Calitatea educației - un deziderat al școlii românești

Prof. Buia Daniela

Liceul Tehnologic Transporturi Auto

Problema calității in domeniul educației este una intens dezbătută în literatura de specialitate, în mass
media, de către participanții activi sau pasivi în procesul instructiv educativ, de către beneficiarii direcți sau
indirecți ai acestuia, în cele mai diverse locații și medii sociale, fiind un subiect de permanentă actualitate.
Indiferent de opinia exprimată, în mod general sau particular, cu referire la cazuri specifice, trebuie de la
sine înțeles că școala deține rolul esențial și decisiv în asigurarea și menținerea standardelor, o misiune grea,
întrucât nu întotdeauna are sprijinul familiei și societății. Să nu uităm că acolo unde familia face puțin, școala
poate face mult, acolo unde familia face mult, școala poate face totul.
În ciuda tuturor neajunsurilor, calitatea în educație a fost, este și va fi mereu o cerință imperativă a
timpului în care trăim.
În ritmul galopant al schimbărilor sociale, modernizarea procesului instructiv – educativ cu tot
ce presupune aceasta ( predarea individualizată, centrată pe elev, mutarea accentului de pe transferul de
cunoștiințe pe formarea de atitudini, abilități, dezvoltarea dimensiunilor de integrare, relaționare,
comunicare, diversificarea mijloacelor și materialelor didactice, folosirea tehnologiilor infomatice etc.)
este o necesitate acută pentru a obține o educație de calitate.
Responsabilitatea majoră îi revine școlii, ca bun comun al societății, care în permanență trebuie să dea
socoteala pentru ceea ce face, fiind supusă unori evaluări și aprecieri continue din partea părinților și comunității
ca beneficiari indirecți ai educației.
Dincolo de toate acestea, dascălul are o datorie morala față de elevi, beneficiari direcți ai calității
procesului instructiv-educativ, aceasta fiind o șansă a lor de a deveni mai buni, pe care omul de la catedră nu-și
permite să o ignore. Misiunea lui nu e deloc ușoara: el trebuie să găsească modalități diverse pentru
creșterea motivației învățării, el trebuie să ajute elevul să învețe conștient, trebuie să determine
părintele să înțeleagă importanța actului educațional, să reducă absenteismul, să informeze familia
asupra situației la învățătură și disciplină, să fie mereu informat și întotdeauna pregătit etc. După cum
se vede, persoana este esența orcărei instituții. De implicarea ei şi de dezvoltarea ei profesională
depinde modul în care îşi folosește competenţele în beneficiul organizaţiei.
În condițiile în care scăderea natalității e tot mai accentuată de la an la an, iar exodul populației
înspre piața muncii din alte țări europene pare a nu se mai opri, fiecare școală trebuie să aducă o ofertă
educațională unică, originală, bazată pe nevoile comunității, iar profesorii, ca actanți principali în
procesul educației, trebuie să demonstreze că sunt cei mai buni. Din păcate toate acestea necesită timp,
iar în lupta pentru supraviețuire, se pare că timpul nu mai are răbdare.
Ce putem face pentru a deterrmina timpul să devină mai răbdător? Când vorbim de educație nu trebuie
să căutăm indulgență în aprecieri. Totul trebuie tratat cu maximă seriozitate pentru că de aici începe
construcția unei societăți sănătoase.
Educaţia este una dintre cele mai complexe activităţi, datorită elementelor subiective şi
obiective antrenate, datorită specificului ca proces şi ca fenomen, datorită factorilor pozitivi sau
negativi implicați. Calitatea este definită in DEX ca “totalitate a însuşirilor şi a laturilor esenţiale în
virtutea cărora un lucru se deosebeşte de celelalte, însuşire caracteristică (de obicei pozitivă) a unei
persoane sau a unui lucru”. Calitatea în educație reprezintă un ansamblu de caracteristici ale unui
program de studiu pe care îl propune furnizorul, cu ajutorul căruia sunt îndeplinite aşteptǎrile
beneficiarilor, “nivelul de satisfacție pe care îl oferă eficacitatea ofertei educaționale”, gradul de
excelenţǎ atins de rezultatele așteptate, valoarea output-ului.
 Cultura, tradiţiіle şi valorile naţionale, pe care dorim sǎ le promovǎm prin politicile şi strategiile
dezvoltǎrii sociale şi economice durabile, pot deveni conținuturi ale conceptului de calitate in educație.
D-na prof. Liliana Barbu, în Managementul calității în învățământ, arătă că la baza criteriilor,
standardelor, indicatorilor și procedurilor specifice stau câteva principii directoare care trebuie avute în
vedere într-o educație de calitate, care : este oferită de instituţii responsabile, este centrată pe clienţii şi
beneficiarii serviciilor educaţionale și înţelege interdependenţa între aceștia, este orientată pe rezultate și
are ca obiectiv îmbunătăţirea continuă a performanţelor, se bazează pe inovaţie şi pe diversificare,
abordează procesul educaţional unitar, în mod sistemic.
Sistemele şi procedurile de asigurare a calităţii se referă, de regulă, la: proiectarea şi
planificarea dezvoltării unităţii şcolare, implementarea programelor şi acţiunilor stabilite şi
monitorizarea funcţionării unităţii şcolare, evaluarea modului în care funcţionează şi se dezvoltă
instituția, revizuirea proiectelor, programelor şi planurilor precum şi la optimizarea funcţionării
curente. Toate aceste acțiuni de dezvoltare a capacității instituționale, de elaborare / planificare /
implementare de programe de studiu trebuie să formeze încrederea beneficiarilor că organizația
furnizoare de educație satisface standardele de calitate și să exprime capacitatea instituției școlare de a
oferi programe de educație în conformitate cu standardele cerute și necesare.
Având în vedere complexitatea procesului instructiv-educativ, multitudinea factorilor implicați,
trebuie menționat că toți actorii participanți la actul educației trebuie să vină în întâmpinarea asigurării
și menținerii calității:
-cadrele didactice, prin activitate didacticǎ în conformitate cu documentele normative şi bazate
pe o metodologie centratǎ pe elev, formare continuǎ, adecvarea întregii activitǎţi la nevoile elevilor şi
ale comunitǎţii, evaluare şi autoevaluare permanentǎ;
-elevii, prin pregǎtire continuǎ, implicare activǎ şi responsabilǎ în propria educaţie, participare
la viaţa şcolii;
-conducerea şcolii, prin asigurarea resurselor, a bazei logistice şi a condiţiilor pentru o educaţie
de calitate, realizarea comunicǎrii interne şi externe la nivelul şcolii, managementul proceselor de
dezvoltare instituţionalǎ;
-pǎrinţii, prin comunicare permanentǎ cu copilul şi cu cadrele didactice, implicare în viaţa şcolii
şi rǎspuns prompt la solicitǎrile acesteia;
-comisia pentru evaluare şi asigurare a calitǎţii prin strategia de evaluare şi asigurare a calitǎţii,
propuneri de îmbunǎtǎţire a calitǎţii educaţiei, raportul annual de evaluare internǎ privind calitatea
educaţiei în şcoalǎ, colaborarea cu ceilalţi ,,actori” implicaţi.
Numai prin asumarea responsabilităţilor tuturor celor implicaţi în formarea profesională iniţială
(conducerea şcolii, profesorii, elevii, angajatorii, părinţii, reprezentanţii comunităţii) se poate realiza
asigurarea calităţii și atingerea rezultatelor așteptate.
,,Evaluarea calitǎţii educaţiei se face pe baza valorii adǎugate, adicǎ în funcţie de ceea ce
şcoala, educaţia adaugǎ la zestrea de cunoaştere, deprinderi, atitudini, competențe generale existente
deja la nivelul indivizilor, grupurilor şi comunitǎţilor.”, afirmă d-na Simona Josan, într-un studiu din
2005. Pentru a putea mǎsura valoarea adǎugatǎ este necesarǎ o estimare corectǎ a condiţiilor de input,
exprimatǎ în factori de risc (procentul elevilor care au dreptul la bursǎ socialǎ / familiilor care primesc
diferite forme de ajutor social, procentul familiilor în care cel puţin un pǎrinte e şomer, procentul
familiilor monoparentale, procentul elevilor migranţi / elevilor proveniți de la case de copii, centre de
primire / elevilor cu cerințe educaționale speciale, nivelul studiilor pǎrinţilor elevilor, procentul orelor
din planul de învǎţǎmânt predate de cadre necalificate, fluctuaţia cadrelor didactice etc.).
Toți acești factori și mulți alții constituie bariere în asigurarea și menținerea caltății procesului
instructiv-educativ, obstacole ce trebuie depășite. În situațiile respective, evaluarea trebuie să se facă
având în vedere progresul școlar, prin comparare cu un stadiu anterior. Cu siguranță, la eforturi egale,
rezultatele vor fi foarte diferite, datorită premiselor socio-economice (zone defavorizate) si resurselor
umane (profesori, elevi, părinți, comunitate) de care dispune fiecare instituție.
Oriunde s-ar afla si oricare ar fi subiecții actului educațional, școala trebuie să ofere elevilor un
mediu sigur și armonios, spații de învățare echipate adecvat ce raspund nevoilor individuale și
colective, resurse și metode de predare ce permit accesul și participarea activa a tuturor elevilor,
personal angajat după criterii clare de recrutare și selecție, programe de inițiere și formare continuă.
Aplicarea instrumentelor, metodologiilor şi procedurilor de asigurare a calităţii este importantă
pentru îmbunătăţirea rezultatelor învăţării, dar esenţial rămâne rolul profesorilor – calitatea trebuie în
primul rând asigurată şi îmbunătăţită la nivelul relaţiei educaţionale fundamentale, cea dintre profesor
şi elev.

Bibliografie:

1. Angheluța Nicoleta, “Percepția calității în educație”, www. didactic. ro, 2010

2. Barbu Liliana, Managementul calității în învățământ, Editura Sfântul Ierarh Nicolae,
2010
3. Josan Simona, ,,Lecţii de management şi calitatea educaţiei” , ,,Tribuna învǎtǎmântului”
nr.649, 2005
4. Ionescu Florinela, “Mecanisme de asigurare a calităţii la nivelul unităţii de învăţământ
profesional şi tehnic”, www.ismb.edu.ro
5. “Calitatea în educație”, Culegere de materiale utile pentru examenul de definitivat și
pentru examenul de gradul II, www.forum.portal.edu.ro