1.

Argumentaţi în ce măsură, la nivelul clasei/ grupei la care vă desfăşuraţi

activitatea, pot fi identificate aspecte sau situaţii care pun în evidenţă funcţiile
managementului;

Lumea în care trăim se află într-o continuă transformare, de aceea și noi ca viitore
cadre didactice trebuie să-i pregătim pe copii pentru a se integra cât mai bine în această
lume dezvoltându-le abilitățile de comunicare, organizare, rezolvarea sarcinilor,
planificare, lucru în echipă, socializare, de descoperire a identității și dobândire a
autonomiei.
Referindu-ne la managerierea unei grupe sau a unei clase vorbim implicit de
funcțiile pe care le presupune a fii un bun manager, și anume: prevederea/planificarea
care presupune în primul rând stabilirea unor obiective care vor fii atinse, resusele
umane respectiv materiale, stabilirea strategiilor care vor fii implementate,
monitorizarea activităților, evaluarea rezultatelor, dar și încadrarea în orizontul temporal
avut la dispoziție pentru îndeplinirea acestora, dacă ne gândim la faptul că un ciclu de
învățare în învățământul antepreșcolar,durează aproximativ 3 ani, respectiv, 5 ani în
învățământul primar.
O alta funcție importantă o constituie organizarea, stabilirea conținuturilor de
studiat, efectuarea proiectării didacice anuale și a unităților de învățare, adaptarea
conținutului ritmurilor și nevoilor educabililor, oarganizarea grupurilor de elevi,
menținerea disciplinei și extincția comportamentelor indezirabile, asigurarea unui
proces educațional activ și interactiv prin implicarea tuturor copiilor, stimularea lucrului
în echipă, a cooperarii și crearea relațiilor de parteneriat cu familia și comunitatea
pentru asigurarea succesului școlar.
Monitorizarea și coordonarea sunt deasemenea, două caracteristici exterm de
importante în activitatea de manageriere a unui colectiv de elevi, a căror aplicare
urmărește buna desfășurarea a procesului educativ atingerea finalităților propuse.
Controlul are rol reglator, asigurând verficarea strategiilor aplicate, a eficaității
acestora, obținerea feed-back-lui, și dacă este necesar, remedierea și eliminarea
disfuncțiilor apărute atât în procesul educațional cât și în cel managerial.

2. Cum pot fi aplicate principiile manageriale generale în conducerea clasei de

elevi?
Principiile manageriale se pot aplica astfel:
-planifică- activităţile instructiv‐educative sub forma planificărilor anuale, pe module
sau pe activităţi didactice folosind proiectarea didactică;
-elaborează proiecte pe unităţi de învăţare şi lecţii;
-stabileşte şi obiectivele;
-prin parcurgerea progamei școlare, structurează și adaptează conţinuturile în funcție de
prerechizitele colectivului de copiii;
-stabileşte orarul clasei;
-organizează -colectivul de elevi, stabilește regulile clasei prin consultarea elevilor,
recompensele, dar și consecințele abaterilor;
-activitățile clasei (excursii, vizite, cercuri);
- coordonează activităţile clasei în globalitatea lor, urmărind permanent sincronizarea
dintre îndeplinirea obiectivelor individuale ale elevilor şi cele ale clasei de elevi
- controlează activităţile elevilor pentru a verifica stadiul de realizare a obiectivelor;
-realizează ajustările necesare dacă feed-back-ul obținut nu este unul pozitiv, sau
obiectivele nu au fost îndeplinite.

3. De ce „managementul orientat către sarcină” nu este întotdeauna eficient în

condiţiile conducerii clasei de elevi?

Stilul managerial orientat spre sarcini se defineste astfel: gradul in care leader-ul se
angajează să delege îndatoriri și responsabilități unui individ sau grup. Aceasta presupune să
spună oamenilor ce au de facut, cum, când, unde, și cine anume să finalizeze sarcina. Stilul
orientat spre sarcini este caracterizat de comunicarea într-un singur sens, de la leader spre
adept Managementul orientat spre sarcini se definește astfel: gradul în care liderul se
angajează să delege îndatoriri și responsabilități unui individ sau grup.
Un lider orientat spre sarcini este cineva care se concentrează pe succesul general prin
îndeplinirea sarcinilor. Acest tip de lider nu îi pasă atât de mult de construirea relațiilor, cât îi
pasă de angajații să atingă anumite obiective într-un interval de timp prestabilit. Un lider
orientat spre sarcină vede un obiectiv, creează un plan pas cu pas pentru a atinge acel obiectiv,
creează un program de lucru și apoi se așteaptă ca lucrătorii să urmeze acel program și să
termine sarcina până la un anumit termen limită.
Managementul orientat spre sarcini nu este întotdeauna eficient în condițiile
conducerii clasei de elevi, deoarece poate avea dezavantaje precum:
-din cauza stilului directiv ar putea avea efecte negative asupra elevilor din clasele mai
gimnaziale sau liceale, aceștia preferând un stil cooperativ și democratic;
-motivație scăzută a elevilor, pentru că nu toți elevii sunt la fel de comiuncativi și sociabili sau
nu toți au șansa de a-și exprima opiniile și atunci se pot simți neglijați sau lăsați pe dinafară;
-unii copii au un ritm mai lent de rezolvare a sarcinilor și atunci aceștia ar putea ăîrea mai
puțin pregătiți;
-creativitate redusă a elevilor care nu au oportunitatea de a-și exprima ideile pentru că nu
primesc validarea de care au nevoie pentru a știi dacă ceea ce au realizat este corect sau greșit;

Managementul orientat spre sarcini poate fi eficient în anumite situații, cum ar fi:
-la copiii din învățmîntul primar și preșcolar;
-când sarcinile sunt simple și rapide;
-când timpul este limitat;
-când elevii au un nivel scăzut de competență sau încredere în sine;
-când profesorul adoptă un stil autoritar.
În concluzie, managementul orientat spre sarcini poate fi un stil de conducere util în
anumite contexte, dar nu este recomandat să fie folosit exclusiv sau preponderent în condițiile
conducerii clasei de elevi. Un stil mai echilibrat, care ține cont și de nevoile și interesele
elevilor, poate fi mai eficient și mai satisfăcător pentru toți cei implicați.

4. Care dintre stilurile manageriale este mai eficient la nivelul clasei de elevi?
În clasele primare stilul adoptat trebuie să fie democratic, bazat pe reguli și
consecințe stabilite de comun acord. Acestea fiind fixate prin activități de dezvoltare
personală, activități de lucru în echipă, studii de caz, astfel încât copiii să înțeleagă
importanța valorilor comportamentale și morale, a empatiei, a diferenței dintre un
comportament dezirabil și indezirabil, să-și dezvote abilitățile de autoreglare
comportamentală, aceste demersuri urmărind transformarea clasei într-un colectiv unit
bazat pe respect, pe încredere, pe cooperare și colaborarea, așa încât activitatea
instructiv-educativă să se desfășoare într-o ambianță pozitivă și destinsă.

5. Există vreo legătură între vârsta elevilor şi stilul managerial al cadrului

didactic? Explicaţi şi comentaţi
În opinia mea stilul managerial adoptat diferă în funcție de vârsta copiilor, Dar nu
putem vorbi despre adoptarea unui anumit stil managerial, cadrul didactic apelează la o
varitetate de stiluri în funcție de evolulția grupei, respectiv a clasei. La grădiniță am putea
aborda un stilul directiv copii fiind perioada în care trebuie să-și însușească anumite reguli
de comportament, de igienă, de socializare, dobândesc cele mai importante achiziții de
relaționare, de comunicare, de vehiculare au unui ansamblu de idei, de orientare (Stan, l.,
2014, p.110), aceștia ne având interiorizate regulile și modele de conduită, necesită
motivare externă, îndrumare în depășirea obstacolelor pentru dobândirea autonomiei
în ,,etapa preșcolară se vizează asimilarea mesajelor ce vor fii valorificate în școala primară
pentru a realiza următorul nivel al educației elementare’’ (Stan,L. 2014, p.111). De aici și
necesitatea unui stil autoritar, copiii reușind să speculeze slîbiciunile și afinitățile noastre,
încercând să scape de aplicarea normelor stabilite în cadrul grupei.
În clasele primare stilul adoptat trebuie să fie democratic, bazat pe reguli și consecințe
neaplicării lor, acestea fiind stabilite de comun acord, vârsta lor permițând o mai bună
înțelegere a regulilor, a relațiilor intrepersonale. Pentru urmărirea reacțiilor și
comportamentului elevilor și stilul laisse-faire, constituie o un exercițiu necesar pentru a
putea obține un feed-back, în ceea ce privește comportamentul pe care copiii tind să-l
adopte în anumite situații.
Datoria noastră fiind pe lângă a-i conduce printre cunoștințe și a-le transmite valorile
importante să-i responsabilizăm, să l-e ascultăm opiniile, să-i validăm și să-i încurajăm
pentru a-le crește stima și încrederea în sine să-i ajutăm în dezvoltarea gândirii critice
astfel încât să-și poată suține și argumenta oțiunile și opiniile.

6. Care dintre rolurile pe care le adoptă cadrul didactic consideraţi că este mai
important? De ce?

În opinia mea fiecare rol al cadrului didactic are o însemnătate deosebită și pentru a fii un
bun manager al unei clase sau grupe de copii trebuie să înveți și să stăpânești cât mai bine
fiecare rol și de facilitator, de expert, model, lider, profesionist, model. Dar dacă ar trebui să
optez pentru un rol, acela ar fii cel de model. Pentru copii doamna învățătoare sau doamna
educatore reprezintă o a doua mamă, persoana cea mai de încredere după ea și de aceea noi
trebuie să fim un exemplu cât mai bun pentru copiii pe care îi îndrumăm, exemplu de
profesionișiti, de prieteni, de lideri, de consilieri, de mediatrori, de călăuză. Pentru că în ochii
copiilor cuvântul doamnei educatore/învățătoare este ,,lege’’ și atunci noi nu ne putem
permite să-i dezamăgim în nici un fel.

7.Care este structura unei strategii de intervenţie în situaţia de criză

educaţională?
Operaţia de gestionare a crizelor presupune iniţiativă managerială prin
excelenţă care se organizează, se conduce şi se desfăşoară după legităţi, principii şi
reguli cu specific managerial.
Romiţă Iucu defineşte criza educaţională astfel: ,,un eveniment sau un complex de
evenimente inopinate, neaşteptate dar şi neplanificate, generatoare de periculozitate
pentru climatul, sănătatea ori siguranţa clasei respective şi a membrilor acesteia’’. (Iucu,
R.2006, p.191).
Având în vedere că în colectivul clasei de elevi, fiecare component are un
temperament diferit, un mod de a reacționa și de a se autocontrola diferit, fiecare situație
de criză necesită un anumit mod de reacție.
 După cum menționează Romiță Iucu, situația de criză educațională prezintă
următoarele caracteristici:

 ,,beneficiază de o izbucnire instantanee, declanşându‐se fără avertizare;

 debutează de obicei prin afectarea sistemului informaţional: viciază mesajele,

îngreunează comunicarea prin obstaculare permanentă, prin destructurarea canalelor,
urmărind instaurarea stării de confuzie;

 facilitează instalarea climatului de insecuritate;

 generează stări de panică prin eliminarea reperelor de orientare valorică

8. Puteți enumera și alte modalități de prevenire a eventualelor probleme de

didsciplină în contextul clasei de elevi?
,,Gestionarea crizelor, a conflictelor reprezintă un proces de identificare a
situaţiilor‐problemă, potenţiale sau manifestate, de prevenire sau soluţionare a
acestora’’.(Niculescu, M., p.168).
Conform doamnei Maria Niculescu,, un management eficient al clasei presupune
în principal prevenirea, respectiv adoptarea tuturor măsurilor pentru a evita situaţiile de
criză educaţională. Multe dintre situaţiile de criză educaţională se referă la probleme
disciplinare, iar intervenţiile cadrelor didactice vizează modificări comportamentale
pentru acei elevi care manifestă comportamente nedorite ori ameninţă echilibrul
grupului. Strategiile manageriale privind evitarea şi limitarea cazurilor de
criză educaţională şi abateri disciplinare comportă următoarele etape:
1. prevenirea care poate fi realizată prin: întărire pozitivă sau negativă (non‐verbală,
verbală) sau eliminarea unor comportamente nedorite;
2. intervenţia propriu‐zisă cu: interpelarea imperativă; asumarea consecinţelor;
planul individual de intervenţie.
Măsurile de prevenire a crizei pot să se refere la:

 percepţia corectă a actorilor educaţiei (de exemplu, prezentarea membrilor

echipei/grupului/clasei, dezvoltarea scopurilor şi obiectivelor comune, planificarea
comunicării);

 pregătirea necesară pentru funcţionarea în echipă/grup;

 dezvoltarea şi utilizarea normelor şi regulilor echipei/grupului;

 prezentarea informaţiilor referitoare la etapa în care se află dezvoltarea organizaţiei;

 identificarea problemelor care stopează performanţa echipei/grupului înainte ca

acestea să devină preocupări şi îngrijorări care să copleşească întreaga clasă;
 evaluarea permanentă a feed‐back‐ului membrilor echipei/grupului, a conexiunii
inverse sau a retroacţiunii legate de problemele interpersonale care împie‐
dică performanţa echipei/grupului;

 evaluarea feed‐back‐ului echipei/grupului în legătură cu prestaţia profesorului

manager şi identificarea nemulţumirilor şi cerinţelor echipei/grupului în
legătură cu măsurile luate de acesta;

 monitorizarea periodică a eficienţei echipei/grupului şi a şedinţelor realizate’’.

(Managementul problemelor disciplinare, 2006, p. 169)

9. Este pedeapsa o modalitate de rezolvare a abaterilor disciplinare? Argumentaţi

răspunsul!

Nu sunt deacord cu pedeapsa ca și corecție fizică, dar disciplina fără consecințe

punitive nu cred că îți poate atinge scopul.
În opinia mea impunerea regulilor și a limitelor în comportamentul copilului
reprezintă una dintre cele mai bune metode de educație. De la vârste fragede copilul
trebuie ajutat să înțeleagă faptul că există anumite limite în comportamentul său care
odată ce le-a depășit vor apărea anumite consecințe, interdicții, restricții de la anumite
activități care-i fac plăcere, restricționarea folosirii gageturilor sau a televizorului,
limitarea recompenselor dulci.
Unii psihologi recomandă disciplina pozitivă, accentuarea comportamentelor
pozitive. Abordarea acestui model de educație constă în încurajarea comportamentelor
pozitive, pe care copilul tău ai dori să le aibă și evitarea atragerii atenției asupra
comportamente negative. Aceasta nu inseamnă ignorarea comportamentului negativ și
sancționarea lui, dar se evită crearea de agitație în jurul acestor comportamente nedorite.
În schimb copilul va fii lăudat și apreciat pentru comportamentul său pozitiv și pentru
respectarea reguluilor.

10. Cum credeţi că se poate „apăra” profesorul-manager de tendinţele de

„negociere ascunsă” ale elevilor?
Negocierea ca forma de întâlnire dintre două părti. (Scott, Bill, 1996) în scopul
realizării unei înțelegeri. Pentru managementul clasei negocierea din perspectiva
elevilor îmbracă două forme explicită - consensual, deschisă, și implicită -ascunsă, cu
elevi care vor încerca să exploreze limitele de toleranță ale culturii normative explicite,
determinandu-l pe profesor să accepte anumite lucruri care depășesc normalitatea
explicită clasei.
 Aceste comportamente se pot gestiona prin buna cunoaștere a psihlogiei elevilor
și menținerea caracterului ferm și imparțial al cadrului didactic, menținerea unei relații
deschis între porofesor și elev.

11. De ce strategiile bazate pe rutină nu sunt eficiente în multe cazuri în care

apar probleme educaţionale?
În rezolvarea unei situații de criză cadrul didactic trebuie să ia o decizie pentru
reglarea situației, aceasta poate fii după gradul de cunoaștere a efectelor, o decizie de
rutină, luată în baza unor algoritmi cunoscuți, sau o decizie creatoare fără suport
existent care implică incertitudine. De obicei copii speculează foarte bine modul de
acțiune al cadrului didactic, cât de ferm este în aplicarea sancțiunilor, predictibilitatea
modului său de a acționa. În acest caz dacă copilul nu se află la prima abatere a deslușit
modul în care profesorul acționează și îți asumă consecințele faptelor sale, pentru care s-
ar putea ca aceste conscințe să fie îngăduitoare și să nu-i afectze în nici un fel activitățile
sau lucurile care îi fac plăcere.

12. De ce „ironizarea” în faţa clasei a elevilor-problemă nu este o strategie

eficientă?

Ironizarea unui copil în fața celorlați, pe lângă faptul că este o metodă greșită, îi
afectează acestuia stima de sine, pierderea încrederii în sine și de expunere a opiniilor, îl
face să acumuleze mai multă tesiune și agresivitate, care poate degenera în violență,
având efecte total opuse celor așteptate. Corectarea unui comportament indezirabil,
disrupiv trebuie să se facă cu calm și răbdare profesorul condamnând coportamentul iar
nu elevul.

13.Cum interpretaţi relaţia dintre timpul profesorului şi timpul elevului?

În desfășurarea procesului instuctiv-educativ, lecțiile se desfășoară într-un timp
determinat. Cadrul didactic trebuie să-și uitilize abilitățile de manager în desfășurarea
activităților într-o durată de timp determinată astfel încât să-și atingă toate obiectivele
propuse pe parcursul activității, să poată desfășura o activitate prin care să-i impice activ
pe toți elevii și să-i mentțină focusați și motivați în realizarea sarcinilor, dar mai ales să
împiedice manifestarea comportamentelor disruptive care ar putea perturba activitatea
elevilor.
 Pentru pregătirea activtăților de învățare profesorul își alocă o anumită perioadă de
timp pentru planificare, documentare, alegerea metodelor de lucru, stabilirea strategiilor,
pregătirea materialelor, urărind o desfășurare cât mai bună aprocesului educativ.
Timpul elevilor se referă la timul necesar rezolvării sarcinilor, documentării și
pregătirii pentru școală.

14. De ce sunt importante rutinele pentru eficientizarea timpilor educaţionali?

Rutinele sunt imporatnte pentru reducerea timplor morți, dacă elevi cunosc rutina
desfășurării unei activități, atunci vor urma automat firul desfășurării acțiunii,
pregătindu-se pentru fiecare etapaă a lecției.

15. De ce este important pentru un profesor să cunoască stilurile de învăţare specifice

elevilor din clasa pe care o dirijează? Argumentaţi!

Cunoșterea stilurilor de învățare este foarte importantă pentru cadrul didactic,

deoarece acesta în calitate de manager, este cel care parcurge programa școlară
efectuează proiectarea didactică anuală, pe unități de învățare, structurează și
organizează activitățile de învățare ale educabililor , realizează transpoziția didactică,
dertemină starea de pregătire a elevilor, ceea ce ar fii mai dificil dacă, cadrul didactic nu
ar cunoște stilurile și ritmurile de învățare specifice elevilor din clasa sa.

Bibliografie:
Iucu, Romiţă, Managementul clasei de elevi.Aplicaţii pentru gestionarea situaţiilor
de criză educaţională, ed.a 2‐a rev.,2006, Editura Polirom, Iaşi;
Iucu, Romiță, Managementul clasei de elevi. Fundamentări teoretico-aplicative,
2000, Editura Polirom, Iași;
Niculescu, Maria, Managementul clasei- curs universitar, 2016, Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
Scott, Bill, Arta negocierii, 1996, Editura Tehnica, București;

Stan, Liliana, Pedagogia preșcolarității și școlarității mici, 2014, Editura Polirom

Iași;
Microsoft Word - MODELUL LEADERULUI SITUATIONAL- Miclaus
(academiacomerciala.ro)
Stiluri de leadership orientate spre sarcini versus oameni - Ziua De Sud
(ziuadedolj.ro)
https://www.copilul.ro/comunicare-copii/educarea-copiilor/cum-disciplinezi-
copilul-fara-sa-aplici-pedepse-a10458.htm
gestionarea_situatiilor_de_criza_in_clasa.pdf (ssmalex.ro)