JOCURILE LITERARE – O PROVOCARE ÎN EDUCAREA

INTERESULUI PENTRU LECTURĂ

Prof. Buia Daniela

Liceul Tehnologic Transporturi Auto Timișoara

În condiţiile unei tranziţii prelungite, într-o perioadă de căutare a adevăratelor valori morale, a
identităţii naţionale, oarecum alterate de “viciile” occidentului, pregnanta dominaţie a informatizării
diferitelor compartimente ale vieţii sociale pune, într-un masiv con de umbră, cartea, ca obiect cultural, ca
mijloc de cultură şi culturalizare.
Dincolo de indiscutabilele beneficii ale progresului ştiinţific, asigurate de Internet şi comunicarea
dincolo de frontiere, de eficientizarea muncii prin intermediul calculatorului, există şi efecte negative în
acest domeniu, reflectate, în special, asupra preferinţelor literare ale societăţii.
Pentru a nu se ajunge la un negativism nociv a lecturii de orice tip, în cazul individului
adolescent, educarea gustului pentru cultură trebuie începută foarte de timpuriu.
Există câteva strategii didactice aflate la îndemână care, în parteneriat cu familia și societatea, ar
putea ajuta dascălul să atingă obiectivul general, și anume, formarea deprinderilor de lectură. Constituirea
unei mini-biblioteci personale cu volume adecvate vârstei, îndrumarea lecturii şcolarului şi oferirea unui
model pe care să-l urmeze, frecventarea bibliotecii, împrumutul cărţilor de la prieteni, schimbul de
impresii semenii, dar şi cu adulţii din jurul lui pot constitui modalităţi de antrenare a copilului într-o
activitate educativă şi utilă.
Soluțiile salvatoare pentru a nu lăsa literatura, cărțile si lectura acestora să cadă definitiv in
dizgrație ni le oferă copiii prin preferința lor nesfârșita pentru joc. Exploatarea laturii ludice a
personalității elevilor ar putea creste interesul acestora pentru lectură, fie și numai pentru implicarea în
joc.
Un mijloc concret de a îndruma și de a controla lectura copiilor ar putea fi jocurile didactice
literare, cu dublu rol, de a amuza și de a instrui elevii, fiind bine cunoscută ușurința cu care copiii se lasă
atrași în mrejele jocului. “Iubirea și înțelepciunea mea e jocul!”, spune într-un celebru poem, L. Blaga,
vocea lirica a copilului rostind atât de firesc acest adevăr universal.
Într-un articol despre eficientizarea procesului didactic, D-na Mihuț Aurica aduce câteva
considerații teoretice asupra jocului, în general, asupra jocului didactic, în special.
“Jocul reprezintă un ansamblu de acţiuni şi operaţiuni care urmăresc obiective de pregătire
intelectuală, tehnică, morală, fizică a copilului. Încorporat în activitatea didactică, elementul de joc
imprimă acesteia un caracter mai viu şi mai atrăgător, aduce varietate şi o stare de bună dispoziţie
funcţională, de veselie şi bucurie, de destindere, ceea ce previne apariţia monotoniei şi a plictiselii.”
Astfel elevul este atras in activitate, fără ca el să-și dea seama, fără efort, învingând oarecum pasivismul
caracteristic adolescenților.
Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care învăţătorul consolidează, precizează şi
chiar verifică cunoştinţele elevilor, le îmbogăţeşte sfera lor de cunoştinţe, pune în valoare şi le antrenează
capacităţile creatoare.
Atunci când jocul este utilizat în procesul de învăţământ, el dobândeşte funcţii psihopedagogice
semnificative, asigurând participarea activă a elevului la lecţii, sporind interesul de cunoaştere, faţă de
conţinutul lecţiei. Această metodă dinamizează acţiunea didactică prin intermediul motivaţiilor ludice
care sunt subordonate scopului activităţii de predare-evaluare într-o perspectivă pronunţat formativă. Prin
joc copilul se distrează, dar si dezvoltă numeroase aptitudini, iar pentru profesori, ele sunt un bun prilej de
a observa si evalua lectura elevilor.
Pentru a exemplifica aceasta metoda mai puțin convenționala, iată câteva jocuri didactice literare
ce pot fi folosite cu ușurința in orice situație. Primele se adresează, mai ales, elevilor din clasele primare,
dar pot fi adaptate, în funcție de lectură/ opera literară studiată si ciclului gimnazial si liceal.
 a. Drumul pe harta - Jocul are drept scop sa obișnuiască copii cu urmărirea pe harta a drumului
parcurs de eroii unei carti sau cu găsirea localităților unde se petrece acțiunea. Acest joc este un prilej
minunat de a înnoi cunoștințele de geografie ale copiilor dar si de a urmări conștiinciozitatea cu care a
fost făcuta lectura. Daca copii sunt anunțați din timp, se vor pregăti temeinic si jocul va fi o reușita.
b. Lanțul povestirii - Se alege o carte cunoscuta de toți elevii. Pentru copilul care nu poate
continua povestirea se vor găsi ,,pedepse literare”: recitarea unei poezii, ghicitori, a unor proverbe,
zicători etc. Repetând jocul si schimbând frecvent povestirea prinsă în lanț, copii vor dobândi deprinderea
de a citi cu atenție și, dacă, doar de dragul concurenței.
c. Descurcarea ițelor - Jocul acesta se referă la mai multe cărți citite recent de participanți.
Coordonatorul jocului poate încurca situații, acțiuni, episoade, conflicte, localitati, descrieri de natura,
analize psihologice etc. Ajutându-l sa descurce situațiile încurcate voit, copiii participa la o activitate
rodnica si nespus de amuzanta.
In revista Limba Roamana, nr. 3-4, 2010, studiul d-nei prof. Mariana Chertoiu prezintă câteva
metode ludice de a stârni interesul lecturii la elevii de gimnaziu.
d. Galeria de arta (reprezentare grafică) - Acest joc este conceput ca tema facultativă pentru
acasă. Li se cere elevilor să reprezinte grafic opera studiata, pe o coală albă de hârtie. Produsele obţinute
vor fi afişate pe tablă sau pe pereţii clasei, astfel încât să poată fi observate de elevi. Lucrările nu vor fi
semnate, pentru a nu influenţa părerea celorlalţi. Fiecare elev va vota un singur desen, considerat a fi cel
mai sugestiv, cel mai reprezentativ. Se numără voturile şi se stabilesc elevii câştigători, cărora li se cere să
vină în faţa clasei şi să explice viziunea artistică.
e. Să inventăm o poveste (oral) - Fiecare elev va construi unul sau cel mult două enunţuri,
legate logic între ele, astfel incat, împreuna, sa realizeze o narațiune/ povestire. Profesorul poate oferi
primele fragmente de început astfel încât să le sugereze o cale de urmat. Elevii vor prelua firul epic şi vor
duce mai departe povestea. Este un joc didactic menit sa stimuleze creativitatea individuala si colectiva
copiilor.
f. Interviu (cu eroul operei) - Elevii pregătesc una sau cel mult două întrebări, care vor fi
adresate unor elevi deveniți „eroii” operei literare studiate. Este de preferat ca aceștia să fie aleși de către
profesor, care cunoaşte cel mai bine gradul de emotivitate al copiilor, siguranţa de sine a acestora,
capacitatea lor de a răspunde rapid şi coerent întrebărilor primite. „Eroii” vin, pe rând, în faţa clasei, iar
ziariştii pun întrebările.
g. Zodiacul - Este un joc menit să dezvolte în rândul elevilor capacitatea de a înţelege profilul
moral al personajelor literare. Elevilor li se cere să stabilească zodia cea mai potrivită în care se
încadrează eroul, după ce, in prealabil, li s-au distribuit caracteristicile zodiacale, prin cel mult 5 însușiri.
Câştigă primii care susţin cel mai credibil / pertinent alegerea făcută.
h. Panseluţa - Acest joc se adresează mai ales claselor / grupelor de elevi cu randament şcolar
mai scăzut. Elevii vor primi câte o coală de hârtie pe care e desenata o floare cu patru petale mari. În
centrul florii stă scris numele eroului din opera literara studiata la clasă. Li se cere elevilor să noteze în
cele patru petale cele mai importante / reprezentative patru trăsături ale personajului.
i. Critică-l, laudă-l! (dezbatere) - Colectivul de elevi se împarte in 2 grupe: o grupa va lauda,
cealaltă va critica un aspect moral, la alegere. Elevii vor justifica, susține cu argumente aspectele
negative si pozitive ale personajului.
k. Găseşte... momentul potrivit! - Acest joc didactic urmăreşte verificarea cunoştinţelor
dobândite de elevi, referitoare la firul epic a lecturii studiate la clasă. Profesorul scrie la tablă, într-un
tabel, momentele subiectului, apoi împarte bileţele, pregătite din timp, pe care sunt scrise anumite idei
secundare ale textului studiat. Profesorul le lasă elevilor un timp de gândire şi dezbatere (aproximativ trei
minute), apoi le cere să lipească fiecare bileţel în rubrica potrivită, adică să identifice momentul
subiectului în care se încadrează secvenţa notată pe bileţel.
D-na prof. Nicoleta Ichim, in articolul Jocul de-a cititorii si personajele, descrie câteva strategii
didactice aplicabile, mai ales, la elevii de liceu.
l. Jocul măştilor - Exerciţiul didactic este eficient cu precădere în lecţiile recapitulative deoarece
numărul mare de personaje creşte gradul de dificultate. Se pretează însă şi la secvenţa didactică de
verificare a lecturii unui text epic sau dramatic cu numeroase personaje. Fiecare elev alege prin tragere la
sorţi numele personajului pe care îl va interpreta, apoi va reciti textul pentru a sesiza toate nuanţele care
i-ar imbunatati prezentarea scenica. Prezentarea personajului în faţa clasei se va realiza prin trei momente
care vor sugera treptat identitatea personajului interpretat (un prim moment în care identitatea este
sugerată prin vestimentaţie sau pantomimă, un altul printr-o replică reprezentativă, iar ultimul, printr-un
scurt monolog al „măştii”, conceput de elev, care să-i spună povestea). Recunoaşterea personajului din
spatele măştii se va realiza cu ajutorul unor fise de lucru pe care elevii vor nota identitatea personajului si
detaliul care a condus la identificarea acestuia.
2. Jocurile Fortunei - Activitatea constă in caracterizarea personajelor pornind de la anumite
trăsături ale acestora extrase la întâmplare dintr-un bol. In urma epuizării tuturor biletelor se completează
un tabel în care se reface portretul fizic şi moral al personajului. Scopul exerciţiului este de a aborda
personajul literar dintr-o perspectivă ludică, dar constructivă. Evaluarea va avea în vedere lectura textului
literar şi capacitatea de a argumenta un punct de vedere.
3. Fişa psihologică a personajului - Activitatea presupune un joc de rol în care elevii îşi asumă
statutul de psiholog, realizând fişa psihologică a unui personaj literar.
Astfel, vor identifica temperamentul personajului (coleric, sangvinic, flegmatic si melancolic),
argumentând alegerea, vor recunoaşte situaţiile conflictuale în care este implicat acesta şi vor căuta soluţii
pentru a le media sau chiar rezolva. În demersul lor se vor folosi de fişe de lucru pe care le pot completa
cu informaţii şi din alte surse.
Indiferent de strategia didactica aleasa, pentru atingerea obiectivului propus, aceasta necesita
eforturi din partea ambilor parteneri ai actului educațional. Profesorul va pregăti din timp, va adapta
metoda didactica specificului clasei si particularităților de vârsta, elevul, chiar daca la început pasiv, va
participa cu un minim de cunostiinte la reușita activității. Datorită faptului că un invatacelul acumulează
sentimente şi interese, îşi structurează operaţiile şi acţiunile fără a resimţi efortul, învăţarea prin
intermediul jocului poate deveni un proces economicos şi eficient. Jocul este puntea ce poate uni şcoala
cu viaţa, activitatea ce-i permite copilului să se manifeste conform naturii sale, să treacă pe nesimţite la
munca serioasă.
Pe lângă metodele menționate mai sus, se mai pot folosi anumite activitati pentru stimularea
interesului pentru lectura, si anume: activitatea în cercurile de specialitate, cercurile de creație literara,
simpozioanele, referatele, medalioanele literare, serile de basm sau serile literare, concursurile literare,
întâlnirile cu scriitori, participarea la diverse lansări de volume etc. Orice activitate extracuriculara este
o componentă educaţională valoroasă şi eficientă, care contribuie la completarea procesului de învăţare, la
dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
In educarea gustului literar si artistic, dascălul, in special, si școala, in general, are o misiune
grea, întrucât nu întotdeauna beneficiază de sprijinul familiei și societății. Să nu uităm că acolo unde
familia face puțin, școala poate face mult, acolo unde familia face mult, școala poate face totul.
Despre necesitatea lecturii, mai ales, în perioada şcolară, pentru dezvoltarea armonioasa a
viitorului adult, multe pot fi spuse. Imbogatirea vocabularului si a imaginaţiei, posibilitatea comparaţiilor
cu situaţii reale, extragerea aspectului moralizator şi dezaprobarea comportamentelor necivilizate,
formarea spiritului critic sunt numai câteva aspecte care contribuie la evoluţia ulterioară a personalităţii
copilului. Relaţia empatică a cititorului cu personajele, trăirea subiectivă şi implicarea acestuia in lectură
pot constitui modalităţi de relaxare şi meditaţie, un leac, chiar şi pentru un suflet adult, rătăcit în noianul
grijilor zilnice.
Bibliografie:
1. Chetroiu, Mariana, “Basmul - consolidare prin jocuri didactice”, Revista Limba Română,
nr.3-4, anul XX, 2010
2. Dersidan, Ioan, Metodica predării limbii și literaturii române, Oradea, Biblioteca revistei
“Familia”,1999
3. Ichim, Nicoleta, „Jocul didactic - pledoarie pentru cultivarea spiritului ludic prin metode
necanonice”, www.asociatia-profesorilor.ro
4. Popescu, Ion, Lectura elevilor, EDP, 1963
5. “Factori necesari in cultivarea si indrumarea gustului pentru lectura”, Compendiu de
studii colective, www.scritube.com/literatura-romana