Motto: „Oricine renuntă să învețe este bătrân,chiar dacă are 20 sau 80 de ani.

Oricine continuă să
învețe rămâne tânăr.Cel mai important lucru în viață este să-ți păstrezi propria mintea tânără”

Henry Ford

Într-o societatea aflată în permanentă schimbare, fiecare dintre noi, mai ales cadrele didactice ,
ne confruntăm cu nevoia de a dobândi noi competenţe, de a ne împrospăta bagajul de cunoştinţe
şi abilităţi, frecventând programele de perfecţionare profesională continuă.Deseori, recunoaştem
cu sinceritate,progresul carierei este condiționată de mai mulți factori precum: constrângeri
politice, sociale şi economice,legături cu persoane „importante”, responsabilităţi de familie,
evenimente deosebite, calitatea managementului carierei.

Omul îşi modifică permanent personalitatea datorită proceselor psihologice de învăţare şi

formare, ceea ce conduce la îmbogăţirea cunoştinţelor, lărgirea orizontului de cunoaştere şi
dezvoltarea profesională şi, ca o consecinţă, chiar la schimbarea carierei pe parcursul vieţii. Aşa
se explică faptul că în aproape toate ţările lumii au avut şi au loc reforme în domeniul educaţiei şi
învăţământului. Dezvoltarea carierei este determinantă de dezvoltarea personală care se produce
în timp, în funcţie de experienţa căpătată, dar şi de legislaţia specifică (de care m-am lovit și eu)
aș putea aminti de aceaa obligaţie de a susţine examenul de definitivat ori necesitatea de a urma
cursuri de formare continuă pentru acumularea creditelor de dezvoltare profesională.

Un curs de formare potrivit profesiei ,care la rândul său îți folosește in desfășurarea activității la
clasă ,este util și eficient deoarece găsești mai mereu ceva de făcut. De fiecare data esti preocupat
să pui în aplicare competențele acumulate, de a impartasi experienta si celorlalti. Pe langa
formarea initiala apare permanent necesitatea unei formari profesionale continue, care pe langa
tactul pedagogic al fiecarui cadru didactic, pe anii de experienta acumulati in modelarea
personalitatilor, poate dobandi competenetele necesare unui profesor ”eficient„. El vede în actul
instruirii un proces de deschidere a minţii, de clarificare a ideilor, de cultivare a motivaţiei
interiore şi a respectului de sine. În urma parcurgerii unor programe de formare corespunzătoare,
potrivite sistemului de invatamant si schimbarilor sale fiecare dascăl muncește pentru a cultiva
elevilor interesul de a lucra cu cartea , de a ”învăţa cum să înveţe,”.

Nota aparte a cursurilor de formare, modalitatea desfășurării,profesionalismul dar și ”calitatea

umana a managerului de curs” mi-au schimbat viziunea și mi–au dat motivația de a întâmpina cu
căldură aspiraţiile micilor curiosi pe care-I educ, m-au determintat sa investighez cu rabdare
înclinaţiile lor tratându-i după nevoi. Am stiut cum sa-i atrag discret la o participare activă în
procesul de învăţare, (in cazul in care activitatea desfasurata devenea plictisitoare).
Pregatirea initiala din liceul pedagogic este esentiala conform unor colege cu ani mai mulți în
spate de experiență dar aceasta pregatire nu poate rezista peste timp, nu poate face fata
schimbarilor din domeniul educatiei, noilor metode de predare, de desfasurare a activitatilor cu
noile generații de copii.
Terminologia trecerii „de la meserie la profesie” (meseria reprezintă rezultatul unei asimilări
intuitive, imitative, prin ucenicie, iar profesia presupune un set de cunoştinţe şi competenţe
descrise şi structurate într-un model profesional articulat prin standardele profesionale)
evidențiază, din punctual meu de vedere, profesionalismul unui cadru didactic cu o formare
continua adecvata. Un asemenea dascal conferă stilurilor didactice folosite eficienţă şi strălucire
prin îmbinarea armonioasă a strategiilor alese în funcţie dedirijare/nedirijare. Se impune
preocuparea pentru orizontul profesional şi cultural, pentru receptivitatea la idei şi experienţe
noi, independenta în gândirea şi acţiunea didactică. Astfel acest tip de cadru didactic constituie
un model de profesionalism pentru debutanţii din învăţământ.

Profesia didactică,perfectionarea prin diferite moduri, presupune permenenta formare şi

dezvoltare a cadrului didactic astfel încât acesta să poată să îi poată oferi celui pe care îl învaţă o
perspectivă clară asupra domeniului pe care îl predă.

Fiecare dascăl se angajează astfel într-un proces de formare care îi va dezvolta cariera periodic
pănă la finalul acesteia, îi va imbogati experienta si de ce nu îi va ușura munca, prin aplicarea
noilor metode de abordare a disciplinelor curriculare.

Ne-am putea întreba , cum este un profesor bun? Este profesorul preferat, un profesor bun? Cred
ca profesorii buni sunt cei cărora le place să predea, tratează oamenii în mod egal, le spun
copiilor cum se descurcă, sunt încurajatori, stârnesc interesul pentru materia lor, ascultă opiniile
tinerilor, sunt îngăduitori cu elevii care au nevoie de ajutor.

La finalizarea unui program de formare, ramâi entuziasmat de importanta informatiilor, de

maniera prezentarii si transmiterii acestora. Si nu numai atat, ( in conditiile in care educabilii
nostri sunt tot mai energici, beneficiaza de multe surse de informative, sunt mult mai receptivi si
curiosi), ”inveti”, la randul tau,cum să le captezi elevilor atenţia şi să le-o menţii pe tot parcursul
lecţiilor, , să predai accesibil şi convingător noile cunoştinţe, să creezi situaţii de învăţare
adecvate, să dirijezi învăţarea şi să obţii feed back, ori de câte ori este nevoie, să evaluezi prin
metode variate.

Toate acestea focalizează atenţia asupra necesităţii formării continue a cadrului didactic,
formarea constituindu-le ca o provocare în cadrul procesului de modernizare a sistemului de
educaţie. Formarea continuă a cadrului didactic este reglementată şi obligatorie, trebuiend să
asigure evoluţia în carieră a cadrului didactic, perfecţionarea în acord cu propriile nevoi dar şi cu
ale elevului şi ale societăţii.

Schimbarea permanenta a curriculumului, reformele la nivel European in domeniul educatiei,

impun o cunoaştere în profunzime a disciplinei de predat. Acest lucru nu se poate realize numai
prin studiu individual, ori prin experienta la catedra. Sunt necesare programe de formare specific,
fie la nivel superior organizate prin intermediul universitatilor, fie cele organizate de CCD-uri,
sau alte organisme responsabile cu formarea cadrelor didactice. Numai asa, noi cei din preajma ”
minunilor pline de viata” , putem crea, imbogati, modifica organiza spaţiul scolar pentru a capta
şi susţine interesul elevilor, pentru a favoriza utilizarea cât mai eficientă a timpului, utilizand si
cunoscand un ”repertoriu” vast de metode si tehnici de predare

Parcurgerea modulelor de formare sustin calitatea noastra a cadrelor didactice ca modele de

persoane educate, exemplificând virtuţile pe care ne străduim să le inspiram elevilor lor —
curiozitate, toleranţă, onestitate, cinste, respect faţă de diversitate şi aprecierea diferenţelor
culturale - şi capacităţile care sunt necesare pentru dezvoltarea intelectuală. Astfel,străduindu-se
să-şi îmbunătăţească stilul de predare,( in urma perfectionarii, formarii si dezvoltarii
profesionale) profesorii, îşi examinează critic activitatea proprie, se străduiesc să-şi aprofundeze
cunoaşterea, să-şi îndrepte judecăţile şi să-şi adapteze predarea la noile descoperiri,idei, teorii.

Fiecare dintre noi, trebuie sa participam la cursurile de formare, nu numai pentru acumulare de
credite, nu numai ca uneori ni se impun, ci pentru a devein niste profesori competenti care
contribuie la eficacitatea şi eficienţa şcolii ,pot evalua progresul şcolii. In acelasi timp, cadrele
didactice competente înţeleg modul în care elevii se dezvoltă şi învaţă, fiind conştienţi de
influenţa contextului şi a culturii asupra comportamentului.Imaginea profesorului competent, un
fel de rezultat aşteptat al proceselor de schimbare şi transformare iniţiate în sistemul de
învăţământ, in conditiile actuale presupune o anumita perspectivă asupra formării - iniţiale şi mai
ales continue a profesorilor care să răspundă nevoilor reale. Competenta este adesea asociata cu,
capacitatea de a comunica, decide, selecta, evalua date, informatii, relatii..Ea presupune “a sti”,
“a sti sa faci” dar si “a sti sa fii”, a avea atitudini care sa sustina actiunea prezenta cât si
devenirea.

Analizând programele de formare şi dezvoltare profesională din diverse sisteme deînvăţământ,

putem concluziona că demersurile formative eficiente sunt cele care: se bazează pe cunoştinţe
ample despre complexitatea activităţii de predare-învăţare-evaluare, oferă provocări intelectuale,
urmează un model al profesiei, formează profesionişti şi manifestă respect faţă de cadrele
didactice ca profesionişti, acordă timp suficient, ocazii şi suport cadrelor didactice, cu scopul de
a-i determina să-şi formeze noi competenţe şi să le integreze în propriile achiziţii profesionale.
Experienţele altor ţări în privinţa profesionalizării se dovedesc pozitive, de aceea pot fi utilizate
ca surse de inspiraţie în reorganizarea şi restructurarea profesiei didactice din România,dar şi în
reformarea strategiilor de pregătire a profesorilor, în vederea modernizării şi creşterii calităţii
învăţământului românesc.

Astfel, investiţia în resursa umană, se dovedeşte a fi una inteligentă şi de lungă durată,chiar dacă
implică anumite costuri şi rezultatele nu se observă imediat. Aplicarea principiului „3l” –
„lifelong learning” (învăţarea continuă), generează beneficii , prin crearea unei forţe de muncă
bine calificate, prin creşterea competitivităţii, a productivităţii şi a dezvoltării personale.

Si toate acestea pentru că…

toți copiii, (asemenea unor plante menite să fie ocrotite, luminate şi hrănite), se arată doritori
să ”stie, sa afle, sa cunoasca”, alaturi de o faţa zâmbitoare , cu tonul scăzut, cald şi

îmbietor,(dascalul) cu mimica şi gesturile care te cheama la o nouă activitate comună, la o

satisfacţie comună la,… implinirea menirii noastre de dascăli.

Bibliografie:

Creţu, C., (1998), Conţinuturile procesului de învăţământ – componentă a

curriculumului în Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, coord.

C. Cucoş, Editura Polirom, Iaşi

Gliga, L. (2002), Standarde profesionale pentru Profesia Didactică, Editura POLSIB,

Sibiu

Ionescu, M.; Bocoş, M., (2000), Reforma şi inovaţia în învăţământ în Studii de

pedagogie. Omagiu profesorului Dumitru Salade, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj -

Napoca

Lăscuş, V., (2001), Munca educativă în şcoală în Pedagogie (coord.) M. Ionescu, V.

Chiş, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj - Napoca

Maciuc, I., (1998) Formarea formatorilor. Modele alternative şi programe liniare,

Editura Didactică şi Pedagogică, RA, Bucureşti