Managementul școlii ideale

Masterand: Hanches Otilia

PABD II

Intoducere

Cuvântul școală, etimologic semnifică în latină scară, o „scară a cunoaşterii”,

a ascensiunii spirituale, find de fapt temelia, fundația unei constructii spirituale, a
cunoaşterii pentru om ca individ sau pentru societate în general. In limba greacă,
scoala semnifică o casă a bucuriei pe care profesorul o poate transforma în casa unor
experiente de învățare în bucurie, motivație și dorința de a cunoaste mai mult.

Idealul școlii transpus în profesor

Prin urmare, într-o școală ideală sunt esențiali profesorii, calitătile și proiectele
acestora. Cum sunt profesorii, așa este și acea școală care poate tinde sau nu spre o
școală ideală, adică o școală a bucuriei de a experimenta cunoaștere, de a dezvolta
competențe științifice, tehnice, lingvistice, digitale, sociale.
Elevii liceului HCC Alba Iulia, și-au exprimat opinia cu privire la portretul
profesorului ideal, așadar, aceștia spun:
„Profesorul ideal” în opinia noastră a elevilor ar trebui să fie o persoană
răbdătoare, un bun strateg, să fie experimentat, să dea dovadă de tact pedagogic, să
fie glumeț, un bun actor, să aibă spirit de inițiativă, să fie înțelegător, inteligent,
ingenios, carismatic, democrat, știe să se impună într-un mod respectuos, știe să
capteze atenția, este creativ, sociabil, empatic, optimist, corect, îi place să se implice,
iubește copiii, știe cum să raporteze materia predată la viața de zi cu zi, este un om
bine organizat, original, deschis la nou, înțelept, fără prejudecăți, binevoitor,
extrovertit și este pasionat de munca lui.1
În societatea de azi, tot mai globalizată si digitalizată, profesorul nu mai
poate fi deținătorul cunoștințelor în mod unilateral așa cum era până în secolul XIX

1
Articol disponibil în online: https://hcccdi.wordpress.com/2016/09/16/scoala-ideala/, accesat în data de
28.01.2022
și XX. El nu mai trimite „pârghii” din înaltul scării cunoașterii pentru ca învăţăceii
să urce spiritual ci devine partener de învățare, urcă scara solidar în echipă, devine o
busolă în mișcare, înarmat cu direcții de traseu și argumente, cu motivație și empatie,
dialog și feedback, potrivit algortitmului inteligentelor multiple a lui Gardner. La
randul sau, Peter Senge, în cartea sa „Școli care învață” (p.59), afirmă că „toate
ființele umane sunt născute cu talente unice. Funcționarea sănătoasă a oricărei
comunități depinde de capacitatea acesteia de a dezvolta talentul fiecărei persoane.
Spre exemplu, atunci când ținem în brațe un nou-născut, nu vedem un copil deștept
sau un copil prost. Vedem miracolul vieții care se creează singură. Pierderea acestui
sentiment reprezintă cel mai mare preț pe care îl plătim sistemului nostru de educație,
în școală și în afara ei”.
După anii 2000, o dată cu era Internetului, a rețelelor de socializare profesorul
încetează să mai reprezinte reperul absolut al informațiilor și valorilor. El devine un
mentor, un facilitator în procesul de învățare. Profesorul devine un partener esențial
al procesului învățării, devine profesorul-busolă, cel care arată directia, care dezvoltă,
creează dezvoltă și facilitează parteneriate cu stakeholderii: cu parinții/ familia, cu
autoritătile centrale și locale/ cu comunitatea / mediul asociativ. Toți acești actori
educaționali contribuie la devenirea si pregătirea unui tânar pentru viata, societate/
pentru viitoarea sa inserție pe piața muncii.

Stategii de dezvoltare a cadrelor didactice

Așa cum un profesor trebuie să creeze condiții care să susțină și să încurajeze
succesul elevilor, districtele școlare trebuie să sprijine dezvoltarea profesională a
profesorilor. Așadar, în managementul școlii ideale ar trebui să se cuprindă stategii de
dezvoltare a cadrelor didactice
Astăzi, dezvoltarea profesională parcurge o gamă variată de la ateliere unice
până la o dezvoltare profesională mai intensivă încorporată în locuri de muncă, care îi
face pe profesori să învețe în mediul de zi cu zi în care lucrează, mai degrabă decât să
fie scoși să participe la o formare externă.
Cu toate acestea, raportul Centrului pentru Educație Publică al Asociației
Consiliilor Școlare Naționale, „Predarea profesorilor”, a remarcat că cea mai mare
parte a dezvoltării profesionale astăzi este ineficientă, deoarece nici nu schimbă
practicile de predare și nici nu îmbunătățește învățarea elevilor.
 Dezvoltarea profesională a profesorilor poate fi insuficientă în numeroase
moduri, inclusiv:
 Prea multe obiective și priorități (și uneori conflictuale) care concurează pentru
timpul, energia și atenția profesorilor.
 Așteptări nerealiste cu privire la cât timp va dura școlilor și profesorilor să adopte
și să implementeze obiectivele.
 Evenimente de formare de dezvoltare profesională care nu sunt adecvate ca
dimensiune, sferă sau structură pentru a sprijini învățarea de noi idei sau abilități.
Adunarea a 100 de profesori într-o singură sală pentru un eveniment de formare
nu le va oferi niciodată timpul de care au nevoie pentru a reflecta asupra
materialului, pentru a pune întrebări, pentru a-și asculta colegii sau pentru a trece
prin activități pentru a le îmbunătăți înțelegerea.
 Lipsa sprijinului pentru implementarea de către profesori a noilor practici de
instruire. Cercetările arată că există un decalaj de implementare în dezvoltarea
profesională a profesorilor. Ei pot să învețe, să înțeleagă și să fie de acord cu o
nouă idee sau tehnică prezentată într-un atelier, dar le este greu să pună în
aplicare acea idee fără sprijin continuu.
 Eșecul de a oferi profesorilor feedback despre modul în care implementarea
noilor abilități afectează învățarea elevilor.
 Modul în care districtele pot transforma dezvoltarea profesională a profesorilor
Așa cum fiecare elev învață diferit, profesorii au multe stiluri de învățare
diferite și se confruntă cu o varietate de circumstanțe în clasă. Raportul CPE afirmă că
orice inițiativă de dezvoltare profesională trebuie să recunoască faptul că „predarea
este în mod inerent complexă și nuanțată” și să promoveze abilitarea profesorilor prin
intermediul comunităților profesionale de învățare.
Potrivit raportului, dezvoltarea profesională eficientă oferă:
 Instruire continuă pentru o perioadă semnificativă de timp. Dezvoltarea
profesională continuă oferă profesorilor timp să învețe și să implementeze noi
strategii. Potrivit raportului, studiile au concluzionat că profesorii pot avea nevoie
de până la 50 de ore de instruire, practică și coaching înainte ca o nouă strategie
de predare să fie stăpânită și implementată în clasă.
 Sprijin pentru profesori în etapa de implementare. Potrivit „Realizările elevilor
prin dezvoltarea personalului”, profesorii iau în medie 20 de exemple separate de
practică pentru a stăpâni o nouă abilitate, iar acest număr poate crește dacă
 abilitate este excepțional de complexă. Oferirea de sprijin abordează provocările
asociate cu schimbarea unei practici în clasă.
 Oportunități de învățare activă pentru profesori. Aceste activități pot include
lecturi, jocuri de rol, discuții deschise, modelare în direct și vizite la clasă. În timp
ce multe forme de învățare activă îi ajută pe profesori să descifreze concepte,
teorii și practici bazate pe cercetare în predare, s- a demonstrat că modelarea noii
practici îi ajută pe profesori să înțeleagă și să aplice un concept și să rămână
deschiși să-l adopte.

Vizinea si misiunea oricărei școli care tinde spre „ideal” urmărește prin
procesul de învățare echitabil şi de calitate, achiziția unor competențe care să le
permită tinerilor să fie pregatiti pentru provocările unei societăți tot mai globalizate
și digitalizate , să învețe pe tot parcursul vieții prin oportunități de învățare în toate
etapele vieții.
Un exemplu pertinent în acest sens este studiul Vocea Elevilor, realizat de
SuperTeach, un ONG din domeniul educațional, a strâns opiniile a 600 de elevi din
clasele VII-XII, acolo unde predau profesorii din comunitatea organizației. Concluzia
studiului este că elevii anilor 2020 cer schimbarea sistemul de educație, știu cum
trebuie să arate școala ideală, dar, mai ales, cum ar trebui să fie profesorul: un mentor
care să îi ajute să facă performanță și care să le fie tovarăș de drum în pregătirea
pentru viață. Concret, conform studiului, 82% dintre elevii chestionați susțin că le-ar
plăcea să fie evaluați pe baza proiectelor creative, iar 71% pe baza proiectelor făcute
în echipă. Ei consideră modalitatea de notare clasică, prin ascultarea lecției și
verificarea testelor, ca fiind una învechită. Mai mult, 83% dintre ei vor să aibă o
relație de prietenie cu profesorul, adică vor ca acesta să treacă dincolo de materia pe
care trebuie să o predea, să se aplece asupra nevoilor și necesităților lor reale. Noua
generație rezonează cu un alt tip de predare – dinamic, creativ, digitalizat. Nu mai
putem să le cerem elevilor să fie doar receptori, într-o lume în care informația este
peste tot, iar ei au nevoie să treacă la un alt nivel de înțelegere
In viziunea existentialistă a lui Jean-Paul Sartre, (Existenţialismul este un
umanism), omul nu este altceva decât propriul său proiect, nu există decât în măsura
în care se realizează pe el însuşi, nu este nimic altceva decât ansamblul actelor sale.
Concluzionând, rolul și proiectul central al „scolii ideale” este formarea unor viitori
cetățeni europeni activi și responsabili pentru piata muncii de maine. Doar prin
Educație, fiecare om, fiecare individ poate atinge cea mai buna variantă a sa, poate
să devină creatorul constient al propriului său proiect, să devină suma actelor sale.
Este nevoie ca structura educațională să fie orientată în jurul maximizării potențialului
fiecărui elev, iar profesorii, din postura de mentori și facilitatori la clasă, să încurajeze
reflecția și învățarea de valori practice de-a lungul întregii vieți.
Prin urmare o Școală ideală este o şcoală a bucuriei, echitabilă, de calitate,
flexibilă la nivel de parcurs de formare, o școală digitală cu profesori și elevi digitali
folosind un mix inteligent de metode și strategii didactice comunicativ-acţionale.

Concluzie

O Scoală ideală vizează dezvoltarea competențelor durabile pentru un viitor

Spațiu european al educației care ar avea posibilitatea să valorifice întregul potențial
al educației și culturii, ca factori motrici ai creării de locuri de muncă, ai echității
sociale și ai cetățeniei active, precum și ca mod de a trăi identitatea europeană în
deplina sa diversitate.
Școala ideală este de fapt despre a învăța să înveți, inclusiv să saluți, să
mulțumești celorlalți pentru ajutorul dat în devenirea ta, să respecți mediul în care
evoluezi, de la curățenia din natură până la cea umană, să aduci plus valoare
propriului tău proiect de dezvoltare personală și profesională.
Doar învățând să învățăm despre noi și despre ce ne înconjoară, în mod solidar,
digital, flexibil, vom reuși să devenim și să valorăm mai mult decât simple cifre, rate
de promovare la examenele naționale.
 Referințe webografice
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32018H0604(01)&from=EN
https://revistaprofesorului.ro/o-scoala-perfecta/
https://revistacariere.ro/inspiratie/educatie/vocea-elevilor-scoala-ideala-pentru-adolescentii-anului-
2020/