Cariera didactică în educația postpandemică

Dinișoae Cristina, Master Anul II

Profesorii au demonstrat în pandemie că sunt capabili și dornici de inovare, s-au

adaptat din mers la noile condiții impuse de autorități în vederea combaterii virusului covid-
19. Acest lucru arată cât se poate de clar că profesorii sunt buni profesioniști, implicați în
munca lor, serioși și adaptativi. În raportul Talis se arată că motivația a peste 90% dintre
cadrele didactice în alegerea acestei profesii a fost influențarea dezvoltării copiilor și tinerilor,
iar 66% dintre cadrele didactice nu regretă alegerea făcută (Talis, 2018).

Așadar, cu această motivație, profesorii vor îmbrățișa noi competențe de formare,

cunoștințe, abilități și atitudini, pentru a pregătii copiii viitorului. Cele mai multe țări
europene au adoptat profiluri de competențe și standarde în politicile de îndrumare a
profesorilor. Acestea se referă la formarea inițială, proiectare activităților, certificarea,
evaluarea profesorului și dezvoltarea profesională și avansarea în carieră. Toate acestea
asigură că profesia de cadru didactic are la bază aceleași obiective: standarde înalte și
profesionalism. (Comisia Europeană, 2018).
Viitorul aduce îmbunătăţirea pregătirii şi formării cadrelor didactice şi a formatorilor,
constă în importanţa atragerii şi păstrării în sistem a persoanelor calificate şi motivate în profesia
de cadru didactic, cât şi importanţa identificării aptitudinilor de care au nevoie cadrele didactice
pentru a răspunde nevoilor în schimbare ale societăţii, a asigurării condiţiilor pentru sprijinirea
cadrelor didactice prin formare iniţială şi formare continuă la locul de muncă.

Aceste principii comune europene sunt:

1.    pregătire universitară - profesorii trebuie să fie absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ

superior sau echivalentul lor. Orice profesor trebuie să aibă posibilitatea de a-şi
continua studiile până la cel mai înalt nivel pentru a-şi dezvolta competenţele
profesionale şi a progresa în profesiunea sa. Educaţia profesorilor este
multidisciplinară, prin acumularea de micro-credențiale. În consecinţă, profesorii
trebuie să deţină:
 a.        cunoştinţe specifice disciplinei/disciplinelor predate;

b.        cunoştinţe pedagogice;

c.        abilităţi şi competenţe necesare pentru a îndruma şi ajuta elevii;

d.        înţelegere a dimensiunii sociale şi culturale a educaţiei.

2.    profesie amplasată în contextul învăţării de-a lungul întregii vieţi -

dezvoltarea profesională trebuie să continue pe toată durata carierei şi trebuie
sprijinită şi încurajată de sisteme coerente la nivel naţional, regional, şi/sau local.
Profesorii trebuie să faciliteze/să contribuie la procesul prin care elevii lor vor deveni
ei înşişi oameni care să înveţe singuri toată viaţa.

3.    profesie mobilă - mobilitatea trebuie să fie o componentă centrală a programelor de

educaţie iniţială şi continuă a profesorilor. Profesorii ar trebui să studieze sau să
lucreze în alte ţări europene în scopul dezvoltării profesionale. Ţara gazdă le va
recunoaşte statutul, iar ţara lor va recunoaşte şi aprecia participarea. Mobilitatea se
referă atât la diferitele niveluri de educaţie, cât şi la alte profesii din cadrul sectorului
educaţiei.

4.    profesie bazată pe parteneriat - instituţiile care asigură formarea profesorilor ar trebui

să lucreze în parteneriat cu şcoli, societăţi economice, întreprinderi industriale,
furnizori de pregătire profesională.

Exigențele lumii de azi impun profesionalizarea carierei didactice și “se află sub
spectrul pliralismului și congruenței paradigmatice din științele educației, unde dimensiunea
normativă și cea interpretativ par a fi mai degrabă complementare decât opuse”.(Albulescu,I.,
Catalano, H., 2020).

Așadar, profesionalizarea presupune noi roluri ale profesorului, flexibilitate și

adaptabilitate, cu rol de facilitator al învățării, spre deosebire de rolul avut până acum, cel de
magister. Profesorul Emil Păun este de părere că “orice proiect de reformă și schimbare a
școlii trebuie să-l aibă în centru pe profesor” (Păun, E. & coord., 2022). Este imperios necesar
să-i acordăm, eu aș spune, să-i reacordăm respectul nostru social profesorului. Doar el are
puterea de a de a învăța noile generații, deoarece el, profesorul “se dez-învață și se re-
învață” pe sine, ca un perpetuum mobile, referindu-mă aici la conceptul de ”life long
learning”.

Rolul profesorului ca hub – centru de activitate, care devine un model ce:

- facilitează procesele de învățare,

- provoacă, incită și încurajează elevii să participe la desfășurarea activităților,
- informează și ghidează procesele educative și de dezvoltare a personalității elevilor
- consiliază elevii pe durata școlarizării, pentru valorificarea potențialului optim al
fiecăruia
- gestionează, analizănd, monitorizând și reglând diferitele situații educative din
mers, oferind imeidat feedback elevilor
- comunică eficient cu elevii, colegii și părinții, cu partenerii implicați în procesul de
învățare
- promovează principiile și valorile unui învățământ de calitate (Manea, 2016)

Așadar, profesionalizarea carierei didactice în viitorul apropiat presupune flexibilitate și

adaptabilitate crescută, raționalitate și pragmatism, creativitate intelectuală. “Este nevoie
de profesorul profesionist care să se adapteze științific la școala în schimbare și la
modificările în evoluția psihopedagogică a elevilor” (Chiș, 2005).

Factorii de schimbare și transformare care influențează statutul profesional al cadrelor

didactice în viitor sunt:
1. Reziliența și independența elevilor - învățarea în grupuri, pe platforme educaționale,
inițiativa de a studia pe cont propriu.
2. Rolul tehnologiei în educație – tehnologia este deja prezentă, se extinde în sistemele de
educație și se va permanentiza; tehnologia oferă elevilor oportunitatea de a învăța într-
un ritm individualizat și personalizat, ceea ce le conferă o stare de bine, necesară
acumulării de cunoștințe. Datorită transparenței, părinții devin mai atenți la ceea ce
învață copii lor, la observațiile făcute de profesorii acestora.
3. Pandemia a determinat implicarea părinților în activitatea de învățare a copiilor –
părinții lucrând de acasă, alături de copii care învață pe zoom cu profesorii, această
apropiere a contat pentru aceștia din urmă, fiind mai implicați și mai încrezători în
forțele lor. Profesorul dobândește abilități de a recunoaște și de adaptare la diferitele
 stiluri parentale, de a propune soluții petru fiecare caz în parte, în vederea facilitării
procesului de învățare.
4. Recunoașterea și aprecierea profesorilor și a școlii – societatea a luat cunoștință de
faptul că profesorii muncesc prea mult, sunt prost plătiți și neapreciați. Profesorii
trebuie spijiniți în munca lor, material și financiar, alături de prestigiul binemeritat.
Chiar dacă pandemia a scos la iveală multe din lipsurile sistemelor de educație, ne-a și
învățat ceva valoros: ne afectează pe toți și trebuie să ne implicăm toți pentru găsirea
de soluții. Proverbul african surprinde foarte bine ceea ce vom avea de făcut de azi
înainte: Ț Este nevoie de un sat pentru a crește un copilȚ.
5. Viitorul imprevizibil ne trimimite azi “să punem toți mâna pe carte”, politicile
educaționale introducând acest termen de învățare pe tot parcursul vieții, o școală în
care nu doar elevii învață, ci și adulții: profesori, personalul auxiliar, părinții,
reprezentanții Consiliului de Administrație. Școli care învață, iată ce ne propune Peter
Senge, o revoluție educațională, în care elevii învață împreună cu profesorii.

În opinia mea, structura complexă a nivelelor pe care le parcurge un profesor în

formare, demotivează tinerii să îmbrățișeze cadriera didactică. Cred că structura unică de
fomare ar face atractivă profesia didactică pentru cât mai mulți dintre tineri. Această structură
permite o mai mare flexibilitate profesorilor de a se implica în mai multe niveluri de
profesionalizare, urmându-și talentele și dorințele personale, precum și nevoile de formare ale
școlii. Deoarece cariera individuală implică atât viața profesională, cât și pe cea familială, astfel
că este imperios necesar, să oferim cadrelor didactice posibiliatea de a-și dezvolta un concept
personal prin care să-și autoevalueze calitățile, valorile, aspirațiile, într-un proces dinamic care s
eîntonde pe tot parcursul vieții.

Se observă la prima vedere că țările unde există un singur nivel de calificare

profesională au sisteme de învatățământ mai bune, iar rezultatele copiilor sunt pe măsură
(Eurydice, 2021).
 Bibliografie
1. Chiș, V. (2005), Pedagogia contemporană. Pedagogia pentru competențe, Clu-Napoca:
Casa Cărții de Știință
2. European Commission/EACEA/Eurydice, 2021. Teachers in Europe: Careers,
Development and Well-being. Eurydice report. Luxembourg: Publications Office of the
European Union.
3. Iucu, R.B. (2001), Instruirea școlară. Perspective teoretice și aplicative, Ed. Polirom,
Iași
4. Manea, A.D. ( 2016), Tendințe actuale în învățarea pe tot parcursul vieții pentru
profesorii din învățământul primar și preșcolar, în vol. Rethinking Social Action. Core
Values, pp. 751-757, Ed. Medimont, Bolognia
5. Păun, E. coord, ( 2022), Școala viitorului sau viitorul școlii?, Ed. Polirom,Iași
6. Pânișoră, I.O. (2009), Profesorul de succes; 59 de principii de pedagogie practică, Ed.
Polirom, Iași
7. OECD (2020), Teaching and Learning International Survey, TALIS 2018 - Insights
and Interpretations
8. OECD (2021), The state of higher education – One year into the COVID-19 pandemic
9. Towards a 2030 Vision on the Future of Universities in Europe. Policy Report.pdf