REFERAT

DEMOCRAȚIA ÎN ȘCOALĂ

TEMA: CARACTERISTICILE PRINCIPALE ALE STILULUI

MANAGERIAL – EDUCAȚIONAL CENTRAT PE ELEV.

Elaborat :Reșetnic Elena

Psihopedagogie anul III
CUPRINS:

1.ÎNTRODUCERE
2. STRATEGIILE INDICATE CA EFECT AL ÎNVĂȚĂRII.
3.ALEGEREA METODELOR DE ÎNVĂȚARE.
4. ACTIVITATEA PROFESORULUI ÎN ÎNVĂȚAREA CENTRATĂ PE ELEV.
5. AVANTAJELE ÎNVĂȚĂRII CENTRATE PE ELEV.
6. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI TRADIȚIONAL VERSUS CEL CENTRAT PE ELEV.

ÎNTRODUCERE.
Învățarea centrată pe elev este o abordare extinsă , ce presupune înlocuirea
prelegilor cu învățare activă, integrarea unor programe de învățare după un ritm
propriu sau a unor situații de cooperare în grup, care în ultima instanță îi conferă
elevului responsabilitatea pentru propriile progrese în educație.
Mediul învățării centrate pe elev se concentrează în primul rând asupra satesfacerii
elevului, in timp ce mediul învățării centrate pe materie se concentrează în primul
rând asupra unui set de cunoștințe.
Profesorul poate deveni de exemplu instructor, îndrumătorul care a acompaniază
elevul mentor, consultant , sfătuitor, transmițător de cunoștință, cel care face
lucrurile pentru elev, diriginte, supraveghetor, formator, coordonator,cercetător
critic, model. Aceste definiții date oferă niște puncte generale despre învățarea
centrată pe elev. Cel mai cuprinzător este că descrie diferite modalități de gândire
în privința învățării și predării. Un punct de vedere ar fi că învățarea este înaintea
predării.
Ideile generale despre învățarea centrată pe elev ar fi că descrie modalități de
gândire despre învățare și predare, o abordare extinsă a predării și nu în ultimul
rând concentrarea se face asupra satisfacerii nevoilor elevului. Dacă satisfacerea
nevoilor elevului se află în centrul învățării centrate pe elev, formarea trebuie să
răspundă nevoilor acestora. Pentru ca acest lucru să fie posibil, mai întâi trebuie să
fie determinate nevoile lor. În mod tradițional aceasta s-a întreprins pentru ei,
nevoile lor au fost decise și li s-a furnizat aceste informații.
Însă un astfel de procedeu nu prea poate fi considerat ca fiind centrat pe elev.
Învățarea pe elev merge mai departe și le oferă elevilor mai mare autonomie. În
această etapă, trebuie să obsrvăm că învățarea centrată pe elev nu le spunem
elevilor pur și să meargă și să învețe aceea ce vrea profesorul să învețe. Le oferim
un nivel corespunzător de îndrumare și orientare când încep și continuăm să-i
sprijinim pe măsură ce învață în învățarea centrată pe elev, accentul se pune pe a-l
face pe elev responsabil pentru propriul proces de învățare.
 STRATEGIILE INDICATE CA EFECT AL ÎNVĂȚĂRII.
În şcoala centrată pe elev , profesorul capătă la prima vedere o înfățișare căci , elevul
este,miezul problemei .Cadrul didactic exercită roluri cu mult mai nuanţate decat înainte.
Sucesul la clasa depinde de competenţele profesorului de a crea oportunităţi optime de
învăţare pentru fiecare elev. Profesorul acţionează mereu , dar adecvat şi adaptat nevoilor
grului.
Învăţământul modern centrat pe cel ce învaţă , are o seamă de calităţi care îl
diferenţiază de cel tradiţional . Curricumul şi învăţarea sunt individualizate la maxim ,
iar selecţia conţinuturilor se realizează în funcţie de posibilităţile și interesele , nevoile
celui care învaţă. Se încurajează învaţarea independentă , iniţiativă , elevii sunt activi
oferindu-li-se maximum de ocazii pentru a-şi construi cunoaşterea, atât în instituţia
şcolară cât şi în afara acesteia. Orice experienţă nouă de învăţare este corelată cu
precedentele. Cadrul didactic este înainte de orice persoana resursă . El informează elevii
şi le facilitează accesul la informaţii, diagnostichează dificultăţile elevului, îl orientează
fără a-l contrazice , lucrează individual sau în grupuri mici.
Strategiile didactice activizatoare pledează pentru metodele de dezbatere în grup , de
munca în echipă de sprijin reciproc , de ascultare şi acceptare a ideilor , pentru cultivarea
capacităţii de selectare a celor mai bune idei /soluţii. Învăţarea centrată pe elev pledează
pentru transferul de creativitate , adaptabilitate şi deschidere către nou , de la profesor la
elev.
Fiecare elev trebuie stimulat să înveţe pe masura capacităţii sale.
Eminescu spunea :,,Judecând singur şi dându-şi seama de natura lucrurilor copilul
învaţă”.Fundamental pentru o învăţare eficientaă este deplină angajarea a elevului în
actul învăţării . Numai experienţele trăite cu intensitate de elev declanşează învăţarea.

MIJLOACELE ȘI METODELE INSTRUIRII.

 Învăţarea trebuie să cuprindă activităţi de prelucrare a noii materii învăţate, care
trebuie legată de ceea ce elevul ştie deja. Sarcinile trebuie să fie autentice, stabilite
în context semnificativ şi legate de viaţa reală. Ele nu trebuie să implice doar
repetarea unor lucruri, deoarece acest lucru duce la învăţarea „De suprafaţă” şi nu
la învăţarea „de profunzime”.

Având în vedere faptul că învăţarea elevilor va implica erori, sarcinile trebuie să le

ofere ocazia de a se autoevalua, de a corecta, de a discuta cu colegii, de a primi
reacţia profesorului, precum şi de a face alte verificări de conformitate cu
realitatea.

Profesorul este acela care crează situaţii didactice organizează şi îndrumă activitatea
elevului ajutându-l să înveţe. Învăţarea nu se realizează prin mijlocirea percepţiei ci prin
activitatea mintală efectivă a elevului. Prin urmare , suporturile prezentate nu sunt simpe
materiale intuitive , deoarece ele îşi îndeplinesc fucţia didactică numai dacă sunt
utuilizate efectiv, asigurând astfel caracterul complementar al predării - învăţării.
Din multitudinea de metode amintim :
Predarea prin întrebări
Braistorming
Ştiu / vreau să ştiu / am învăţat
Jurnalul cu dublă intrare
Eseul de cinci minute
Ciorchinele
Turul galeriei
Cubul
Bulgărele de zăpadă
Mozaicul
Se spune că: ,,Omul cât trăieşte învaţă” şi organismul său funcţionează normal. Orice
om învaţă din experienţă şi cu ajutorul altora şi din proprie experienţă , în şi din situaţii
reale trăite , dar şi din situaţii imaginare , ipotetice.
Elevul trebuie să fie învăţat să treacă de la ,, a şti ,, la ,,a şti ce să facă ” . Noua
modalitate de desfăşurare a activităţii didactice asigură o mai bună corelare gândire –
învăţare , iar pe noi ne pune în situaţia de a reflecta asupra întrbării ,,Cum predăm ?,,
Lucrul pe grupe sau în perechi ar putea presupune activizarea doar a unor elevi , în timp
ce alţii asteaptă doar să copieze. Spiritul de echipă este însă foarte dezvoltat şi nu de
puţine ori am auzit comentarii de genul: ,, Domnul profesor , X aşteaptă să scrie ce îi
spunem noi. El nu contribuie cu nimic la rezolvarea problemei.,, Iată că spiritul critic se
manifestă la elevi.
Fără îndoială , este adevărat că acela care învaţă trbuie să-şi construiască cunoaşterea prin
intermediul propriei înţelegeri şi că nimeni nu pote face acest lucru în locul său.
Dar nu este mai puţin adevărat că această construcţie personală este favorizată de
interacţiunea cu alţii care la rândul lor învaţă. Dacă elevii îşi construiesc cunoaşterea
proprie ei nu o fac singuri. Să nu uităm că omul este fundamental social. Adevărata
învăţare este aceea care permite transferul achiziţiilor în contexte noi.
Este nu doar simplă individual activă, ci interactivă . Reciprocitatea este un stimulent al
învăţării.Când reciprocitatea este activă în cadrul unui grup în vederea obţinerii unui
rezultat , atunci par să existe procese care stimulează învăţarea individuală şi care conduc
pe fiecare la o competenţă cerută de constituirea grupului.
Gruparea şi sarcinile în care membrii grupului depind unul de celălalt pentru realizarea
rezultatului urmărit arată că :
 Elevii se implică mai mult în învăţare decât în abordările frontale sau individuale.
 Elevii odată implicati îşi manifestă dorinţa de a împărtăşi celorlalţi ceea ce
experimentează , iar aceasta conduce la noi conexiuni în sprijinul înţelegerii .
 Elevii acced la înţelegerea profundă atunci când au oportunităţi de a explica şi
chiar a preda celorlalţi colegi ceea ce au învăţat.
Iată câteva modalităţi de a forma rapid grupuri :
Cărţile de joc
Cartoane cu numere
Cartoane cu sinboluri
Aniversarea , alte materiale.
În acest mod , elevii se grupează odată cu distribuirea materialelor de lucru în funcţie de
marcajele ce le conţin. În şcoala centrată pe elev , profesorul capătă la prima vedere o
oarecare paloare-(înfățișare) căci, elevul este miezul problemei.
Succesul la clasă depinde de competenţele profesorului de a creea oportunităţile optime
de învăţare pentru fiecare elev. Profesorul acţionează mereu dar adecvat şi adaptat
nevoilor grupului. Ca să poată implica cu adevărat pe cel care învaţă metodele activ -
participative pun accentul pe procesele de cunoaştere şi nu pe produsele cunoaşterii. Ele
sunt:
Metode care ajută elevul să caute , să cerceteze , să găsească singuri ieşirea din
problemă . Să prelucreze cunoştinţele , să ajungă la reconstituiri şi sistematizări de
cunoştinţe.
Întrun cuvânt îl învaţă să lucreze independent.
Metodele de acest tip pun în acţiune , sub multiple aspecte , forţele intelectuale ale
elevului:
Gândirea , imaginaţia , memoria şi voinţa.
Pentru aplicarea metodelor intractive de grup este necesar mai mult timp , diversitate de
idei ,angajare în acţiune , descoperirea unor valori, responsabilitate didactică , încredere
în capacitatea personală de a le aplica creator pentru eficientizarea procesului instructiv-
educativ. Aplicarea acestor metode interactive de grup dezvoltă copiilor gândirea
democratică deoarece prin rezolvarea situaţiilor de învăţare ei exercită gândirea critică şi
înţeleg că atunci când analizează un personaj , comportamentul unui copil , ideea , fapta ,
nu critică personajul din poveste sau copilul , ci adultul. Metodele îi învaţă pe copii că un
comportament întâlnit în viaţa de zi cu zi poate fi criticat , pentru a învăţa cum să-l
evităm aducând argumente , găsind soluţii , dând sfaturi din care cu toţii învăţăm.
Aceste metode implica lucrul pe grupe mici de copii. Copiii înţeleg şi observă că
implicarea lor este diferită , dar încurajaţi îşi vor cultiva dorinţa de a se implica în
rezolvarea sarcinilor de grup. Grupul înţelege , prin exerciţiu , să nu-şi marginalizeze
partenerii de grup, să aibă răbdare , să coopereze şi să se tolereze reciproc.
Pentru fiecare găsind gestul , mimica , sfatul , întrbarea , lauda ,aprecierea , entuziasmul
în concordanţă cu situaţia dată şi totul va veni de la sine.
Cunoscandu-ne copiii şi problemele lor vom şti să alegem metodele optime şi vom
putea obţine rezultate şi avantaje pe care aceste metode ni le oferă . În cadrul fiecărei
metode copiii primesc sarcini de învăţare. Acestea sunt diferite de la o metoda /tehnică la
alta încât explorează o mare varietate de capacităţi. Sarcinile de lucru trebuie să
îndeplinească:
 Să fie transmis timpul alocat sarcinii de lucru 
 Să fie descrisă gradual 
 Să fie legată de viaţa reală 
 Să ofere posibilitatea copiilor de a se auto evalua , corecta , de a comunica
cu colegii 
 IÎ formularea întrebărilor să se folosească taxonomia lui Bloom 
 Limbajul adecvat vârstei şi sarcinii de lucru.
Între sarcinile de învăţare şi nivelul de asimilare de catre copii trebuie să existe
compatibilitate. Pentru rezolvarea sarcinilor de învăţare trebuie găsite cheile de
investigare: analize , comparaţii , investigţtii , experimente pe care copiii învaţă să le
folosească la descifrarea noilor concepte, idei , probleme.
Orice cadru care foloseşte această învăţare activă , dă dovadă de flexibilitate şi
adaptabilitate la cerinţele unui învăţământ modern. Cel mai greu este de luptat cu
rutina şi confortul unor metode deja uzate. Orice metodă trebuie mai întâi să te
documentezi , să citeşti , să adaptezi metodele activ – participative pentru nivelul
clasei pe care o conduci. A prelucra şi adapta metodele noi , de a învăţa tu ca profesor
- cum , cât , şi când să le aplici. Metodele trebuie introduse , pe paşi mici , pe secvenţe
pentru a da copilului timp să se obişnuiască cu noul stil de lucru , cu libertatea de
acţiune cu libertatea de a conlucra cu celălalt , de a forma o echipă , de a face primele
reţele şi legături între cunoştinţele asimilate anterior.
 De la un rol de dirijare şi ghidare , de transmiţător de informaţii , din toate domeniile
cadrul didactic trece treptat în umbră , lasând echipa să coopereze şi să descopere facând
conexiuni. Dacă cadrul didactic reuşeşte să treacă de barierele de confort oferite de
experienţa acumulată şi a varstei şi încearcă să se muleze pe noile cerinţe, cei mai
caştigaţi sunt copiii. Ei sunt deschişi întotdeauna spre nou , dorinţa de cunoaştere,
competiţia , au spiritul de joc înăscut iar beneficiul intelectual este deosebit.
Atmosfera din sala de clasă depinde în mare măsură de varietatea stilurilor de predare
pe care le utilizează profesorul . Atitudinea unui profesor entuziast este de regulă
contagioasă Predarea bazata pe metode active dublată de disponibilitatea profesorului de
a utiliza lauda şi încurajarea creşte implicarea copiilor în activităţi şi creează o atmosferă
pozitivă , lipsită de tensiune. Nivelul de interes al copiilor poate fi susţinut de menţinerea
unui nivel de activare adecvat . Folosirea metodelor interactive în realizarea activităţilor
din şcoli ajută copiii să-şi formeze personalitatea , să- şi descopere stilul propriu de
gandire şi acţiune , să şi-l modeleze. Într-un cuvânt, învață exersând – DEMOCRAŢIA.

AVANTAJELE ÎNVĂȚĂRII CENTRATE PE ELEV

 Capacitatea sporită de compresiune
 Gândirea critică
 Calități ale atenției bine conturate
 Motivația intrisectă pentru învățare
 Capacități empatice
 Atitudine tolerantă
 Stima de sine
 Atitudine pozitivă
 Autonomie de învățare
Ca efecte majore pe care strategia de implementare a învățământului centrat pe elev se
pot menționa:
 Creșterea calității actului educațional și a rezultatelor învățării
  Stimularea interesului elevilor și a cadrelor didactice de a se implica în proiecte
și programe educative curriculare,extrașcolare și extracurriculare la nivelul
fiecărei unități de învățământ
 Creșterea ratei promovabilității școlare
 Asigurarea șanselor egale de dezvoltare personală
 Ridicarea calității resursei umane în sistemul educațional
 Formarea resursei umane necesare dezvoltării societății cunoașterii.
EDUCAȚIA TRADIȚIONALĂ VERSUS EDUCAȚIA CENRATĂ PE ELEV.

Educația rămâne un factor-cheie când discutăm despre pregătirea generațiilor tinere

pentru viitor.

Structura educației tradiționale se bazează pe producția de masă, axându-se pe

învățarea elevilor într-o manieră fixă, rigidă, cu pretenția ca aceștia să se adapteze
sistemului. Modelul tradițional de predare presupune ca elevii să primească
informații și să le redea ulterior cât mai fidel. Se pune accentul pe însuşirea
conţinutului, vizând, în principal, latura informativă a educaţiei. Este centrată pe
activitatea de predare a profesorului, elevul fiind văzut ca un obiect al instruirii,
așadar comunicarea este unidirecțională. Educația tradițională are în principal un
produsul final, ca evaluarea fiind de fapt o reproducere a cunoștințelor. Are un
caracter formal care stimulează competiția. Relația dintre profesor-elev este
autocritică, disciplina şcolară fiind impusă.

Trăsături ale învățământului traditional:

Cunoștințe

Informativ

Produs

Evaluare ce generează ierarhii

Competiție

Educația centrată pe elev se bazează pe ajustarea procesului didactic pe

necesitățile elevilor, echitabilitate și atingerea obiectivului prim de a oferi fiecărui
copil șansa de a-și valorifica potențialul personal. Educația personalizată
încurajează elevii să participe activ la procesul de învățare, devenind astfel mai
motivați, mai proactivi și mai stăpâni pe cunoștințele acumulate.

Ea acordă prioritate dezvoltării personalităţii elevilor, vizând latura formativă a

educaţiei.

Este centrată pe activitatea de învăţare a elevului, acesta devenind subiect al

procesului educational.

Metodele educației centrate pe elev sunt pe acţiune, pe învăţarea prin descoperire,

orientate spre process. Sunt flexibile, încurajează învăţarea prin cooperare şi
capacitatea de autoevaluare la elevi, evaluarea fiind una formative. Stimulează
motivaţia intrinsecă.

Relaţia profesor-elev este democratică, bazată pe respect şi colaborare, iar

disciplina derivă din modul de organizare a lecţiei.

Trăsături ale învățământului centrat pe elev:

Capacități
Formativ
Proces
Evaluare cu rol ameliorativ
Cooperare

Prin metodele moderne, se încurajează participarea elevilor, inițiativa și

creativitatea.Din toate cele menționate, rezultă faptul că profesorul trebuie să-şi
schimbe concepţia şi metodologia instruirii şi educării, să coopereze cu elevii, să
devină un model real de educaţie permanentă, să se implice în deciziile
educaţionale, să asigure un proces didactic de calitate.

Bibliografie:

Dumitru, I., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest,

Timişoara, 2001.
Guţu, V., Dezvoltarea şi implementarea curriculumului în învăţământul
gimnazial: cadru conceptual, Grupul Editorial Litera, Chişinău, 1999.
Ionescu, M., Radu I., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001.
Marcu V., Filimon L., Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, Editura
Universităţii din Oradea, 2003.
Voicu-Popescu, Corina. Strategii didactice: definiții, delimitări conceptuale
În: EDICT- Revista educației, nr. 12/2017.
Mihai Diaconu, Ioan Jinga,Pedagogie București, editura ASE 2004.
Robert Dottrens, A educa și a instrui,București, Editura Didactică și Pedagogică
1980.