasei cat si structurile dimensional practice ale acesteia in
scopul facilitarii interventiilor cadrului didactic in situatiile educationale concrete prin
exercitiul microdeciziilor educationale.

Tinand cont de componentele educatiei, se pot despinde caracteristici definitorii

ale instruirii precum:

existenta unei bune pregatiri care sa provoace o invatare;

performantele clasei sa fie raportate la obiectivele si convingerile cadrului
didactic;
existenta unei relatii intre cadrul didactic si elevi;
accesibilizarea continutului care se presupune ca profesorul il cunoaste si il va
transmite elevului;
generarea invatarii prin instruire, desfasurand actiuni care sa favorizeze invatarea;
realizarea unor activitati in care sa fie evaluat continutul pe care elevul si l-a
insusit sau nu;
infaptuirea unor actiuni care sa vina in sprijinul elevilor care nu si-au insusit
continutul.
 Instruirea din punctul de vedere al pedagogiei, reprezinta ansamblul de actiuni
desfasurate de o persoana cu pregatirea necesara (un profesor) pentru a putea invata sau a
cultiva un individ cu scopul de a-i provoca modificari in plan cognitiv, afectiv,
psihomotor si nu numai, de a genera o invatare care sa poata fi utila personalitatii abia
formate pentru a raspunde cerintelor trecute, prezente si de viitor a societatii in care
traieste.

Analizarea acceptiunilor date conceptului de instruire a fost determinata de

sesizarea caracterului limitat al instruirii definita ca o actiune de comunicare, de
transmitere de cunostinte.

E. Noveanu pornind de la definitia instruirii data de B. O. Smith, care renunta la

dihonomia descriptiv/prescriptiv, mentioneaza patru definitii elaborate:

I. definitia descriptiva, ce subliniaza ca fundamentala relatia dintre instruire si

invatare, instruirea fiind „distribuirea cunostintelor si deprinderilor”;
II. definitia intentionala, in care se recunoaste rolul obiectivelor si al convingerilor
cadrului didactic, instruirea fiind in acest sens o activitate intentionala;
III. definitia normativa, se centreaza pe analiza principiilor etice si deontologice;
IV. definitia stiintifica, vizeaza descrierea atenta a comportamentelor specifice
instruirii.

Parcurgerea definitiilor mentionate arata ca instruirea este o actiune ce are intentia

de a produce invatare.

Pentru ca o activitate educationala sa poata fi considerata instruire trebuie sa

indeplineasca urmatoarele conditii:

 -contact direct intre cadru didactic si elev;

 -asimetrie informationala (profesorul cunoaste materia, elevul nu detine
informatiile respective);
 -cadrul didactic vrea ca elevul sa fie facilitat in travaliul asimilarii
continutului informational;
 -prin ceea ce face cadrul didactic determina elevul sa invete continuturile in
mod rational;
 -cadrul didactic trebuie sa releve elevului acele elemente de continut pe care
se presupune ca elevul ar trebui sa le invete;
 -actiunile cadrului didactic vor continua pana cand elevul incepe sa invete
continutul informational.

Ca sfera, continutul conceptului de instruire este mai mare decat invatarea si mai
restransa in raport cu educatia (S. Cristea,).
 Putem identifica 5 modele de instruire:

1. Modelul logocentric

Este cel mai raspandit model de organizare si desfasurare a instruirii si porneste de

la premisa explicativ-stiintifica: stiinta este un produs, rezultat finit si bilant de adevaruri
exprimate intr-un corp de cunostinte.

Obiectivul fundamental il constituie transmiterea informatiilor esentiale de catre

profesor, modelul fiind centrat pe monopolul absolut al cadrului didactic. In cadrul
acestui model obiectul instruirii il constituie aspectele notionale, logice si mai ales
cantitative, metodele sunt frecvent analitice.

Avantajele modelului sunt:

 se poate transmite un volum mare de cunostinte intr-un timp relativ redus la un

numar foarte mare de elevi (economicitate);
 sunt achizitii ale culturii, valori care nu pot fi transmise decat prin acest canal de
comunicare (J. Bruner spunea ca valorile culturii nu se descopera ci se transmit);

Dezavantajele modelului sunt:

 pasivismul elevilor, solicitand prea putine resurse intelectuale si afective din

partea elevilor;
 formativitatea invatamantului in aceasta maniera este foarte scazuta;
 prescurtarea foarte mult a procesului de invatare: cunostintele sunt retinute
numai la nivel amnezic, potentialul lor de operationalitate fiind foarte redus;
 subestimarea realitatii;
 cultivarea aspectul livresc al procesului de instruire.
 Modelul este specific invatamantului traditional si in parte invatamantului
programat.

2. Modelul empiriocentric

Abordeaza euristic situatia de instruire, privind stiinta ca un proces si

familiarizand elevii cu logica investigatiei stiintifice, cu tehnicile de cercetare. Elevii
experimenteaza cunoasterea si folosesc pentru procesul de instructie invatarea prin
descoperire, rezolvarea de probleme. In interiorul acestui model invatarea nu este
preponderent cognitiva, cat mai ales orientata pe experientele subiectului – actionale,
afective, individuale si sociale. Elevii se autoevalueaza si isi concep noi probleme de
invatare. Modelul empiriocentric dezvolta formativitatea contribuind esentialmente la
consolidarea operatiilor si a proceselor intelectuale.

Avantajele modelului sunt:

 gradul mare de activism metodologic si intelectual la elevi,

 dezvoltarea gandirii creatoare si a inteligentei elevilor;

Dezavantajele modelului sunt:

 consumul mare de timp necesar pentru procesul de invatare,

 consumul crescut de energie intelectuala,
 imposibilitatea de acoperire totala a continuturilor numai prin
structurarea empiriocentrica.

3. Modelul sociocentric

Modelul sociocentric pune accentul pe dezvoltarea elevului la nivelul grupului,

acesta devenind obiectul de instruire, desi, procesul de invatare este individual.In
interiorul grupului se folosesc metode ca cooperarea, autoconducerea, dezbaterea, lucrul
in echipa, care conduc la consolidarea relatiilor interindividuale si la dezvoltarea unor
capacitati individuale( spiritul de echipa, etc.).

Avantajele modelului sunt:

 pune accentul pe dezvoltarea libera a elevului consolidand in acelasi timp relatiile

interpersonale in intermediul grupului, astfel il ajuta pe individ sa-si
formeze deprinderi de autoconducere, vizand insa performanţa şi succesul social;
 un alt avantaj il constituie competitia care ii stimuleaza pe elevi sa-si foloseasca
potentialul la maxim, aceasta apare intre membrii grupului, sau intre grupuri
ajutandu-I pe elev sa-si sporeasca increderea in sine;
 Dezbaterile ajuta la construirea unor argumente solide si sustinerea ideilor in care
elevii cred, acestea ii ajuta pe elevi sa gaseasca avantajele si dezavantajele temelor
dezbatute.

Dezavantajele modelului sunt:

 la nivelul clasei, acesta nu permite dezvaluirea in totalitate a capacitatilor

individuale;
 nu se muleaza personalitatii fiecarui elev ( unii lucreaza mai bine in mod
individual si obtin rezultate mai bune pe baza studiului facut acasa);
  aprecierea eforturilor individuale de catre evaluator este ingreunata, deoarece
rezolvarea sarcinilor si prezentarea concluziilor se face la nivel de grup.

4. Modelul psihocentric

Vizează formarea şi exploatarea nevoii copiilor de dezvoltarespontană,metodele fiind

adaptate cerinţelor individuale ale fiecăruia: munca independentă, jocul didactic,
simularea.Preocuparea cadrului didactic este de a motiva elevii, de a stimula afirmarea ca
lităţilor personale,intercunoaşterea şi autocunoaşterea. Rolul profesorului în instruire este
minimalizat, acesta devine ghid,manager al clasei etc.

Avantajele modelului sunt:

 cunosterea individualitatii fiecarui elev prin stimularea capacitatilor sale

intelectuale;
 ajuta elevul sa-si dezvolte gandirea in ritmul propriu prin invatare
individuala.

Dezavantajele modelului sunt:

 reduce rolul profesorului la ghid de instruire, la manager al clasei, fiind cel

care prezinta o problema si asteapta ca rezolvarea sa vina de la elevii sai,
prin efortul lor intelectual si spontaneitatea lor si totodata fiind cel care
evalueaza aceasta rezolvare;
 evaluarea este ingreunata deoarece implica mult timp( este evaluat fiecare
raspuns in parte/corectat/punctat, etc);
 nefiind promovat lucrul in echipa, se poate ajunge la o stare de competitie
si chiar conflict la nivelui clasei: prin sustinerea si promovarea punctelor
proprii de vedere, se poate ajunge la conflict de opinii, contradictie, etc.

5. Modelul ethnocentric

Este centrat pe eficienţa şi pe performanţa în învăţământ, precum şi pe raţionalizarea

procesului de predare- învăţare, în scopul descompunerii învăţării în operaţiile
componente. Astfel, din perspectiva acestui model, instruirea devine o înlănţuire de
procedee şi de tehnici de lucru.
 Avantajele modelului sunt:

 definirea operaţională a obiectivelor;

 analiza temeinicăa conţinuturilor;
 analiza dificultăţilor de învăţare;
 instrumentalizarea metodologiei didactice;
 recurgerea la evaluarea operaţională şi la feed-back.

Dezavantajele modelului sunt:

 supraorganizarea instruirii, care poate deveni o frână în calea creativităţii

şi spontaneității elevului;
 formarea unor stereotipuri, atât de predare, cât şi de învăţare.
Bibliografie:

 https://www.scribd.com/document/73497175/Modelul-psihocentric
 http://psiprocesereglatorii.blogspot.ro/2011/11/modele-de-instruire.html
 file:///C:/Users/Oana/Downloads/6_modele_instr__1_%20(1).pdf
 http://www.creeaza.com/didactica/didactica-pedagogie/MODELE-DE-
INSTRUIRE-LOGOCENTRI877.php
 https://www.scribd.com/document/363224300/MODELUL-invatari